Sfânta Biserica Ortodoxă

luni, 1 ianuarie 2024

Sfântul Mucenic Gordie, ofiţer din Cezareea Capadociei, care s-a săvârşit prin sabie în vremea împăratului Liciniu (+314)

Pătimirea Sfîntului Mucenic Gordie
(3 ianuarie)

(Luată din cuvîntul de laudă al marelui Vasile,
făcut la pomenirea acestui mucenic)

Mucenicul lui Hristos, Gordie, era din cetatea Cezareei, născut din părinţi creştini şi crescut în dreapta credinţă creştinească. Venind în vîrstă desăvîrşită, a fost chemat la oaste şi era sutaş, căci şi cu trupească tărie şi cu sufletească bărbăţie covîrşea pe alţii. În acea vreme Liciniu, împăratul Romei (307-324), a vărsat otrava tiraniei asupra creştinilor şi a ridicat mîna cea luptătoare contra lui Dumnezeu şi a Bisericii lui Hristos, căci se trimiteau porunci şi cărţi împărăteşti pretutindeni, în toate tîrgurile şi la toate locurile cele vestite, ca oamenii să nu se închine lui Hristos. Cel care ar fi făcut împotriva poruncii împărăteşti, acela trebuia să moară.

Deci, erau puşi înaintea lor idoli de piatră şi de lemn, ca oamenii să se închine idolilor ca lui Dumnezeu cel nezidit; iar cei ce nu se vor supune, să fie siliţi cu chinuri. În toată cetatea s-a făcut tulburare, încît se jefuiau averile creştinilor, se pustiau casele credincioşilor, iar trupurile lor se sfărîmau; femeile cele drept-credincioase erau tîrîte în mijlocul cetăţii, nu era milă de cei tineri, nici cinste pentru cei bătrîni, ci cei ce nu erau vinovaţi cu nimic, aceia ca nişte tîlhari pătimeau; temniţele erau pline, iar casele vestite şi bogate nu mai aveau locuitori.

Pustietăţile se umpleau de cei izgoniţi pentru credinţa în Hristos; tatăl dădea la moarte pe fiu, fiul pe tată îl chema la judecată, fratele se ridica asupra fratelui şi sluga asupra stăpînului; era o cumplită noapte de nebunie asupra sufletelor omeneşti, încît unul pe altul, ca în întuneric, nu se cunoşteau; iar peste toate acestea, casele de rugăciune erau risipite de mîinile necuraţilor, sfintele altare răsturnate şi nu era nici un fel de înainte aducere, nici de tămîie, nici loc spre slujba lui Dumnezeu. Pe toate le cuprinsese tristeţea, ca un nor întunecat. Plăcuţii lui Dumnezeu erau prigoniţi, creştinii tremurau de cumplita chinuire, iar diavolii dănţuiau, înşelînd toată lumea cu sîngele cumplitelor jertfe.

Sfîntul Gordie, văzînd o primejdie ca aceasta, şi-a ales izgonirea de bunăvoie, pentru că, lepădînd brîul ostăşesc şi slava vieţii, precum şi toate cîte erau plăcute oamenilor iubitori de lume şi de desfătări, voind mai bine să locuiască cu fiarele, în locurile pustii şi de oameni neumblate, decît cu închinătorii de idoli, rîvnind în acest chip Sfîntului prooroc Ilie, care văzînd slujirea de idoli a Sidonului, a fugit în muntele Horeb şi a intrat în peşteră, căutînd să vadă pe Dumnezeu, precum L-a şi văzut, atît cît ochiul omenesc putea să-L vadă.

Într-acest chip Gordie a fugit de gîlcevile cetăţii, de strigătele tîrgului şi a scăpat de măririle boiereşti, de judecăţile clevetitorilor, vînzătorilor, cumpărătorilor, mincinoşilor, grăitorilor de ruşine, fugind de jocuri şi de glume, de rîsurile ce se fac prin cetăţi, avînd auzul şi ochii curaţi şi, mai înainte de toate, fiindu-i inima curăţită, putînd să vadă pe Dumnezeu. Apoi s-a învrednicit dumnezeieştilor descoperiri şi a învăţat mari taine, nu de la oameni şi nici prin oameni, ci cîştigînd învăţător pe Sfîntul Duh al adevărului.

Drept aceea, gîndind la viaţa sa că este deşartă şi scurtă, ca visul şi ca umbra, înseta foarte mult de veşnica petrecere de sus; şi, ca un mare luptător se pregătea mai înainte de luptă, prin foame, prin priveghere, prin rugăciune şi prin învăţăturile duhovniceşti; şi mai ales aştepta ziua aceea, în care cetatea toată avea să facă praznic necuratului zeu Marte, sau, mai bine zis, diavolului, care iubea războaiele.

Sosind ziua aceea, s-a adunat la privelişte tot poporul să vadă alergările cailor, şi din locuri înalte priveau toţi, încît nu rămăsese în cetate nici un evreu sau elin, dar şi mulţi creştini, care vieţuiau fără de grijă, nu se fereau de adunarea deşertăciunii, ci priveau foarte mulţi la alergarea cailor şi la meşteşugul călăreţilor. Slujitorii erau liberi în acea zi şi se adunaseră acolo, iar copiii de la şcoli alergau la privelişte, unde mai erau şi femei desfrînate şi fără de ruşine; deci era plină priveliştea de mulţimea oamenilor fără de rînduială, care priveau cu nesaţ la alergarea cailor.

Atunci, viteazul acesta mare la suflet, Gordie, pogorîndu-se din munte la privelişte, nu s-a temut de popor, nici n-a gîndit în cîte mîini de războinici se va da singur; ci, alergînd cu neînfricată inimă, cu netemător suflet - ca prin nişte pietre dese sau ca prin copaci mulţi - prin poporul cel ce şedea la privelişte, a stat în mijloc, împlinind cuvîntul Scripturii: Dreptul ca leul nădăjduieşte şi de ce să se teamă mai mult? Cu atîta îndrăzneală stînd în privelişte, a strigat cu mare glas cuvintele proorocului Isaia, zicînd: Aflatu-m-am celor ce nu mă căutau pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine.

Cu aceste cuvinte a arătat că nu de nevoie este dus, ci de bunăvoie se dă spre mucenicească nevoinţă; şi într-aceasta a urmat Domnului Hristos, care S-a dat Însuşi evreilor celor ce-L căutau în întunecimea nopţii. Apoi, îndată sfîntul a făcut ca ochii tuturor să se întoarcă spre el, pentru că era bărbat înfricoşat la vedere; căci pentru petrecerea de multă vreme în munţi, avea capul nespălat şi plin de praf, barba lungă, îmbrăcat în haină proastă, uscat cu trupul şi purtînd un toiag. Toate acestea înfricoşau pe cei ce priveau la dînsul, însă şi un dar dumnezeiesc strălucea pe faţa lui.

După ce l-au văzut, îndată s-au ridicat de la toţi diferite glasuri: credincioşii băteau din palme de bucurie, iar necredincioşii strigau asupra judecătorului, să poruncească să-l ucidă. Deci, văzduhul umplîndu-se de strigăte şi de gîlceavă, caii erau defăimaţi, călăreţii de asemenea, şi în zadar umblau, căci nici unul nu voia să vadă altceva, decît numai pe Gordie şi să audă cuvintele lui. Apoi toată priveliştea se umpluse de strigăte, care, sunînd ca un vînt prin văzduh, acoperiseră zgomotul cailor. După aceea, propovăduitorul poporului făcînd tăcere, trîmbiţele au tăcut, fluierele şi organele au încetat, numai singur Sfîntul Gordie se auzea şi se vedea. Acolo la privelişte stătea şi voievodul, rînduind acele alergări şi dînd plată pentru întreceri, celor ce făceau alergările; deci au adus îndată la voievod pe sfîntul şi l-a întrebat cine şi de unde este, din ce parte şi neam. El a spus toate despre sine, ce fel de dregătorie a avut, pentru ce a lăsat-o şi s-a dus în pustie şi pentru ce s-a întors. "M-am întors, zicea el, să-ţi arăt că întru nimic nu socotesc poruncile tale, iar pe Iisus Hristos Îl mărturisesc că este nădejdea şi apărarea mea; apoi, auzind că tu eşti om mai cumplit decît mulţi alţii, am ales într-adins această zi şi vreme potrivită, pentru împlinirea scopului şi făgăduinţei mele".

La aceste cuvinte s-a aprins mînia eparhului ca un foc şi toată iuţimea ce era într-însul a întors-o asupra Sfîntului Gordie, zicînd: "Chemaţi la mine pe chinuitori! Unde sînt bicele, beţele de plumb şi roţile? Îndată să fie întins pe dînsele şi să i se zdrobească trupul, apoi să fie spînzurat pe lemn, spre chinuire. Să se aducă uneltele morţii ca să fie dat fiarelor, să fie tăiat cu sabie şi aruncat în prăpastie. Dar toate acestea sînt puţine asupra omului necurat, care nu o dată este vrednic a pieri cu o moarte, ci de multe ori". Sfîntul Gordie a răspuns: "Cu adevărat mare pagubă mi-aş fi făcut de n-aş fi voit să mor pentru Hristos, cu diferite chinuri". La aceste cuvinte ale lui, voievodul s-a pornit mai mult spre mînie şi spre iuţimea sa cea firească şi cu atît s-a făcut mai cumplit, cu cît Sfîntul Gordie se arăta mai îmbărbătat în chinuri; căci cu nici un fel de chinuri, nici cu arme, n-a putut să-l întoarcă de la scopul lui, ci spre cer ridicîndu-şi ochii, zicea cîntarea psalmistului: Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme, ce-mi va face omul. Şi iarăşi: Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti.

Şi altele asemenea zicea, cum învăţase din dumnezeieştile cărţi, deşteptîndu-se spre bărbăţie şi răbdare. Apoi s-a arătat atît de curajos, încît singur cerea asupra sa chinurile, zicînd: "Pentru ce întîrziaţi? De ce staţi? Strujiţi-mi trupul şi în bucăţi zdrobiţi-l; chinuiţi-mă, precum voiţi, să nu-mi răniţi buna nădejde, căci cu cît îmi veţi înmulţi mai mult chinurile, cu atît mai multe răsplătiri voi lua de la Stăpînul meu; căci nevoia acestei vieţi mijloceşte veşnică veselie şi voi lua în locul rănilor celor puse pe trupul meu hainele luminoase, la învierea cea de obşte; în loc de necinste, îmi vor înflori cununile, în loc de osîndirea cu tîlharii, voi petrece cu îngerii. Îngrozirile voastre sînt seminţele pe care voi le semănaţi în mine, ca, ducîndu-mă, să merg cu bucurie şi să iau cununile mele".

Neputînd voievodul ca prin mînia şi chinurile sale să întoarcă de la credinţă pe Sfîntul Gordie, a început vicleanul cu cuvinte înşelătoare spre a-l amăgi; pentru că aşa s-a obişnuit diavolul, căci pe cei fricoşi îi îngrozeşte, iar pe cei tari îi slăbeşte.

Deci, chinuitorul multe daruri dînd sfîntului şi alte măriri îi făgăduia de la împăratul, zicînd: "Împăratul voieşte să-ţi dea un cinstit loc între ostaşi, averi multe, bogăţii, măriri şi tot ce vei voi". Sfîntul, auzind de toate aceste făgăduinţe, a rîs de nebunia lui, zicînd: "Oare, poţi să-mi dai mie ceva care ar putea să fie mai bun decît împărăţia cerurilor?" Atunci necuratul voievod, poruncind să fie de faţă soldatul care executa sentinţa, cu mîna şi cu limba cea rea a dat răspuns pentru tăierea Sfîntului Gordie.

Deci, sfîntul, avînd să fie tăiat înaintea adunării poporului, l-au înconjurat prietenii şi i-au dat cea din urmă sărutare; apoi plîngînd, îl rugau să nu se dea morţii de bunăvoie, ca să nu-şi piardă floarea vieţii sale şi să nu părăsească acest dulce soare. După aceea îl sfătuiau să se lepede de Hristos numai din gură. Şi ziceau: ''Cu un cuvînt te izbăveşti de la moarte, lepădîndu-te de Hristos din gură, iar din inimă să crezi într-însul, precum voieşti; pentru că nu limba o ascultă Dumnezeu, ci mintea care gîndeşte şi inima. Şi aşa dacă vei face, şi mînia judecătorului o vei îmblînzi, iar pe Dumnezeu milostiv către tine Îl vei face''. Dar el stătea ca o piatră în mijlocul mării, care, lovindu-se şi bătîndu-se de valuri, rămîne neclintită; aşa era şi el nemişcat, în scopul său cel bun. Precum casa înţeleptului stă pe piatră şi nu se risipeşte de puterea vînturilor ce suflă, a ploilor şi a rîurilor care năvălesc, tot astfel acest bărbat era tare şi nemişcat în credinţa sa.

Apoi, văzînd cu ochii cei duhovniceşti pe diavol, înconjurînd pe cunoscuţii lui şi îndemnînd pe unul cu lacrimi, pe altul spre rugăminte şi spre darea sfatului nefolositor, a zis către cei ce plîngeau cuvîntul Domnului: ''Nu plîngeţi pentru mine, ci plîngeţi pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu, care prigonesc pe creştini; pentru aceia zic să plîngeţi, care ne pregătesc nouă focul, iar pentru ei gheena şi îşi adună mînia în ziua judecăţii. Încetaţi a mai sfărîma inima mea, pentru că eu nu numai o dată, ci de multe ori sînt gata a muri, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos''.

Iar către cei care îl sfătuiau să se lepede de Hristos cu cuvîntul, a răspuns astfel: "Limba pe care, cu darul lui Hristos, o am nu pot s-o mişc ca să se lepede de Ziditorul său; deoarece cu inima se crede întru dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mîntuire. Deci, cum mă voi lepăda de Dumnezeul meu, Căruia din pruncie mă închin, fiind crescut întru sfînta credinţă? Oare nu se va cutremura cerul dacă mă voi lepăda de Dumnezeu? Oare nu-şi vor ascunde lumina luminătorii cereşti înaintea mea? Pămîntul mă va suferi şi nu mă va înghiţi de viu? Nu vă amăgiţi. Dumnezeu nu poate fi batjocorit, ci din gurile noastre ne judecă pe noi, iar din cuvintele noastre ne îndreptează, şi tot din cuvinte ne osîndeşte. Oare n-aţi auzit îngrozirea cea înfricoşată a Domnului? Cel ce se va lepăda de Mine, înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu celui din ceruri.

Pentru ce mă sfătuiţi să mă lepăd cu gura de Dumnezeul meu? Oare să-mi lungesc viaţa sau scap de moarte o vreme sau să adaug cîteva zile vieţii mele? Atunci de viaţa veşnică mă voi lipsi. Oare ca să scap de duhurile trupeşti? Dar acolo nu este durere, nu se vor vedea bunătăţile drepţilor. Aceasta este nebunie, ca să-şi cumpere cineva viaţa trecătoare cu viaţa veşnică şi să piară cu sufletul. Aşa şi pe voi vă sfătuiesc, căci gîndiţi rău.

Învăţaţi-vă buna înţelegere şi adevărul şi, lepădînd minciuna, să ziceţi: "Unul sfînt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, amin". Pentru că aceste cuvinte le rosteşte limba, cînd tot genunchiul se pleacă întru numele lui Iisus: al celor cereşti, al celor pămînteşti şi al celor de dedesubt".

Acestea zicîndu-le Sfîntul Gordie, şi făcînd semnul crucii pe dînsul, mergea la moarte fără frică în suflet, neschimbîndu-şi faţa cea luminoasă. Apoi s-a aşezat la locul hotărît pentru moarte, fiind după sine un gelat, pe care îl vedea ca pe un înger, în mîinile căruia voia să-şi dea sufletul său. Fiind tăiat, a cîştigat viaţă fericită, fiind dus ca Lazăr, în glas de bucurie, la locul de odihnă veşnică, unde, luînd răsplătirea nevoinţei sale, slăveşte în veci cu îngerii pe Domnul pentru care a pătimit.

Viețile Sfinților Ianuarie

Sfântul Prooroc Maleahi (+430 î. d. Hr.)

Pomenirea Sfîntului Prooroc Maleahi
(3 ianuarie)

(După Sfîntul Epifanie şi din Prolog)

Sfîntul prooroc Maleahi s-a născut în Sofi, după întoarcerea din robie de la Babilon, din seminţia lui Zabulon. Acesta din tinereţea sa a avut viaţa curată şi neprihănită şi a proorocit despre venirea Domnului, despre înfricoşata judecată, despre schimbarea aşezămîntului şi a legii lui Moise şi despre jertfa cea nouă, iar numele de Maleahi, ce se tîlcuieşte "înger", i s-a dat de tot poporul, pe de o parte pentru că era cu foarte bunăcuviinţă, ca un înger, iar pe de alta, că păzea îngereasca curăţie şi sfinţenie şi cu îngerii avea prietenie; pentru că de multe ori vorbea cu îngerul care-i descoperea tainele lui Dumnezeu, şi-l învăţa cunoştinţa celor ce aveau să fie, lucru pe care cei vrednici cu adeverire l-au cunoscut, auzind glasul îngeresc, iar pe înger neputînd a-l vedea. Sfîntul Maleahi vorbea faţă în faţă cu îngerul, precum cineva grăieşte cu prietenul său. A fost acest sfînt prooroc mai în urmă decît toţi proorocii; pentru că n-a fost după dînsul altul, în Israel. El a murit fiind tînăr şi a fost îngropat la un loc cu părinţii săi.

