Comisia Europeană are în plan reunirea într-un coș unic a unui număr mare de fonduri europene cu dedicație specială: fondurile de coeziune, fondurile pentru politici agricole, fondurile pentru pescuit, fondul de solidaritate și chiar fondul de redresare și reziliență post-covid (mai cunoscut în România sub acronimul PNRR).
(I)
În afară de faptul că această preconizată măsură încalcă principiul prudenței (să nu îți pui toate ouăle în același coș, zice proverbul), este de la sine înțeles că, dacă furi dintr-o căpiță de fân, rezultatul se vede imediat, dar dacă furi dintr-o imensă grămadă de subsidii și resurse, rezultatul nu se mai vede chiar atât de ușor. Se poate fura mai cu fereală și mai eficient. Grămada se poate reconstitui înainte ca furtul să devină bătător la ochi.
Cel mai grav este că fondul unic european va fi pus sub controlul unui număr mic de persoane, care vor aloca ne-natural resursele, în afara nevoilor concrete ale statelor membre, ale regiunilor și ale comunității locale. Banii vor fi aruncați din elicopter în curtea celor care se vor fi calificat și plantat pe „lista scurtă” a gestionarului acestui fond. Cu ajutorul unor lobby - iști și al ex-funcționarilor de rang înalt ai UE, care acum sunt mari șefi în corporație, pe “principiul” ușii rotative (revolving door).
De observat că fondul de coeziune, de exemplu, a fost conceput pentru ca statele membre și regiunile care au rămas în urmă la capitolul dezvoltare economică și socială să recupereze distanța față de media europeană și să fie apte a pune propriilor cetățeni la dispoziție un nivel de trai decent, adaptat secolului în care trăim. României i-au fost alocate, în 2021, cca 30 de miliarde de euro din acest fond. Deși programul expiră în 2027, România nu a reușit să acceseze nici măcar 10% din acest fond. Nu e ca și când, în condițiile prostocrației actuale chiar ar avea voința și știința necesară accesării și cheltuirii acestor bani, dar a desființa acest fond, în vederea constituirii unui fond cu mult mai mare, administrat de la centru, în stil sovietic, înseamnă a răpi României șansa de a-și depăși condiția de codaș al UE. Există încă speranța unei schimbări politice majore în următorii ani.
Este clar că această măsură denotă intenția Comisiei Europene de a centraliza tot mai mult puterea economică și chiar politică, eliminând treptat din mecanismul de formare și utilizare a acestor fonduri statele membre, regiunile și comunitățile locale, parteneri ai birocrației locale care până acum au probat în majoritatea cazurilor (din păcate, nu și în cazul României) că partajarea competențelor și cooperarea sub impactul principiului subsidiarității funcționează și are rezultate palpabile. Un exemplu extraordinar este Podul Vasco da Gama din Lisabona, rezultat al implementării de către Portugalia a fondurilor de coeziune, pod care are peste 17 km…
(va urma)
