Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Redistribuirea injustă a bogăției și a resurselor. Îmbogățirea fără just temei (II)

 

Redistribuirea injustă a bogăției și a resurselor. Îmbogățirea fără just temei

(II)

Majoritatea persoanelor active pe internet și în social media se tem, aproape instinctual, de redistribuirea averilor prin politici de stânga, socialiste. Nu doar se tem: își vocalizează strident temerea.

Dar aceeași majoritate este nepăsătoare sau în necunoștință de cauză față de redistribuirea averilor prin dobânzi și prin manipularea pieței banilor, care se întâmplă în fiecare secundă a existenței și funcționării pieței „noastre” financiare.

Puțină lume știe, iar main-stream-ul mediatic ignoră sau ocultează acest adevăr: mai mult de 45% din pretul TUTUROR bunurilor și serviciilor pe care le achiziționăm sunt costuri cu dobânzile bancare.

Chiar dacă nu toți cumpărăm bunuri și servicii pe credit și chiar dacă nu toți avem de-a face cu băncile, toți trebuie să suportăm dobânzile băncilor, întrucât, în primul rând, cam toți comercianții se împrumută la bănci și, în al doilea rând, statul și autoritățile publice locale se împrumută din ce în ce mai des și costisitor la banci*.

Când cumpărăm de la comercianți, achităm și costurile lor cu dobânzile.

Când plătim taxe și impozite la stat și la autoritățile publice locale, achităm și costurile lor cu dobânzile.

Așadar, aproape jumătate din toți banii din lume se duc (înapoi) în banci, acolo unde, de altfel, sunt creați.

Fără împrumuturi, cantitatea totală de bani aflată în circulație ar fi cu 90% mai mică. În Romania, doar 10 lei din 100 sunt emiși de BNR. Restul sunt "bani interni", creați de băncile comerciale ca efecte directe al contractelor de împrumut/credit, fără echivalent în depozite sau fonduri proprii. Este un incredibil monopol pe care numai băncile autorizate de băncile centrale îl dețin. Acești bani creați din nimic se mai numesc și „bani – datorie”, creația lor fiind uneori echivalată cu alchimia (parabola o găsiți într-o carte a ex-președintelui Băncii Angliei, Mervyn King, intitulată Sfârșitul alchimiei – cartea a apărut în limba română la ... editura BNR, având o prefață scrisă chiar de Mugur Isărescu).

Nu e tot.

Băncile centrale pun pe piață, din când în când, cantități suplimentare de bani, care depășesc nevoia de acoperire a produselor și serviciilor aflate în circulație la un moment dat. Se numește ... relaxare cantitativă (quantitative easing) și servește la crearea iluziei prosperității și a creșterii economice.

În realitate, efectul relaxării cantitative nu este creșterea economică substanțială, ci diminuarea valorii reale a banilor, ceea ce se traduce în diluarea puterii de cumpărare a banilor și a valorii economiilor populației. Este o expropriere treptată de venituri și de economii a celor care muncesc și economisesc, mizând pe stabilitatea valorii banilor, în favoarea celor care consumă pe credit sau își asumă riscuri pe banii altora. Este, desigur, apanajul băncilor de investiții, al fondurilor de investiții, al speculatorilor și, în general, al speculatorilor și pariorilor care rulează în cercul lor restrâns, sofisiticat și secretos, 85% din totalul resurselor financiare ale lumii, restul de doar 15% fiind tranzacțiile care corespund unor fapte economice reale, palpabile.

Ca să se înțeleagă modul injust prin care aceasta manipulare a pieței banilor determină redistribuirea injustă a averilor și evaporarea rezultatelor muncii noastre, vom observa că, în 2019, cu 100 de lei se putea cumpară ceea ce acum se cumpăra cu 160 - 170 de lei. Interesant este că 2019 este anul antecedent plandemiei, crizei climatice, crizei energetice și energetice și războiului, dar lumea trecuse deja printr-o diluare similară a valorii banilor, căci între 2001 – 2011 fuseseră alte crize - cea teroristă, cea bancară și cea bugetară a statelor din sudul UE (denumite, illo tempore, PIIGS). Tot așa, ceea ce, în 2001, puteai cumpăra cu 100 de euro, în 2019 puteai cumpăra cu 150 de euro. Din 2001 încoace, banii s-au tot diluat, iar cei care au avut de suferit au fost oamenii de rând, deponenții și micii antreprenori. Din 2001 încoace au tot apărut salvatori care ne-au dus cu 200 km/oră în zid. Tiparul e același: se invește natural său se inventează criza, apare dușmanul și, desigur, se urcă pe soclu salvatorul, chiar dacă este un idol fals, în viața de zi cu zi fiind plin de vulnerabilități, corupt, prost, impostor, slugoi, om cu dublă agendă, actor de film de duzină. Salvatorul este un avatar potrivit tuturor celor care, fiind rotițele sistemului (ostil omului de rând), obligă lumea să își aleagă tabăra unde vrea să se implice în războiul care este pace, după principiul leninist „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”.

*datoria publică a României a ajuns la 1000 de miliarde de lei săptămâna asta; s-a dublat, pur si simplu, în 2 ani; față de 2017 s-a triplat; dacă în 2017 România se împrumuta cu 3% dobândă, acum dobânda este de 8%, tendința fiind de creștere accelerată, întrucât urmează degradări ale ratingului de țară; nimic nu are legătură cu suveranismul, care nu a câștigat nimic în doi ani de alegeri și nu a fost niciodată la guvernare în ultimii 35 de ani; totul are legătură exclusiv cu conducerea țării prin cumetrii ale „salvatorilor” aflați în slujba stăpânilor neo-feudali ai economiei; dacă sunteți curioși să îi identificați, îi găsiți sigur printre donatorii campaniilor electorale ale ex-primarului general, actualul președinte Daniel – Dan Habarnam de Constituție

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Affordable housing : cronica unui eșec birocratic anunțat al Comisiei Europene

 

Affordable housing : cronica unui eșec birocratic anunțat al Comisiei Europene

Astă vară, chiar în plenul de la Strasbourg al Parlamentului European, Ursula von der Leyen a prezentat un program de case la prețuri sau chirii rezonabile, pe care să și le permită orice cetățean european.

Adevărul este că situația locuirii în Uniunea Europeană este gravă. În orașele mari, prețurile și chiriile sunt prohibitive pentru oamenii din clasa medie, iar pentru cei 100 de milioane de europeni aflați la pragul sărăciei, sunt imposibile. Oamenii nu își mai întemeiază familii și nu mai fac copii mai ales pentru că nu au siguranța unui cămin, de unde riscul imens de îmbătrânire și reducere demografică.

Criza este agravată de două categorii de neo-feudali ai economiei de control și supraveghere în care s-a transformat așa-zisa piață unică europeană: marii proprietari de case și băncile ipotecare.

Există giga-fonduri, așa cum este, de exemplu, BlackRock, care dețin sute de mii de apartamente, pe care le cumpără la prețuri astronomice (cu consecința unei continue gonflări a bulei imobiliare) și le închiriază la chirii sufocante.

Grupul Signa, originar din Austria, este actualmente într-un faliment foarte fraudulos, generator al unui mare număr de falimente ale filialelor și afiliatelor sale – sunt peste 100 în Germania, cam 30 în Austria și nenumărate altele în Grecia sau chiar în România. De toate aceste companii sunt legați zeci de mii de oameni care încă așteaptă să își primească locuințele scumpe achiziționate pe credit de la Signa, cam ca în cazul românesc Nordis, dar la scară europeană.

Există, de asemenea, bănci și instituții financiare non-bancare deținătoare de mari portofolii de credite cu dobânzi mari și penalități ucigătoare, debitorii fiind captivi ai acestor credite și mereu în pragul ruinei.

Contribuie la supra-îndatorare și sărăcire și politica Băncii Centrale Europene de suplimentare permanentă a masei monetare, prin quantitative easing (relaxare cantitativă), cu consecința diluării puterii de cumpărare a omului de rând, ale cărui venituri nu țin pasul cu creșterile constante ale ratelor și ale chiriilor.

Evident, contribuie la pauperizare și politicile sanitare, climatice și războinice ale Comisiei Europene, precum și toleranța excesivă față de migrația ilegală.

Acestea fiind faptele, am zis atunci, în iulie, că programul Affordable Housing este bun, căci teoretic ar putea atenua gravitatea crizei de locuire (care este și una demografică). Așa că am așteptat să văd acest program explicat, detaliat concret și pus în practică. Am vrut să văd de unde se vor fi luat banii pentru finanțare, cum vor fi sprijiniți beneficiarii pentru a-și procura case la prețuri și chirii decente, cum vor fi susținute autoritățile locale și regionale, cu garanții și co-finanțări, pentru a construi sau achiziționa case pentru a le distribui beneficiarilor și, mai ales, care vor fi fiind criteriile de atribuire.

Numai că Affordable Housing nu va fi un program prea repede pus în practică. De fapt, treaba nici măcar nu a început. De-abia în ianuarie 2025, la nivelul Parlamentului European, s-a constituit o comisie specială, transpartinică, dedicată proiectului. Până să fie efectiv, programul trebuie să petreacă ani birocratici ... Deci vorbim, de fapt, de un fel de propagandă ieftină sau de un alt eșec al birocrației UE, deja anunțat*.

Oricum, nu toată lumea vede acest proiect cu aceeași ochi sau măcar cu bunăvoință.

Stânga, verzii și Renew vor case sociale, finanțate de UE și, desigur, construite și distribuite de UE, după regulile birocratice și oengiste afectate de bias – urile lor cognitive și ideologice. În concepția lor regresistă, prin eliminare, nu va fi vorba de case pentru studenți, tineri, familii tinere sau oameni normali, cu slujbe rezonabile (dar care nu își mai pot permite case pentru că prețurile au crescut constant în ultimii 15 ani, până la valori intangibile). Va fi vorba, mai degrabă, de case pentru imigranți și refugiați.

Acest tip de presiune ideologică va duce la acutizarea pericolului ghetoizării (deja vizibil în orașe mari, cum ar fi Bruxelles, Paris, Berlin, Madrid sau Barcelona). Enclavizarea și segregarea societății în cetăți medievale și periferii proletare, sărace și izolate, cu propriile culturi și ierarhii sociale, vor veni natural... Or, Uniunea Europeană ar trebui să fie un spațiu al libertății de stabilire și a bunăstării generale, și nu al zidurilor medievale.

De altfel, poziția acestor grupuri politice regresiste ignoră o clasă socială mereu opropsită, debitorii supra-îndatorați băncilor.

În concepția Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, din care fac parte, proiectul în sine ridică și pericolul încălcării (din nou) a principiului subsidiarității. Casele pe care să și le permită oricine, cartierele de case care să nu divizeze societatea și care să fie eficiente energetic și finanțarea trebuie să fie strict de competența statelor membre, iar nu a UE.

Din acest punct de vedere, se ridică și problema finanțării proiectului. De unde vor proveni banii?

Foarte probabil, din fondurile de coeziune.

Raffaele Fito, comisar european, a declarat marți, la reuniunea grupului de lucru din cadrul ECR referitor la acestor program, că până la finalul anului vom ști dacă aceste fonduri de coeziune pot fi utilizate de statele membre, de regiuni sau UAT – uri pentru case ieftine. Cu toate acestea, trebuie reamintit că tot Comisia Europeană a propus ca fondurile de coeziune, nu prea utilizate de state ca România, să fie reorientate către tranziția climatică, război și înarmare, lucru pre-aprobat de Parlament cu titlu de linii directoare bugetare pe 2027-2032.

Este foarte important de reamintit că există două firave soluții românești la problema locuirii și a supra-îndatorării. Mă refer la implicarea administrațiilor locale sau județene, la creditele ieftine și la închirierile cu drept de preemțiune practicate de Agenția Națională a Locuințelor, precum și la Legea dării în plată, al cărei autor sunt.

Interesant este că Planul Simion, care prevede case ieftine pentru românii lipsiți de resurse și garanții pentru credite, precum și dobânzi reduse la credite ipotecare și condiții umane pentru debitorii deja supra-îndatorați la bănci, a fost anunțat cu cel puțin o lună înainte de apariția acestui trend, vizibil și în Marea Britanie și în SUA. Ce au făcut românii „educați” și „pro-europeni”? Meme, glume proaste și hate la adresa populației de rând, ștampilată drept „pleava societății”.

Pentru că problema locuirii persistă, soluții de acest gen sunt necesare ca apa, mai ales că pot repune economia pe picioare și pot chiar asana activitatea bancară.

