Decretul nr. 410/1959. O perspectiva juridica

 

Decretul nr. 410/1959. O perspectiva juridica

Reglementarea legala comunista privind regimul general al cultelor, respectiv Decretul nr. 177/1948, pana la abrogarea sa prin intrarea in vigoare a Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, a cunoscut doar o singura modificare de fond (si una de forma, din cauza schimbarii unor denumiri si atributii ale institutiilor statului, prin Decretul nr. 150/1974), nu atat din cauza faptului ca ar fi fost un act normativ fara cusur, ci pentru ca marja de discretie oferita statului era atat de larga, incat a asigurat pentru intreaga perioada comunista cadrul unor interventii arbitrare.Modificarea de fond la care facem referire este o completare, intrucat, cu ocazia redactarii initiale a Decretului nr. 177/1948, statul omisese sa isi rezerve drepturi discretionare in domeniul vietii monahale, specificand doar in art. 7: Cultele religioase se vor organiza dupa norme proprii, conform invataturilor, canoanelor si traditiilor lor, putand organiza potrivit acelorasi norme, asezaminte, asociatiuni, ordine si congregatiuni, iar in art. 48 teza finala ca: Pentru pregatirea monahilor, cultele pot organiza, cu aprobarea ministerului, seminarii speciale cu baza de gimnaziu unic sau scoala primara de sapte ani.Prin Decretul nr. 410/1959 a fost introdus in Decretul nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor un articol nou, respectiv art. 7, ce priveste reglementarea vietii monahale, in urmatoarea redactare:Art. 7: Monahismul poate functiona numai in manastiri autorizate ale cultelor legal recunoscute. Autorizarea de functionare a manastirilor se da de catre Departamentul Cultelor. Absolventii scolilor de pregatire a clerului pot intra in monahism la orice varsta, daca au satisfacut serviciul militar. Alte persoane pot fi admise in monahism daca au implinit varsta de 55 ani, barbatii, si de 50 de ani, femeile, daca renunta la salariu sau la pensie de la stat, daca nu sunt casatorite si daca nu au obligatii deja stabilite pe baza Codului familiei. In cazurile cand exercitarea cultului o reclama, Departamentul Cultelor va putea autoriza pe unii monahi sa ocupe functii bisericesti si sa primeasca salariul cuvenit.Aceste prevederi legale, desi aparent afectau monahismul organizat de catre toate cultele care cunosc acest regim de viata consacrata, vizau in fapt exclusiv manastirile ortodoxe, intrucat monahismul romano-catolic fusese afectat de catre o prevedere normativa distincta, respectiv H.C.M. nr. 810/1949 privind interzicerea functionarii pe intreg teritoriul Republicii Populare Romane a mai multor formatiuni si organizatiuni, ce formeaza diferite ordine si congregatiuni romano-catolice, iar cel greco-catolic nu mai exista in anul 1959.

Reglementarea legala comunista privind regimul general al cultelor, respectiv Decretul nr. 177/1948, pana la abrogarea sa prin intrarea in vigoare a Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, a cunoscut doar o singura modificare de fond (si una de forma, din cauza schimbarii unor denumiri si atributii ale institutiilor statului, prin Decretul nr. 150/1974), nu atat din cauza faptului ca ar fi fost un act normativ fara cusur, ci pentru ca marja de discretie oferita statului era atat de larga, incat a asigurat pentru intreaga perioada comunista cadrul unor interventii arbitrare.Modificarea de fond la care facem referire este o completare, intrucat, cu ocazia redactarii initiale a Decretului nr. 177/1948, statul omisese sa isi rezerve drepturi discretionare in domeniul vietii monahale, specificand doar in art. 7: Cultele religioase se vor organiza dupa norme proprii, conform invataturilor, canoanelor si traditiilor lor, putand organiza potrivit acelorasi norme, asezaminte, asociatiuni, ordine si congregatiuni, iar in art. 48 teza finala ca: Pentru pregatirea monahilor, cultele pot organiza, cu aprobarea ministerului, seminarii speciale cu baza de gimnaziu unic sau scoala primara de sapte ani.Prin Decretul nr. 410/1959 a fost introdus in Decretul nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor un articol nou, respectiv art. 7, ce priveste reglementarea vietii monahale, in urmatoarea redactare:Art. 7: Monahismul poate functiona numai in manastiri autorizate ale cultelor legal recunoscute. Autorizarea de functionare a manastirilor se da de catre Departamentul Cultelor. Absolventii scolilor de pregatire a clerului pot intra in monahism la orice varsta, daca au satisfacut serviciul militar. Alte persoane pot fi admise in monahism daca au implinit varsta de 55 ani, barbatii, si de 50 de ani, femeile, daca renunta la salariu sau la pensie de la stat, daca nu sunt casatorite si daca nu au obligatii deja stabilite pe baza Codului familiei. In cazurile cand exercitarea cultului o reclama, Departamentul Cultelor va putea autoriza pe unii monahi sa ocupe functii bisericesti si sa primeasca salariul cuvenit.Aceste prevederi legale, desi aparent afectau monahismul organizat de catre toate cultele care cunosc acest regim de viata consacrata, vizau in fapt exclusiv manastirile ortodoxe, intrucat monahismul romano-catolic fusese afectat de catre o prevedere normativa distincta, respectiv H.C.M. nr. 810/1949 privind interzicerea functionarii pe intreg teritoriul Republicii Populare Romane a mai multor formatiuni si organizatiuni, ce formeaza diferite ordine si congregatiuni romano-catolice, iar cel greco-catolic nu mai exista in anul 1959.

Decretul comunist copia Decretul lui Cuza

Este imposibil pentru cercetator sa nu remarce legatura stransa, aproape copierea de catre decretul comunist a Decretului organic pentru regularea schimei monahicesti al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, promulgat la 6 decembrie 1864. Forma de reglementare, termenii, conditiile privitoare la existenta unei varste minime, diferentiate intre barbati si femei, pentru a putea intra in monahism, obligatia de a renunta la pensia de la stat, controlul rezervat statului in ceea ce priveste numarul manastirilor sunt aproape aceleasi. La o analiza atenta se poate chiar aprecia ca, in unele aspecte, decretul comunist este mai bland chiar decat legislatia lui Cuza, intentia fiind insa aceeasi, anume slabirea pana la desfiintare a monahismului ortodox.Nu are rost sa insistam pe caracterul neconstitutional al acestui decret, chiar si prin raportare la Constitutia in vigoare la acel moment, respectiv cea din anul 1952, care specifica in mod clar in articolul 84 alin. 2: Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber. Libertatea exercitarii cultelor religioase este garantata tuturor cetatenilor Republicii Populare Romane. Masura libertatii unui cult era si este data de statutul propriu de organizare si functionare, in cazul Bisericii Ortodoxe Romane acesta necuprinzand, in plin regim comunist, nici o prevedere restrictiva referitoare la viata monahala, decretul comunist venind ca o impunere cu forta atat pentru constiinta individuala, care simte chemare spre o astfel de cale de mantuire, cat si pentru Biserica, in calitatea ei de institutie.Oricum, avand in vedere formularea textului decretului, precum si principiul neretroactivitatii legii, intrarea sa in vigoare ar fi trebuit sa nu afecteze persoanele deja intrate in monahism, urmand a fi aplicat doar cu privire la viitoarele calugarii. Cu toate acestea, specific ipocriziei comuniste, intre prevederea legala si aplicarea ei a fost o mare diferenta, efectele fiind imediate si excesive, aparitia normei legale fiind doar un semnal pentru un sir de abuzuri.

Interventiile BOR pentru abrogarea Decretului 410

Desi modificarea legii generale privind cultele ar fi trebuit sa antreneze si o modificare corespunzatoare a statutelor de organizare si functionare ale acestora, Biserica Ortodoxa Romana nu a transpus nici un moment aceste prevederi legale in propriul statut, mentinandu-se astfel consecventa fata de canoane, caracterul abuziv al aplicarii de catre stat a decretului fiind si mai evident astfel.De aceea, imediat ce a fost posibil, dupa caderea regimului comunist, Biserica a facut repetate demersuri pentru abrogarea Decretului nr. 410/ 1959, prima interventie pentru reinfiintarea manastirilor inchise abuziv datand din 24 ianuarie 1990, in acelasi an solicitandu-se in mod expres autoritatilor de stat abrogarea acestui act normativ.Intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991, care in articolul 29 alin. 5 enunta expres principiul autonomiei cultelor religioase, a pus prevederile Decretului nr. 410/1991 intr-o evidenta situatie de neconstitutionalitate, el incetand a mai fi aplicat sau invocat de catre autoritatile locale sau centrale.Desi H.C.M. nr. 810/1949 privind interzicerea functionarii pe intreg teritoriul Republicii Populare Romane a mai multor formatiuni si organizatiuni, ce formeaza diferite ordine si congregatiuni romano-catolice, a fost abrogat inca din anul 1991 prin Hotararea de Guvern nr. 831/1991, au trebuit sa treaca inca 10 ani pana cand Decretul nr. 410/ 1959 sa fie abrogat expres, prin Legea nr. 178 din 11 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 258 din 17 aprilie 2002.Expunerea de motive a acestui act normativ reparator incepe prin a recunoaste ca la originea acestei legi stau interventiile Bisericii Ortodoxe Romane, mai precis adresa nr. 3676 din 16 august 2001 a Preafericitului Parinte Patriarh Teoctist catre Ministerul Culturii si Cultelor. Se specifica mai departe ca respectarea de catre Ministerul Culturii si Cultelor a prevederilor Decretului nr. 410/1959 ar impune ca aceasta institutie publica sa autorizeze functionarea manastirilor, ocuparea de catre unii monahi a functiilor bisericesti, aspecte privind salarizarea monahilor dupa criterii straine de organizare interna a cultelor, activitati care nu numai ca nu isi gasesc corespondent in atributiile actuale ale ministerului, dar ar fi si neconstitutionale.Adoptarea Legii nr. 178/ 2002 a fost facuta de catre Camera Deputatilor cu unanimitate, iar de catre Senat cu 97 de voturi pentru, 3 voturi contra si 4 abtineri.Noua prevedere legala privind cultele, respectiv Legea nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, nu cuprinde nici o prevedere speciala privitoare la monahism (cu exceptia precizarii din art. 25 ca monahii sunt scutiti de serviciul militar), aspect absolut normal avand in vedere ca reglementarea vietii monahale tine exclusiv de autonomia cultelor si se realizeaza prin statutele proprii.Decretul nr. 410/1959 a produs grave consecinte pentru desfasurarea misiunii Bisericii, cat si in ceea ce priveste vietile si constiintele monahilor care au fost alungati din manastiri. Abrogarea acestei prevederi legale in anul 2002 constituie o masura necesara reparatorie, dar apreciem ca este doar una partiala. Semnalam ca nici unul dintre actele normative reparatorii si compensatorii care au vizat persoane care au avut de suferit in timpul regimului comunist nu include intre cei vizati pe cei care au preferat sa se ascunda in munti sau sa ramana in manastiri fara nici un fel de incadrare legala sau au fost nevoiti sa se angajeze in lume mult sub nivelul pregatirii lor, avand de suferit la locurile de munca sau in societate pentru ca au fost monahi si au continuat sa duca o viata ascetica chiar si dupa ce au fost nevoiti sa renunte la haina monahala. (pr. Ionut-Gabriel CORDUNEANU, Ziarul Lumina, Joi, 19 Noiembrie 2009)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Atenție când lauzi înghețarea generală a conturilor și a rezervelor valutare și excluderea din sistemul de plăți. Data viitoare poate fi rândul tău

 

Când depui bani la bancă, proprietatea asupra banilor tăi trece la bancă - art. 2191 alin.1 Cciv. E adevărat că banca trebuie să ți-i dea înapoi, dar numai dacă:

(i) nu intri sub suspiciuni de tot felul;

(ii) nu ești bănuit că faci afaceri cu persoane sau entități legale aflate sub embargo;

(iii) banca nu are dificultăți financiare;

(iv) nu ești camionagiu sau suporter al camionagiilor;

(v) nu ești un medieval înapoiat care refuză să se înțepe și să își injecteze seruri experimentale;

(vi) respecți absolut toate regulile stabilite ad-hoc, de toți impostorii, între urcarea și coborârea din avion;

(vii) donezi pentru dotarea armatelor care luptă pentru libertate și națiune și sunt ochei cu sua.

Așa că, atenție când lauzi înghețarea generală a conturilor și a rezervelor valutare și excluderea din sistemul de plăți. Data viitoare poate fi rândul tău.

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Occidentul face de 22 de ani afaceri mega-bănoase cu Putin și cu oligarhii lui.

 

Occidentul face de 22 de ani afaceri mega-bănoase cu Putin și cu oligarhii lui, pe care îi umple de slavă, cetățenie, iahturi, echipe de fotbal. Nu numai că închide de 22 de ani ochii sau întoarce privirea de la crime, eliminare fizică*, ștergere din istorie și de pe internet, arestări pe bandă ale dizidenților sau ale opozanților**, mafiotizare, propagandă, trolling pe internet etc., dar vestul își stabilește sedii de mari întreprinderi în marile orașe rusești. De exemplu, 35 de întreprinderi franceze din cele 40 listate la prima categorie a bursei din Paris au mega-afaceri în Rusia, direct sau în parteneriat cu ... oligarhii. Gazprom, nemesisul Europei de Vest, are azi ca CEO un fost cancelar german, pe numele său Gerhard Schröder.

Mult mai important, Putin & oligarhii au fost considerați parteneri ai vesticilor în lupta contra terorismului - asta în momentele în care terorismul nu era, încă, „împiedicat” de plandemie. Când moda vakseenării forțate s-a impus ca unic instrument de luptă contra plandemiei, Putin a fost primul care a trecut la înțeparea în masă a rușilor (e adevărat, cu propriile seruri experimentale) și la impunerea certificatului „verde” drept condiție de acces al omului obișnuit la viața socială și la locul de muncă. În plus, vestul s-a bazat mereu pe Putin în așa-zisa lupă pe care o duce contra încălzirii climatice (chiar dacă SUA, de exemplu, rămâne cel mai mare poluator din lume și din istorie, mai care decât China și India la un loc).

Desigur, lumea a uitat asta, întrucât lumea fie nu a fost atentă, fie nu a dat importanță acestor aspecte. Până acum o lună, crimele și fărădelegile lui Putin și ale oligarhilor erau la ei acolo - poate doar în filmele de la Hollywood cu geimșibonzi mai erau unele sugestii că ce se întâmplă grav în Rusia este cu acordul (uneori expres) al Vestului.

Dar eu, unul, nu am uitat. Am spus aceste lucruri cu lux de amănunte încă din 2014-15, când scriam la cartea de eseuri Parakletos.

Imperialismul militarist rus și globalismul promovat (impus) de Putin nu au încetat niciodată. Doar că lumea nu a avut chef să le vadă. Frații noștri de peste Prut, care rareori vorbesc limba română între ei, mai știu câte ceva, dar cei mai mulți concetățeni europeni nu prea.

Nici crimele, nici suprimarea adversarilor, nici închiderea fizică a gurii jurnaliștilor independenți nu au contat într-o țară ca România, condusă de un leadership ahtiat după șpăgile din „privatizare” (care nu au miros, chiar dacă vin de la ruși - dovadă că avem o întreagă industrie metalurgică deținută de ruși, precum și afaceri cu petrol și gaze de la ruși, unde lucrează, fără vină, zeci de mii de români), sau ca Ungaria, condusă de un leadership obsedat de „autonomie” și de revendicări teritoriale istorice (pentru care se consideră și acum bună buna conviețuire cu ursul, pardon, rusul). Ca să nu mai vorbim de Franța și Germania, „motoarele” UE, care s-ar gripa imediat ce ar fi oprit fluxul de resurse și materii prime dinspre Rusia.

Rusia, pentru acest gen de leadership, nu a fost și nu este un rău necesar, așa cum au lăsat să se înțeleagă toți președinții americani și toți cancelarii germani de după 2001, până azi. Rusia este o țară cu oameni normali, condusă de o oligarhie întruchipând Răul. O oligarhie școlită și de serviciile secrete ruse (care nu au uitat și nu au iertat niciodată destrămarea URSS) dar și de pedagogii de la Davos - pepiniera de animăluțe eficiente politic a lui Schwabb l-a “construit mai bine” și pe Putin. Regimul său, oligarhii săi, propaganda sa, toate au fost utile proiectului „marii resetări” - proiect care se derulează și acum, dar care nu este perceptibil, pentru că este ascuns la vedere, sub ochii noștri, iar noi refuzăm să îl vedem.

Nu mi-am schimbat opinia despre Putin & oligarhii săi.

Nu m-am amăgit, cum fac mulți naivi, cu impresia că respectivii sunt stavile ale globalismului (re)progresist. Nu aveți decât să vedeți că ultima ieșire publică a lui Putin este despre caracterul multinațional al imperiului său și este contra naționalismului ucrainian.

În schimb, mă irită la maxim să văd că sclavii supuși ai plandemiei, care considerau libertățile individuale vicii grave, naționalismul - o ideologie medievală și dubiul față de „știința” oficială, devenită religie - o blasfemie, s-au convertit acum în apărători ai libertății și ai naționalismului și în donatori pentru continuarea unui război în care partea beligerantă slabă și mică nu are decât șansa să piară eroic.

În fine, nu am încredere absolut deloc în rețelele de socializare, în știrile oficiale, în reportajele și informările emoționale, cu muzică tulburătoare în fundal, ca în filmele cu Rambo. Nu am încredere în guverne. Nu am încredere în comisii, comiții și comitete. Nu am încredere în influenceri. Iar asta nu e pentru că sunt vreun nihilist sau pentru că mi-aș fi pierdut încrederea în oameni și în valori adevărate, ci pentru că am fost atent toți acești ani. Credința, care este altceva decât încrederea oarbă în idoli falși și în ideologii pernicioase, nu mi-am pierdut-o. De fapt, e singura care ne poate menține pe linia de plutire. Știu asta pentru că am fost atent toți aceștia ani și am putut realiza că libertatea, egalitatea de șanse și în demnitate, fraternitatea și dreptatea nu sunt posibile în lipsa credinței.

Pentru că am fost atent toți acești ani, încă pot spune, alături de unii dintre voi: hai sus, hai Liberare!

*vă mai amintiți uciderea cu plutoniu a rusului Litvinenko, fix în inima Londrei, precum și faptul că s-a pus batista pe țambal - sau nu vă mai amintiți, că ați fost ocupați cu plandemia, iar acum cu războiul

**inclusiv ale unor biete artiste rock...

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - România are nevoie urgent de de-prostificare.

 

România are urgent nevoie de un amplu și ferm susținut proces de de-prostificare a funcției publice și a demnităților obținute prin alegeri „democratice”, de zeci de ani controlate de serviciile secrete.

De ani de zile, regresul cognitiv al celor care ocupă funcții sau demnități publice este neabătut. Establishment-ul politic, birocrația și tehnocrația din România se prostifică în mod continuu. De aceea, este pe deplin justificată afirmația din 2020 a lui Andrei Marga, conform căreia trăim într-o prostocrație, adică într-o tiranie a proștilor. Este de adăugat și un flux neîntrerupt de impostori care se ratașează parazitar la banul public, covârșind cu sinecuri, conflicte de interese și corupție tot ceea ce nu au reușit să preia ostil multinaționalele (și să transforme totul în rente, privilegii și monopoluri).

De doi ani trăim într-o țară a fărădelegii. Proștii s-au străduit să lupte cu plandemia, impostorii s-au prefăcut că luptă cu plandemia, păpușarii au făcut melearde din plandemie, iar profitorii, sute de meleoane. Între timp noi, ceilalți, am suferit, am păgubit, am falimentat, ne-a luat depresia, am fost segregați, diabolizați, pedepsiți pentru delict de opinie și am fost aruncați extra muros, ca niște primitivi și sălbatici ce aflăm, ca niște nesupuși care nu înțeleg minunatele beneficii ale “progresului”.

Ca să nu credeți că cele de mai sus sunt poezie, vă dau câteva exemple:

(i) în România nu a fost niciodată oficial declarată epidemia; în cei doi ani de plandemie s-a mers pe credința lui Arafat & co. în recomandarea OMS, care a zis că e pandemie, în condițiile unei rate de morbiditate de sub 2% și de mortalitate de sub 0,1%; printr-o hotărâre a CNSU din august 2020, s-a „certificat” existența pandemiei și în România, la 5 luni de la declararea stării de urgență; acea hotărâre a CNSU a fost anulată de justiție, deci nici măcar acea penibilă „certificare” nu mai există; nicio restricție sau anulare de drepturi și libertăți pe acest „temei” nu a fost și nu este justificată, cel puțin din perspectiva art. 53 din Constituție și a art.15 din CEDO;

(ii) absolut toate cele 24 de hotărâri de guvern de prelungire a stării de alertă au fost anulate în justiție; nimic din ceea ce s-a impus, dispus, restrâns, cumpărat fără licitație, amendat, închis (spitale, clinici, asimptomatici), mutat, angajat peste mână și pe sinecuri, recompensat (cu salarii, bonusuri, sponsorizări, eroificare la tv sau în rețelele de socializare), sancționat ca delict de opinie etc. nu a afost legal și nici legitim;

(iii) cel puțin 5 dintre hotărârile CNSU au fost constatate în justiție ca inexistente, pe motiv că nu erau publicate în Monitorul Oficial; peste 100 de astfel de hotărâri au fost în această situație – acte inexistente dpdv legal și constituțional, pe motiv de nepublicare; am fost conduși pe acte normative confidențiale, ca în dictaturile militare;

(iv) ultra-notoriul „șef” al DSU nu este șeful DSU, pentru simplul fapt că nu a existat un act de numire a sa în această funcție, semnat de un premier; recenta hotărâre a Curții de apel Alba Iulia, autoritate judiciară de rang înalt a României, a constatat că așa – numitul „comandant al acțiunii” nu este reprezentantul legal al DSU, neavând dreptul să semneze acte juridice în numele și pe seama acestei instituții (cu consecința că, pentru semnăturile de până acum pe asemenea acte, respectivul este pasibil de închisoare pentru fals și uzurpare de calități oficiale); cu toate acestea, DSU, prin semnătura acestui impostor, care a uzurpat chiar și atribuțiile MS în domeniu, a făcut cheltuieli de miliarde de euro cu dispozitive sanitare (măști neconforme, izolete izolate și uitate prin magaziile statului, ventilatoare nerecepționate), cu tot felul de active (elicoptere, avioane, camioane, spitale de campanie niciodată utilizate) și cu tot felul de sinecuri (peste 8000 de inși au fost suplimentar angajați în structura DSU);

(v) bețivul și infractorul dovedit (de justiția americană) Cîțu, în afară de faptul de a fi îndatorat România și generațiile viitoare cu 60 de miliarde de euro pentru a „lupta” cu acest „virus nenorocit”, uitând să declare epidemie, a pre-cumpărat 120 de milioane de doze de ser experimental, din care a utilizat cca 10 milioane, a aruncat (pentru că au expirat) 2 milioane, a vândut 2 milioane și a donat 0,5 milioane; diferența, complet inutilă, urmează a fi achitată până în 2023 – articolul din linkul anexat vorbește de suma de 1 miliarde de euro, dar costul va fi mult mai mare; în afară de faptul că acești bani vor fi achitați, cel mai probabil, în urma unui proces la ICSID (unde corporațiile câștigă nu numai prețul, ci și despăgubiri care dublează prețul, plus costuri judiciare de zeci de milioane de euro), dozele care au fost livrate și au rămas neutilizate trebuie distruse ecologic (nu se pot arunca, pur și simplu, la tomberon), cu costuri extrem de mari; așadar, suma de 1 miliard estimată de ziariști este optimistă – eu cred că va fi triplă.

O întreagă populație a fost prostită, culmea, de niște proști și impostori, cu priză la păpușari. Dar totul a avut o motivație mult mai enervantă. Din toată această nebunie totalitară, au câștigat profitorii și intermediarii. Credeți că cele 120 de milioane de doze au costat doar prețul expus de ziariști? Păi, au fost costuri de depozitare și stocare la minus 80 de grade, costuri de transport și distribuție, costuri cu aranjamentele financiare și, desigur, costuri cu intermedierea și consultanța. Zeci sau chiar sute de milioane de euro suplimentari.

Desigur, au fost mulți naivi, idioți utili și chiar proști de-a binelea și în rândurile populației. De exemplu, unii au crezut că serurile acestea experimentale sunt gratuite. Unii, auto-pictați ca elite progresiste și persoane dăștepte, au susținut chiar că primitivii/medievalii care refuză minunatul ser (injectat “gratis”…) să facă bine să achite costurile spitalizării în caz de boală. Asta în condițiile în care noi toți, inclusiv noi, medievalii și primitivii, achităm taxe, impozite și contribuții din care s-au achitat (și se vor achita) serurile „gratuite”.

Ca să poată proștii fuduli și influencerii să își procure codul QR, chestia aia totalitară care le dădea acces la fast food-ul din mall (unde să se poată așeza la masă, printre pădurile de scaune goale, pentru a plescăi fericiți și cu zgomot din buze, pentru a le face în ciudă ne-înțepaților…) am plătit și vom plăti noi înjecțiile cu ser „gratuit”. Dar, ce să faci, așa e când te uiți în oglindă și nu vezi un prost și un infatuat, ci un erou care luptă pentru supraviețuirea bunicului, salvarea planetei și pedepsirea exemplară a putinismului.

Știu că e lung și greu textul de mai sus. Așa că rezum: România are nevoie urgent de de-prostificare.

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - “La pescuit de suflete”

 

În poză aveți un tablou expus la Rijksmuseum din Amsterdam, intitulat “La pescuit de suflete”, al cărui autor a fost Adriaen Pietersz van de Venne, realizat în anul 1614, în plină luptă religioasă între catolici și protestanți. Dincolo de detaliile incredibile ale tabloului (impresionante sunt îmbrăcămintea și chipurile reale ale personajelor), se observă că nordul, protestant, “prinde” mai multe suflete, în timp ce sudul, catolic, “prinde” mai puține, în ciuda eforturilor mai zeloase. Olanda și acum e astfel împărțită - bisericile și catedralele catolice, cu crucea în vârful turlei, sunt foarte rare, în timp ce catedralele austere protestante, cu cocoșul în vârful turlei, sunt peste tot.

Catolicii și protestanții utilizau, la pescuit de suflete, sancțiuni, indulgențe și propagandă. Tocmai apăruse tiparul, iar textele religioase în limba populară se răspândeau în defavoarea cărților canonice, în limba latină, rare și pe înțelesul unui număr mic de inițiați. Protestanții utilizau, în plus, tipărituri sau opere de artă cu mesaj anti - catolic, cu tâlc, cu distragerea atenției, cu … cenzură. Catolicii utilizau indulgențe (iertarea de păcate în schimbul unor donații) și afurisenii (excomunicări). Și unii, și alții, își obligau adepții la semnalizarea virtuții. Dacă vă uitați cu atenție pe detaliile tabloului, observații îmbrăcămintea diferită, semnele, uniformele, obiectele de cult, steagurile, atitudinea de pe chipurile popilor/pastorilor sau ale enoriașilor, și multe alte instrumente menite a certifica apartenența la un grup și atitudinea anti-alteritate, “noi contra ei”, maniheismul violent.

Au trecut 400 de ani de atunci și nimic nu s-a schimbat, exceptând numărul de 10 ori mai mare al oamenilor de azi și extensia globală a acestui maniheism și a acestui pescuit de suflete.

Vedeți peste tot oameni captivi și păcăliți care vă obligă să fiți ca ei, pentru “siguranța” lor.

Vedeți peste tot steaguri, afișe, mesaje de suport al echipei x și de condamnare a echipei y. Inclusiv pe chipurile reale sau virtuale, inclusiv pe avataruri sau jetoane ne-schimbabile (NFT) apar semnale ale “virtuții”, iar aceasta nu se încadrează la niciuna dintre cele 7 virtuți creștine, ci se reduce la adoptarea slugarnică a “corectitudinii” politice (ideologia impusă de stăpâni) și la violența entuziastă contra “negaționiștilor”.

Vedeți peste tot cenzură, obligarea la informarea dintr-o singură sursă, ocultarea informației factuale și a opiniei dizidente (ba chiar criminalizarea acesteia), propaganda deșănțată pentru ideologia sau religia grupului dominant.

Vedeți peste tot Evul Mediu.

Dar sunteți gâdilați la orgoliu, vi se alimentează amorul propriu, cumpărați cu entuziasm “narativul” că sunteți evoluați, elitiști, progresiști, științifici, raționali.

Și nu suntem.

PS Observați că, totuși, curcubeul de atunci nu arăta ca cel de azi… 

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Contravențiile vor putea fi contestate și la judecătoria domiciliului sau sediului contravenientului!

 

Contravențiile vor putea fi contestate și la judecătoria domiciliului sau sediului contravenientului!

Legea nr. 107/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 391/2022) a instituit regula competenței alternative în materia contestării contravențiilor.

Astfel, cei care doresc să formuleze plângere contravențională, o vor putea depune:
• la judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția sau
• la judecătoria de la domiciliul sau sediul contravenientului.

(postare și schiță realizate de Vlad Mustacă)

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În timp ce era monitorizat și interceptat de DNA pentru fraudele pre- și post-plandemie, Arafat își trăgea proiect de oug de transfer al urgențelor sanitare

 

În timp ce era monitorizat și interceptat de DNA pentru fraudele pre- și post-plandemie, Arafat își trăgea proiect de oug de transfer al urgențelor sanitare de la Ministerul Sănătății, la Ministerul de Interne. În concepția acestui “vizionar”, de urgențele sanitare trebuie să se ocupe pompierii, polițiștii și jandarmii. Medicii devin simpli sub-contractanți sau auxiliari ai smurd. Serviciul de ambulanță dispare.

Este clar, smurdificarea țării continuă neabătută.

Cu toate acestea: unde sunt enoriașii cultului covidian, unde sunt “evoluații” care ne cereau violent să credem numai în specialiști, să lăsăm medicii să se ocupe de medicină? Sunt pompierii medici? Sunt soldații lui Arafat medici? Poți renunța ca tâmpitul la ambulanța finanțată din bani publici, adică din banii noștri?

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Excepționalism economic (II)

 

Excepționalism economic

(II)

Pe plan intern, dominația binomului servicii secrete – corporații Big Tech, Pharma sau Finance se asigură prin legi croite după chipul și asemănarea binomului. Aceste legi sunt emise ca urmare a lobby-ului agresiv, permanent, al corporațiilor globale, și cu „sprijinul” fluviilor de bani aruncați în campaniile electorale. Nu este de ignorat nici „principiul” ușii rotative (noul nume, progresist, al rotației comuniste a cadrelor) pe care Big Tech – Pharma - Finance îl practică în mod foarte lucrativ în parteneriat cu politicienii americani sau europeni - executivii sau specialișii corporatiști sunt angajați temporar în cadrul birocrației și invers.

Urgența medicală (care a suplimentat urgența teroristă, urgența bancară și urgența ecologică) a determinat smurdificarea economiei globale și a organizării politice și sociale planetare. Necesitatea instalării ”noii normalități” a permanentizat urgența și va face să emeargă mereu alte motive de panicare a populației. Din acest cerc vicios nu se va putea ieși curând. Excepționalismul economic este mult prea lucrativ pentru binomul servicii secrete – corporații Big Tech, Pharma sau Finance, care i-a cules în permanență roadele, permițându-și chiar, contrar principiilor democratice și complet în afara voinței noastre, să ne transforme în materii prime din care să își extragă ”produsele predictive”, adică estimările relative la comportamentul nostru, care acum au devenit certitudini, inclusiv pentru armată.

Utilizatorul obișnuit al acestor tehnologii „aproape magice” și „gratuite” trebuie să își pună gratuit la dispoziția binomului informațiile cu caracter personal (și să le actualizeze permanent), adică, părți consistente din identitatea individual, devenind purtători ai unei identități de turmă. Și se supune, pentru că i s-a inoculat certitudinea că este „pentru siguranța sa”.

Nu pare să mai avem scăpare din acest țarc – poate de aceea unii politicieni vorbesc (cu cinism sau cu inconștiență, după caz) de ”noua normalitate”, care este o realitate bazată de excepționalismul transformat în cutumă. Dar este o realitate totalitară. Este al patrulea Reich.

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Marxismul practic, acum difuz în societate, înseamnă (i) lupta de clasă, (ii) inevitabila cădere a capitalismului și (iii) dictatura proletariatului.

 

Marxismul practic, acum difuz în societate, înseamnă (i) lupta de clasă, (ii) inevitabila cădere a capitalismului și (iii) dictatura proletariatului.

(apud Manifestul Partidului Comunist, 1848, Marx și Engels)

Neo-marxismul înseamnă:

(i) uniformizarea/stereotipia omului „nou”, trăitor în comunități non-familiale, desprinse total de trecutul identitar și viitorul auto-definitoriu,

(ii) segregarea socială prin ratingul de cetățean, prin „corectitudinea” politică și prin “valorile/standardele comunității”, contrare naturii și spiritului uman ancestral,

(iii) exproprierea și legarea de locul de muncă a omului obișnuit, prin îndatorare și contracte adictive, anaționale, impuse dincolo de rațiune și conștiință,

(iv) dependența totală de stat a lucrătorilor stupului și a „inutililor social”, dublată de dependența statului de oligarhia economică globală și de serviciile secrete,

(v) dezrădăcinare și inutilitatea socială și prin

(vi) dictatura minorității asupra majorității.

Controlul prin frică (generată de crize artificial create, repetate), prin datorie, prin permanenta monitorizare și obligarea la semnalizarea virtuții și la transparența tuturor aspectelor vieții particularului (dublată de secretul absolut al acțiunii serviciilor secrete, al afacerilor și tehnologiilor marilor corporații, al patentelor, monopolurilor și exclusivităților lor) permite și dezvoltă exponențial capitalismul de supraveghere, care merge în tandem cu neo-marxismul.

Capitalismul de supraveghere este un neo-feudalism, o involuție galopantă a condiției umane și un regres cognitiv și democratic programatic urmărit, pentru a face saltul la transhumanism. Inutilii social, generați de “revoluția” tehnologică, vor deveni rapid inutili din punct de vedere vital, iar acest risc pune în pericol însăși condiția umană, așa cum ea a dăunuit în ultimii 70 de mii de ani.

Nu e o teorie, ci un adevăr faptic al conspirației - de aceea trebuie să luptăm pentru prezervarea condiției umane.

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - Digitalizarea lui pește, în anumite privințe, ne pune în pericol.

 

Digitalizarea lui pește, în anumite privințe, ne pune în pericol.

Vor identitate digitala unica (identificare și autentificare cu un dispozitiv unic - au introdus deja în legislația națională),

Vor ca actele de stare civila sa fie emise digital (au modificat deja legislația),

Vor crearea unei baze de date unice care sa aibă profilul fiecărui cetățean (vezi art 28 din OUG 19/2020 cu recensământul),

Vor cloud guvernamental

...

Si câte nu mai vor.

Dar ei nu sunt în stare sa protejeze de atacurile cibernetice un amarat de site al MAPN.

Avocat Elena Radu

Avocat Elena Radu - In curand începe nebunia cu restricțiile pe motiv de schimbări climatice

 

In curand începe nebunia cu restricțiile pe motiv de schimbări climatice

În Montoul Oficial nr 415 din 29.04.2022 a fost publicata HG nr 563 din 28.04.2022 privind pentru constituirea, organizarea și funcționarea Comitetului interministerial privind schimbările climatice.

Ce obiective are acest Comitet?

a) analizează și propune soluții în vederea asigurării concordanței politicilor din sectoarele care au impact asupra schimbărilor climatice, propuse de ministerele de resort, cu angajamentele luate la nivel național, față de:

- Uniunea Europeană,

- Organizația Națiunilor Unite și

- alte organizații internaționale la care România este parte,

și monitorizează progresele înregistrate de instituțiile din România în implementarea acestora;

b) analizează, monitorizează și propune politicile prioritare anuale în domeniul schimbărilor climatice în concordanță cu angajamentele luate la nivel național, față de

- Uniunea Europeană, inclusiv prin Planul național de redresare și reziliență al României,

- Organizația Națiunilor Unite și

- alte organizații internaționale la care România este parte sau în curs de a accede, care vor fi supuse anual aprobării Guvernului, în condițiile legii;

c) analizează, monitorizează și evaluează gradul de îndeplinire a măsurilor ce revin autorităților și instituțiilor responsabile cu implementarea politicilor prevăzute în Planul național integrat pentru energie și schimbări climatice, denumit în continuare PNIESC, cu scopul îndeplinirii angajamentelor asumate de România, în ceea ce privește contribuția țării noastre la îndeplinirea țintelor europene stabilite în domeniul energiei și climei, în conformitate cu prevederile

Regulamentului (UE) 2018/1.999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului,

a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului,

a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, denumit în continuare Regulamentul (UE) 2018/1.999, inclusiv în ceea ce privește asigurarea finanțării necesare pentru implementarea politicilor și măsurilor prevăzute în PNIESC;

d) analizează, monitorizează și evaluează gradul de îndeplinire a obiectivelor Strategiei naționale pe termen lung privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și propune soluții pentru atingerea acestor obiective, inclusiv a țintelor intermediare, în conformitate cu prevederile art. 15 al Regulamentului (UE) nr. 2018/1999;

e) analizează și monitorizează aplicarea metodologiei pentru bugetarea inițiativelor în domeniul schimbărilor climatice, elaborată de către Secretariatul General al Guvernului în colaborare cu Ministerul Finanțelor, conform obligațiilor asumate în Planul național de redresare și reziliență al României și acordurilor internaționale la care România este parte;

f) analizează și propune indicatorii de măsurare a angajamentelor climatice ale României, pornind de la indicatorii existenți, recunoscuți la nivel internațional, prin raportarea la cerințele Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice și ale Acordului de la Paris, precum și la alte inițiative în domeniu,

precum Agenda O.N.U. 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre;

g) propune comunicarea unui mesaj unitar și coerent pe tema schimbărilor climatice bazat pe date științifice, în linie cu studiile și recomandările

Panelului internațional pentru schimbările climatice,

Organizației Meteorologice Mondiale și Administrației Naționale de Meteorologie și ale altor structuri relevante, de către instituțiile publice din România care elaborează politici cu impact în domeniul combaterii schimbărilor climatice.

Printre atribuții are:

a) propune orientările strategice rezultate în urma discuțiilor și deciziilor luate în cadrul proceselor internaționale în domeniul schimbărilor climatice la care România este parte;

b) propune liniile de poziționare pe baza cărora să fie elaborate mandatele de participare ale diferitelor instituții în domeniul schimbărilor climatice pentru a fi prezentate în cadrul negocierilor de la nivelul Uniunii Europene, Organizației Națiunilor Unite, precum și în cadrul discuțiilor, negocierilor din cadrul altor structuri internaționale;

c) analizează oportunitatea aderării României la diferite inițiative privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și combaterea schimbărilor climatice;

i) identifică indicatorii de măsurare a angajamentelor climatice ale României.

Nu vi se pare mare lucru acum.

Mai vorbim peste maxim 6 luni.

CNSU a fost minciuna pe lângă Comitetul asta, părerea mea.

Avocat Elena Radu