Viețile Sfinților Ianuarie

sâmbătă, 30 decembrie 2023

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Un foarte interesant litigiu este discutat cu juma' de gură în presă, acum, la final de an.


Un foarte interesant litigiu este discutat cu juma' de gură în presă, acum, la final de an.

One United a dat în judecată ONG - ul Uniunea Salvați Bucureștiul pentru hărțuire judiciară. ONG -ul, care practică hărțuirea judiciară contra multor dezvoltători imobiliari și chiar contra unor promării de sector, avea (și încă are) procese de urbanism contra One United, procese în care se îngheață ori chiar se anulează proiecte de dezvoltări imobiliare derulate de One United, cu sau fără legitmitate. Uneori, procesele se opresc dacă pârâții achită “despăgubiri”. Este genul de procese care l-au făcut notoriu pe Nicușor Dan și care i-au atras acuzația de practicare a avocaturii fără drept.
În primă instanță, One United a obținut dizolvarea judiciară a Uniunii Salvați Bucureștiul.
Acum, se derulează un plângăcios proces de acumulare de donații pentru a acoperi costurile mari ale procesului, în special, onorariile avocaților One United. Plus o propaganda susținută din partea lui Nicușor Dan și a Clotildei Armand (ex-membri ai USB) contra One United. Aceasta, la răndul său, plătește masive sume de bani pentru progandă anti-Nicușor în presă, mai ales pe știripesurse.ro.
Pentru fixarea conjuncturii, trebuie arătat că:
-One United este o companie - dezvoltător imobiliar care s-a listat la bursă în condiții nu tocmai legale; fiind suficient de abilă ca să obțină în prealabil subscripții de la fondurile de pensii administrate privat și de la BERD, One United a reușit cumva să treacă prin furcile caudine ale procedurii de listare, iar acum este destinatarul unui flux masiv de finanțări, deci stă pe fluvii de bani;
-Uniunea Salvați Bucureștiul este structura pe baza căreia s-a creat USR și care a cauzat numirea ca primar general a lui Nicușor Dan și, respectiv, a Clotildei Armand, ca primar la sectorul I; spun „numire”, iar nu alegere, căci cei doi nu au fost rezultatul voinței alegătorilor, ci voința sistemului.
Ce scrie azi, în Libertatea, Niușor Dan?
Vă dau un citat:
”Într-o țară normală, un investitor listat la bursă ar fi putut scrie într-o acțiune judecătorească „vrem să desființăm ONG-ul ca să nu ne conteste în instanță proiectele” fără să se teamă că investitorii se vor delimita de el? În Franța, Auchan ar fi participat implicit la acțiunea judecătorească de desființare a unui ONG fără să se teamă de afectarea imaginii sale? Într-o țară normală, un profesor de drept de talia lui Valeriu Stoica ar lua un dosar în care se cer sute de mii de euro unor persoane fizice pentru păcatul de a fi fost membrii unui ONG care au atacat un proiect imobiliar? Sunt, evident, întrebări retorice. Lucrurile acestea nu se întâmplă într-o țară normală și se întâmplă în România, pentru că acolo, societatea civilă contează, iar în România nu contează. Societatea civilă contează când ajunge să producă informație și să o disemineze la suficient de multe persoane încât să se teamă și compania listată la bursă, și compania de retail, și profesorul cu veleități publice”.
În orice caz, e foarte interesant de văzut cum vor răspunde cei atacați azi de N D în acest articol din Libertatea.
Revin cu detalii după Revelion.

marți, 26 decembrie 2023

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Legat de fenomenul spectaculos observat in Iași, în seara aceasta. S-au umplut rețelele cu imagini spectaculoase, cu cerul (cu formațiuni noroase) viu colorate (galben, portocaliu, rosu). Atunci când lumina se propaga prin atmosferă, aceasta suferă câteva fenomene a căror intensitate depinde și de starea aerosolilor din atmosfera, de poluare, de înălțimea norilor, de consistenta lor cu cristale de gheata, etc.

 

Legat de fenomenul spectaculos observat in Iași, în seara aceasta. S-au umplut rețelele cu imagini spectaculoase, cu cerul (cu formațiuni noroase) viu colorate (galben, portocaliu, rosu). Atunci când lumina se propaga prin atmosferă, aceasta suferă câteva fenomene a căror intensitate depinde și de starea aerosolilor din atmosfera, de poluare, de înălțimea norilor, de consistenta lor cu cristale de gheata, etc.

Cu cit radiația parcurge o distanta mai mare (adică în cazul în care rad. solară parcurge cea mai mare distanță prin atmosfera spre observator, adică la apus sau la rasarit) din spectrul radiației solare, radiațiile cu lungimi de unda mici vor fi împrăștiate cel mai mult de moleculele de gaz din atmosfera sau de o serie de aerosoli fini). Așadar, din toate, dupa o propagare pe o distanta foarte mare, ramin radiațiile cu lungimi de unda mai mari (portocalii, roșii).
Dacă aceste radiații sunt suficient de intense, adică nu am avut o atenuare a lor prin atmosfera (atmosfera nu este poluata și nici concentrația de aerosoli nu e mare) atunci când întâlnesc formațiuni noroase, prin împrăștierea sau reflexia luminii pe asemenea formațiuni, spre sol, produc asa aspect. Funcție de consistenta norului (de mărimea cristalelor de gheata, de densitatea lor, etc), funcție de înălțimea norului, reflexia razelor solare da naștere la imagini specifice modelate de forma și caracteristicile norului.
Astăzi, practic am avut o atmosfera extrem de curata. Baza norilor a fost cam pe la 6000 m, pe la ora 17. Pentru că atmosfera a fost curata, reflexia razelor portocalii a fost mai spectaculoasa. Cele de culoare roșie sunt mai mult absorbite de atmosfera umeda și ar fi trebuit să fie mai puțin observate.
Cu atât mai mult, cu cit norul a avut graunti de cristale de gheata de dimensiuni mai mici, adică granulație de câțiva micrometri, factorul de reflexie a fost foarte mare și de aici și imaginile au fost bine evidențiate.
Așadar, un cumul de factori: atmosfera foarte curata, nori cu o anumită consistenta, la altitudibe ridicata, aerosoli.
Împrăștierea luminii pe particulele fine din atmosfera se manifesta diferit funcție de unghiul de observație, funcție de lungimea de unda (culoare). Iar intensitatea fenomenului este proporțională cu numărul de centre de difuzie (de microparticule).
PS. Sigur, după cum stau condițiile atmosferice, fenomenul ar fi trebuit să fie observat pe toată zona de est a tarii, chiar și în zona de sud-est

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La sfinţii doctori fără de arginţi: la Liturghie – 1 Co 12, 27-31; 13, 1-8; Mt 9, 36-38; 10, 1-8.

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La sfinţii doctori fără de arginţi: la Liturghie – 1 Co 12, 27-31; 13, 1-8; 

Noul Testament

Epistola Întâi către Corinteni

Cap. 12 Darurile duhovniceşti. Multe mădulare, un singur trup.

27 Iar voi sunteţi trupul lui Hristos, şi mădulare fiecare în parte.
In 15:5 Rm 12:5 1Co 6:15 1Co 10:17 Ef 1:22-23 Ef 5:30 Col 3:15

28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi, apostoli; al doilea, profeţi; al treilea, învăţători... Apoi sunt minunile, apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurimea limbilor.
Rm 12:6 Ef 4:11-12

29 Oare toţi sunt apostoli? oare toţi sunt profeţi? oare toţi sunt învăţători? oare toţi fac minuni?

30 oare toţi au darurile vindecărilor? oare toţi vorbesc în limbi? oare toţi pot să tălmăcească?...

31 Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi-am să v'arăt acum o cale şi mai înaltă:
1Co 14:1

Noul Testament

Epistola Întâi către Corinteni

Cap. 13 Iubirea.

1 De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n'am iubire a făcutu-m'am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor b.
FA 2:4

2 Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n'am iubire, nimic nu sunt.
Mt 17:20 Mt 21:21 Mc 11:23

3 Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu de mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n'am iubire, nimic nu-mi foloseşte.
Mt 6:1-2

4 Iubirea rabdă'ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă;
Pr 10:13

5 ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine'n seamă răul,
Za 8:17 Flp 2:4

6 nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură;
Rm 12:9 2Co 13:8

7 pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă;
Pr 10:12 Sir 6:5 Rm 15:1 1Co 9:12 1Ptr 4:8

8 iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va.
Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La sfinţii doctori fără de arginţi: la Liturghie – Mt 9, 36-38; 10, 1-8.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 9 Vindecarea paraliticului din Capernaum. Chemarea lui Matei. Întrebarea despre post. Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea femeii cu scurgere de sânge. Vindecarea a doi orbi şi a unui mut. Secerişul mult, secerători puţini.

36 Şi văzând El mulţimile, I S'a făcut milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n'au păstor.
Nm 27:17 3Rg 22:17 2Par 18:16 Is 53:6 Iz 34:5 Za 10:2 Idt 11:19 Mt 14:14 Mt 15:32 Mc 6:34 1Ptr 2:25 :

37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.
Lc 10:2 In 4:35

38 Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“.
Lc 10:2 In 4:35

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 13 Şapte parabole despre împărăţia cerurilor. Iisus nu este primit în patria Sa.

1 În ziua aceea a ieşit Iisus din casă şi S`a aşezat pe ţărmul mării. a
Lc 5:1-3 Lc 8:4-10 Mc 4:1-11

2 Şi s`au adunat la El mulţimi numeroase, aşa încât El a intrat în luntre şi stătea în ea şi toată mulţimea şedea pe ţărm
Lc 5:1-3 Lc 8:4-10 Mc 4:1-11

3 Şi multe lucruri le-a grăit El în parabole b, zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

4 Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.
Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

5 Altele au căzut pe loc pietros, unde n'aveau pământ mult, şi au răsărit de'ndată, pentru că n'aveau pământ adânc;
Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

6 dar când s'a ridicat soarele s'au ofilit şi, neavând rădăcină, s'au uscat.
Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

7 Altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

8 Altele au căzut pe pământul cel bun şi au dat roadă: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
Fc 26:12 Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La mărturisitori: la Liturghie – Ef 6, 10-17; Lc 12, 8-12.


Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La mărturisitori: la Liturghie – Ef 6, 10-17;

Noul Testament

Epistola către Efeseni

Cap. 6 Copii şi părinţi. Robi şi stăpâni. Lupta împotriva răului. Salutări de încheiere.

10 În sfârşit, fraţii mei, întăriţi-vă întru Domnul şi'ntru tăria puterii Lui.

2Tim 2:1

11 Îmbrăcaţi armura c lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.

Rm 13:12 2Co 10:4 1Tes 5:8

12 Căci lupta noastră nu este'mpotriva cărnii şi a sângelui d, ci'mpotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor acestei lumi de'ntuneric, împotriva duhurilor răutăţii e care sunt în stihiile cereşti f.

In 12:31 In 14:30 Ef 2:2 1Ptr 5:8-9

13 Pentru aceea luaţi armura lui Dumnezeu: pentru ca'n ziua cea rea să fiţi în stare să ţineţi piept; şi după ce veţi isprăvi totul, să rămâneţi în picioare.

14 Aşadar, staţi în picioare, avându-vă mijlocul încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind în platoşa dreptăţii

Is 11:5 Is 59:17 Sol 5:18 Lc 12:35 1Tes 5:8 1Ptr 1:13

15 şi cu picioarele încălţate'n starea de a fi gata pregătiţi pentru Evanghelia păcii g;

Is 52:7 Rm 10:15

16 mai presus de toate luând pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile înflăcărate h ale Celui-Rău.

Ps 7:13

17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu,

Is 11:4 Is 49:2 Is 59:17 1Tes 5:8 Evr 4:12

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La mărturisitori: la Liturghie –  Lc 12, 8-12.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 12 Mărturisirea deschisă şi fără frică a Evangheliei. Păcatul împotriva Duhului Sfânt. Parabola bogatului nesăbuit. Încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Semnele vremii. Slugile veghetoare. Iisus, pricină de dezbinare.

8 Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
Mt 10:32-33 1In 2:23 Ap 3:5

9 Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
Mt 10:32-33 Mc 8:38 Lc 9:26 2Tim 2:12 1In 2:23

10 Oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat.
Mt 12:31 Mc 3:28-29

11 Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri, nu vă îngrijiţi cum sau ce să răspundeţi sau ce să spuneţi,
Mt 10:19-20 Mc 13:11 Lc 21:12 Lc 21:14-15 In 16:13 FA 4:8

12 că Duhul Sfânt, în chiar ceasul acela, vă va învăţa ce trebuie să spuneţi“.
2Rg 23:2 Mt 10:19-20 Mc 13:11 Lc 21:12 Lc 21:14-15 FA 4:8

luni, 25 decembrie 2023

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La preacuvioase muceniţe: la Utrenie – Mt 10, 16-22, iar la Liturghie – Ga 3, 23-29; 4, 1-5; Mt 5, 14-19.

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La preacuvioase muceniţe: la Utrenie – Mt 10, 16-22.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 10 Numele celor doisprezece apostoli; trimiterea lor la propovăduire. A-L mărturisi pe Hristos în faţa oamenilor.

16 Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii.

Mt 7:15 Lc 10:3 Lc 11:49 In 10:12 FA 20:29 Rm 16:19 Flp 2:15

17 Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi'n sinagogile lor vă vor biciui.

Mt 24:14 Mt 24:17 Mc 6:11 Mc 13:9 Lc 21:12-13 In 16:2 FA 5:40 FA 25:23

18 Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor.

Mt 24:14 Mt 24:17 Mc 6:11 Mc 13:9 Lc 21:12-13 FA 5:40 FA 25:23

19 Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi;

Ies 4:12 Ir 1:7 Mc 13:11-13 Lc 12:11 Lc 21:14-17 Lc 21:22 In 16:13 FA 4:8

20 fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi.

2Rg 23:2 Is 4:12 Ir 1:7 Mc 13:11-13 Lc 12:12 Lc 12:11 Lc 21:14-17 Lc 21:22 In 16:13 FA 4:8

21 Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.

Mi 7:6 Mc 13:11-13 Mc 13:12 Lc 21:14-17 Lc 21:16-18 Lc 21:22 FA 4:8

22 Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Dn 12:12 Za 12:3 Sir 11:20 Mt 5:11 Mt 24:9 Mt 24:13 Mc 13:11-13 Lc 21:14-17 Lc 21:16-18 Lc 21:19 Lc 21:22 In 15:18 FA 4:8 :

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La preacuvioase muceniţe: Liturghie – Ga 3, 23-29; 4, 1-5;

Noul Testament

Epistola către Galateni

Cap. 3 Lege sau credinţă? Legea şi făgăduinţa. Robi şi fii.

23 Înainte însă de venirea credinţei noi eram păziţi sub lege, închişi fiind în vederea credinţei care avea să se descopere;
Ga 4:3

24 aşa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptăţim prin credinţă;
Rm 3:31 Rm 10:4

25 iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.

26 Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
In 1:12

27 Căci câţi în Hristos v'aţi botezat, în Hristos v'aţi îmbrăcat.
Rm 6:3 Rm 13:14

28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
Ies 12:49 Iz 47:22 In 17:11 In 17:21 Rm 3:22 Rm 10:12 1Co 12:13 Ef 2:14 Col 3:11

29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, atunci sunteţi odrasla f lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.
Rm 4:13 Ga 4:7 Ga 28:31 Ef 3:6

Noul Testament

Epistola către Galateni

Cap. 4 Robi şi fii (continuare). O alegorie: Agar şi Sarra.

1 Dar o spun: câtă vreme moştenitorul este copil, el întru nimic nu se deosebeşte de rob, deşi e stăpân peste toate,

2 ci este sub epitropi şi iconomi până la vremea rânduită de tatăl său.

3 Tot aşa şi noi: când eram copii, robiţi eram sub stihiile lumii a;
Ga 3:23 Col 2:20

4 dar când a venit plinirea vremii b, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege,
Is 7:14 Mc 1:15 Lc 1:31 In 1:14 Rm 1:3 Ef 1:10 Col 2:20 1Tim 2:6 Evr 1:2

5 ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
Ioil 3:2 Lc 20:36 Rm 8:15 Ga 3:13 Col 2:20
Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La preacuvioase muceniţe: la Liturghie – Mt 5, 14-19.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 5 Predica de pe Munte; Fericirile. Apostolii sunt sarea pământului şi lumina lumii. Plinirea legii. Iubirea de vrăjmaşi.

14 Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui;
Pr 4:18 In 8:12 In 9:5 Flp 2:15

15 nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc c, ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă.
Mc 4:21 Lc 8:16 Lc 11:33 Flp 2:15

16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
Pr 4:18 In 15:8 Ef 5:8-9 Flp 1:11 Flp 2:15 1Ptr 2:12 1Ptr 4:11

17 Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n'am venit să stric, ci să plinesc d.
Mt 3:15 Rm 3:31 Rm 10:4

18 Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă e din lege nu va trece până ce toate se vor împlini.
Ps 118:89 Ps 118:52 Is 40:8 Mal 2:6 Mt 24:35 Mc 13:31 Lc 16:17 Lc 21:33

19 Aşadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi astfel îi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.
1Co 15:9 Iac 2:10