*Într-o primă fază (probabil, prin ianuarie 2026), va fi un depus un anteproiect de reglementare, intitulat INI report. Parlamentarii propun o schemă de reglementare, Comisia Europeană are la dispoziție un timp de reacție, după care poate propune (sau nu ...) un proiect propriu-zis de reglementare, după care urmează dezbaterea în comisiile Parlamentului, după care urmează dubla validare prin vot din partea Consiliului UE și a Parlamentului UE (care sunt co-legiuitori). Asta dacă nu intervin divergențe, ceea ce provoacă așa – numitul trialog, adică negocierea tripartită (Comisie, Consiliu, Parlament) a unui text comun. Toate aceste proceduri birocratice pot dura minim 2 ani de așteptare după data depunerii acelui INI report. Fiind vorba de un domeniu de competențe partajate UE – autorități naționale, trebuie respectat principiul subsidiarității, deci va fi vorba de o directivă. Va dura doi ani până când directiva va fi fost transpusă în legislațiile naționale. Deci, vorbim de minim 5 ani de parcurs ...

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Despre criza financiară din anul 33 AD și rolul acesteia în precipitarea evenimentelor cruciale din acel an. Frații bancheri Pittius și Lehman (I)

Este un fapt istoric dovedit că, în anul 33, în timpul celui de-al doilea împărat roman, Tiberius, a fost o criză financiară care a pornit de la falimentul unor bancheri, Frații Pittius, și care a cuprins întregul Imperiu roman, provincie cu provincie – Galia (Franța de azi), Spania, Grecia, Byzantium, Capadocia, Antiochia, Egipt și Syria – Palestina. Această criză are nebănuite legături cu ceea ce s-a întâmplat, în același an, în Galileea, Iudeea și, în final, la Ierusalim.

(I)

În condițiile riguroase trasate de sistemul juridic roman, care punea în centrul său contractul, ca lege ireversibilă a părților, și datoria, ca lanț juridic (vinculum juris), împăratul Tiberius nu a avut altă soluție de oprire a falimentului sistemic decât să ia din vistieria publică și să arunce în vistieriile private ale unor bancheri de încredere* suma de 100 de milioane de sesterți**, cu mandatul ferm de a fi dați cu împrumut pe minim trei ani, fără dobândă, celor mai nevoiași debitori. În realitate, doar bancherii și marii proprietari de latifundii romane au fost salvați de la ruină, iar nu și vulgul. Economia și-a revenit cu greu. Pentru că nu a putut suporta datoriile cauzate de salvarea privilegiaților privați de la ruină, Imperiul în sine a rămas în stare de faliment virtual timp de cca 70 de ani***. Imperiul ar fi putut ierta datoriile celor nevoiași, dar nu a făcut-o. Imperiul a preferat salvarea bancherilor și a latifundiarilor, pe umerii cărora se sprijinea.

Vedem aici atât relaxarea cantitativă (quantitative easing – emiterea de bani suplimentari față de masa de bunuri și servicii aflate în comerț) cu care băncile centrale contemporane au crezut că soluționează multiplele și recurentele crize financiar-bancare ale lumii globalizate de azi, cât și salvarea băncilor cu bani publici (bail out). Ba chiar vedem un faliment al băncilor unor frați care a determinat o criză globală – prin nu știu ce coinicidență sau mecanism al destinului, Pittius Brothers au determinat falimentul sistemic din 33 AD, iar Lehman Brothers, falimentul sistemic din 2008 AD … Sarcastic, ambele operațiuni de salvare a bancherilor au cauzat falimente de stat și prăbușiri de imperii (mai încet în cazul Imperiului Roman, mult mai rapid în cazul imperiilor de azi).

Mult mai important: vedem aici cauza ruinei financiare în care se afundă atât imperiul birocratic „ueropean”, cât și marile state membre (Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda), pentru că au decis:

- să salveze bănci în dauna statelor membre și a cetățenilor (tragedia financiară greacă din 2009-2011 este ilustrativă),

-să îmbăgățească marile corporații tech și pharma cu prețul sărăcirii și efectelor adverse de la vaccin suferite de populație,

- să umple de sute de miliarde întreprinderi de împachetat fum și de produs rapoarte și ONG – uri, sub pretextul „luptei” cu schimbarea climatică și, desigur,

- să inunde cu bani belicoșii și fauna din jurul lor, sub pretextul „victoriei finale” contra Rusiei.

În vremea lui Iisus Hristos, în contradicție cu sistemul juridic roman (exportat în mod imperialist în toate provinciile sau coloniile romane, dar și în regatele limitrofe, așa cum se întâmplă de zeci de ani cu legea europeană sau cu dreptul american), în Israel exista o lege, provenită din Biblie, veche de cca 1300 de ani la acea data, care impunea evreilor ștergerea oricărei datorii după 7 ani de la data nașterii acesteia. Legea este aplicabilă și azi, la peste 3300 de ani de la edictarea ei.

Legea se numește Shmita și apare de nenumărate ori în Vechiul Testament, începând cu cărțile Deuteronomului și ale Leviticului și continuând cu Evangheliile și Faptele Apostolilor.

Legea este atât de importantă în Biblie încât evreii antici preferau să moară decât să o încalce. Se spune ca Iulius Caesar i-a iertat pe evrei de plata taxelor într-un an sabatic, pentru a evita sinuciderile în masă. Efortul preceptorilor și al armatei romane a fost considerat prea mare pentru a justifica încasarea aproape de zero a taxelor în anii sabatici evreiești.

Această lege era parte din cultura și spiritualitatea evreilor inclusiv pe vremea propăvăduirii și răstignirii pe cruce a lui Iisus Hristos.

*când bancherii dau faliment pentru că nu se mai creditează între ei, este contraintuitiv să vorbești de bancheri de încredere

**în banii de acum, asta ar însemna cam 2 miliarde de euro

***după războiul din 105-106 AD, împăratul Traian a capturat aproape tot aurul din Dacia, astfel putând finanța un banchet citadin care a durat, cică, 80 de zile, dar a pus capăt falimentului latent al Imperiului

(va urma)

(II), (III)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (I) Două fațete ale suveranismului

Întrucât se apropie cu pași repezi alegerile prezidențiale și parlamentare de anul acesta, vreau să vă prezint spre dezbatere două fațete ale suveranismului, pe care le-am pus în discuție acum 2 ani, pe 3 decembrie, la Iași, la o conferință organizată împreună cu doctorul Răzvan Constantinescu.

👉Link Video CONFERINTĂ O PERSPECTIVĂ SUVERANISTĂ ASUPRA VIITORULUI ROMÂNIEI👈

(I)

În plan public, statal, suveranismul înseamnă neatârnarea. Suveranismul strategic înseamnă independența economică, energetică, militară și alimentară.

În ciuda viziunii birocratice integratoare a executivului Uniunii Europene și a manifestei tendințe globaliste a unor organisme internaționale care și-au arogat competențe supra-statale, marile economii ale UE – mă refer la Germania, Franța, Italia, Spania și Olanda – au politici publice suveraniste, proba cea mai evidentă fiind comportamentul acestor state în pandemie și în cursul războiului ucrainean. O surpriză ar fi nu o eventuală manifestare a României ca stat suveran și independent, în conformitate cu propria Constituție, ci menținerea comportamentului supus, colonial, anacronic în raport de tendința lumii de azi de abandonare a globalismului, ca ideologie imperialistă.

În plan individual, suveranismul înseamnă dreptul de proprietate (art.44), libertatea economică (art.45), libertatea de circulație și mișcare (art.25) și de conștiință (art. 29), precum și celelalte drepturi și libertăți individuale.

Notă 1 - prin efectul nocivei politici de relaxare cantitativă (quantitative easing – emiterea de bani în surplus față de valoarea totală a mărfurilor și serviciilor de pe piață) a fost operată o masivă expropiere a cetățeanului și a întreprinderilor, prin scăderea puterii de cumpărare a leului și prin creșterea ne-naturală a prețurilor. În anii pandemiei, BNR a emis 130 de miliarde de lei fără acoperire în bunuri și servicii. În altă ordine de idei, preconizata monedă digitală a băncii centrale va putea însemna dispariția proprietății și a libertății economice. De aceea, este esențial ca România să nu adere la spațiul Euro, leul să fie menținut și întărit, iar plățile și încasările în numerar să fie obligatorii. Mijloacele electronice de plată trebuie să rămână doar opțiuni personale ale cetățenilor sau alegeri economice ale întreprinderilor, iar nu constrângeri și control/spionaj permanent al particularilor.

Notă 2: atât de deranjat de suveranism este establishmentul actual încât cuvântul nu este recunoscut automat de algoritmi și de dicționare explicative online - când îl scrii, apare cu semnalarea că ar fi greșit dactilografiat ...

(partea a doua urmează la ora 13)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Silicon Valley Bank intrat în faliment

Silicon Valley Bank este o bancă americană mare, care finanțează, de regulă, start-up-uri. Pare că intră foarte curând în faliment. Datoriile totale ar fi de cca 90 mld dolari - dacă se va întâmpla, ar fi al doilea faliment ca mărime după Lehman Brothers. Evident, un asemenea faliment va atrage și alte falimente. Probabil că se va declanșa o altă criză financiară, foarte “bine venită” după big bang-ul datoriilor făcute pentru a rezista farsei plandemice (conform doctrinei “what ever it takes”), după explozia de bani aruncați din elicopter (quantitative easing…) pentru a crea impresia de creștere economică, și în plin efort de finanțare a continuării pierzătorului război din Ucraina. 

Iată o nouă criză financiară, pornită tot din SUA, la fel ca și cea din 29-33, care a dus la al doilea război mondial, și la fel ca și din 2008-2009, care a dus la războiul perpetuu pentru “noua ordine liberală mondială”… 

Lumea nu învață niciodată nimic. 

PS Ca și în cazul audierilor din congresul american, unde se conturează concluzia oficială că agențiile americane au finanțat în secret și ilegal experimentele de la Wuhan care au “scăpat” virusul artificial care a cauzat plandemia, nici în cazul acestei foarte probabile noi crize financiare globale presa noastră nu spune nimic. E preocupată de rujul roz al lui Rareș B. și de cel de-al șaptelea cancer al lui Putin.Silicon Valley Bank Faces Some Insolvency Issues

Așa cum spuneam ieri: Silicon Valley Bank a intrat în faliment. Se pare că vor fi pierderi de 180 mld dolari, iar nu de 90 mld, cum credeam eu. Vor fi falimente în lanț, pe “modelul” Lehman Brothers. Cele mai afectate vor fi companiile din tehnologie, din start-up și din … UE. 

Sunt curios ce vor păți UiPath (“unicorn” creat de români) și ceilalți “licorni” europeni care s-au luat după valul american al digitalizării și au înlocuit faptul cu simulația, sperând să fie cumpărați cu fluvii de bani aruncați din elicopter. 

Într-o lume care stă pe un butoi cu pulbere, tot ce era mai “necesar” acum a venit - un faliment bancar sistemic. 

La câte continente de bani tipăriți și aruncați din elicopter au fabricat statele pentru a susține “lupta” contra plandemiei și “lupta” contra putinului, nu există scăpare din calea uraganului stârnit de spargere bulei speculative și din calea avalanșei stârnite de prăbușirea asteroidului datoriei publice americane - 34 de trilioane de dolari… La care se adaugă 100 de trilioane, datorii ale întreprinderilor, deținute cam toate de cele 4 giga-fonduri, Black Rock, Vanguard, State Street și Fidelity. 

În orice caz, cum se zice în ultima vreme: toate kkturile vin de la americani.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Unde s-ar duce lumea dacă ar fi lăsată pe mâinile experților, ale specialiștilor, ale tehnocraților și ale serviciilor secrete totalitare

Povestirea de azi de la Olimp, România, ora 9 AM, se desfășoară sub un puternic val de aer cald, dogorâtor - sunt 20 de grade și bate un vânt cald, bun de pus un pulover răcoros pe tine…

(IV)

Unde s-ar duce lumea dacă ar fi lăsată pe mâinile experților, ale specialiștilor, ale tehnocraților și ale serviciilor secrete totalitare și nu ar mai fi niciun conspiraționist, niciun negaționist, niciun medieval (care știe, logic sau din bun simț, că numai dacă te îndoiești gândești și numai gândind exiști) care să îi mai zgâlțâie pe sus-zișii din când în când?

Vă spun imediat, dar rețineți în prealabil că pletora birocratică mai sus enunțată se află în slujba corporațiilor susținute de statul profund (stat puternic + corporații inevitabile = fascism), care nu au aceeași agendă cu cea a omului normal, și că exponenții mai vizibili ai acestei clase de vătafi nu răspund niciodată pentru faptele lor, chiar dacă ar pieri lumea. Pentru ei, fiat justitia et pereat mundi e o simplă frază de filosofie a unor medievali anacronici și inutili.

În anul 2011, China își stabilise ca obiectiv să construiască în fiecare din cei 20 de ani care urmau câte 20 de orașe pe an, cu câte un minim de un milion de locuitori.

Cu toată aglomerația din mega-orașele lor, chinezii încă sunt o populație majoritar rurală. Birocrații chinezi, în virtutea concepției lor de prosperitate comună, au trecut la urbanizarea forțată de prin 1996. Între 2011-2022, în decurs de 10 ani, sectorul dezvoltărilor imobiliare atinsese 30% din PIB, cel mai mare din lume și din istorie, atât ca procent, cât și ca valoare. PIB - ul Chinei a crescut de la 10 trilioane de dolari în 2011, la 17 trilioane de dolari în 2021. Sectorul imobiliar chinez învârte, așadar, între 3 și 5 trilioane de dolari anual.

Toată lumea știe că autoritățile chineze mint. Minus OMS (care a zis că nu a fost nimic în neregulă cu laboratorul din Wuhan, de unde a scăpat un oarecare virus, nu îi dau numele…) și minus experții și specialiști ridicați în slăvi de presa main-stream occidentală, de rețelele de socializare și ai lor verificatori de fapte și de idioții utili care speră să fie considerați elite dacă își declară credința în știință.

Cu toate acestea, în 2012, China Daily relata că, în 35 de mari orașe ale Chinei, prețurile erau supraevaluate cu 30-50%.

Tot în 2012, presa europeană, la rândul său, relata cu timiditate sau surpriză prefăcută, că în China sunt peste 100 de milioane de apartamente cumpărate, dar nelocuite, peste 30 de milioane de apartamente nevândute și peste 50 de milioane de apartamente la gri, neterminate. China era (este) presărată, la propriu, de orașe - fatomă. În aceste 180 de milioane de apartamente goale sau nefinalizate ar putea intra întreaga populație de 460 de milioane de oameni a UE.

Cei mai mulți vor aplauda această măreață realizare, așa cum au lăudat fabricarea în șase zile a spitalelor plandemice (în realitate, corturi militare) și ținerea sub control a plandemiei, cu cea mai mare severitate vizibilă la tv.

Numai că 180 de milioane de apartamente goale, inutile, înseamnă ciment, nisip, fier-beton, cabluri, țevi, canalizare, șosele, bitum, ferestre din termopan sau lemn, plastic, izolatori, energie electrică, apă și credite, extrem de multe credite, bani aruncați din avion.

Se estimează că acest efort prostesc a consumat deja jumătate din resursele corespunzătoare ale Terrei.

În urmă cu două luni aflam ceva uluitor: nu mai există nisip utilizabil în construcții! Cum adică nu mai există nisip, când lumea e plină de deșerturi, China având chiar două ale ei? Păi da, dar nu orice nisip e util în construcții, ci numai cel din albiile râurilor sau ale fluviilor! Exploatat intensiv, acest nisip s-a cam dus și, odată cu nisipul, s-au cam rupt și barierele naturale ale pierderilor de apă dulce, precum și barajele naturale anti-alunecări de teren, anti - deșertificare, anti-secetă, anti-depopulare cu specii sălbatice etc. Cupola de foc, dacă există, de aici ni se trage. Seceta, foametea, penuria energetică, la fel. Imbecilii care preconizează “sobrietatea” energetică și consumul de insecte să privească acest adevăr în față și să nu mai dea vina pe “medievali”!

Nu îmi dau seama cu cât a crescut nivelul datoriilor suverane, ale municipalităților și ale consumatorilor în China, dar probabil că procentul este mare. Numai falimentarul Evergrande are o datorie de 300 de mld dolari, iar China are vreo 75 de astfel de dezvoltători imobiliari, cu mari producții comuniste, pe stoc, de case inutile, într-o lume care moare de foame și de frig pe stradă, neavând case... Deci, dacă e inflație galopantă și dacă sărăcim abrupt prin supra-îndatorare pasivă, este, printre altele, pentru că s-au aruncat bani din elicopter și în sectorul imobiliar chinez, așa cum s-au aruncat în sectorul bancar, sanitar și digital wolrdwide, dar mai ales în SUA și UE, unde s-a practicat minunatul quantitative easing (tipărire de bani fără acoperire în produse și servicii).

Chinezii, care au știut să profite cel mai mult din globalizare și din simulația progresistă, nu au fost deloc singuri în acest demers nebunesc, bazat pe o mare minciună.

După crahul de pe piața bancară americană (sub prime, 2008), lumea s-a înghesuit în China pentru a nu lipsi de la împărțirea acestui cașcaval: bănci, dezvoltători imobiliari, constructori, comercianți de materiale de construcții, brokeri, consultanți, avocați, politicieni. Toți au pus, astfel, umărul, din lăcomie, la deconstrucția lumii noastre, construind “mai bine”, chinezesc, sute de milioane de apartamente pe care nu le locuiește nimeni. Build back better, remember?

Iar acum, ca într-o piesă absurdă de teatru, nebunii au preluat spitalul, luând locul doctorilor.

Soluția lor: cât mai puțină normalitate, demolarea familiei, războaiele corective de datorii, “sobrietatea” energetică, green deal-ul pe consum masiv de resurse neregenerabile, plasticul, carnea artificială, insectele comestibile, injecțiile cu seruri experimentale, cele minim trei măști pe figură, care eșuează în oceane, cele care sunt deja covârșite de transporturi de gaz lichefiat, yachturi super-scumpe și distrugătoare militare sau submarine militare trimise la intimidare și spre ireversibila poluare.

Hai, gata pentru azi.

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În 2008, criza financiară declanșată de falimentul Lehman Brothers a fost cauzată de faptul că băncile comerciale aveau continente de active speculative în bilanț (sub prime).

 

În 2008, criza financiară declanșată de falimentul Lehman Brothers a fost cauzată de faptul că băncile comerciale aveau continente de active speculative în bilanț (sub prime). Ca să fie salvate de la faliment, s-au utilizat bani publici, din taxele și impozitele noastre. Apoi, cu bani luați din depozitele noastre bancare, constituite din economiile noastre bănești, din banii noștri albi pentru zile negre. Apoi s-a trecut la tipărirea de bani suplimentari față de cantitatea de bunuri și servicii existente pe piață (quantitative easing), bani aruncați cu elicopterul în curtea băncilor și a corporațiilor sistemice, inclusiv în cea a dezvoltătorilor imobiliari și a hyper-market-urilor. Acesta este un furt din banii noștri mult mai grav, căci este insidios, greu de sesizat și la sclală globală, afectându-ne pe toți.

În plandemie, dată fiind politica “quoi qu’il en coute/whatever it takes/nu contează cât ne va costa”, banii din elicopter au devenit potop de bani. Băncile centrale au dat bani gratis băncilor comerciale ca să împrumute statele. Doar unele state s-au împrumutat la dobânzi rezonabile. Altele, ca România, s-au împrumutat la dobânzi astronomice, generând incredibile profituri ale băncilor, atunci când toată lumea falimenta sau sărăcea, “pentru siguranța noastră”.

E, și acum, băncile centrale au ajuns să dețină active speculative în bilanț.

Prima și cea mai caraghioasă astfel de bancă centrală cu active speculative este BCE. E banca centrală a băncilor centrele din Zona Euro și tipărește euro. Cam două trilioane, numai în plandemie.

De exemplu, BCE tocmai ce a vândut obligațiuni emise de Adler, un dezvoltător imobiliar german care este în faliment virtual, obligațiuni în valoare de 400 de milioane de euro. Vânzarea s-a făcut la o valoare reală cu o treime mai mică decât valoarea nominală (pierdere, cca 130 de milioane de euro). Bine că s-au vândut - era cât pe-aci să nu reușească, pentru că nu prea se înghesuie lumea să cumpere obligațiuni al căror emitent este în faliment. Experiența fondurilor de pensii românești, care au în portofoliu obligațiuni emise de o bancă rusească, dar nu le mai pot vinde, este lămuritoare sub acest aspect.

Dar ce mă deranjează e că banii din relaxarea cantitativă s-au dus în conturile unor actori economici anume țintiți.

Dezvoltător imobiliar: Adler, Germania. Faliment virtual. Distribuitor sud-african, care deține Conforama, Franța. Faliment.

Relaxarea cantitativă, care a aruncat bani din elicopter în asemenea găuri negre, a scăzut puterea de cumpărare a banilor cu cca 40% în ultimii zece ani, iar acum se reflectă în inflație galopantă. Băncile centrale tipăresc bani suplimentari față de masa de bunuri și servicii, umplu până la refuz conturile acestor multinaționale frauduloase și falite, iar noi suferim. Noi suportăm reducerea puterii de cumpărare, noi sărăcim prin inflație, noi ajungem la foamete și supra-îndatorare prin creșterea dobânzilor, a taxelor și a impozitelor, noi suntem privați de plasa de siguranță socială pe care ar trebui să ne-o asigure statul social, democratic și plin de specialiști (a căror opinie e sfântă și nu poate fi contrazisă fără a fi condamnat la tăcere de factcheckeri și excomunicat).

Lucrurile astea nu se spun și nu se văd, deci nu se înțeleg. Unde sunt marii jurnaliști economici, marii influenceri, marii politicieni, în fața acestor bombe geo-politice, nu știu. Nu văd nicăieri concluzii decisive și nici intenția de a devoala și corecta mizeriile camuflate de plandemie și de război, precum și de crizele artificiale, permanent livrate vulgului înfricoșat.

Peste tot văd doar informații “obiective” și știri politic-corecte, în ideea de a nu aduce atingere mărețelor politici de (ne)sănătate publică, totalitarismului digital și, mai ales, Sfântului Graal al uniunii monetare, viitoarea monedă digitală, care te ca face să nu mai ai nimic, instantaneu, dar să fii fericit. Băncile centrale își fac puncte de lucru în Snagov, în stil brâncovenesc, unde ocâr-muitorii bancheri se pot retrage după ce o comit și sunt scăpați “pe procedură”, iar noi suntem obligați să strângem cureaua, că așa se face pă penurie de apă și alimente și pă sărăcie energetică și pă codoi prea mult în atmosferă.

În poză aveți un text cu referire la cazul BCE- Adler - Conforama. Vă las pe voi să trageți concluzia de uichend.

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Trebuie să ne reușească demondializarea … (IV)

Trebuie să ne reușească demondializarea …

(IV)

Capitalismul de pradă este și cauza crizelor economice repetate și a penuriei. Cine deține resursele, poate controla economia și societatea, prin frică, sărăcire, privațiune energetică, înfometare și război și, uneori, prin recompense*. Stiglitz face interesanta remarcă după care Germania ar fi ales* să își facă întreaga economie dependentă de gazul rusesc „ieftin”. Însă, în condițiile războiului din Ucraina, acest gaz nu mai este ieftin. Mult mai grav din punct de vedere moral – aprovizionarea cu gaz rusesc implică finanțarea indirectă a continuării războiului din Ucraina. În schimb, stoparea alimentării cu gazul rusesc antrenează consecințe economice și sociale grave. Aduce penurie și regres economic. Germania va fi pusă în fața unei alegeri între confortul cetățenilor săi și finanțarea indirectă a războiului. Desigur, politic vorbind, va avea câștig de cauză prima variantă. Stomacul este un dictator mai rău decât Putin, iar cămașa e mai aproape de piele decât șuba. În condițiile unei lungi și inutile perioade de restricții pandemice și ale unei neașteptate inflații, penuria va fi prioritară în politicile publice ale Germaniei și ale restului europenilor**. Gazul american este mult mai scump, deci se va reveni rapid la cel rusesc, pentru care există și infrastructură. Războiul și ucrainienii vor intra încet, dar sigur, în uitare.

Stiglitz aduce, de asemenea, în atenție șocanta penurie de lapte praf din SUA, din primăvara anului 2022, și spune, pur și simplu, că a fost cauzată de monopolul de pe piața acestui produs.

Dar constatarea ar trebuie să fie generică și extrapolată la toate tipurile de penurie cu care ne confruntăm – cea de energie, cea de carburanți, cea de materie primă, piese de schimb și semiconductori, cea de alimente, chiar și cea de inteligență și rațiune. Toate sunt cauzate, în mod fundamental, de monopol. Pandemia, războiul, geopolitica și politica internă a Chinei (care a dus la închiderea orașului Shanghai timp de 12 săptămâni, cauzând o „gaură” de 25% în comerțul global) sunt doar elemente circumstanțiale de agravare a acestei penurii cauzate de monopol***.

Stiglitz spune că statele occidentale trebuie să înceteze să se alinieze în spatele marilor bănci și a creditorilor care le-au incitat să se împrumute la niveluri pe care nu le puteau suporta (datoriile suverane actuale se întinde pe 2-3 generații …).

De asemenea, Stiglitz spune că, la fel ca întotdeauna, țările în curs de dezvoltare sunt lovite cel mai grav de penurie.

Adaug eu că penuria, ca într-un cerc vicios diabolic, va determina și creșterea ratelor dobânzii la creditele sau obligațiunile suverane contractate de țările mici, cu consecința unei noi și masive redistribuiri injuste a bogățiilor. Statele mici, ca România, au ajuns să se împrumute la dobânzi de 10%, iar creșterea aberantă a acestor dobânzi nu se oprește aici. Statele mari, dezvoltate, cu rating AAA+, se împrumută și aiz la dobânzi real-negative, având și privilegiul de a tipări bani suplimentari față de nevoie de acoperire cu lichiditate a masei de buniri și servicii aflate în comerț (quantitative easing), cu consecința inflației și, deci, a scăderii puterii de cumpărare a banilor. Creditorii, înclusiv fondurile de pensii care cumpăra bonduri americane, britanice, franceze sau germane, pierd masiv din această scădere a puterii de cumpărare, care a fost de cca 40% în ultimii doi ani (consecință a politicii prostești de combatere a pandemiei cu bani aruncați din elicopter – whatever it cost, quoi qu’il en coute).

Foarte interesantă este, din acest punct de vedere, afirmația lui Stiglitz după care „mulți subliniază ipocrizia SUA, care cer socoteală pentru agresiunea rusă, cu toate că SUA au invadat Iraqul sub un pretext fals, în 2003”. Stiglitz adaugă că, în combinație cu injustițiile istorice la adresa națiunilor mici, aceste evenimente și suite de fapte, comportamente și omisiuni ale SUA și ale Occidentului au discreditat total pledoaria occidentală în favoarea democrației și a statului de Drept international.

De notat, în completare, că Putin doar a profitat de această incredibilă involuție, petrecută în Occident, care și-a degradat valorile, și-a distrus coeziunea, pe criterii de „corectitudine politică”, s-a concentrat pe ideologii de psihiatrie (considerând normal și îndreptățit obiceiul unor bizari de a se considera azi bărbat, mâine femeie și poimâine cerb), și-a abandonat rădăcinile creștine, și-a făcut cioburi vitrina drepturilor și libertăților fundamentale și s-a aruncat orbește în brațele unor impostori, ramoliți și proști care au tupeul să se numească lideri și, în plus, să îl sfideze pe Dumnezeu, în numele a ceea ce ei numesc „știință”.

Conform lui Stiglitz, după 40 de ani de conferințe și lobby pentru mondializare, ținute de Forumul Economic Mondial de la Davos (precum și de epigonii acestuia, n.n., Gh. P.), a devenit clar că managerii, tehnocrații, influencerii și soldații politici reuniți la Davos au comis erori majore de gestiune. Au prejudiciat acționarii, mai ales acționarii indirecți (stakeholders-i, „părțile interesate”, pe umerii cărora plânge Schwab, promițându-le că, în 2030, nu vor mai avea nimic în proprietate, dar vor fi fericiți…) au vătămat grav lumea, au distrus încrederea în capitalism și democrație. Au mințit, au utilizat dublul standard, au cauzat disonanță și regres cognitive. Au promis dezvoltare și progres pentru toată lumea, țări dezvoltate sau regiuni sub-dezvoltate, deopotrivă.

Dar numai multinaționalele occidentale s-au îmbogățit.

Conform lui Joseph Stiglitz, afirmația conform căreia îmbogățirea bogaților va atrage îmbogățirea tuturor, inclusiv a săracilor și a defavorizaților, a fost o escrocherie.

Dacă lăsăm sarcina de a gestiona declinul mondializării mai bine decât soldații de la Davos au știut să-i gestioneze dezvoltarea, nu avem nicio șansă să „ratăm” aceleași greșeli. Ironic, desi acești bufoni penibili de la Davos visează la resetarea întregii lumii, prin demolarea în vederea mai bunei re-construiri, în realitate leadership-ul global trebuie resetat – un bun început ar putea fi demolarea prostocrației.

*promovarea ex-cancelarului german Gerhard Schröder pe poziții de CEO la marile companii de petrol și gaz din Rusia nu a fost alegerea personală a acestuia, ci un element-cheie al acestei politici naționale germane

**țări ca România, care este un fel de fabrică de compomente pentru industria germană și o colonie de sub-contractanți ai corporațiilor, poate avea mult de suferit și îndurat din pierderile pe care le va putea suporta Germania cu ocazia schimbării surselor de aprovizionare cu materii prime

*** în timp ce lumea se așteaptă la foamete și nu știe cum să evite catastrofele umanitare care vin (europenii au uitat fenomenul ori l-au cantonat la țările sărace ale Africii, dar chiar și băncile centrale occidentale vorbesc de foamete …), UE insist cu al său Green Deal, un plan execrabil de prost gândit, sub presiunea WEF, care va determina și mai multă penurie, precum și mai multă neîncredere în capitalism și democrație; în plus, cotele de carbon și identitatea (portofelul) digital, alte obsesii bruxeleze, vor bloca circulația capitalurilor și a persoanelor, vor determina legarea europenilor de glie sau aruncarea extra muros a ereticilor și a nesupușilor, cu consecințe civilizaționale incalculabile

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Benzina în SUA a atins un preț nemai întâlnit în istorie

 

Benzina în SUA a atins un preț nemai întâlnit în istorie - 5 dolari pe galon (=3,79 litri), adică în jur de 1,3 dolari pe litru, adică doar 70 de cenți mai puțin decât la noi. Ca să vă dați seama de dezastru, trebuie spus că, în 2008, când benzina la noi era cca un dolar pe litru, la ei era cam 25 de cenți, adică de cinci ori mai puțin decât prețul de acum.

Chestia și mai tare este că inflația depășește orice record, ajungând la cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani: 8,6%.

Administrația Biden spune cu nonșalanță că situația va mai dura și că americanii vor fi nevoiți să strângă cureaua (asta e problematic - la un grad de obezitate de 60% din populație, trebuie mulți munți de curele strașnice), să se abțină de la consum (visul american, societatea de consum, se duce în bălării) și să păstreze cât mai mult cash (într-o societate din ce în ce mai digitalizată, care aproape că nu mai utilizează banii, această recomandare este stupefiantă).

Mare problemă a întregii planete, iar nu doar a SUA, este că puterea de cumpărare a banilor nu se mai reflectă în cifrele oficiale ale inflației/stagflației. Băncile centrale și guvernele mint, pentru că au putut să tipărească enorme de cantități suplimentare de bani, care nu mai acoperă masa de produse (mărfuri și servicii) și care dau impresia că economia funcționează și banii încă mai au valoare. În plus, relaxarea cantitativă (quantitative easing) este menită să „sterilizeze” unele datorii suverane, în sensul că statele mari plătesc o datorie publică nu doar ieftină, ci chiar devalorizată în fiecare an cu zeci de procente. Cei care pierd din acest plan cinic sunt statele mici și simplii cetățeni, care nu se împrumută ca SUA, Franța, UK, Germania, Italia etc. la dobânzi de minus 1% pe an, ci la dobânzi de 7-8% pe an.

În plus, lumea este mințită asupra cauzelor inflației, sărăcirii, foametei și șomajul. Acestea nu sunt naturale, ci artificiale. În afară de cauza de mai sus, care este ingineria financiară a mileniului, mai sunt și plandemia, experimentele medicale, războiul programat și gestiunea idioată a instrumentelor de luptă contra încălzirii globale.

Bine măcar că progresiștii, care sunt și de stânga, și care au și datorii din credite de studii, ipoteci sau carduri de credit, au scăpat de Trump. Bine măcar Biden a făcut treabă cu minoritățile, imigranții, mașinile electrice, digitalizarea etc. A rezolvat-o clar: confundând Ucraina cu Iranul în “discursuri”… and stuff.

PS Am ceva interesant și despre China cea „dezvoltată” și „eficientă”. Vorbim mâine.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Excepționalism economic (I)

Excepționalism economic

(I)

De 20 de ani, lumea trăiește epoca excepționalismului economic, bazat fie pe urgențe militare sau de intelligence, fie pe urgențe medicale sau ecologice. A fost permanent nevoie de salvare și de salvatori, chiar și atunci când această nevoie a fost artificial creată, prin fabricarea amenințărilor și a dușmanilor. Pentru siguranța noastra, a fost necesară adunarea noastră în țarc (safe haven), pentru a putea fi monitorizați și supravegheați eficient.

Smurdificarea* economiei și a societății nu este inventată în România. Conformarea voluntară perfectă și ratingul de cetățean nu sunt inventate în China. Aversiunea față de drepturi și libertăți (tradusă ca aversiune față de hazardul moral) nu este de la ruși – acolo doar s-a perfecționat ca politică public asumată.

America, aproape mereu după cel de-al doilea război mondial, dar mai ales după evenimentul din 11.09.2001, a menținut sau a creat o stare permanentă de excepționalism, care i-a permis să acționeze ca jandarm mondial, să ”democratizeze” zone care nu aveau nevoie, să controleze și să supravegheze lumea și individul, și să exporte sau chiar să impună lumii modelul său de ”stat profund”. Iar acest model nu este ceea ce vedem la tv sau prin cărți de drept sau de politologie. Acest model este binomul servicii secrete – corporații globale Big Tech – Pharma – Finance, care instrumentalizează politica și armata în scopul dominației sale totalitariste.

Bugetele anuale ale armatei SUA au fost, întotdeauna după al doilea război mondial, absolut exorbitante**. Comenzile militare americane au menținut în viață industrii, au creat noi ramuri de activitate, au forțat apariția unei enorme palete de servicii prestate de terți armatei, inclusiv paza și protecția obiectivelor sau „teatrelor” de război și, mai presus de toate, au susținut imperialismul economic și chiar juridic al corporațiilor americane. Așa cum a ținut în viață producția de oțel, petrol, cărbune și mașini, pentru motivații de război permanent (sau război rece, cum era denumit pe vremuri), armata SUA a oferit o mână de ajutor industriei IT din Silicon Valley și, în special, corporațiilor Big Tech (care erau pe cale de a falimenta în 2000, ca urmare a crizei „dotcom”), după care le-a devenit un client colosal, un fel de Atlas pe umerii căruia s-au creat imperii globale.

Ca și marii comercianți, armata americană (și serviciile secrete) a cumpărat de la google certitudine. Prețul, oricât de mare, nu a contat. Mă refer nu neapărat la prețul în bani, ci la prețul în drepturi și libertăți cetățenești.

Armata SUA și, mai ales serviciile secrete ale SUA, au colaborări strânse cu Big Tech – nu numai că le achiziționează serviciile, dar dezvoltă împreună tehnologii, pe care le impun la modul imperialist restului lumii, inclusiv Europei. Armata SUA colaborează bine și cu corporațiile Big Pharma. Administrația Bush jr. a avut tupeul să desemneze ca ministru al apărarii un patron de corporație Big Pharma, care corporație vindea armatei Tamiflu. Vaccinul Moderna este creat cu bani publici americani, cu toate că încasările obținute din pre-contracte încheiate cu toate guvernele lumii, inclusiv Comisia Europeană (minus Rusia și China, desigur) vor fi reținute de producător – consecința fiind un uriaș salt al capitalizării bursiere a corporației Moderna și al tuturor celorlalte corporații Big Pharma, în care dețin acțiuni proprietarii corporațiilor Big Tech și Big Finance. Acestea, săracele, au avut, la rândul lor, creșteri explozive ale prețului acțiunilor, care au făcut din patronii lor cei mai bogați oameni din istorie, fix în anul 2020, anul pandemiei, cănd lumea a intrat în faliment. Confreria capitaliștilor de supraveghere este o ghildă neo-feudală extrem de lucrativă, care nu lasă decât infime bucățele din pizza globala pentru restul comercianților și pentru populația plătitoare de taxe, impozite, vaccinuri, măști și teste covid. Faptul că, din când în când, organizații mondiale (așa cum este OMS), organizații non-guvernamentale (așa cum sunt asociațiile medicilor) sau persoane fizice (medici, cercetători, influenceri) sunt sponsorizate de acești neo-feudali care nu mai prididesc să „lupte” pentru sănătatea și siguranța noastră, nu face decât să accentueze mușcătura de rechin din felia minusculă de pizza care ne rămâne nouă, supușilor lor falimentari și captivi ai ghildei capitaliștilor de supraveghere, căci acesta este modul „filantropic” și „transparent” de plată pentru serviciile de vătaf asigurate ghildei de cei „sponsorizați” (a se citi mituiți).

(partea a II-a, mâine)

*Expresia rezultă din acronimul SMURD (serviciul mobil de urgență, resucitare și descarcerare), care este numele unui ONG edificat de un medic urgentist, la Tîrgu Mureș, ONG care a preluat, practic, locul serviciului public de urgențe al României, precum și conducerea întregului sistem de intervenție în caz de dezastre și alte situații de urgență. Mai mult chiar, în pandemia anilor 2020-2021, acest ONG a fost, prin președintele său fondator, „salvatorul” de serviciu al societății românești terifiate de pandemie. Nu numai că sistemul medical al României a fost transformat, pe rând, într-un imens serviciu de urgențe concentrat aproape exclusiv pe cazurile de infectare cu covid, într-o maree de improvizații și într-un sistem sanitar de dezastru (ca la război). Întreaga economie a devenit un salon gigantic de UPU (unitate de primiri urgențe) și de ATI (anestezie și tratament intensiv). De aici expresia „smurdificare”.

** Bugetele armatei și serviciilor secrete americane pot fi oricât de mari – Fed poate oricând arunca din elicopter noi cantități de dolari suplimentari, în cadrul programelor de quantitative easing, iar guvernul SUA, de la înălțimea calificativului său AAA+, poate să se împrumute oricât și oricând, chiar și la dobânzi negative. În anul 2012, dintr-un buget anual de 600 mld dolari, armata SUA a plătit cca 360 mld dolari pentru servicii prestate de terți (Naomi Klein, Doctrina Șocului).

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea