Pentru a doua oară consecutiv, presa străină (în special Financial Times) mă plasează pe primul loc în clasamentul euro-parlamentarilor cu cele mai mari venituri din afara salariilor plătite de Parlamentul European.
Presa din România preia neselectiv știrea și adaugă o nuanță de reproș și de populism. Aceiași “jurnaliști” care, de driapta pro-ieuropeană fiind, nu au nicio oftică, ci doar aplauze, la adresa sutelor de miliarde făcute din crize (naturale, fabricate sau programate) sau din optimizare/evaziune fiscală de companii ca Pfizer sau de indivizi ca Bill Gates. Sunt aceiași indivizi care nu văd nimic rău în plățile pe care le primesc din bani publici (și/sau bani soroșiști) pentru a face propagandă sistemului totalitar și pentru a diaboliza dizidenții, și nici în faptul de a amesteca jurnalismul cu fact checking - ul (noul nume al cenzurii totalitare) și cu activismul ideologic sau politic. Se zice că prima lecție de jurnalism este : “nu deveni tu însuți personaj în povestea pe care o spui”. Dacă iese mălai de la USAID, de la UE, de la Soros, de la Bill & Melinda Gates Foundation, Clinton sau Obama Family, nu e nicio problemă ca jurnalistul să se transforme în sculă totalitară, extremist sau uneltitor politic.
Acum, în legătură cu campionatul pe care l-am câștigat a doua oară (fără să știu că am participat la o competiție)…
În primul rând, tot ceea ce câștig, dintotdeauna, iar nu de ieri - de azi, este vizibil tuturor. Deși ar trebui să fie confidențiale, veniturile mele, pe care le declar la virgulă la fisc, sunt publice cu mult înainte ca 1,4 milioane de oameni să mă voteze pentru a-i reprezenta în Parlamentul European. Mai puțin publice sunt impozitele, taxele și contribuțiile pe care le achit cu regularitate (uneori, chiar nedatorat) fiscului și autorităților locale. Nu sunt publice nici cele 45 de onorarii sau salarii pe care le achit colaboratorilor și angajaților mei din cifra mea de afaceri.
Nu toți politicienii sunt atât de transparenți. Știu un politician, ex-președinte al unui stat membru UE care nu a clarificat niciodată proveniența sumelor cu care și-a procurat 6 case. Un alt Actualul președinte al aceluiași stat membru UE nu ne spune de unde a primit donații de 12 milioane de euro și cu ce drept reține pentru el acei bani. Președinta CE, Ursula v d Leyen, trăiește într-un apartament tip bunker în clădirea CE, fără să plătească nimic. În trecut a avut foarte multe neclarități asupra unor venituri, ca să mă exprim eufemistic. Manfred Weber, președinte al grupului PPE din Parlamentul European, a trăit … într-un castel, pe care și-l închiriase din bani europeni, pe post de birou… Ca să nu mai vorbim despre averile de seniori feudali pe care le au unii euro-parlamentari din Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda, trimiși acolo de partidele lor pentru “merite deosebite”.
În al doilea rând, sunt MÂNDRU de acest titlu cu care mă gratifică Financial Times, mai ales că:
(i) am obținut venituri din avocatură și din activitatea de practician în insolvență (în ultimul an, doar din dividende, căci nu mai sunt partenerul coordonator al firmei de insolvență le care am fondat-o acum 24 de ani), adică din profesia mea, alături de oamenii pe care i-am școlit și îi plătesc; nu am obținut bani din trafic de influență, mită, evaziune/optimizare fiscală, contracte cețoase sau ilegale cu statul sau autoritățile, stipendii sau subvenții de la SUA, Rusia sau UE, granturi sau “granturi” de la oengeuri progresist-globaliste;
(ii) un venit substanțial pe care îl obțin din surse externe activității politice este fundamentul independenței mele ca politician, garanția că nu voi fi slugoi, captiv al unor interese financiare sau ideologice, ghiocel prea-plecat în fața stăpânilor ueropeni, americani sau ruși; în comparație cu ce ați văzut în ultimii 18 ani și cu ceea ce vedeți și azi la majoritatea “pro-europeană” a euro-parlamentarilor români, puteți distinge acum între ce înseamnă slugă a păpușarilor neo-feudali ai lumii de azi și ce înseamnă reprezentant demn al votanților și al intereselor lor. Pe această platformă, știind sigur că mă pot oricând întoarce din politică la activitățile mele obișnuite, am putut face o moțiune de cenzură contra Comisiei Europene. Slugoii români din PE nu ar fi făcut asta nici într-un milion de ani…
Singura mirare care îmi rămâne este că nu am stârnit niciun interes femeilor, chiar dacă sunt, zice-se, cel mai bogat din PE…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu