Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Noul nume al lui Big Brother este HODIO și vine din Spania, unde s-a scris “1984"

 

Premierul socialist al Spaniei, Pedro Sánchez,  a lansat oficial HODIO, adică :

„Huella del Odio y la Polarización”, 

tradus în română Amprenta Urii și Polarizării. 

Este un instrument guvernamental de cenzură bazat pe inteligența artificială, creat și lansat în urmă cu o săptămână pentru monitorizarea discursului urii și a polarizării pe rețelele sociale mari (Instagram, TikTok, X, YouTube, Facebook).  

Ce face acest HODIO?

Măsoară prezența, evoluția și impactul conținuturilor care promovează ură, xenofobie, misoginie, antisemitism etc. (evident, nu se focusează deloc pe discursul săracofob, flâmândofob sau totalitarofil) și generează rapoarte publice periodice care compară cât de multă „ură” circulă pe fiecare platformă.

HODIO va fi administrat de Oberaxe (Observatorul Spaniol împotriva Rasismului și Xenofobiei) din cadrul Ministerului Incluziunii. 

Vă invit să zăboviți un pic pe aceste denumiri: Amprenta Urii, Observatorul Rasismului, Ministerul Incluziunii. Cei ce ați apucat să citiți aceste cărți, gândiți-vă: nu sună aceste expresii exact la fel ca în „1984”, de George Orwell sau ca în „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley? 

Sánchez a comparat acest HODIO cu „amprenta de carbon”, spunând că, „atunci când măsurăm ceva, devine vizibil și putem cere responsabilitate”. La fel a fost și cazul certificatului „verde” de vaccinare – cei nevaccinați urmau a fi aruncați extra muros, în afara zidurilor cetății. La fel este și cazul „portofelului digital” – cei fără avatar digital nu vor mai scânteia online, deci, nu vor mai exista online. Birocrații UEropeni de rang înalt (în special, unii ca Timmermans, anchetat azi pentru corupție, sau ca Breton, suspectat azi de conflicte de interes) au zis-o pe șleau: dacă avem aceste instrumente, de ce să nu le folosim? A mers în România, cu anularea alegerilor, deci poate merge și în Spania, Franța sau Germania ... 

Permierul spaniol este un fel de vedetă europeană acum, pe motiv că i-a refuzat lui Trump cererea de a utiliza în războiul din Iran bazele americane de pe teritoriul Spaniei. El a făcut public anunțul referitor la lansarea lui HODIO la un „forum împotriva Urii” din Madrid. Ca de fiecare dată, progresiștii comunistoizi și totalitarofili văd ură peste tot, cu excepția discursurilor și programelor proprii. 

Opoziția spaniolă - Vox, Se Acabó La Fiesta, conservatorii – precum și voci independente numesc pe față HODIO drept instrument de cenzură, Big Brother sau Ministerul Adevărului. Ura nu are o definiție obiectivă clară, așa că, în concepția acestor totalitari, ura este tot ceea ce vine dinspre opozanții sistemului ori dinspre dizidenți oridinspre noi toți, cei care nu avem atribuția sau puterea de a defini ce aanume este această „ură” pe care trebuie să o combată inteligența artificială și ce anume este conținutul ilegal pe care trebuie să îl elimine platformele și social media. 

Ironic, HODIO apare exact când Sánchez este presat de scandaluri de corupție (soția sa, Begoña Gómez, este în centrul unui scandal de corupție). Sánchez vrea, de fapt, să reducă criticile online la adresa sa, la fel cum vrea și cazul lui Macron (acesta, la rândul său, a inițiat un demers de eliminare a tot ceea ce nu este conform cu știrile oficiale, știri spuse doar la câteva posturi tv sau radio, fidele sistemului).

Criticii spun că HODIO va fi folosit ca să preseze platformele să șteargă conținut de dreapta (anti-imigrație, anti-guvern) sub pretextul „luptei cu ura”. La fel a fost cazul luptei cu covid, al luptei cu clima și al luptei cu Putin (mai nou, lupta cu Trump are șanse să devină main - stream). 

Media de dreapta din Spania sau din UE prezintă HODIO ca pe un model de „cenzură comunistă” sau de „derivă autoritară”. Guvernul și presa de stânga (El País, RTVE) spun, în schimb, că HODIO e doar monitorizare transparentă, iar nu cenzură directă – platformele vor fi trase la răspundere, dar nu se șterge automat conținut.

Spania are deja legi stricte anti-ură. HODIO nu este decât o altă escaladare a cenzurii de tip totalitar: Spania trece de la reacție la monitorizare proactivă sistematică. HODIO va putea fi utilizat și la „prevenție” – criticii, opozanții, influencerii care sunt targetați de HODIO vor fi neutralizați încă din faza de intenție prezumată, fără a mai fi nevoie de fapte. Ce să mai vorbim de judecată ... 

Sunt câteva reacții virale pe X și Instagram, de gen „Sánchez vs. libertatea de exprimare”, meme-uri cu „HODIO = odio” etc., dar reacția este neașteptat de moale și leșinată, ceva similar cu ceea ce s-a întâmplat cu nazipass – ul din plandemie, cu amprenta de carbon și cu portofelul/identitatea digitală. Ca și Ursula von der Leyen, Macron sau Starmer, și spaniolul Sánchez foloște strategia pașilor maximali. Deciziile sale sunt șocante, reacția oamenilor, moale sau inexistentă, tăcerea valoarează acceptare, deci se trece la următorul pas maximal. Când lumea va percepe că este într-o colivie digitală, va fi fost prea târziu.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Interviu Replica de Constanța (IV)

(IV)

România, chiar dacă este într-un declin economic evident, mai are totuși șanse să rămână măcar pe linia de plutire, dacă Guvernul ia urgent câteva măsuri.

Problematica ridicată în legătură cu costul energiei - personal, am observat aceste semnale încă din perioada premergătoare Crăciunului, când toată lumea era pregătită să cheltuiască bani și timp pentru a se bucura de sărbători. Încă de atunci avertizam că urmează o nouă explozie a prețurilor la energie. Acest lucru se întâmplă deja, iar de la 1 aprilie urmează o nouă creștere a prețului la gaze — și nu este o păcăleală de 1 aprilie.

Avertizam, de asemenea, că va crește indicele ROBOR și, implicit, vor crește dobânzile variabile la creditele bancare, ceea ce va duce la un val de executări silite.

Totodată, atrăgeam atenția asupra creșterii șomajului. În contextul actualei crize globale — mă refer la războiul din Iran, care depășește în amploare tot ce a însemnat, de exemplu, războiul din Irak — situația devine critică. Având în vedere această catastrofă globală, cifrele de care ne temeam se vor transforma în realități terifiante chiar de săptămâna viitoare.

Consider că, dacă guvernul Bolojan nu adoptă de urgență două măsuri pentru a asigura supraviețuirea populației, în 24 de ore vom intra în colaps.

Cele două măsuri urgente sunt:

Reducerea la zero a TVA-ului pentru toate produsele și serviciile de bază: alimente, apă, medicamente, transport în comun, școală și energie. Această taxă ar trebui eliminată complet începând de mâine.

Eliminarea sau reducerea drastică a accizei la carburant. În prezent, acciza este de aproximativ 3 lei; aceasta ar trebui fie eliminată, fie redusă la maximum 1 leu. Dacă prețul litrului de carburant va ajunge la 10 lei săptămâna viitoare, acest lucru se va datora și faptului că taxele (acciza și TVA-ul) reprezintă peste 60% din prețul final.

Multe dintre aceste taxe sunt justificate prin ideologii discutabile. De exemplu, acciza la carburant are ca justificare oficială, conform unui regulament UE, reducerea amprentei de carbon. De asemenea, în factura de energie electrică regăsim taxe precum certificatele verzi (CO2), contractele pentru diferență sau bonusul de cogenerare, toate fiind legate de politicile privind schimbările climatice.

Mi se pare absolut stupid să nu se ia măsuri economice urgente acum.

În loc să avem săptămâna viitoare un preț de 10 lei pe litrul de motorină, am putea avea 7 lei dacă am elimina această acciză și acest TVA pe carburant. Este absolut necesar.

Ce vi se spune, oameni buni? Vi se spune: «Nu putem face asta pentru că nu ne lasă Uniunea Europeană». Este fals. Directiva TVA din 2006 nu te obligă la un anumit nivel fix de taxare pentru orice; există cinci țări în Uniunea Europeană care au cote de TVA de 0% sau sub 1,5% pentru anumite produse esențiale. De asemenea, regulamentul privind acciza pe carburant nu impune o valoare fixă imuabilă, ci lasă la latitudinea statului să stabilească o acciză proporțională.

Cu ce contribuie nea Costică din București sau nea Vasile din Constanța la reducerea încălzirii globale dacă plătesc o acciză de 3 lei pe litru în loc de 1 leu? Unde este proporționalitatea?

Poate că această criză reprezintă momentul de cotitură în care ar trebui abandonate aceste politici.

Este ironic cum cetățeanul european se chinuie să bea apă dintr-o sticlă cu dop atașat (pentru protejarea mediului), în timp ce conflictele militare și politicile fiscale pârjolesc planeta și distrug economia. Se spune că salvez planeta pentru că în biroul meu de la Bruxelles sunt 19 grade și nu am voie să dau căldura mai tare, chiar dacă afară sunt -5 grade. În același timp, Statele Unite au lansat asupra Iranului de două ori mai multe bombe decât au lansat asupra Irakului acum 23 de ani. Aceasta nu afectează planeta? Iar rușii, care au lansat nenumărate bombe asupra ucrainenilor, nu distrug planeta?

Eu sper ca pe termen scurt să scăpăm de guvernarea domnului Bolojan. Primul pas pentru a ieși din acest cerc vicios al stagflației este demiterea sa. Am senzația că acesta are un comportament politic sinucigaș, având în vedere că nu există nicio negociere reală cu cei de la PSD pe buget. Dacă social-democrații nu vor fi ipocriți, ar trebui să îl demită.

Pe termen mediu, pentru a evita un conflict social de amploare și proteste violente, această majoritate parlamentară trebuie schimbată.

Sugerez celor de la PSD să se despartă de USR.

Această alianță USR-PSD este nefirească: USR consideră că tot răul provine de la PSD, în timp ce PSD se comportă ca un 'ghiocel', evitând să critice USR de teamă să nu supere Uniunea Europeană. Această alianță trebuie desființată, iar USR trimis în opoziție.

Desigur, există și posibilitatea alegerilor anticipate.

Sărăcia și foametea care se vor instala în Europa și în România, alături de valul de migrație ilegală (încurajat de măsuri precum cele din Spania, unde se acordă drept de ședere provizoriu chiar și celor intrați ilegal), sunt probleme extrem de grave.

Toate aceste lucruri care se întâmplă sub ochii noștri vor duce, inevitabil, la apariția unui extremism real, la apariția adevăratului lider extremist care va face ca lumea noastră să fie, pur și simplu, aruncată în aer.

S-a mai întâmplat acest lucru în istorie? Cu siguranță. După criza economică din 1929–1933, extremismul a apărut peste tot în lume și s-a cristalizat într-o anumită țară care acum vrea să-și reconstruiască forța militară pentru a fi la fel de puternică ca atunci. Ba chiar vrea arme nucleare, mai nou.

Această acumulare de forțe s-a sublimat, în cele din urmă, într-o singură persoană.

Știți cum se numește acea persoană, nu?

Adolf Hitler.

Culmea este că există, la ora actuală, oameni care îl regretă pe Hitler, așa cum în România există oameni care îl regretă pe Antonescu.

Faptul că până acum unii ca mine, de exemplu, au fost acuzați de extremism, va părea o adevărată glumă sinistră în acel moment fatidic în care va apărea, din nou, această formă pură a extremismului de tip nazist sau, la polul opus, de tip comunist, întruchipată într-o persoană.

Această persoană probabil că există deja printre noi.

Și nu este Georgescu, nu este Simion.

Acea persoană poate apărea oricând din străfundurile societății românești sau, și mai grav, din adâncurile celei franceze, germane ori spaniole. De ce spun asta? Pentru că în istorie au existat lideri care au catalizat tot acest extremism: Franco în Spania, Pétain în Franța, Hitler în Germania sau Mussolini în Italia.

Dacă permitem ca istoria să se repete, înseamnă că suntem o generație de oameni ratați.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Interviu Replica de Constanța (I)

Am dat ieri un interviu ziariștilor de la Replica de Constanța.

Vă las mai jos cele consemnate de ziariști.

Pentru că textul este lung, o să îl partajez în patru, pentru a fi mai ușor de parcurs.

(I)

Am avut o serie de discuții în Parlamentul European cu câțiva colegi. Cel mai grav fenomen care ne afectează direct, atât pe noi, românii, cât și întreaga Uniune Europeană, este explozia prețurilor la energie. Acesta este cuvântul exact: explozie.

Această situație este cauzată, pe de o parte, de blocajul din Strâmtoarea Ormuz. Tensiunea economică majoră rezultă din faptul că fluxurile de petrol și gaze care tranzitau acea zonă au scăzut drastic. Din câte știu, singurii care mai pot trece nestingheriți pe acolo sunt chinezii și rușii. Practic, blocada iranienilor nu îi lovește neapărat pe americani, deoarece aceștia dețin propriile rezerve, ci lovește direct și extrem de grav interesele Europei.

A fost șocant să observ că aceiași campioni ai luptei împotriva lui Putin — promotorii celor 20 de pachete de sancțiuni menite să falimenteze Rusia și să asigure victoria Ucrainei — au ajuns acum într-o postură umilitoare. Deși avem 11 rezoluții în Parlamentul European care cer susținerea Ucrainei până la victoria finală, aceiași lideri se roagă în prezent de Putin să reia livrările de petrol și gaze către Germania, Franța și restul Uniunii Europene.

Este adevărat că Putin, un jucător de șah mult mai abil decât Ursula von der Leyen sau Emmanuel Macron, deși este un lider geopolitic dictatorial, a înțeles momentul: Rusia nu are niciun interes să reia acum aceste livrări.

În urmă cu două zile, printr-o postare surprinzătoare pe platforma X, Ursula von der Leyen le-a cerut ucrainenilor să repare conducta Drujba. Nu știu dacă românii sunt pe deplin informați, dar în ianuarie s-a anunțat că această conductă a fost scoasă din funcțiune în urma unei lovituri militare.

Ungaria și Slovacia, state direct afectate, susțin că ucrainenii au fost cei care au oprit sau chiar au aruncat în aer conducta. Evident, Ucraina neagă și susține că rușii și-ar fi distrus singuri propria infrastructură, la fel cum s-a spus și în cazul conductei Nord Stream — o arteră comercială uriașă prin care Rusia făcea profituri enorme din comerțul cu Germania. Narativul oficial rămâne același: rușii își distrug singuri sursele de venit.

Ce ne transmite, de fapt, acest anunț? În primul rând, că vinovați pentru închiderea conductei Drujba sunt considerați ucrainenii. În curând, Europa se va regăsi într-o situație atât de gravă, încât va ajunge să implore Rusia pentru reluarea livrărilor de petrol și gaze.

De ce afirm acest lucru? Deoarece sursele alternative pe care mizează Europa în prezent — Norvegia și Algeria — au atins deja capacitatea maximă de producție. Aceste state nu mai pot face față cererii suplimentare. În paralel, Gazul Natural Lichefiat (GNL) importat din Statele Unite are un preț de peste patru ori mai mare decât gazul rusesc, iar SUA nu livrează integral cantitățile promise.

Contextul este complicat și de declarațiile recente ale lui Donald Trump. Acesta a amenințat Spania cu un embargo economic, după ce guvernul de la Madrid a refuzat să pună la dispoziția armatei americane facilitățile militare de pe teritoriul său pentru atacurile împotriva Iranului. Atât premierul Sanchez, cât și președintele Macron au criticat acțiunile Americii și ale Israelului în Iran, invocând încălcarea dreptului internațional — un concept care pare să fie utilizat selectiv, doar atunci când servește anumitor interese politice.

Consecințele acestor decizii se văd deja la pompă, unde prețul motorinei a crescut spectaculos în doar câteva zile, inclusiv în România. Explicația este simplă: 35% din motorina care alimentează transporturile și agricultura Europei tranzita Strâmtoarea Ormuz. Odată cu blocajul de acolo, am rămas cu un deficit de 35% în aprovizionare.

Chiar și România depinde în mare măsură de motorina din zona Golfului. Din cauza unor politici economice discutabile, dictate de marii jucători din piață (precum Lukoil, OMV sau Rompetrol/KazMunayGas), s-a prioritizat producția de benzină în detrimentul motorinei. Astfel, am devenit dependenți de importurile din Orientul Mijlociu.

În final, Uniunea Europeană se prăbușește economic pe mâna aceleiași birocrații care, în 2020, era preocupată de restricții, măști și vaccinuri negociate prin SMS. Europa a ajuns astăzi ca o găină jumulită care nu mai poate face ouă, fiind victima propriilor decizii de management de criză.

După eșecul gestionării pandemiei, s-a trecut la agenda schimbărilor climatice, care a îngenuncheat economia.

De patru ani, se încearcă câștigarea unui război care nu ne-a aparținut niciodată, nici nouă, nici poporului ucrainean. Am susținut mereu că acest conflict din Ucraina este, în realitate, un război al delapidatorilor și al spălătorilor de bani — din Rusia, din Ucraina și din Uniunea Europeană.

Astăzi, asistăm la o răsturnare de situație incredibilă: descoperim brusc că Putin ar putea fi, totuși, un partener pentru Europa și că evenimentele din Iran încalcă dreptul internațional. Interesant este că, sub administrația Biden, respectarea acestui drept internațional nu părea să fie o prioritate atât de mare.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Portofelul digital e aici…

 

Portofelul digital e aici…

Comisia Europeană a publicat, pe data de 19 noiembrie 2025, Planul de acțiune pentru consumatori în cadrul pieței unice, intitulat pompos ”Un nou impuls pentru protecția consumatorilor, competititivitate și creștere sustenabile”. Este un plan pe 5 ani, urmând a fi pus în aplicare în perioada 2026 – 2030.

Amestecate cu câteva idei bune, dar imprecise (le voi comenta zilele astea), apar și tot felul de bazaconii ce țin de obsesia cu schimbarea climatică, dar și o măsură totalitară, sugerată de mult, dar afirmată clar și fățiș de-abia acum:

PORTOFELUL DIGITAL!

În zisul portofel vom „depozita” cam tot ce ține de persoana și avutul nostru - identitate, documente de călătorie, acces la conturile bancar, acces la sistemul de sănătate, contracte, proprietăți.

Prevăzut deja în Regulamentul (UE) 2024/1183, portofelul digital urmează a fi rapid implementat în statele membre. Până în decembrie 2026, toate statele membre trebuie să „ofere” acest instrument, în așa fel încât să nu riște sancțiuni de la Comisia Europeană.

Ați reținut bine: până în decembrie 2026, adică peste un an.

Planul de acțiune al Comisiei declară ritos că portofelul digital este menit a ușura libertatea de circulație pe teritoriul UE și că nu este obligatoriu.

Nu e cazul să vă reamintesc, căci știți: certificatul „verde”, sanitar, din timpul plandemiei, era tot pentru a ușura libertatea de circulație, dar a fost orice, cu excepția unui mijloc de facilitare a libertății de circulație. Cei ce refuzau vaccinul ori plăteau teste valabile o zi, de fiecare dată când circulau în UE, ori nu circulau, pur și simplu. Cei ce aveau certificat de vaccinare erau obligați să facă și dozele ulterioare ca să poată circula. De asemenea, toată lumea știe că, în state ca Italia, Franța sau Spania, certificatul „verde” a fost obligatoriu, iar în restul statelor, obligativitatea a existat în fapt, fiind impusă de transportatorii aerieni și de angajatori.

Pe de altă parte, nu toată lumea, în UE, este digitalizată. Mai există multe regiuni ale UE care nu au nici măcar electricitate. Ce se va întâmpla cu acei oameni? Vor fi excluși de la viața minunat de liberei și raționalei cetăți pe criterii geografice sau de sărăcie? Cum rămâne cu sloganul UE „left no one behind” (nu lăsăm pe nimeni în urmă)?

Așa că, nu avem niciun motiv să credem că birocrația subordonată Ursulei, cea degrabă achizitoare de vaccinuri de zeci de miliarde de euro, chiar vorbește serios. Ceea ce este, declarativ, o facilitate de călătorie și tranzacționare, va fi o legare de glie a „ne-digitalizaților”, iar ceea ce este, declarativ, o opțiune, va fi, de fapt, o obligație.

Nu vei exista digital, nu vei exista și punct.

În altă ordine de idei, eu sunt absolut uluit să văd că, în ciuda protestelor masive ale populației europene, Comisia Europeană merge înainte cu acest proiect al identității digitale. În UK, milioane de oameni au semnat petiții de obligare a lui Starmer la renunțarea la identitatea digitală drept condiție de angajare legală în UK, iar în UE, milioane de corespondențe au circulat, cerând tuturor decidenților să se opună acestui proiect și controlului conversațiilor (Chat Control 2.0). Mai mult, față de opoziția fermă a SUA și cu jumătate de gură a unor state UE, proiectul distopic al euro digital, anunțat cu pompă de Christine Lagarde și Usrula von der Leyen, a fost amânat până în 2029 (ceea ce poate fi o metodă soft de abandon, ca să nu se sesizeze că cele două doamne cu obsesii digitale au cheltuit cu acest proiect peste 2 miliarde de euro, practic aruncați pe fereastră).

Culmea ironiei, din Tratatul UE rezultă că deciziile UE se iau transparent și cât mai aproape de cetățeni…

Deci, oameni buni, care mai aveți respect pentru adevăr și mai puneți preț pe libertatea voastră: să fim cu mare băgare de seamă, că vine portofelul digital, iar odată cu digitalizarea identității și averii noastre, devenim captivi într-o cușcă digitală din care nu mai ieșim nicicând.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - România din interiorul granițelor și România din afara granițelor

 

România din interiorul granițelor și România din afara granițelor. Zeci de ani de migrație au lăsat urme adânci în structura socială și sufletească a poporului nostru. Românii plecați peste hotare nu sunt „ai altor țări” — sunt ai noștri, sunt ai acestei națiuni.

Dar, dincolo de cifre și statistici, există o realitate umană crudă: mii de copii români din diaspora nu mai au acces real la educație în limba română, la manuale, la cultura și valorile noastre naționale. În multe comunități din Franța, Italia, Spania sau Germania, cultura și limba română au devenit cumva opționale, rare sau complet inexistente. Lipsa de sprijin logistic, lipsa profesorilor acreditați și lipsa unei strategii culturale coerente din partea statului român duc, încet, la o formă de dezrădăcinare tăcută.

Identitatea românească nu trebuie să fie un lux al memoriei, ci o datorie a statului. România are datoria să-și protejeze limba, cultura și cetățenii oriunde s-ar afla.

Astăzi însă, în mod dureros, am aflat că un cetățean român, Octav Stroici, a murit la Roma, prins sub dărâmăturile turnului medieval Torre dei Conti, aflat în renovare. A fost scos dintre ruine după mai bine de 11 ore de eforturi disperate ale salvatorilor italieni, dar viața lui nu a mai putut fi salvată. Roma este astăzi în doliu pentru el. Un om simplu, un român muncitor, și-a dat viața într-o țară străină, departe de ai săi.

Vă solicit, stimați colegi, să ținem un moment de reculegere în memoria acestui român — simbol al miilor de oameni care trăiesc și muncesc cinstit, uneori în condiții grele, în afara țării lor.

Stimați colegi,

Această tragedie trebuie să fie pentru noi un semnal de alarmă. Avem obligația să întărim rolul consular, să cerem o mai mare transparență și eficiență din partea ambasadelor și consulatelor noastre. Prea mulți români din diaspora ne transmit că nu găsesc sprijin, că sunt tratați cu indiferență, că birocrația și lipsa de empatie le transformă suferința în umilință.

Consulatele nu sunt clădiri sterile în care se eliberează documente. Ele trebuie să fie casele României din afara României, locuri vii, deschise, unde fiecare cetățean român să fie ascultat, sprijinit și respectat.

De aceea, solicit public Ministerului Afacerilor Externe:

- să prezinte Parlamentului un raport complet privind modul în care sunt tratate cazurile de accidente, decese și abuzuri care implică cetățeni români din străinătate;

- să verifice activitatea fiecărui consulat, inclusiv competențele profesionale ale personalului, gradul de accesibilitate și eficiența serviciilor oferite;

- să inițieze un program permanent de sprijin educațional și cultural pentru copiii români din diaspora, cu manuale, platforme online și tabere de vară dedicate limbii și culturii românești.

Românii plecați nu sunt cetățeni de mâna a doua. Ei nu trebuie pomeniți doar la tragedii sau în campanii electorale. Ei sunt o parte vie și demnă a acestei națiuni, care merită respect, recunoaștere și protecție reală

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pentru a doua oară consecutiv, presa străină (în special Financial Times) mă plasează pe primul loc în clasamentul euro-parlamentarilor cu cele mai mari venituri din afara salariilor plătite de Parlamentul European

Pentru a doua oară consecutiv, presa străină (în special Financial Times) mă plasează pe primul loc în clasamentul euro-parlamentarilor cu cele mai mari venituri din afara salariilor plătite de Parlamentul European.

Presa din România preia neselectiv știrea și adaugă o nuanță de reproș și de populism. Aceiași “jurnaliști” care, de driapta pro-ieuropeană fiind, nu au nicio oftică, ci doar aplauze, la adresa sutelor de miliarde făcute din crize (naturale, fabricate sau programate) sau din optimizare/evaziune fiscală de companii ca Pfizer sau de indivizi ca Bill Gates. Sunt aceiași indivizi care nu văd nimic rău în plățile pe care le primesc din bani publici (și/sau bani soroșiști) pentru a face propagandă sistemului totalitar și pentru a diaboliza dizidenții, și nici în faptul de a amesteca jurnalismul cu fact checking - ul (noul nume al cenzurii totalitare) și cu activismul ideologic sau politic. Se zice că prima lecție de jurnalism este : “nu deveni tu însuți personaj în povestea pe care o spui”. Dacă iese mălai de la USAID, de la UE, de la Soros, de la Bill & Melinda Gates Foundation, Clinton sau Obama Family, nu e nicio problemă ca jurnalistul să se transforme în sculă totalitară, extremist sau uneltitor politic.

Acum, în legătură cu campionatul pe care l-am câștigat a doua oară (fără să știu că am participat la o competiție)…

În primul rând, tot ceea ce câștig, dintotdeauna, iar nu de ieri - de azi, este vizibil tuturor. Deși ar trebui să fie confidențiale, veniturile mele, pe care le declar la virgulă la fisc, sunt publice cu mult înainte ca 1,4 milioane de oameni să mă voteze pentru a-i reprezenta în Parlamentul European. Mai puțin publice sunt impozitele, taxele și contribuțiile pe care le achit cu regularitate (uneori, chiar nedatorat) fiscului și autorităților locale. Nu sunt publice nici cele 45 de onorarii sau salarii pe care le achit colaboratorilor și angajaților mei din cifra mea de afaceri.

Nu toți politicienii sunt atât de transparenți. Știu un politician, ex-președinte al unui stat membru UE care nu a clarificat niciodată proveniența sumelor cu care și-a procurat 6 case. Un alt Actualul președinte al aceluiași stat membru UE nu ne spune de unde a primit donații de 12 milioane de euro și cu ce drept reține pentru el acei bani. Președinta CE, Ursula v d Leyen, trăiește într-un apartament tip bunker în clădirea CE, fără să plătească nimic. În trecut a avut foarte multe neclarități asupra unor venituri, ca să mă exprim eufemistic. Manfred Weber, președinte al grupului PPE din Parlamentul European, a trăit … într-un castel, pe care și-l închiriase din bani europeni, pe post de birou… Ca să nu mai vorbim despre averile de seniori feudali pe care le au unii euro-parlamentari din Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda, trimiși acolo de partidele lor pentru “merite deosebite”.

În al doilea rând, sunt MÂNDRU de acest titlu cu care mă gratifică Financial Times, mai ales că:

(i) am obținut venituri din avocatură și din activitatea de practician în insolvență (în ultimul an, doar din dividende, căci nu mai sunt partenerul coordonator al firmei de insolvență le care am fondat-o acum 24 de ani), adică din profesia mea, alături de oamenii pe care i-am școlit și îi plătesc; nu am obținut bani din trafic de influență, mită, evaziune/optimizare fiscală, contracte cețoase sau ilegale cu statul sau autoritățile, stipendii sau subvenții de la SUA, Rusia sau UE, granturi sau “granturi” de la oengeuri progresist-globaliste;

(ii) un venit substanțial pe care îl obțin din surse externe activității politice este fundamentul independenței mele ca politician, garanția că nu voi fi slugoi, captiv al unor interese financiare sau ideologice, ghiocel prea-plecat în fața stăpânilor ueropeni, americani sau ruși; în comparație cu ce ați văzut în ultimii 18 ani și cu ceea ce vedeți și azi la majoritatea “pro-europeană” a euro-parlamentarilor români, puteți distinge acum între ce înseamnă slugă a păpușarilor neo-feudali ai lumii de azi și ce înseamnă reprezentant demn al votanților și al intereselor lor. Pe această platformă, știind sigur că mă pot oricând întoarce din politică la activitățile mele obișnuite, am putut face o moțiune de cenzură contra Comisiei Europene. Slugoii români din PE nu ar fi făcut asta nici într-un milion de ani…

Singura mirare care îmi rămâne este că nu am stârnit niciun interes femeilor, chiar dacă sunt, zice-se, cel mai bogat din PE…

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - La Spitalul „Sfânta Maria” din Iași s-a produs în aceste zile un focar grav cu bacteria Serratia marcescens, care a dus la moartea a șase copii internați în secția de terapie intensivă.

 La Spitalul „Sfânta Maria” din Iași s-a produs în aceste zile un focar grav cu bacteria Serratia marcescens, care a dus la moartea a șase copii internați în secția de terapie intensivă. Această bacterie, prezentă uneori și în natură, devine periculoasă atunci când găsește un mediu spitalicesc favorabil și pacienți cu imunitate foarte scăzută.

Experiența internațională confirmă că nu este un caz izolat. În Spania, la Sevilla, un focar din 2012–2013 a afectat 18 nou-născuți, cu mai multe decese, fiind legat de incubatoare și apă contaminată. În Belgia, între 2022 și 2023, 61 de nou-născuți au fost colonizați, cu un deces, în urma unei contaminări a rețelei de apă. În Ungaria, în 2022, un focar într-o unitate de terapie intensivă a dus la cinci decese, sursa fiind o tulpină rezistentă la dezinfectanți. În Mexic, în 2023, 15 nou-născuți au fost infectați, cu un deces, după ce bacteriile au fost răspândite prin sistemele de ventilație. În toate aceste cazuri, zonele umede și instalațiile de climatizare/ventilație au jucat un rol central.

În Iași, factorul de risc major poate fi chiar sistemul de climatizare și ventilație al secției ATI. Serratia marcescens se dezvoltă foarte bine la temperaturi între 20 și 37 °C și la o umiditate de 40–60 %, adică exact parametrii menținuți constant pentru confortul pacienților critici. În tubulaturi și filtre se poate acumula condens, iar apa stătută devine un rezervor ideal de biofilm bacterian. Dacă igienizarea acestor zone nu este riguroasă și frecventă, bacteriile se pot înmulți și pot fi transportate de curentul de aer în întreaga secție. Pornirea sau funcționarea continuă a sistemului poate dispersa particule microscopice contaminate, crescând dramatic riscul de infecție.

La acestea se adaugă alte surse posibile: sifoane de pardoseală, chiuvete, rețeaua de apă, umidificatoarele aparatelor de oxigen și tuburile de ventilație mecanică. Toate sunt locuri unde apa și temperatura constantă favorizează formarea de biofilm rezistent la dezinfectanți.

Evoluția în timp a focarului poate fi estimată cu ajutorul datei primului caz, 7 septembrie. Infecțiile cu Serratia marcescens au o perioadă de incubație de câteva zile, astfel că este foarte probabil ca momentul inițial al contaminării mediului să fi fost la sfârșitul lunii august sau cel târziu în primele zile din septembrie. În mod obișnuit, dacă sursa nu este identificată și decontaminată complet, numărul de cazuri crește progresiv în 2–3 săptămâni, atingând vârful probabil între mijlocul și sfârșitul lunii septembrie. Ulterior, fără intervenție radicală, focarul poate continua cu noi îmbolnăviri timp de săptămâni sau chiar luni, așa cum s-a observat în focarele similare din Spania și Belgia, unde bacteria a persistat în biofilmul instalațiilor de apă și aerisire.

Focarul limitat la terapie intensivă are o explicație clară. Spre deosebire de saloanele obișnuite, in general, aici aerul nu se schimbă natural, ci este recirculat. Mediul poate rămâne cald și umed, iar pacienții au o imunitate mult mai scăzută și depind de aparate invazive, de la ventilatoare la catetere. Această combinație oferă bacteriei condițiile ideale pentru supraviețuire și multiplicare.

Pentru a opri răspândirea bacteriei, măsurile de mediu trebuie să fie ferme și rapide:

1. Oprirea temporară a instalațiilor de climatizare și ventilație din zona afectată, până la finalizarea analizelor.

2. Decontaminarea completă a întregului sistem HVAC: tubulaturi, filtre HEPA, tăvi de condens, schimbătoare de căldură, folosind abur, peroxid de hidrogen sau biocide cu spectru larg.

3. Curățarea și dezinfecția rețelei de apă prin șoc termic sau hiperclorinare, inclusiv a chiuvetelor și a sifoanelor de pardoseală.

Înlocuirea filtrelor și a tuturor consumabilelor care intră în contact cu aerul și apa.

4. Prelevarea repetată de probe din aer, apă și suprafețe, cu analize microbiologice până la confirmarea eliminării bacteriei.

5. Igienizare zilnică intensivă a aparaturii medicale și a suprafețelor, cu dezinfectanți eficienți împotriva bacteriilor gram-negative.

Pentru a sprijini spitalul și a asigura transparență, astăzi voi depune o interpelare oficială către Ministerul Sănătății, solicitând un raport complet privind sursa focarului, evaluarea sistemului de climatizare și un plan de investiții urgente pentru modernizarea infrastructurii de aerisire și apă.

Această tragedie arată cât de puternic depind siguranța pacienților și sănătatea publică de factori aparent tehnici precum aerul, apa, temperatura și umiditatea. Prin măsuri rapide și coordonate putem transforma un moment critic într-un pas decisiv pentru protecția copiilor și a pacienților din întreaga țară.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Se inchid minele ca sa cumparam scump energia de la vecini!

Cu citeva zile in urma Guvernul PSD PNL USR UDMR a adoptat OUG 42/2025, prin care se stabilește închiderea etapizată a minelor din Valea Jiului – Lupeni, Lonea, Livezeni și Vulcan – să fie închise etapizat până în 2032. Pentru această închidere, statul român va cheltui aproape 800 milioane euro până în 2032, bani direcționați exclusiv pentru siguranța subterană, plăți compensatorii și ecologizare. Din această sumă, pentru anul 2025 sunt prevăzute cheltuieli de aproximativ 120 milioane euro!!!

Se invocă deseori poluarea acestor termocentrale ca justificare pentru închidere. Este adevărat că arderea huilei sau lignitului produce emisii de CO₂, gaze de ardere și microparticule. Însă soluția nu era închiderea, ci retehnologizarea. Există deja tehnologii performante de filtrare și captare a particulelor, de reducere a emisiilor de oxizi de sulf și azot, precum și soluții moderne de captare și transformare a dioxidului de carbon. Costurile de implementare sunt mari, dar energia produsă rămâne în sistem, locurile de muncă se păstrează, iar România își consolidează securitatea energetică.România avea și are infrastructură de cercetare și ingineri capabili să dezvolte astfel de soluții, dar în loc să investim în tehnologii de depoluare, am ales să finanțăm doar închidere și ecologizare. Rezultatul este că pierdem deopotrivă resurse, locuri de muncă și capacitate energetică, în loc să transformăm sectorul minier într-unul modern și mai curat.

Dar iata cum stau lucrurile, in profunzime:

Închidere înseamnă pierderea unei resurse strategice, cu rezerve estimate la zeci de milioane de tone, capabile să asigure zeci de ani de securitate energetică. Energia produsă de huilă, chiar dacă redusă ca volum, este energie sincronă, esențială pentru stabilitatea sistemului energetic național. Atunci când ponderea hidro, nuclear și termo scade sub 25–30% din producția totală, sistemul intră într-o zonă de risc. Un dezechilibru brusc – un nor peste un parc fotovoltaic sau oprirea unui parc eolian – poate duce la devieri de frecvență periculoase in sistemul energetic, exact cum s-a întâmplat recent în Spania. În câteva secunde, rețeaua poate ajunge la marginea unui blackout regional sau chiar național.

Evident că nu există un plan strategic pentru a înlocui aceste capacități pierdute. În loc să investim în retehnologizare și tranziție echilibrată, România alege varianta cea mai dureroasă: închiderea, fără alternative mature.

Polonia și Germania nu au procedat astfel – ba chiar și-au menținut sau redeschis exploatări pentru a garanta siguranța rețelei.

Iar cifrele oficiale confirmă dimensiunea problemei:

- Valea Jiului (OUG 42/2025 + OUG 13/2025): buget total aprobat până în 2032 – ~aprox. 800 milioane euro din care pentru acest an sunt prevăzute circa 120 milioane euro.

- Complexul Energetic Oltenia (lignit): prin Planul de decarbonizare, până în 2032 sunt prevăzute cheltuieli de închidere și ecologizare de peste 4 miliarde euro.

Per ansamblu România: dacă adunăm huilă + lignit + cariere, costurile totale pentru decarbonizare și ecologizare se ridică la 10–15 miliarde euro până în 2032–2040.

Toți acești bani sunt plătiți de statul român, fără să producă niciun MWh. În loc să finanțăm retehnologizarea, plătim miliarde doar pentru a închide și a ecologiza.

România avea și are infrastructură de cercetare și ingineri capabili să dezvolte astfel de soluții, dar în loc să investim în tehnologii de depoluare, am ales să finanțăm doar închidere și ecologizare. Rezultatul este că pierdem deopotrivă resurse, locuri de muncă și capacitate energetică, în loc să transformăm sectorul minier într-unul modern și mai curat.

România are nevoie de un plan strategic real.

Menținerea unui minim de capacități convenționale, instalarea de baterii și rețele grid-forming, investiții în hidro cu pompaj și reguli stricte pentru stabilitatea rețelei sunt măsuri urgente.

Fără aceste soluții, închiderea minelor nu înseamnă doar pierderea unui sector industrial, ci și vulnerabilizarea gravă a sistemului energetic național.

AUR va implementa acele măsuri optime pentru retehnologizare, nu pentru închidere. Vom susține soluții de depoluare și modernizare, care să salveze locurile de muncă, resursele strategice și securitatea energetică a României.

Eu garantez cele mai sofisticate soluții de depoluare si de control prin resuscitarea sistemului național de cercetare fundamentală si aplicativa in sectorul energetic si al dinamicii atmosferei terestre. Pentru aer curat si energie ieftina.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Reforma trebuie să începă cu tăierea privilegiilor și taxarea corectă a profiturilor mari, nu cu buzunarele românilor!

Niciodată o țară nu a ieșit din criză punând povara pe oameni. Întotdeauna când s-au tăiat salarii, pensii și burse, criza s-a adâncit. Întotdeauna când s-au sprijinit firmele și populația, economia a prins viață și a mers înainte.

Iată exemplele:

România nu a avut nici taifun, nici război, nici dezastre naturale. Criza a fost creată chiar de guvern, prin măsurile sale. Pachetul 1 de „reforme” a fost, de fapt, un jaf oficializat: eliminarea burselor copiilor, impozitarea pensiilor cu 10%, creșterea TVA-ului, taxe noi pe muncă și pe mâncare. Rezultatul? Românii mai săraci, clasa de mijloc mai firavă, iar banii tot nu ajung, pentru că în același timp sinecurile și privilegiile politicienilor au crescut.

Pachetul 2 trebuia să fie despre tăieri reale: privilegiile diferitelor categorii și politrucii din companiile de stat. Dar nimic din toate acestea nu se face. Nota de plată ajunge din nou la oamenii simpli.

1. România 2010. Guvernul Boc a tăiat 25% din salariile bugetarilor și a crescut TVA-ul. PIB-ul s-a prăbușit cu –3,9%, consumul a căzut, emigrația a explodat.

2. Marea Britanie. După 2010, austeritate dură: PIB-ul a crescut mai lent, cu aproape –1% pe an sub potențial.

3. Germania. A aplicat „Kurzarbeit” – statul plătea o parte din salariu pentru orele în care firma nu avea activitate. Rezultatul: sute de mii de locuri de muncă salvate, firme vii, economie repornită.

4. Franța. A aplicat „șomaj parțial”: salariații au rămas angajați, statul a completat venitul, criza socială a fost evitată.

5. Statele Unite. După criza financiară, planul masiv de investiții a ridicat PIB-ul cu +2–4% anual.

6. Spania și Portugalia au plafonat temporar prețurile la energie și au protejat populația.

7. UE, prin programul SURE, 30 de milioane de angajați și 2,5 milioane de firme au fost susținute in perioada tristei pandemii. Banii au fost dați statelor membre sub formă de împrumuturi ieftine, pe termen lung. România, care în mod normal plătea 3–4% dobândă pe piețe, s-a împrumutat atunci cu sub 1%. Atunci, România a primit de la Uniunea Europeană un sprijin de 4,1 miliarde de euro. Acesta a fost creat special ca să protejeze locurile de muncă în perioade de criză, salvând zeci de mii de locuri de muncă, economisind sute de milioane de euro doar din diferența de dobândă. SURE a arătat că există soluții dar iata ca guvernul actual vorbește doar de tăieri, taxe și austeritate, pe când România ar fi putut să acceseze și azi pârghii europene similare (care exista in derulare), împrumuturi ieftine pentru infrastructură și sprijin pentru IMM-uri si sa implementeze măsuri de valorificarea optima a resurselor interne.

Cu măsuri corecte de sprijin – protejarea locurilor de muncă, granturi rapide pentru IMM-uri, investiții în infrastructură și protecție țintită pentru veniturile mici – România ar putea avea +1,5–2% PIB în plus pe an. Asta înseamnă peste 30 miliarde lei în economie în doi ani. Cu austeritatea actuală – taxe mai mari pe muncă și pe mâncare, tăieri la educație și pensii – România riscă o frână de –1% din PIB anual, adică o pierdere de 15 miliarde lei pe an.

Dacă adăugăm și taxarea corectă a multinaționalelor mari (cele cu cifră de afaceri peste 750 milioane de euro, unde UE și OECD au stabilit regulile minime de impozitare și limitarea la 30% a deducerilor intragrup), România ar câștiga măcar încă 10–12 miliarde lei anual.

Diferența între o guvernare responsabilă și austeritatea de azi este o gaură de aproape 60 miliarde lei în doar trei ani.

Acolo unde s-au aplicat tăieri și austeritate, criza s-a adâncit. Acolo unde s-au aplicat măsuri de sprijin, investiții și taxare echitabilă, economia a crescut. România are nevoie de:

-protecția locurilor de muncă (un „Kurzarbeit” românesc, simplu și rapid);

-ajutor real pentru IMM-uri, nu doar hârtii și promisiuni;

-investiții în școli, spitale și infrastructură, nu tăieri;

-protecție țintită pentru veniturile mici și mijlocii;

-taxarea corectă a multinaționalelor mari, nu a pensionarilor și a copiilor;

-tăierea risipei din sinecuri, agenții inutile și achiziții umflate.

Reforma trebuie să începă cu tăierea privilegiilor și taxarea corectă a profiturilor mari, nu cu buzunarele românilor!

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pentru a maximiza șansele moțiunii de cenzură care se dezbate săptămâna viitoare, în plenara de la Strasbourg a Parlamentului European, scrieți-le euro-parlamentarilor pe care i-ați ales anul trecut, indiferent de culoarea politică, și cereți-le să voteze pentru moțiune și contra Ursulei von der Leyen.

 

Pentru a maximiza șansele moțiunii de cenzură care se dezbate săptămâna viitoare, în plenara de la Strasbourg a Parlamentului European, scrieți-le euro-parlamentarilor pe care i-ați ales anul trecut, indiferent de culoarea politică, și cereți-le să voteze pentru moțiune și contra Ursulei von der Leyen.

Moțiunea de cenzură contra Ursulei von der Leyen este o oportunitate, iar nu un scandal. Este un instrument democratic, constituțional, prin care executivul Uniunii poate fi tras la răspundere pentru greșeli, ilegalități și management discreționar al treburilor și al fondurilor publice. Face parte din principala misiune a (euro)parlamentarilor, adică, supravegherea, controlul și revocarea executivului în caz de incompetență sau fraudă.

Ultimii 6 ani, care acoperă și mandatul anterior al Ursulei von der Leyen, au fost plini de greșeli, eșecuri, politici publice prost orientate și chiar nocive ale Comisiei Europene. Au fost chiar fraude, precum și o decizie a Curții de la Justiție care a condamnat Comisia Europeană pentru lipsă de transparență decizională. De asemenea, în repetate rânduri, Curtea Europeană de Conturi a atras atenția că banii publici au fost greșit, ilegal sau chiar fraudulos cheltuiți, politicile publice fiind incerte ca finalitate. Comisia JURI a constatat recent că, împotriva tratatelor, Comisia Europeană a ocolit Parlamentul European atunci când a apelat la mecanismele de finanțare a programului de reînarmare a statelor membre ale UE. Cu toate acestea, un fel bizar de imunitate s-a așezat deasupra Comisiei Europene și a președintei von der Leyen, opinia publică având convingere că executivul UE este prea mare pentru a fi făcut responsabil din punct de vedere juridic, politic sau etic, de unde un periculos val de euroscepticism care străbate UE.

Cel mai periculos derapaj s-a întâmplat în plan constituțional. Comisia Europeană a acaparat treptat puteri și competențe pe care nu le are conform tratatelor uniunii. Le-a preluat atât de la statele membre ale UE, încălcând atribuțiile exclusive pe care tratele le acordă statelor membre și principiul subsidiarității în exercițiul atribuțiilor partajate, cât și de la Parlamentul European, încălcând principiul separației puterilor. Este un proces de centralizare și de concentrare a puterii care amenința construcția juridică a Uniunii Europene, pe care o poate transforma, prin acumulări treptate, într-o nouă uniune sovietică. Nu putem accepta „comisionalizarea” Uniunii Europene, căci riscăm alunecarea în alte experimente totalitare.

Dacă vi se pare mai eficient, alocați mesajul în funcție de grupul politic în care euro-parlamentarii se situează: PPE, S&D, Patriots, ECR, Renew, Greens, The Left, ESN, neafiliați.

Două exemple:

PPE (din acest grup fac parte și PNL și UDMR)

Programul Green Deal, irațional conceput, pe baze pseudo-științifice, și obsesiv pus în practică, a făcut ca în general economia UE și, în special, economiile mari ale UE, adică Germania, Franța, Italia, să stagneze sau chiar să regreseze. În ultimii 6 ani de domnie a Ursulei von der Leyen, Green Deal a dus către un faliment general, de la consumatori și întreprinzători, la statele membre.

Pactul privind migrația a adus în UE inclusiv imigranți ilegali și anomie socială (de fapt, haos frecvent în marile orașe ale UE).

Sancțiunile economice aplicate Rusiei au fost atât de prost concepute încât au avut se suferit, de fapt, economia UE și cetățenii, iar nu Rusia.

Acordul cu Mercosur (statele Americii de Sud, plus Mexic), impus de CE ca o compensație a pierderii resurselor din Rusia și Africa de Nord – Vest, va determina o situație și mai precară economic a fermierilor și a întreprinzătorilor europeni, în special, din România, Polonia, Franța, Italia și Spania.

S&D (din acest grup face parte PSD, Partidul Socialist din Spania fiind cel mai vocal)

Bugetul multi-anual pentru 2027-2034 prevede o reducere drastică a fondurilor alocate combaterii sărăciei și, de asemenea, realocarea unor porțiuni importante din fondurile de coeziune pentru cheltuieli de înarmare. Aceasta este nimic altceva decât abandonarea misiunii UE de a asigura un nivel de trai decent al cetățenilor și o apropriere treptată a regiunilor din punctul de vedere al dezvoltării. Plus o militarizare forțată, care contravine ideii fundamentale a tratatelor fondatoare, adică, bunăstarea prin pace și cooperare economică.

Ca să fie vizibil și pentru europeni, puneți traduceri în engleză, franceză, spaniolă, italiană sau germană ale acestui text pe paginile voastre.

Ca să poată avea efect, dați acest mesaj mai departe.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea