Marxismul practic, acum difuz în societate, înseamnă (i) lupta de clasă, (ii) inevitabila cădere a capitalismului și (iii) dictatura proletariatului.
(apud Manifestul Partidului Comunist, 1848, Marx și Engels)
Neo-marxismul înseamnă:
(i) uniformizarea/stereotipia omului „nou”, trăitor în comunități non-familiale, desprinse total de trecutul identitar și viitorul auto-definitoriu,
(ii) segregarea socială prin ratingul de cetățean, prin „corectitudinea” politică și prin “valorile/standardele comunității”, contrare naturii și spiritului uman ancestral,
(iii) exproprierea și legarea de locul de muncă a omului obișnuit, prin îndatorare și contracte adictive, anaționale, impuse dincolo de rațiune și conștiință,
(iv) dependența totală de stat a lucrătorilor stupului și a „inutililor social”, dublată de dependența statului de oligarhia economică globală și de serviciile secrete,
(v) dezrădăcinare și inutilitatea socială și prin
(vi) dictatura minorității asupra majorității.
Controlul prin frică (generată de crize artificial create, repetate), prin datorie, prin permanenta monitorizare și obligarea la semnalizarea virtuții și la transparența tuturor aspectelor vieții particularului (dublată de secretul absolut al acțiunii serviciilor secrete, al afacerilor și tehnologiilor marilor corporații, al patentelor, monopolurilor și exclusivităților lor) permite și dezvoltă exponențial capitalismul de supraveghere, care merge în tandem cu neo-marxismul.
Capitalismul de supraveghere este un neo-feudalism, o involuție galopantă a condiției umane și un regres cognitiv și democratic programatic urmărit, pentru a face saltul la transhumanism. Inutilii social, generați de “revoluția” tehnologică, vor deveni rapid inutili din punct de vedere vital, iar acest risc pune în pericol însăși condiția umană, așa cum ea a dăunuit în ultimii 70 de mii de ani.
Nu e o teorie, ci un adevăr faptic al conspirației - de aceea trebuie să luptăm pentru prezervarea condiției umane.
