Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Portofelul digital e aici…

 

Portofelul digital e aici…

Comisia Europeană a publicat, pe data de 19 noiembrie 2025, Planul de acțiune pentru consumatori în cadrul pieței unice, intitulat pompos ”Un nou impuls pentru protecția consumatorilor, competititivitate și creștere sustenabile”. Este un plan pe 5 ani, urmând a fi pus în aplicare în perioada 2026 – 2030.

Amestecate cu câteva idei bune, dar imprecise (le voi comenta zilele astea), apar și tot felul de bazaconii ce țin de obsesia cu schimbarea climatică, dar și o măsură totalitară, sugerată de mult, dar afirmată clar și fățiș de-abia acum:

PORTOFELUL DIGITAL!

În zisul portofel vom „depozita” cam tot ce ține de persoana și avutul nostru - identitate, documente de călătorie, acces la conturile bancar, acces la sistemul de sănătate, contracte, proprietăți.

Prevăzut deja în Regulamentul (UE) 2024/1183, portofelul digital urmează a fi rapid implementat în statele membre. Până în decembrie 2026, toate statele membre trebuie să „ofere” acest instrument, în așa fel încât să nu riște sancțiuni de la Comisia Europeană.

Ați reținut bine: până în decembrie 2026, adică peste un an.

Planul de acțiune al Comisiei declară ritos că portofelul digital este menit a ușura libertatea de circulație pe teritoriul UE și că nu este obligatoriu.

Nu e cazul să vă reamintesc, căci știți: certificatul „verde”, sanitar, din timpul plandemiei, era tot pentru a ușura libertatea de circulație, dar a fost orice, cu excepția unui mijloc de facilitare a libertății de circulație. Cei ce refuzau vaccinul ori plăteau teste valabile o zi, de fiecare dată când circulau în UE, ori nu circulau, pur și simplu. Cei ce aveau certificat de vaccinare erau obligați să facă și dozele ulterioare ca să poată circula. De asemenea, toată lumea știe că, în state ca Italia, Franța sau Spania, certificatul „verde” a fost obligatoriu, iar în restul statelor, obligativitatea a existat în fapt, fiind impusă de transportatorii aerieni și de angajatori.

Pe de altă parte, nu toată lumea, în UE, este digitalizată. Mai există multe regiuni ale UE care nu au nici măcar electricitate. Ce se va întâmpla cu acei oameni? Vor fi excluși de la viața minunat de liberei și raționalei cetăți pe criterii geografice sau de sărăcie? Cum rămâne cu sloganul UE „left no one behind” (nu lăsăm pe nimeni în urmă)?

Așa că, nu avem niciun motiv să credem că birocrația subordonată Ursulei, cea degrabă achizitoare de vaccinuri de zeci de miliarde de euro, chiar vorbește serios. Ceea ce este, declarativ, o facilitate de călătorie și tranzacționare, va fi o legare de glie a „ne-digitalizaților”, iar ceea ce este, declarativ, o opțiune, va fi, de fapt, o obligație.

Nu vei exista digital, nu vei exista și punct.

În altă ordine de idei, eu sunt absolut uluit să văd că, în ciuda protestelor masive ale populației europene, Comisia Europeană merge înainte cu acest proiect al identității digitale. În UK, milioane de oameni au semnat petiții de obligare a lui Starmer la renunțarea la identitatea digitală drept condiție de angajare legală în UK, iar în UE, milioane de corespondențe au circulat, cerând tuturor decidenților să se opună acestui proiect și controlului conversațiilor (Chat Control 2.0). Mai mult, față de opoziția fermă a SUA și cu jumătate de gură a unor state UE, proiectul distopic al euro digital, anunțat cu pompă de Christine Lagarde și Usrula von der Leyen, a fost amânat până în 2029 (ceea ce poate fi o metodă soft de abandon, ca să nu se sesizeze că cele două doamne cu obsesii digitale au cheltuit cu acest proiect peste 2 miliarde de euro, practic aruncați pe fereastră).

Culmea ironiei, din Tratatul UE rezultă că deciziile UE se iau transparent și cât mai aproape de cetățeni…

Deci, oameni buni, care mai aveți respect pentru adevăr și mai puneți preț pe libertatea voastră: să fim cu mare băgare de seamă, că vine portofelul digital, iar odată cu digitalizarea identității și averii noastre, devenim captivi într-o cușcă digitală din care nu mai ieșim nicicând.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - România din interiorul granițelor și România din afara granițelor

 

România din interiorul granițelor și România din afara granițelor. Zeci de ani de migrație au lăsat urme adânci în structura socială și sufletească a poporului nostru. Românii plecați peste hotare nu sunt „ai altor țări” — sunt ai noștri, sunt ai acestei națiuni.

Dar, dincolo de cifre și statistici, există o realitate umană crudă: mii de copii români din diaspora nu mai au acces real la educație în limba română, la manuale, la cultura și valorile noastre naționale. În multe comunități din Franța, Italia, Spania sau Germania, cultura și limba română au devenit cumva opționale, rare sau complet inexistente. Lipsa de sprijin logistic, lipsa profesorilor acreditați și lipsa unei strategii culturale coerente din partea statului român duc, încet, la o formă de dezrădăcinare tăcută.

Identitatea românească nu trebuie să fie un lux al memoriei, ci o datorie a statului. România are datoria să-și protejeze limba, cultura și cetățenii oriunde s-ar afla.

Astăzi însă, în mod dureros, am aflat că un cetățean român, Octav Stroici, a murit la Roma, prins sub dărâmăturile turnului medieval Torre dei Conti, aflat în renovare. A fost scos dintre ruine după mai bine de 11 ore de eforturi disperate ale salvatorilor italieni, dar viața lui nu a mai putut fi salvată. Roma este astăzi în doliu pentru el. Un om simplu, un român muncitor, și-a dat viața într-o țară străină, departe de ai săi.

Vă solicit, stimați colegi, să ținem un moment de reculegere în memoria acestui român — simbol al miilor de oameni care trăiesc și muncesc cinstit, uneori în condiții grele, în afara țării lor.

Stimați colegi,

Această tragedie trebuie să fie pentru noi un semnal de alarmă. Avem obligația să întărim rolul consular, să cerem o mai mare transparență și eficiență din partea ambasadelor și consulatelor noastre. Prea mulți români din diaspora ne transmit că nu găsesc sprijin, că sunt tratați cu indiferență, că birocrația și lipsa de empatie le transformă suferința în umilință.

Consulatele nu sunt clădiri sterile în care se eliberează documente. Ele trebuie să fie casele României din afara României, locuri vii, deschise, unde fiecare cetățean român să fie ascultat, sprijinit și respectat.

De aceea, solicit public Ministerului Afacerilor Externe:

- să prezinte Parlamentului un raport complet privind modul în care sunt tratate cazurile de accidente, decese și abuzuri care implică cetățeni români din străinătate;

- să verifice activitatea fiecărui consulat, inclusiv competențele profesionale ale personalului, gradul de accesibilitate și eficiența serviciilor oferite;

- să inițieze un program permanent de sprijin educațional și cultural pentru copiii români din diaspora, cu manuale, platforme online și tabere de vară dedicate limbii și culturii românești.

Românii plecați nu sunt cetățeni de mâna a doua. Ei nu trebuie pomeniți doar la tragedii sau în campanii electorale. Ei sunt o parte vie și demnă a acestei națiuni, care merită respect, recunoaștere și protecție reală

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pentru a doua oară consecutiv, presa străină (în special Financial Times) mă plasează pe primul loc în clasamentul euro-parlamentarilor cu cele mai mari venituri din afara salariilor plătite de Parlamentul European

Pentru a doua oară consecutiv, presa străină (în special Financial Times) mă plasează pe primul loc în clasamentul euro-parlamentarilor cu cele mai mari venituri din afara salariilor plătite de Parlamentul European.

Presa din România preia neselectiv știrea și adaugă o nuanță de reproș și de populism. Aceiași “jurnaliști” care, de driapta pro-ieuropeană fiind, nu au nicio oftică, ci doar aplauze, la adresa sutelor de miliarde făcute din crize (naturale, fabricate sau programate) sau din optimizare/evaziune fiscală de companii ca Pfizer sau de indivizi ca Bill Gates. Sunt aceiași indivizi care nu văd nimic rău în plățile pe care le primesc din bani publici (și/sau bani soroșiști) pentru a face propagandă sistemului totalitar și pentru a diaboliza dizidenții, și nici în faptul de a amesteca jurnalismul cu fact checking - ul (noul nume al cenzurii totalitare) și cu activismul ideologic sau politic. Se zice că prima lecție de jurnalism este : “nu deveni tu însuți personaj în povestea pe care o spui”. Dacă iese mălai de la USAID, de la UE, de la Soros, de la Bill & Melinda Gates Foundation, Clinton sau Obama Family, nu e nicio problemă ca jurnalistul să se transforme în sculă totalitară, extremist sau uneltitor politic.

Acum, în legătură cu campionatul pe care l-am câștigat a doua oară (fără să știu că am participat la o competiție)…

În primul rând, tot ceea ce câștig, dintotdeauna, iar nu de ieri - de azi, este vizibil tuturor. Deși ar trebui să fie confidențiale, veniturile mele, pe care le declar la virgulă la fisc, sunt publice cu mult înainte ca 1,4 milioane de oameni să mă voteze pentru a-i reprezenta în Parlamentul European. Mai puțin publice sunt impozitele, taxele și contribuțiile pe care le achit cu regularitate (uneori, chiar nedatorat) fiscului și autorităților locale. Nu sunt publice nici cele 45 de onorarii sau salarii pe care le achit colaboratorilor și angajaților mei din cifra mea de afaceri.

Nu toți politicienii sunt atât de transparenți. Știu un politician, ex-președinte al unui stat membru UE care nu a clarificat niciodată proveniența sumelor cu care și-a procurat 6 case. Un alt Actualul președinte al aceluiași stat membru UE nu ne spune de unde a primit donații de 12 milioane de euro și cu ce drept reține pentru el acei bani. Președinta CE, Ursula v d Leyen, trăiește într-un apartament tip bunker în clădirea CE, fără să plătească nimic. În trecut a avut foarte multe neclarități asupra unor venituri, ca să mă exprim eufemistic. Manfred Weber, președinte al grupului PPE din Parlamentul European, a trăit … într-un castel, pe care și-l închiriase din bani europeni, pe post de birou… Ca să nu mai vorbim despre averile de seniori feudali pe care le au unii euro-parlamentari din Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda, trimiși acolo de partidele lor pentru “merite deosebite”.

În al doilea rând, sunt MÂNDRU de acest titlu cu care mă gratifică Financial Times, mai ales că:

(i) am obținut venituri din avocatură și din activitatea de practician în insolvență (în ultimul an, doar din dividende, căci nu mai sunt partenerul coordonator al firmei de insolvență le care am fondat-o acum 24 de ani), adică din profesia mea, alături de oamenii pe care i-am școlit și îi plătesc; nu am obținut bani din trafic de influență, mită, evaziune/optimizare fiscală, contracte cețoase sau ilegale cu statul sau autoritățile, stipendii sau subvenții de la SUA, Rusia sau UE, granturi sau “granturi” de la oengeuri progresist-globaliste;

(ii) un venit substanțial pe care îl obțin din surse externe activității politice este fundamentul independenței mele ca politician, garanția că nu voi fi slugoi, captiv al unor interese financiare sau ideologice, ghiocel prea-plecat în fața stăpânilor ueropeni, americani sau ruși; în comparație cu ce ați văzut în ultimii 18 ani și cu ceea ce vedeți și azi la majoritatea “pro-europeană” a euro-parlamentarilor români, puteți distinge acum între ce înseamnă slugă a păpușarilor neo-feudali ai lumii de azi și ce înseamnă reprezentant demn al votanților și al intereselor lor. Pe această platformă, știind sigur că mă pot oricând întoarce din politică la activitățile mele obișnuite, am putut face o moțiune de cenzură contra Comisiei Europene. Slugoii români din PE nu ar fi făcut asta nici într-un milion de ani…

Singura mirare care îmi rămâne este că nu am stârnit niciun interes femeilor, chiar dacă sunt, zice-se, cel mai bogat din PE…

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - La Spitalul „Sfânta Maria” din Iași s-a produs în aceste zile un focar grav cu bacteria Serratia marcescens, care a dus la moartea a șase copii internați în secția de terapie intensivă.

 La Spitalul „Sfânta Maria” din Iași s-a produs în aceste zile un focar grav cu bacteria Serratia marcescens, care a dus la moartea a șase copii internați în secția de terapie intensivă. Această bacterie, prezentă uneori și în natură, devine periculoasă atunci când găsește un mediu spitalicesc favorabil și pacienți cu imunitate foarte scăzută.

Experiența internațională confirmă că nu este un caz izolat. În Spania, la Sevilla, un focar din 2012–2013 a afectat 18 nou-născuți, cu mai multe decese, fiind legat de incubatoare și apă contaminată. În Belgia, între 2022 și 2023, 61 de nou-născuți au fost colonizați, cu un deces, în urma unei contaminări a rețelei de apă. În Ungaria, în 2022, un focar într-o unitate de terapie intensivă a dus la cinci decese, sursa fiind o tulpină rezistentă la dezinfectanți. În Mexic, în 2023, 15 nou-născuți au fost infectați, cu un deces, după ce bacteriile au fost răspândite prin sistemele de ventilație. În toate aceste cazuri, zonele umede și instalațiile de climatizare/ventilație au jucat un rol central.

În Iași, factorul de risc major poate fi chiar sistemul de climatizare și ventilație al secției ATI. Serratia marcescens se dezvoltă foarte bine la temperaturi între 20 și 37 °C și la o umiditate de 40–60 %, adică exact parametrii menținuți constant pentru confortul pacienților critici. În tubulaturi și filtre se poate acumula condens, iar apa stătută devine un rezervor ideal de biofilm bacterian. Dacă igienizarea acestor zone nu este riguroasă și frecventă, bacteriile se pot înmulți și pot fi transportate de curentul de aer în întreaga secție. Pornirea sau funcționarea continuă a sistemului poate dispersa particule microscopice contaminate, crescând dramatic riscul de infecție.

La acestea se adaugă alte surse posibile: sifoane de pardoseală, chiuvete, rețeaua de apă, umidificatoarele aparatelor de oxigen și tuburile de ventilație mecanică. Toate sunt locuri unde apa și temperatura constantă favorizează formarea de biofilm rezistent la dezinfectanți.

Evoluția în timp a focarului poate fi estimată cu ajutorul datei primului caz, 7 septembrie. Infecțiile cu Serratia marcescens au o perioadă de incubație de câteva zile, astfel că este foarte probabil ca momentul inițial al contaminării mediului să fi fost la sfârșitul lunii august sau cel târziu în primele zile din septembrie. În mod obișnuit, dacă sursa nu este identificată și decontaminată complet, numărul de cazuri crește progresiv în 2–3 săptămâni, atingând vârful probabil între mijlocul și sfârșitul lunii septembrie. Ulterior, fără intervenție radicală, focarul poate continua cu noi îmbolnăviri timp de săptămâni sau chiar luni, așa cum s-a observat în focarele similare din Spania și Belgia, unde bacteria a persistat în biofilmul instalațiilor de apă și aerisire.

Focarul limitat la terapie intensivă are o explicație clară. Spre deosebire de saloanele obișnuite, in general, aici aerul nu se schimbă natural, ci este recirculat. Mediul poate rămâne cald și umed, iar pacienții au o imunitate mult mai scăzută și depind de aparate invazive, de la ventilatoare la catetere. Această combinație oferă bacteriei condițiile ideale pentru supraviețuire și multiplicare.

Pentru a opri răspândirea bacteriei, măsurile de mediu trebuie să fie ferme și rapide:

1. Oprirea temporară a instalațiilor de climatizare și ventilație din zona afectată, până la finalizarea analizelor.

2. Decontaminarea completă a întregului sistem HVAC: tubulaturi, filtre HEPA, tăvi de condens, schimbătoare de căldură, folosind abur, peroxid de hidrogen sau biocide cu spectru larg.

3. Curățarea și dezinfecția rețelei de apă prin șoc termic sau hiperclorinare, inclusiv a chiuvetelor și a sifoanelor de pardoseală.

Înlocuirea filtrelor și a tuturor consumabilelor care intră în contact cu aerul și apa.

4. Prelevarea repetată de probe din aer, apă și suprafețe, cu analize microbiologice până la confirmarea eliminării bacteriei.

5. Igienizare zilnică intensivă a aparaturii medicale și a suprafețelor, cu dezinfectanți eficienți împotriva bacteriilor gram-negative.

Pentru a sprijini spitalul și a asigura transparență, astăzi voi depune o interpelare oficială către Ministerul Sănătății, solicitând un raport complet privind sursa focarului, evaluarea sistemului de climatizare și un plan de investiții urgente pentru modernizarea infrastructurii de aerisire și apă.

Această tragedie arată cât de puternic depind siguranța pacienților și sănătatea publică de factori aparent tehnici precum aerul, apa, temperatura și umiditatea. Prin măsuri rapide și coordonate putem transforma un moment critic într-un pas decisiv pentru protecția copiilor și a pacienților din întreaga țară.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Se inchid minele ca sa cumparam scump energia de la vecini!

Cu citeva zile in urma Guvernul PSD PNL USR UDMR a adoptat OUG 42/2025, prin care se stabilește închiderea etapizată a minelor din Valea Jiului – Lupeni, Lonea, Livezeni și Vulcan – să fie închise etapizat până în 2032. Pentru această închidere, statul român va cheltui aproape 800 milioane euro până în 2032, bani direcționați exclusiv pentru siguranța subterană, plăți compensatorii și ecologizare. Din această sumă, pentru anul 2025 sunt prevăzute cheltuieli de aproximativ 120 milioane euro!!!

Se invocă deseori poluarea acestor termocentrale ca justificare pentru închidere. Este adevărat că arderea huilei sau lignitului produce emisii de CO₂, gaze de ardere și microparticule. Însă soluția nu era închiderea, ci retehnologizarea. Există deja tehnologii performante de filtrare și captare a particulelor, de reducere a emisiilor de oxizi de sulf și azot, precum și soluții moderne de captare și transformare a dioxidului de carbon. Costurile de implementare sunt mari, dar energia produsă rămâne în sistem, locurile de muncă se păstrează, iar România își consolidează securitatea energetică.România avea și are infrastructură de cercetare și ingineri capabili să dezvolte astfel de soluții, dar în loc să investim în tehnologii de depoluare, am ales să finanțăm doar închidere și ecologizare. Rezultatul este că pierdem deopotrivă resurse, locuri de muncă și capacitate energetică, în loc să transformăm sectorul minier într-unul modern și mai curat.

Dar iata cum stau lucrurile, in profunzime:

Închidere înseamnă pierderea unei resurse strategice, cu rezerve estimate la zeci de milioane de tone, capabile să asigure zeci de ani de securitate energetică. Energia produsă de huilă, chiar dacă redusă ca volum, este energie sincronă, esențială pentru stabilitatea sistemului energetic național. Atunci când ponderea hidro, nuclear și termo scade sub 25–30% din producția totală, sistemul intră într-o zonă de risc. Un dezechilibru brusc – un nor peste un parc fotovoltaic sau oprirea unui parc eolian – poate duce la devieri de frecvență periculoase in sistemul energetic, exact cum s-a întâmplat recent în Spania. În câteva secunde, rețeaua poate ajunge la marginea unui blackout regional sau chiar național.

Evident că nu există un plan strategic pentru a înlocui aceste capacități pierdute. În loc să investim în retehnologizare și tranziție echilibrată, România alege varianta cea mai dureroasă: închiderea, fără alternative mature.

Polonia și Germania nu au procedat astfel – ba chiar și-au menținut sau redeschis exploatări pentru a garanta siguranța rețelei.

Iar cifrele oficiale confirmă dimensiunea problemei:

- Valea Jiului (OUG 42/2025 + OUG 13/2025): buget total aprobat până în 2032 – ~aprox. 800 milioane euro din care pentru acest an sunt prevăzute circa 120 milioane euro.

- Complexul Energetic Oltenia (lignit): prin Planul de decarbonizare, până în 2032 sunt prevăzute cheltuieli de închidere și ecologizare de peste 4 miliarde euro.

Per ansamblu România: dacă adunăm huilă + lignit + cariere, costurile totale pentru decarbonizare și ecologizare se ridică la 10–15 miliarde euro până în 2032–2040.

Toți acești bani sunt plătiți de statul român, fără să producă niciun MWh. În loc să finanțăm retehnologizarea, plătim miliarde doar pentru a închide și a ecologiza.

România avea și are infrastructură de cercetare și ingineri capabili să dezvolte astfel de soluții, dar în loc să investim în tehnologii de depoluare, am ales să finanțăm doar închidere și ecologizare. Rezultatul este că pierdem deopotrivă resurse, locuri de muncă și capacitate energetică, în loc să transformăm sectorul minier într-unul modern și mai curat.

România are nevoie de un plan strategic real.

Menținerea unui minim de capacități convenționale, instalarea de baterii și rețele grid-forming, investiții în hidro cu pompaj și reguli stricte pentru stabilitatea rețelei sunt măsuri urgente.

Fără aceste soluții, închiderea minelor nu înseamnă doar pierderea unui sector industrial, ci și vulnerabilizarea gravă a sistemului energetic național.

AUR va implementa acele măsuri optime pentru retehnologizare, nu pentru închidere. Vom susține soluții de depoluare și modernizare, care să salveze locurile de muncă, resursele strategice și securitatea energetică a României.

Eu garantez cele mai sofisticate soluții de depoluare si de control prin resuscitarea sistemului național de cercetare fundamentală si aplicativa in sectorul energetic si al dinamicii atmosferei terestre. Pentru aer curat si energie ieftina.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Reforma trebuie să începă cu tăierea privilegiilor și taxarea corectă a profiturilor mari, nu cu buzunarele românilor!

Niciodată o țară nu a ieșit din criză punând povara pe oameni. Întotdeauna când s-au tăiat salarii, pensii și burse, criza s-a adâncit. Întotdeauna când s-au sprijinit firmele și populația, economia a prins viață și a mers înainte.

Iată exemplele:

România nu a avut nici taifun, nici război, nici dezastre naturale. Criza a fost creată chiar de guvern, prin măsurile sale. Pachetul 1 de „reforme” a fost, de fapt, un jaf oficializat: eliminarea burselor copiilor, impozitarea pensiilor cu 10%, creșterea TVA-ului, taxe noi pe muncă și pe mâncare. Rezultatul? Românii mai săraci, clasa de mijloc mai firavă, iar banii tot nu ajung, pentru că în același timp sinecurile și privilegiile politicienilor au crescut.

Pachetul 2 trebuia să fie despre tăieri reale: privilegiile diferitelor categorii și politrucii din companiile de stat. Dar nimic din toate acestea nu se face. Nota de plată ajunge din nou la oamenii simpli.

1. România 2010. Guvernul Boc a tăiat 25% din salariile bugetarilor și a crescut TVA-ul. PIB-ul s-a prăbușit cu –3,9%, consumul a căzut, emigrația a explodat.

2. Marea Britanie. După 2010, austeritate dură: PIB-ul a crescut mai lent, cu aproape –1% pe an sub potențial.

3. Germania. A aplicat „Kurzarbeit” – statul plătea o parte din salariu pentru orele în care firma nu avea activitate. Rezultatul: sute de mii de locuri de muncă salvate, firme vii, economie repornită.

4. Franța. A aplicat „șomaj parțial”: salariații au rămas angajați, statul a completat venitul, criza socială a fost evitată.

5. Statele Unite. După criza financiară, planul masiv de investiții a ridicat PIB-ul cu +2–4% anual.

6. Spania și Portugalia au plafonat temporar prețurile la energie și au protejat populația.

7. UE, prin programul SURE, 30 de milioane de angajați și 2,5 milioane de firme au fost susținute in perioada tristei pandemii. Banii au fost dați statelor membre sub formă de împrumuturi ieftine, pe termen lung. România, care în mod normal plătea 3–4% dobândă pe piețe, s-a împrumutat atunci cu sub 1%. Atunci, România a primit de la Uniunea Europeană un sprijin de 4,1 miliarde de euro. Acesta a fost creat special ca să protejeze locurile de muncă în perioade de criză, salvând zeci de mii de locuri de muncă, economisind sute de milioane de euro doar din diferența de dobândă. SURE a arătat că există soluții dar iata ca guvernul actual vorbește doar de tăieri, taxe și austeritate, pe când România ar fi putut să acceseze și azi pârghii europene similare (care exista in derulare), împrumuturi ieftine pentru infrastructură și sprijin pentru IMM-uri si sa implementeze măsuri de valorificarea optima a resurselor interne.

Cu măsuri corecte de sprijin – protejarea locurilor de muncă, granturi rapide pentru IMM-uri, investiții în infrastructură și protecție țintită pentru veniturile mici – România ar putea avea +1,5–2% PIB în plus pe an. Asta înseamnă peste 30 miliarde lei în economie în doi ani. Cu austeritatea actuală – taxe mai mari pe muncă și pe mâncare, tăieri la educație și pensii – România riscă o frână de –1% din PIB anual, adică o pierdere de 15 miliarde lei pe an.

Dacă adăugăm și taxarea corectă a multinaționalelor mari (cele cu cifră de afaceri peste 750 milioane de euro, unde UE și OECD au stabilit regulile minime de impozitare și limitarea la 30% a deducerilor intragrup), România ar câștiga măcar încă 10–12 miliarde lei anual.

Diferența între o guvernare responsabilă și austeritatea de azi este o gaură de aproape 60 miliarde lei în doar trei ani.

Acolo unde s-au aplicat tăieri și austeritate, criza s-a adâncit. Acolo unde s-au aplicat măsuri de sprijin, investiții și taxare echitabilă, economia a crescut. România are nevoie de:

-protecția locurilor de muncă (un „Kurzarbeit” românesc, simplu și rapid);

-ajutor real pentru IMM-uri, nu doar hârtii și promisiuni;

-investiții în școli, spitale și infrastructură, nu tăieri;

-protecție țintită pentru veniturile mici și mijlocii;

-taxarea corectă a multinaționalelor mari, nu a pensionarilor și a copiilor;

-tăierea risipei din sinecuri, agenții inutile și achiziții umflate.

Reforma trebuie să începă cu tăierea privilegiilor și taxarea corectă a profiturilor mari, nu cu buzunarele românilor!

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pentru a maximiza șansele moțiunii de cenzură care se dezbate săptămâna viitoare, în plenara de la Strasbourg a Parlamentului European, scrieți-le euro-parlamentarilor pe care i-ați ales anul trecut, indiferent de culoarea politică, și cereți-le să voteze pentru moțiune și contra Ursulei von der Leyen.

 

Pentru a maximiza șansele moțiunii de cenzură care se dezbate săptămâna viitoare, în plenara de la Strasbourg a Parlamentului European, scrieți-le euro-parlamentarilor pe care i-ați ales anul trecut, indiferent de culoarea politică, și cereți-le să voteze pentru moțiune și contra Ursulei von der Leyen.

Moțiunea de cenzură contra Ursulei von der Leyen este o oportunitate, iar nu un scandal. Este un instrument democratic, constituțional, prin care executivul Uniunii poate fi tras la răspundere pentru greșeli, ilegalități și management discreționar al treburilor și al fondurilor publice. Face parte din principala misiune a (euro)parlamentarilor, adică, supravegherea, controlul și revocarea executivului în caz de incompetență sau fraudă.

Ultimii 6 ani, care acoperă și mandatul anterior al Ursulei von der Leyen, au fost plini de greșeli, eșecuri, politici publice prost orientate și chiar nocive ale Comisiei Europene. Au fost chiar fraude, precum și o decizie a Curții de la Justiție care a condamnat Comisia Europeană pentru lipsă de transparență decizională. De asemenea, în repetate rânduri, Curtea Europeană de Conturi a atras atenția că banii publici au fost greșit, ilegal sau chiar fraudulos cheltuiți, politicile publice fiind incerte ca finalitate. Comisia JURI a constatat recent că, împotriva tratatelor, Comisia Europeană a ocolit Parlamentul European atunci când a apelat la mecanismele de finanțare a programului de reînarmare a statelor membre ale UE. Cu toate acestea, un fel bizar de imunitate s-a așezat deasupra Comisiei Europene și a președintei von der Leyen, opinia publică având convingere că executivul UE este prea mare pentru a fi făcut responsabil din punct de vedere juridic, politic sau etic, de unde un periculos val de euroscepticism care străbate UE.

Cel mai periculos derapaj s-a întâmplat în plan constituțional. Comisia Europeană a acaparat treptat puteri și competențe pe care nu le are conform tratatelor uniunii. Le-a preluat atât de la statele membre ale UE, încălcând atribuțiile exclusive pe care tratele le acordă statelor membre și principiul subsidiarității în exercițiul atribuțiilor partajate, cât și de la Parlamentul European, încălcând principiul separației puterilor. Este un proces de centralizare și de concentrare a puterii care amenința construcția juridică a Uniunii Europene, pe care o poate transforma, prin acumulări treptate, într-o nouă uniune sovietică. Nu putem accepta „comisionalizarea” Uniunii Europene, căci riscăm alunecarea în alte experimente totalitare.

Dacă vi se pare mai eficient, alocați mesajul în funcție de grupul politic în care euro-parlamentarii se situează: PPE, S&D, Patriots, ECR, Renew, Greens, The Left, ESN, neafiliați.

Două exemple:

PPE (din acest grup fac parte și PNL și UDMR)

Programul Green Deal, irațional conceput, pe baze pseudo-științifice, și obsesiv pus în practică, a făcut ca în general economia UE și, în special, economiile mari ale UE, adică Germania, Franța, Italia, să stagneze sau chiar să regreseze. În ultimii 6 ani de domnie a Ursulei von der Leyen, Green Deal a dus către un faliment general, de la consumatori și întreprinzători, la statele membre.

Pactul privind migrația a adus în UE inclusiv imigranți ilegali și anomie socială (de fapt, haos frecvent în marile orașe ale UE).

Sancțiunile economice aplicate Rusiei au fost atât de prost concepute încât au avut se suferit, de fapt, economia UE și cetățenii, iar nu Rusia.

Acordul cu Mercosur (statele Americii de Sud, plus Mexic), impus de CE ca o compensație a pierderii resurselor din Rusia și Africa de Nord – Vest, va determina o situație și mai precară economic a fermierilor și a întreprinzătorilor europeni, în special, din România, Polonia, Franța, Italia și Spania.

S&D (din acest grup face parte PSD, Partidul Socialist din Spania fiind cel mai vocal)

Bugetul multi-anual pentru 2027-2034 prevede o reducere drastică a fondurilor alocate combaterii sărăciei și, de asemenea, realocarea unor porțiuni importante din fondurile de coeziune pentru cheltuieli de înarmare. Aceasta este nimic altceva decât abandonarea misiunii UE de a asigura un nivel de trai decent al cetățenilor și o apropriere treptată a regiunilor din punctul de vedere al dezvoltării. Plus o militarizare forțată, care contravine ideii fundamentale a tratatelor fondatoare, adică, bunăstarea prin pace și cooperare economică.

Ca să fie vizibil și pentru europeni, puneți traduceri în engleză, franceză, spaniolă, italiană sau germană ale acestui text pe paginile voastre.

Ca să poată avea efect, dați acest mesaj mai departe.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Problemele acctuale ale României!

 

Am fost invitat la Pascani, la Televiziunea locala emisiunea News- ActualitateaTV. Subiectele discutate pe larg, din perspectiva de profesor universitar, cercetator, Deputat AUR de Iasi au fost:

- situatia economica si guvernarea Romaniei

- situatia aprovizionarii apei potabile, a crizei din aprilie si mai, cele 3 avarii majore de pe 30 aprilie si de 4 mai, detalii tehnice, interpelari, o situatie actializata

- proiecte din parlament pe care le-am initiat sau pe care le intiez in comisiile de specialitate

- citeva proiecte foarte mari pentru Iasi care pot salta regiunea Moldovei economic, strategic si pentru securitate pentru si cu multe decenii.

Proiecte care, daca vor fi macar incepute vor readuce Iasul in topul celor mai puternice regiuni strategice, tehnologice si de cercetare europene.

- am vorbit despre starea cercetarii din Romania

- am vorbit despre Salina Praid. Despre ce se stia, despre ce nu s-a dorit sau s-a neglijat sa se intreprinda.

-despre ineficienta in structurile strategice ale statului.

- despre preturile la energie electrica care vor fi duble incepind cu luna iulie. Si vor fi cele mai usturatoare din toata Europa.

Staul e depasit. Invitatia celor 8 experti din Spania, Olanda, Germania si Ungaria arata clar ca nu mai e incredere in cercetarea romaneasca, nu mai e antrenata, incurajata, nu mai avem prea multe sa mai spunem in situatii de criza, in situatii catastrofale naturale. Tehnologia se rezuma la lopata si la ascultat cu urechea, la poze si la orice altceva ce ne arata ca suntem in colaps. Suntem depasiti si doar cite o minune sa se intimple ca sa nu se intimple tragedii mai mari.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Onoare muncii omului (I)

 

Onoare muncii omului

(I)

Dacă așa-zisa inteligență artificială este sau nu o reală inteligență, adică, este o entitate de sine-stătătoare, un subiect cu o gândire proprie, independent, care ia decizii în nume propriu, este cu totul improbabil. Cu atât mai puțin probabil este că așa-zisa inteligență artificială are o răspundere juridică proprie pentru ceea ce face sau ce nu face (chit că pe rolul Parlamentului European este acum o propunere de directivă privitoare la răspunderea „non-contractuală” a inteligenței artificiale) ... Este mult mai probabil că vorbim de un obiect, de un produs, de o sculă - e adevărat, e o sculă sofisticată și extrem de energofagă, dar tot o sculă, utilizabilă de inteligențe (sau prostii) naturale. Este cert că, subiect sau obiect, inteligența artificială nu are emoționalitate proprie și, deci, tot ceea ce ține de acest atribut exclusiv uman îi este străin.

Mai este cert ceva – existența și expansiunea irațională a tehno-entuziasmului, mișcarea fie progresist – naivă slăvire a tehnologiei și de punere a umanității la cheremul inteligenței artificiale, fie cinică și rău-intenționată. Foarte mulți bani sunt cheltuiți și alocați inteligenței artificiale, o sculă (sau o entitate docilă) utilizabilă mai ales în domeniul militar și în domeniul supravegherii totalitare a umanității. Foarte multă lume se înghesuie să contribuie sau să lucreze la crearea de cât mai multe inteligențe artificiale care au aceste întrebuințări întunecate. Bazele de date gigantice necesare germinării și, ulterior, dezvoltării inteligenței artificiale consumă enorm de multă energie, probabil mai mult de 25% din tot ceea ce se produce anual pe glob. Nu m-ar mira ca pana de curent din Portugalia, Spania și Franța, din data de 29 aprilie 2025, să fi fost cauzată de „necesitatea” de a testa un IA european. Nu uitați că, în decurs de 5 secunde, mai mult de 15 Gigawați de energie au dispărut, pur și simplu, în neant.

Nimic din riscurile inteligenței artificiale nu a fost cu adevărat dezbătut, cu toate că indivizi tehno-entuziaști, ca Elon Musk, au cerut o înghețare pe termen mediu a proiectelor de inteligență artificială.

Or, se pun probleme, în primul rând, filosofice: cine vom mai fi fost noi în prezența unui concurent global, planetar, cu o inteligență (în sens de putere de calcul, iar nu de raționalitate sau înțelepciune) de mii de ori mai performantă decât cea a unui om și cu viteze de reacție comparabile cu viteza luminii?

Se pun, de asemenea, probleme constituționale și de drepturile omului: ce drepturi și libertăți mai putem avea în raport de inteligența artificială?

Dacă este un subiect, iar nu un obiect, este și inteligența artificială îndreptățită să pretindă drepturi și libertăți, merge sau nu la război (și de partea cui), are sau nu obligații de a plăti impozite, taxe și contribuții, are sau nu libertatea de opinie și de convingere religioasă, ideologică sau politică proprie, are sau nu dreptul la viață (iar noi obligația de a nu-i da shut down...), dreptul la sănătate (adică, dreptul de a nu fi virusată) și dreptul la viață intimă și familială?

Și mai grav, se pun probleme sociologice: dacă inteligența artificială este atât de utilă și de eficientă în mai toate domeniile în care oamenii activează, găsindu-și surse de venit și sens al existenței în muncă, afaceri, profesii independente, artă, credință etc., la ce vor mai fi buni oamenii deveniți „socialmente inutili” după înlocuirea lor de către inteligența artificială?

Avertizez că astfel de avertismente au venit de la cei mai detestabili tehno-entuziaști, cei din sau din jurul Forumului Economic Mondial de la Davos. Chit că au vorbit cu cinism, ca și când fix asta este ceea ce ei ne pregătesc nouă, Schwab & co au pus problema exact în acești termeni ...

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - ROMÂNIA: ÎNDRĂZNIM SĂ IGNORĂM RISCUL DE BLACKOUT?

Valentin Tănase

ROMÂNIA: ÎNDRĂZNIM SĂ IGNORĂM RISCUL DE BLACKOUT?

În timp ce România accelerează tranziția către energie regenerabilă, riscul de instabilitate a sistemului electric devine tot mai real. Lipsa măsurilor de echilibrare riscă să ducă la scenarii de blackout asemănătoare cu cel din Spania, de ieri!

1. Situația actuală a producției electrice (2025):

În zilele de primăvară–vară cu soare și vânt, PV + eolian pot acoperi 60–70% din cererea națională.

Energia sincronizată (hidro, nuclear, gaz) scade proporțional, uneori sub 40%.

2. Zona critică – de ce este periculos?

●Praguri critice de frecvență:

Normal: 49,8 – 50,2 Hz,

Avertizare: 49,5 – 49,8 Hz sau 50,2 – 50,5 Hz,

Risc sever de blackout: sub 49 Hz sau peste 51 Hz.

●Capacitate sincronizată minimă necesară pentru stabilitate:

Minim 20–25% din totalul producției trebuie să fie surse cu inerție reală (hidro, nuclear, termocentrale).

●Situația România 2025:

Zile de vârf solar și eolian → sursele sincronizate scad sub pragul de 25–30%.

Riscul sistemic apare ori de câte ori energia regenerabilă depășește 70% din total fără compensare (baterii, reglaj rapid, hidro în pompaj).

3. Ce se poate întâmpla? Exemplu numeric:

Dacă în vârf avem:

●4000 MW regenerabil,

●2000 MW convențional,

●un dezechilibru brusc de 500 MW (ex: nor rapid peste sudul țării) provoacă:

Calcul variație de frecvență: Delta f = delta P * f0 / 2 *H*(S sincron)

unde

Delta P = Pm- Pe (500 MW)

Pm - puterea exercitata mecanica asupra rotor turbina

Pe- puterea electrica absorbita de sarcina sistemului

H = constanta de inertie (~ 5 sec)

S sincron = puterea totala a surselor cu rotor (intertiale) = nuclear, hidro, termocentrale (2000 MW)

fo= frecventa de 50 Hz

Delta f = 500 *50 /( 2*5*2000) = 1.25 HZ ( teoretic, echivalent sistem)

În mai puțin de 1 secundă, frecvența ar putea sări de la 50 Hz la peste 51,25 Hz → declanșare automată de protecții, load shedding, risc de blackout regional sau național.

4. Când este riscul cel mai mare?

aprilie-septembrie, orele 11-15, weekenduri si de sarbatori,

zile senine si vint puternic, consum scazut.

5. Concluzie:

●România risca zona critică de risc in viitorul apropiat daca Puterea sincrona scade! (hidro, termo, nuclear)

●Cu regenerabile care domină producția și fără baterii grid-forming instalate la scară națională,

●Fără un reglaj inteligent al producției și sarcinii,

●Orice incident minor (nor, oprire de parc eolian, avarie de transport) poate declanșa căderi de frecvență majore.

Măsuri urgente necesare:

●Instalarea retele electronice cu funcție grid-forming, + baterii, + etc

●Păstrarea minimă a centralelor hidro și termocentrale active în regim de sprijin,

●Reglaje automate de frecvență rapide în rețea,

Adaptarea reglementărilor ANRE și Transelectrica pentru limitarea injectării nesusținute.

Fără echilibru și inerție de siguranță, ne putem apropia de un prag al instabilității sistemice.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui