LECȚIA DE ISTORIE -27 februarie: Incendierea Reichstag-ului german.
În seara zilei de 27 februarie 1933, clădirea Parlamentului german (Reichstag) din Berlin a fost cuprinsă de flăcări, incendiul care a urmat fiind pus pe seama comuniștilor. Acest incendiu a fost considerat de către naziști ca o rebeliune împotriva guvernului, iar această acuzație a dat susținătorilor lui Hitler posibilitatea instaurării dictaturii liderului nazist, care a obținut astfel puteri absolute în stat prin intermediul Parlamentului. La ora când s-a dat alarma şi pompierii din Berlin au sosit pentru a se lupta cu focul, Hitler şi Goebels se aflau într-un local din apropierea Reichstag-ului așteptând parcă acest incendiu. După ce poliția a căutat urme printre ruine, într-o parte a clădirii a fost găsit Marinus van der Lubbe, un șomer recent sosit în Germania, care a fost imediat arestat. Hitler venit la fata locului ar fi exclamat: „Este semnalul unei lovituri de stat a comuniștilor, comuniștii sunt de vină!”. În aceste circumstanțe, când liderii naziști s-au pronunțat fără să aștepte rezultatul anchetei, s-a declanșat o campanie de presă uriașă, în care „Internaționala Comunistă” era acuzată de complot împotriva instituțiilor de stat germane. Desigur această acuzație nu era decât o stratagema cu care Hitler dorea să câștige puterea, știindu-se că înainte de incendiu, partidul nazist al lui Hitler avea în Parlament doar 32% din voturi, dar care nu erau suficiente pentru a trece Legea Abilitării, prin care Hitler putea lua orice măsuri, fără a mai avea nevoie de votul parlamentarilor. Şi chiar dacă președintele german Paul von Hindenburg nu era de acord cu acordarea de drepturi discreționare lui Hitler, incendiul care tocmai avusese loc a fost considerat baza unui complot împotriva statului german și i-a permis lui Hitler să facă arestări în masă printre membrii comuniști ai Parlamentului, adică tocmai aceia care îi stăteau în cale pentru a ajunge la putere. După arestarea comuniștilor din Parlament, partidul nazist a lui Hitler va ajunge la majoritatea de 52% din voturile parlamentare, necesare pentru ca Hitler să poată trece în Parlament Legea Abilitării, lege ce dădea puteri depline cancelarului, el însuși devenind cancelar la data de 27 martie 1933.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu