Avocat Elena Radu - Va mai scriu odată la ce poate conduce modificarea Constituției în perioada asta tulbure și de ce.

Constitutia Romaniei. Conventia Europeana a Drepturilor Omului Ed.19 Act.18 martie 2024

Va mai scriu odată la ce poate conduce modificarea Constituției în perioada asta tulbure și de ce.

O lege, fie ea Constituția României - legea fundamentală, fie orice alta lege, poate să aibă 100 de articole bune și unul singur prost care le anulează pe toate celelalte.

Daca legea aia intra in vigoare, nu au nicio relevanță cele 100 articole bune pentru că aplicarea celui de al 101- lea articol le lipsește de conținut pe celelalte 100.

Cetățenii nu înțeleg asta. Daca văd un articol bun, zic că da, asta e bun, îmi place, asta vreau și zic că legea e buna. Ei nu înțeleg că legea nu înseamnă numai un articol, ci toate articolele.

De ce se dorește modificarea Constituției Romaniei?

Pentru că ea nu permite renunțarea sau ignorarea caracterului suveran, independent, național, unitar al statului român.

(Că unii reprezentanți ai statului roman le-au ignorat prin deciziile pe care le-au luat este o altă discuție).

Cum vor sa elimine acest impediment din Constituția României care sta în calea globalismului, federalizării UE și anulării drepturilor individuale ale cetățenilor?

Prin introducerea unui articol care ulterior sa fie interpretat că ce zice UE (sau alt organism la care suntem parte) este biblie în România și că nu mai contează ce scrie in celelalte articole din Constituția României.

Binenteles că un astfel e articol nu ar fi redactat într-o asemenea exprimare care sa sara in ochi oricui, ci ar avea o exprimare care va permite ulterior sa fie interpretat așa și să se susțină că aia a dorit poporul român când a votat la referendum.

Am și identificat un astfel de articol in nenumăratele proiecte de modificare a Constituției lansate în mediul public de diverși.

El suna cam așa "România își va respecta cu bună-credință angajamentele pe care și le-a luat prin tratatele internaționale la care este parte, cu respectarea Constituției României ...".

Vi se pare ceva in neregula în aceasta formulare? Probabil toți

mi-ați răspunde că nu.

Si-acum sa va explic șmecheria: "cu respectarea Constituției României", nu respectarea SUPREMAȚIEI Constituției României.

România este parte în tratatele UE (că le-a ratificat).

Ce a zis CJUE in niste hotărâri cu privire la interpretarea dreptului UE? Că dreptul UE este deasupra Constituției României.

(Or, niciodată poporul român nu a votat asta la vreun referendum și nici nu a votat vreo modificare de Constituție care sa fi fost interpretată anterior în acest sens.

Interpretarea CCR a actualului articol 148 din Constituția României din 2003, când a analizat proiectul de revizuire a Constituției a fost că după aderarea la UE, dreptul UE va fi pe o poziție intermediară între Constituție și legile interne ale Romaniei.

In privința art 149, interpretarea CCR din 2003 a fost că NATO este o alianță politico-militara care nu poate să adopte niciun fel de norme care sa fie impuse României sau poporului român ).

Daca acum poporul ar vota la referendum un articol care ar fi formulat de genul celui de sus, respectarea cu buna -credinta a angajamentelor luate prin tratate, cu respectarea Constituției României, s-ar interpreta ulterior, că poporul a fost de acord că dreptul UE este deasupra Constituției României , cu argumentul că era de notorietate că CJUE , anterior referendumului din 2024-2025, a interpretat tratatele UE în sensul că dreptul Uniunii este deasupra Constituției României și drept urmare, poporul român prin vot, la referendum, a fost de acord cu asta.

Ce ar însemna?

Că orice scrie in actele UE, chiar dacă sunt in contradicție cu textele alea bune din Constituie (că de ex: în România nu se elimina cashul ar zice in Constituție, daca vine UE și zice în toată UE se elimina cashul, n-ar mai conta ce zice Constituția României pentru că a zis UE și dreptul ei e deasupra Constituției României), se aplica in România, cu argumentul că trebuie România să respecte cu bună -credinta angajamentele luate prin tratatele UE și că poporul a votat asta.

Orice ați vrea voi să scrie in Constituție poate fi "anulat" via UE și nu numai, pe raționamentul prezentat mai sus.

Organismele alea la care am aderat au luat-o razna demult și dau acte care se susține că sunt obligatorii pe teritoriul României, încălcându-se chiar ce scrie în tratatele la care am aderat.

(Sunt nenumărate tratate la care România a aderat care conțin norme neclare și neprevizibile, iar acum sunt interpretate în sensul că prin intermediul tratatelor ălora se poate impune orice într-un stat membru).

Binenteles că exemplul de text rău poate fi redactat altfel, însă cu același scop: să nu mai conteze ce scrie in restul Constituției României, iar poporul sa nu se prindă.

De aia insist sa nu acceptam nicio idee de modificare de Constituție in vremurile astea tulburi pentru că poporul va fi înșelat și va fi de acord cu niste texte care vor fi folosite ulterior în contra lui și contra României că stat, voința poporului român nemaiavand nicio relevanță, spunandu-i-se că el a votat așa la referendum "să decidă alții pentru el", iar el se va supune.

Asta este pericolul real.

Indiferent ce ați crede despre actuala Constituție a României, ea este superbă față de ceea ce se dorește să se introducă în ea "mascat"(fără să se prindă poporul).

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (III) Comisia Europeană are în plan reunirea într-un coș unic a unui număr mare de fonduri europene cu dedicație specială: fondurile de coeziune, fondurile pentru politici agricole, fondurile pentru pescuit, fondul de solidaritate și chiar fondul de redresare și reziliență post-covid (mai cunoscut în România sub acronimul PNRR).

(III) Comisia Europeană are în plan reunirea într-un coș unic a unui număr mare de fonduri europene cu dedicație specială: fondurile de coeziune, fondurile pentru politici agricole, fondurile pentru pescuit, fondul de solidaritate și chiar fondul de redresare și reziliență post-covid (mai cunoscut în România sub acronimul PNRR).

Iată 3 noi surse prin care UE vrea să-și „consolideze” bugetul:

- țările unde „gender gap” (diferența de salarizare între femei și bărbați) e mai mare vor trebui să contribuie mai mult la bugetul UE;

- țările care poluează mai mult (care au emisii/amprentă de carbon mai mari) vor trebui să plătească mai mult;

- țările care fac mai multă risipă de produse alimentare vor trebui să contribuie mai mult la buget.

România iese prost la fiecare din criteriile propuse.

Mai mult chiar, lipsa de străduință în atingerea scopurilor politicilor total iraționale și iresponsabile ale CE în domeniul climatic, sanitar sau militar va putea determina reduceri, ștergeri sau chiar rambursări de fonduri europene.

Ironic, banii luați înapoi de la țări ca România se vor duce în industria militară, în crearea și consolidarea unor “campioni comerciali” (=multinaționale cu originea în Germania, Franța, Olanda, Italia care vor să se ia la trântă cu cele americane sau chineze) și, desigur, în susținerea Ucrainei până la “victoria finală”.

Cam așa dispar democrația europeană reprezentativă și coeziunea unui țel comun al libertății, al egalității de destin, al bunăstării și al păcii…

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (II) Comisia Europeană are în plan reunirea într-un coș unic a unui număr mare de fonduri europene cu dedicație specială: fondurile de coeziune, fondurile pentru politici agricole, fondurile pentru pescuit, fondul de solidaritate și chiar fondul de redresare și reziliență post-covid (mai cunoscut în România sub acronimul PNRR).

 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (II) Comisia Europeană are în plan reunirea într-un coș unic a unui număr mare de fonduri europene cu dedicație specială: fondurile de coeziune, fondurile pentru politici agricole, fondurile pentru pescuit, fondul de solidaritate și chiar fondul de redresare și reziliență post-covid (mai cunoscut în România sub acronimul PNRR).

Continuând neabătut parcursul regresiv de la rolul de administrator la cel de soviet suprem atotputernic, parcurs care a început în 2001 și s-a consolidat nepermis de mult în pandemie și în perioada războiului din Ucraina, Comisia Europeană și, mai ales, Ursula von der Leyen au redus la nesemnificativ importanța principiului subsidiarității. Comisia și-a luat treptat competențe pe care nu le are, uzurpând rolul statelor membre în cadrul construcției europene care este UE. Mai nou, chiar și direcțiile generale și agențiile adiacente cu roluri (im)precise în aplicarea Tratatelor Uniunii sunt înlăturate de la decizie, în favoarea concentrării puterii în mâinile unor comisari sau ale unor birocrați de rang foarte înalt în UE.

Situația se repetă fără jenă la nivel de Consiliu – deciziile nu se iau în consens, de către cei 27 de șefi de state, ci se impun de Scholz, Macron, Sanchez și, uneori, de Tusk și Mitsotakis, iar ceilalți șefi de stat se supun. La nivel de Parlament European deciziile majore se iau în „conferința președinților”, unde nu au loc outsiderii sau dizidenții, ci numai 3-4 șefi de partide europene, plus conducerea restrânsă a UE.

Evident, așa ceva nu mai seamănă a democrație reprezentativă, dar bine măcar că știm, ca să încercăm să luăm măsuri de contracarare ... 

Oricum, se pare că dictonul „nu lăsăm pe nimeni în urmă” a fost doar o minciună recitată în campanie de doamna Ursula vin der Leyen – toate țările și regiunile care nu au reușit încă să depășească condiția de codașe în competiția economică, fie din motive de proastă putere politică internă, fie din motive obiective, vor fi efectiv lăsate în urmă, după criteriul „Europei cu 2-3 viteze” de care vorbea un ex – președinte al Comisiei Europene, Jean – Claude Juncker. 

Interesant este că această preocupare a noastră, a conservatorilor europeni, este reliefată de o recentă scrisoare adresată Ursulei von der Leyen de un grup de euro-deputați socialiști spanioli și portughezi. Scrisoarea ajunge la concluzia că birocrația din cadrul Comisiei Europene va controla în mod absolut discreționar noul Cadru Financiar Multianual. Se atrage atenția că prin acest nou instrument, Comisia Europeană se va putea implica direct în economia și chiar în politica internă a statelor membre.

Sub pretextul reducerii poverii administrative și al simplificării legislației, CE va putea decide ce investiții majore se vor face, în ce zone și în ce domenii, indiferent de cerințele statelor membre și ale comunităților locale.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - Sa va povestesc de apartamentele desenate pe hartie "cumpărate"

Sa va povestesc de apartamentele desenate pe hartie "cumpărate"

"Achiziția" unui apartament in faza de proiect înseamnă că tu "cumperi" un apartament desenat pe hârtie.

In realitate nu prea îl cumperi. Dezvoltatorul zice că sa obliga sa îți vândă când l-o avea, iar tu te obligi să îl cumperi când l-o avea și se stabileste data pentru când "l-o avea" că să ți-l vândă.

Este de fapt o promisiune de vânzare -cumparare.

Aceste "cumpărări" comporta nenumărate riscuri, iar avansul dat, daca nu vrei sa te riști să rămâi cu ochii în soare ar trebui sa fie o sumă pe care tu ți-o permiți să o pierzi.

De cele mai multe ori, asemenea apartamente "se vând" când sunt in faza de proiect.

Adică dezvoltatorul a cumpărat un teren, a făcut un proiect imobiliar (adică proiectul tehnic) și a luat autorizația de construcție.

De ce zic că sunt apartamente desenate pe hartie?

Pentru că ție îți arată numai proiectul ăla tehnic și îți zice uite eu as vrea sa construiesc blocul asta care va arăta așa, nu ai vrea tu sa cumperi când o fi gata un apartament care sa arate cam așa? Tu visând cai verzi pe pereți că a dat norocul peste tine și o să ai un apartament într-un bloc superb, construit intr-o zona buna, incepi sa visezi. Ai, n-ai bani zici că ai vrea să îl cumperi.

Cum multi nu au habar ce se întâmplă în jur sau se gândesc că nu mi se poate întâmpla mie se apucă să "cumpere" apartamentul desenat pe hârtie încheind antecontracte (promisiuni) de vânzare -cumparare.

Ce nu ia in calcul?

Că blocul ăla poate să nu se termine niciodată, din varii motive care pot fi obiective ("moare" constructorul, cresc preturile la materiale, băncile declara scadenta anticipata a creditelor pe care le-a mai luat dezvoltatorul, etc etc) sau că acel dezvoltător când s-a văzut cu banii in căruță zice de ce să nu îi folosesc eu și aia de mi i-au dat să mai aștepte, până oi vedea eu daca mai fac vreun bloc sau nu, daca le mai dau sau nu banii înapoi.

Eh, proiectele astea pot sa moara (se se blocheze) în diverse faze:

- fie nici nu încep, că nici măcar nu incepe sa se sape fundația,

- după ce se sapă fundația, iar proiectul înseamnă o mare groapa in pământ,

- când începe să se ridice blocul, dar nu ai ce apartament să cumperi dintr-un bloc ridicat la roșu până la etajul 2, de ex,

- când se termină de ridicat blocul, dar nu e finalizat și recepționat,

- când e finalizat și recepționat, dar nu e dezmembrat.

Toate fazele in care s-a blocat proiectul enumerate mai sus pot să aibă ca și consecință că tu cel care ai dat avansul nu o sa mai vezi cel mai probabil nimic din el pentru că societatea aia va intra în insolventa, datoriile societății sunt mult mai mari decât valoarea proiectului până la momentul ăla, daca ar vrea cineva sa îl cumpere și sa îl continue.

Legea prevede niste norme care constituie masuri de siguranță pentru tine și să îți crească șansele ca să îți mai vezi din banii dați în avans. Însă, de obicei promitentii cumpărători renunță la drepturile legale pe care le au.

Orice imobil are o carte funciara, inclusiv terenul pe care se va construi blocul.

In cartea funciara se notează sarcinile pe care le are imobilul respectiv, inclusiv ipotecile.

Cum procedează "țăparii"?

Pot de la început își ia măsurile de siguranță necesare ca să îți dea țeapă.

1. Terenul îl cumpără și nu îl plătesc. In cartea funciara pe terenul respectiv fiind notată ipoteca reprezentând prețul terenului achiziționat, de multe ori un preț mult mai mare decât valoarea de piață.

Tu, cel care vrei sa cumperi apartament desenat pe hârtie, ar trebui sa scoți extras de carte funciara și să te uiți ce ipoteci și sarcini sunt notate in el.

Păi dacă tu vezi notată ipoteca vânzătorului terenului pentru prețul terenului, ar trebui sa fugi că dracu de tămâie și să nu te apuci sa dai niciun ban ca avans pentru promisiunea că o să cumperi un apartament desenat pe hârtie. "Dezvoltatorul" ala nici banii de teren nu i-a avut. Așa că el nu prea dezvolta nimic. Tot proiectul îl face cu banii altora, iar dacă nu ii ies pasențele, cu ochii în soare rămân ăia, alții, el nu pierde nimic.

Cei mai mulți nu o fac. Nici nu se uita în extrasul de carte funciara și nici în antecontractul ăla in care scrie că e notată ipoteca, ipoteca, ipoteca.

Așa că pe prostia lor semnează antecontractul.

Insa, în cazul în care proiectul se blochează, orice ban s-ar obține din vânzarea proiectului nefinalizat se cuvine celor care și-au notat ipotecile in cartea funciara, în ordinea notarii ipotecilor.

Ca să înțelegeți: să zicem că "moare" proiectul și se vinde la 300.000 euro.

Aia 300.000 euro se plătesc (după reținerea cheltuielilor cu vânzarea în executare silita, insolventa, etc) celor care au ipotecile notate in cartea funciara:

- daca prima ipoteca notată e de 50.000 euro, ăla își ia toată suma,

- daca a doua este de 200.000 euro își încasează și cel care a notat ipoteca aia cei 200.000 euro

- daca a treia este de 400.000 euro, ăla mai recuperează numai 50.000 euro.

Cei care nu și-au notat ipoteca in cartea funciara își văd ceafa, că nu mai recuperează nimic.

De obicei, "lichidarea" proiectului se face in procedura de insolventa.

Ca să vanda, in mod normal, dezvoltatorul proiectul imobiliar către alt dezvoltător care doar sa se subroge in drepturile și obligațiile primului dezvoltător imobiliar, cazurile sunt puține spre deloc.

2. Legea prevede că antecontractele de vânzare -cumparare se notează în cartea funciară, precum și avansurile de preț plătite care reprezinte IPOTECA LEGALA pe imobil.

Așa că dupa semnarea antecontractului de vânzare -cumparare, imediat el trebuie notat în cartea funciară.

Daca antecontractul se încheie în formă autentică, la notar, notarul este obligat să noteze antecontractul in cartea funciara.

Însă, ce să vezi?

"Cumpărătorii" sunt vrăjiți sa renunțe la acest drept și se scrie in antecontracte că renunță la notarea lor în cartea funciară.

De ce s-or lasă vrăjiți și renunță la dreptul lor nu știu.

Sumele plătite cu titlul de avans in baza antecontractului, daca se notează în cartea funciară, reprezintă ipoteca pe imobilul respectiv.

Daca sunt plătite la data semnării antecontractului, notarul ar trebui sa noteze ipoteca in cartea funciara.

Daca sunt platite după ce se încheie antecontractul, tu "cumpărător" trebuie sa te duci la cartea funciara cu ordinul de plata vizat de banca și cu extrasul de cont bancar și să ceri notarea ipotecii asupra imobilului.

Însă, ori se trezesc sa scrie in antecontracte că promitentii cumpărători renunță la notarea ipotecii, ori daca plata se face după aceea, nu se mai duc sa noteze ipoteca aferentă avansului de preț patit.

Și uite așa, pentru că promitentii cumpărători au vrut (că aia au semnat) în cartea funciară nu figurează niciun antecontract încheiat și nicio ipoteca pentru avansurile de preț plătite de promitentii cumpărători pentru că ei au renunțat la drepturile pe care legea li le prevede.

Am văzut tot pe la mare, carte funciara a unui bloc din asta pe hârtie care nu avea notată in ea decât ipoteca vânzătorului terenului, cu toate că toate apartamentele fuseseră "vândute" și plătite integral preturile, termenul de încheiere a contractelor de vânzare -cumparare trecuse demult, dar nici nu se începuse săparea fundației.

Că e unu , doi fraier și renunță la dreptul de a se nota ipoteca pentru prețul plătit sau antecontractul in Cartea funciara, ai mai zice.

Dar ca să nu se noteze pentru niciun apartament bate al naiba la ochi. Așa că înșelăciunea era pusă la punct de la început.

De ce am folosit "cumpărate", "vândute" (între ghilimele) pentru că atunci când semnezi un antecontract (promisiune) de vânzare -cumparare nu cumperi și nu vinzi nimic, doar îți iei angajamentul că vei cumpăra sau vei vinde.

Așa că exprimari de genul s-au vândut de 3 ori apartemantele sunt bălării. Apartamentele s-au vândut numai odată, numai către ăla care a semnat contract de vânzare -cumparare in formă autentică, nu antecontracte.

Cum s-a întâmplat ca unii sa încaseze de la trei persoane prețul pentru același apartament?

Pentru că cei care au încheiat antecontracte(promisiuni) au renunțat la dreptul lor de a se nota in cartea funciara acel antecontract, prețul și ipoteca legala privind avansul de preț plătit.

Pentru orice antecontract sau contract, notarul cere extras de care funciara.

Daca promitentii-cumpărători nu renunțau la dreptul lor sa se noteze in cartea funciara antecontractele și ipotecile pentru sumele plătite, notarii le vedeau în cartea funciară și erau obligati să le și scrie in antecontractele următoare sau contractele de vânzare -cumparare următoare, iar noii promitentii -cumparatori sau cumpărătorul le-ar fi văzut, știau că sunt afectate de sarcini și că sunt ipoteci.

Ipoteca odată notată nu mai "dispare" decât dacă este platita. Așa că orice vânzare ulterioară se făcea "cu ipoteca" după ea. Ăla de cumpăra rămânea cu ipoteca pe bunul cumpărat și nu i-ar fi convenit, că putea fi executat bunul lui ca să se "recupereze" banii aferenți ipotecii.

Așa că în cazurile astea cu dezvoltatori imobiliari tepari, "esența penalului" se reduce la cum au fost fraieriți promitentii-cumparatori să renunțe la drepturile lor se a se nota in cartea funciara antecontractele și ipotecile pe avansurile de preț.

Din punct de vedere penal, restul este cancan, că se poate veni cu tot felul de apărări că totul a fost legal.

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (I) Comisia Europeană are în plan reunirea într-un coș unic a unui număr mare de fonduri europene cu dedicație specială: fondurile de coeziune, fondurile pentru politici agricole, fondurile pentru pescuit, fondul de solidaritate și chiar fondul de redresare și reziliență post-covid (mai cunoscut în România sub acronimul PNRR).

Comisia Europeană are în plan reunirea într-un coș unic a unui număr mare de fonduri europene cu dedicație specială: fondurile de coeziune, fondurile pentru politici agricole, fondurile pentru pescuit, fondul de solidaritate și chiar fondul de redresare și reziliență post-covid (mai cunoscut în România sub acronimul PNRR).

(I)

În afară de faptul că această preconizată măsură încalcă principiul prudenței (să nu îți pui toate ouăle în același coș, zice proverbul), este de la sine înțeles că, dacă furi dintr-o căpiță de fân, rezultatul se vede imediat, dar dacă furi dintr-o imensă grămadă de subsidii și resurse, rezultatul nu se mai vede chiar atât de ușor. Se poate fura mai cu fereală și mai eficient. Grămada se poate reconstitui înainte ca furtul să devină bătător la ochi.

Cel mai grav este că fondul unic european va fi pus sub controlul unui număr mic de persoane, care vor aloca ne-natural resursele, în afara nevoilor concrete ale statelor membre, ale regiunilor și ale comunității locale. Banii vor fi aruncați din elicopter în curtea celor care se vor fi calificat și plantat pe „lista scurtă” a gestionarului acestui fond. Cu ajutorul unor lobby - iști și al ex-funcționarilor de rang înalt ai UE, care acum sunt mari șefi în corporație, pe “principiul” ușii rotative (revolving door).

De observat că fondul de coeziune, de exemplu, a fost conceput pentru ca statele membre și regiunile care au rămas în urmă la capitolul dezvoltare economică și socială să recupereze distanța față de media europeană și să fie apte a pune propriilor cetățeni la dispoziție un nivel de trai decent, adaptat secolului în care trăim. României i-au fost alocate, în 2021, cca 30 de miliarde de euro din acest fond. Deși programul expiră în 2027, România nu a reușit să acceseze nici măcar 10% din acest fond. Nu e ca și când, în condițiile prostocrației actuale chiar ar avea voința și știința necesară accesării și cheltuirii acestor bani, dar a desființa acest fond, în vederea constituirii unui fond cu mult mai mare, administrat de la centru, în stil sovietic, înseamnă a răpi României șansa de a-și depăși condiția de codaș al UE. Există încă speranța unei schimbări politice majore în următorii ani.

Este clar că această măsură denotă intenția Comisiei Europene de a centraliza tot mai mult puterea economică și chiar politică, eliminând treptat din mecanismul de formare și utilizare a acestor fonduri statele membre, regiunile și comunitățile locale, parteneri ai birocrației locale care până acum au probat în majoritatea cazurilor (din păcate, nu și în cazul României) că partajarea competențelor și cooperarea sub impactul principiului subsidiarității funcționează și are rezultate palpabile. Un exemplu extraordinar este Podul Vasco da Gama din Lisabona, rezultat al implementării de către Portugalia a fondurilor de coeziune, pod care are peste 17 km…

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pericol pentru securitatea energetică a României: o tranzacție comercială majoră, cu efecte negative în plan strategic național, care nu ar trebui aprobată de autoritățile naționale...

 

Pericol pentru securitatea energetică a României: o tranzacție comercială majoră, cu efecte negative în plan strategic național, care nu ar trebui aprobată de autoritățile naționale...

În spațiul public s-a vehiculat un proiect de acord de vânzare a companiei de furnizare de gaze și energie electrică E.ON România către compania ungară de stat MVM, controlată de guvernul Viktor Orban. Evident, tranzacția este mai degrabă ignorată de opinia publică și de mass media, probabil în contextul ultimelor scandaluri de pe scena politică a României.

Conform declarațiilor sale publice, ministrul Burduja ar fi avut oareșce discuții cu managementul E.ON, iar convingerea ministrului în cauză este nu ar exista încă o decizie de vânzare. În plus, a adăugat ministrul, furnizarea de energie și gaz este doar o „fabrică de facturi”, iar nu un element de infrastructură critică națională. Cu toate acestea, presa din Ungaria dă ca sigură tranzacția, singurul impediment pentru închiderea „deal” -ului fiind alegerile din România. Tranzacția, de altfel, este prezentată ca un motiv de mândrie națională în Ungaria. Ceea ce pentru unguri este infrastructură critică națională, pentru noi este ... fabrică de hârtii ... Interesant este că, în discursul său de ieri din Parlamentul European, Orban a spus că Ungaria o duce bine și că are campioni comerciali capabili să facă față ostilității birocrației europene (desigur că opoziția maghiară și partidele progresiste din PE au negat zgomotos cele susținute de Orban) și concurenței cu celelalte companii europene, mai ales cu cele ale vecinilor ...

Doar să fii naiv sau rău intenționat și să nu observi că, realmente, securitatea energetică a României poate fi afectată de această potențială vânzare a E.ON către statul ungar.

E. ON România înseamnă o cotă de 41% (!) din piața de furnizare de energie și gaze naturale (vorbim de o clientelă masivă, de nu mai puțin de 3,4 milioane de consumatori). Or, având în vedere legăturile directe și strânse ale guvernului Orban cu Rusia și China, a pune o asemenea halcă din piața românească la îndemâna lui Orban este mai mult decât riscant.

Notă importantă: la momentul privatizării, această companie, E. ON România, precum și toate celelalte companii strategice privatizate în mod greșit, pripit și pe doi lei, aparținea Statului român. În mod aberant, legislația privatizării nu permitea și nu permite nici acum Statului român să (re)dobândească proprietatea asupra companiilor privatizate. Așa cum s-au învoit în anii 1991 - 2000 politicienii de atunci, inclusiv dl. Geoană cel redescoperit drept naționalist, privatizarea trebuia făcută nu numai rapid și pe doi lei, ci și definitiv și pentru eternitate ... Cred că, privind retrospectiv și în evoluția sa legislația privatizării, se poate spune că am avut cei mai idioți legislatori cu putință și cei mai corupți politicieni post-revoluționari. A contat mai mult decât siguranța națională și securitatea consumatorilor „necesitatea” ca avocații și consultanții în privatizări să bage sute de milioane de euro anual în conturile proprii, cu titlu de onorariu de succes. Conceptul de infrastructură critică națională a apărut de-abia în 2011, iar asta la solicitarea Uniunii Europene... Iată că ungurii nu fac asemenea greșeli. Dimpotrivă, ungurii încearcă să se extindă în țările vecine, bazându-se pe levierului statului. Corupt sau nu, incompetent sau nu, controversat sau nu, guvernul Orban joacă bine meciul țării lui, chit că azi România pare mai performantă din punct de vedere economic și mai deschisă pieței decât Ungaria lui Orban. Dar este numai o aparență ...

Din declarațiile mult prea relaxate ale ministrului Burduja rezultă destul de clar că guvernul României nu știe cum să abordeze această potențială tranzacție din perspectiva riscului strategic și nici nu are interese ori habar să afle cum ar putea fi garantate solvabilitatea și continuitatea unui serviciu de interes general, așa cum este cel practicat de E. ON România (companie deținută azi de concernul german E. ON).

Poate nu ați sesizat nuanța strecurată printre declarațiile recente de presă relative la subiect, dar germanii susțin că motivul pentru care se grăbesc să vândă găina lor cu ouă de aur din România este că ar avea ... pierderi. Există date financiare publice din care rezultă că, timp de 6 ani, E. ON România a avut cifre de afaceri de multe miliarde de lei anual și pierderi de zeci de milioane de lei. Sub nasul ANAF și al tuturor celorlalte instituții de control și supraveghere, E.ON România a reușit să achite E.ON Germania numai anul trecut o sumă care depășește 3 miliarde de lei. Practica este recurentă, fiind repetată de ani de zile, cam la același nivel valoric anual. Este clar că vorbim de „optimizare fiscală”, adică, de o trans-evaziune fiscală, comisă cu acordul tacit al autorităților sau al funcționarilor bine (și ilegitim) plătiți.

Așa, doar ca ironie amară, veți ști că societatea din Ungaria care vrea să achiziționeze E. ON România a avut anul trecut un profit de 20%, la o cifră de afaceri de trei ori mai mare decât cea declarată de E.ON Moldova...

Subliniez că există deja, în ceea ce privește sectoarele petrolului, telecomunicațiilor și energiei electrice, decizii relevante ale CJUE care conform cărora „… este incontestabil că obiectivul de salvgardare a furnizării unor astfel de produse sau a furnizării unor astfel de servicii în statul membru în cauză în caz de criză poate constitui un motiv de securitate... și, prin urmare, poate justifica un obstacol în calea liberei circulații a capitalurilor.” (cauza C-463/00, Comisia/Spania, punctul 71).

Statul spaniol a avut, precum vedeți, coj ... nes ca să se opună unei tranzacții similare ce privea producătorul național de trenuri (companie listată la bursa de la Madrid).

Soluția ar putea fi aplicată și de Statul român.

Dar oare vor slugoii care se consideră oameni politici sau de stat să se lanseze într-o asemenea aventură curajoasă?

Mai bine zis, au coloana vertebrală și elementele anatomice dintre picioare necesare?

În ce ne privește, noi vom demara acțiunile necesare la Consiliul Concurenței, la Comisia Europeană și, la nevoie, în instanțele naționale, pentru a încerca să oprim această tranzacție. În mod legal și cu respectarea dreptului de proprietate.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Dezvoltătorul imobiliar Nordis a intrat în insolvență, lăsând o grămadă de proiecte nefinalizate și sute de cumpărători ai unor imobile existente doar pe hârtie. Plus datorii la bănci, fisc, constructori, furnizori de utilități.

 

Dezvoltătorul imobiliar Nordis a intrat în insolvență, lăsând o grămadă de proiecte nefinalizate și sute de cumpărători ai unor imobile existente doar pe hârtie. Plus datorii la bănci, fisc, constructori, furnizori de utilități.

Credeam că lumea a învățat ceva din criza imobiliară din 2008 - 2014 și că nu mai cumpără case existente doar în proiect și, mai ales, nu le mai cumpără cu credit de la bancă. Iată că am crezut greșit.

Credeam, de asemenea, că bancherii nu mai finanțează fantezii din care patronii bancrutari de imobiliare fac ilegal sute de milioane de euro pe seama naivilor și a lăcomiei.

Mi-e clar însă că nu există nicio rațiune pentru ca omul simplu, banca sau comercianții să nu (re)acționeze irațional și să își piardă banii pe himere.

În procedurile de insolvență există niște mijloace juridice și instrumente de negociere ce pot fi folosite pentru a reduce din proporțiile dezastrului.

Voila:

(i) faceți cerere de înscriere în tabelul creanțelor; participați, direct sau indirect, prin mandatar/avocat, la adunările creditorilor; schimbați administratorul judiciar, dacă se comportă fraudulos ori dacă pactizează cu debitorul sau cu banca;

(ii) contestați măsurile greșite ale administratorului judiciar;

(iii) cereți administratorului judiciar și comitetului creditorilor :

-să atace la judecătorul sindic contractele Nordis din ultimii doi ani: toate sunt acum prezumate suspecte;

-să îi acționeze în justiție pe administratori pentru orice daună cauzată vouă prin fraudele lor;

(iv) nu votați un plan de reorganizare nerealist și care vă neutralizează drepturile; cereți garanții; cereți ca ante-contractele voastre să fie perfectate drept contracte și, astfel, să deveniți proprietari, chiar dacă apartamentele nu sunt gata (le puteți finaliza cu altcineva, pe costul debitorului);

(v) organizați-vă în colectiv (class action), ca să fiți mai puternici și să vă coste mai puțin;

(vi) cel mai important: apelați la Piperea și asociații, căci suntem cei mai buni (la suflet)… 😀

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea