Oamenii au început să îmi scrie că au primit deja notificări de la furnizorii de utilități care îi pun în fața faptului împlinit: facturile vor crește cu aproape 300%, mai ales pe timp de iarnă. Un cititor al acestei pagini mi-a spus în privat că facturile la utilități vor ajunge să îi captureze 50% din veniturile sale lunare. Pe de o parte, această „captură” nu prea mai lasă spațiu ratelor bancare sau de leasing și asigurării obligatorii (RCA, PAD sau răspundere profesională) și nici taxelor și impozitelor. Cu restul de 50% din venituri nici nu prea se mai poate consuma decent - va fi un consum de supraviețuire. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că, din 2019, facturile la utilități sunt titluri executorii în ele însele, ca și contractele bancare sau de leasing. Debitorul, dacă nu plătește, poate fi executat scurt, fără proces (contestația la executare este doar post-factum) și poate fi chiar evacuat din locuința familială (nu pe perioada de iarna, ci la vară).
Am scris legi de protecție a consumatorilor menite a fi scut al simplilor particulari contra executărilor abuzive, a dobânzilor și penalităților excesive și a colectorilor hulpavi de creanțe - zac în Parlament, pentru că Parlamentul e ocupat cu legile totalitare „urgente” impuse de Arafat (și, mai nou, cu modificarea totalitară a Constituției).
Oamenii mă întreabă ce se poate face pe cale de lege sau hotărâre a administrației centrale sau locale.
Răspuns - nimic cu actuala clasă politică, închistată în narațiunea crizei sanitare și chitită pe furt, corupție, conflicte de interese etc., camuflate de starea de alertă perpetuă, și supuse hegemoniei „comandantului acțiunii”.
Nu se poate rezolva această problemă cu „inteligențele” din actualul Parlament sau de la cârma administrației marilor orașe.
Se poate rezolva doar prin plângeri la ANPC sau în justiție pentru sancționarea practicilor comerciale incorecte și a clauzelor abuzive ale furnizorilor. Prin noi înșine. Prin impunerea propriei noastre ordini, private, apropiate de necesitățile noastre, de la firul ierbii.
Se pot cere și despăgubiri și restituirea plăților nedatorate.
Se pot face inclusiv procese colective - doar să existe reclamanți care să își asume acțiunea și costurile (care sunt cu atât mai mici cu cât numărul reclamanților este mai mare).
Organizați-vă, luați atitudine.
Cândva, prin anii 2011-2014, băncile recalcitrante și delincvente din România au fost puse la respect cu acest gen de acțiuni - doar că atunci, oamenii au decis să își ia soarta în propriile mâini, să nu aștepte nimic de la „autorități”, adică de la vătafii băncilor și ai corporațiilor și să nu lase timpul să curgă sub cuvânt că „nu are cum să fie atât de rău”, că „trece și asta”, că justiția e coruptă și imprevizibilă, că avocați sunt scumpi, că adversarii sunt prea puternici etc.
Este ceea ce ar trebui să facă și cei afectați tsunami-ul economic și de foametea edificată „pentru sănătatea și siguranța” lor. Criza sanitară a fost doar pretextul, vârful aisbergului. Adevărata criză e criza morala, criza valorilor, din care izvorăsc toate celelalte, inclusiv sărăcia, foametea și prostificarea (regresul cognitiv).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu