Pericol pentru securitatea energetică a României: o tranzacție comercială majoră, cu efecte negative în plan strategic național, care nu ar trebui aprobată de autoritățile naționale...
În spațiul public s-a vehiculat un proiect de acord de vânzare a companiei de furnizare de gaze și energie electrică E.ON România către compania ungară de stat MVM, controlată de guvernul Viktor Orban. Evident, tranzacția este mai degrabă ignorată de opinia publică și de mass media, probabil în contextul ultimelor scandaluri de pe scena politică a României.
Conform declarațiilor sale publice, ministrul Burduja ar fi avut oareșce discuții cu managementul E.ON, iar convingerea ministrului în cauză este nu ar exista încă o decizie de vânzare. În plus, a adăugat ministrul, furnizarea de energie și gaz este doar o „fabrică de facturi”, iar nu un element de infrastructură critică națională. Cu toate acestea, presa din Ungaria dă ca sigură tranzacția, singurul impediment pentru închiderea „deal” -ului fiind alegerile din România. Tranzacția, de altfel, este prezentată ca un motiv de mândrie națională în Ungaria. Ceea ce pentru unguri este infrastructură critică națională, pentru noi este ... fabrică de hârtii ... Interesant este că, în discursul său de ieri din Parlamentul European, Orban a spus că Ungaria o duce bine și că are campioni comerciali capabili să facă față ostilității birocrației europene (desigur că opoziția maghiară și partidele progresiste din PE au negat zgomotos cele susținute de Orban) și concurenței cu celelalte companii europene, mai ales cu cele ale vecinilor ...
Doar să fii naiv sau rău intenționat și să nu observi că, realmente, securitatea energetică a României poate fi afectată de această potențială vânzare a E.ON către statul ungar.
E. ON România înseamnă o cotă de 41% (!) din piața de furnizare de energie și gaze naturale (vorbim de o clientelă masivă, de nu mai puțin de 3,4 milioane de consumatori). Or, având în vedere legăturile directe și strânse ale guvernului Orban cu Rusia și China, a pune o asemenea halcă din piața românească la îndemâna lui Orban este mai mult decât riscant.
Notă importantă: la momentul privatizării, această companie, E. ON România, precum și toate celelalte companii strategice privatizate în mod greșit, pripit și pe doi lei, aparținea Statului român. În mod aberant, legislația privatizării nu permitea și nu permite nici acum Statului român să (re)dobândească proprietatea asupra companiilor privatizate. Așa cum s-au învoit în anii 1991 - 2000 politicienii de atunci, inclusiv dl. Geoană cel redescoperit drept naționalist, privatizarea trebuia făcută nu numai rapid și pe doi lei, ci și definitiv și pentru eternitate ... Cred că, privind retrospectiv și în evoluția sa legislația privatizării, se poate spune că am avut cei mai idioți legislatori cu putință și cei mai corupți politicieni post-revoluționari. A contat mai mult decât siguranța națională și securitatea consumatorilor „necesitatea” ca avocații și consultanții în privatizări să bage sute de milioane de euro anual în conturile proprii, cu titlu de onorariu de succes. Conceptul de infrastructură critică națională a apărut de-abia în 2011, iar asta la solicitarea Uniunii Europene... Iată că ungurii nu fac asemenea greșeli. Dimpotrivă, ungurii încearcă să se extindă în țările vecine, bazându-se pe levierului statului. Corupt sau nu, incompetent sau nu, controversat sau nu, guvernul Orban joacă bine meciul țării lui, chit că azi România pare mai performantă din punct de vedere economic și mai deschisă pieței decât Ungaria lui Orban. Dar este numai o aparență ...
Din declarațiile mult prea relaxate ale ministrului Burduja rezultă destul de clar că guvernul României nu știe cum să abordeze această potențială tranzacție din perspectiva riscului strategic și nici nu are interese ori habar să afle cum ar putea fi garantate solvabilitatea și continuitatea unui serviciu de interes general, așa cum este cel practicat de E. ON România (companie deținută azi de concernul german E. ON).
Poate nu ați sesizat nuanța strecurată printre declarațiile recente de presă relative la subiect, dar germanii susțin că motivul pentru care se grăbesc să vândă găina lor cu ouă de aur din România este că ar avea ... pierderi. Există date financiare publice din care rezultă că, timp de 6 ani, E. ON România a avut cifre de afaceri de multe miliarde de lei anual și pierderi de zeci de milioane de lei. Sub nasul ANAF și al tuturor celorlalte instituții de control și supraveghere, E.ON România a reușit să achite E.ON Germania numai anul trecut o sumă care depășește 3 miliarde de lei. Practica este recurentă, fiind repetată de ani de zile, cam la același nivel valoric anual. Este clar că vorbim de „optimizare fiscală”, adică, de o trans-evaziune fiscală, comisă cu acordul tacit al autorităților sau al funcționarilor bine (și ilegitim) plătiți.
Așa, doar ca ironie amară, veți ști că societatea din Ungaria care vrea să achiziționeze E. ON România a avut anul trecut un profit de 20%, la o cifră de afaceri de trei ori mai mare decât cea declarată de E.ON Moldova...
Subliniez că există deja, în ceea ce privește sectoarele petrolului, telecomunicațiilor și energiei electrice, decizii relevante ale CJUE care conform cărora „… este incontestabil că obiectivul de salvgardare a furnizării unor astfel de produse sau a furnizării unor astfel de servicii în statul membru în cauză în caz de criză poate constitui un motiv de securitate... și, prin urmare, poate justifica un obstacol în calea liberei circulații a capitalurilor.” (cauza C-463/00, Comisia/Spania, punctul 71).
Statul spaniol a avut, precum vedeți, coj ... nes ca să se opună unei tranzacții similare ce privea producătorul național de trenuri (companie listată la bursa de la Madrid).
Soluția ar putea fi aplicată și de Statul român.
Dar oare vor slugoii care se consideră oameni politici sau de stat să se lanseze într-o asemenea aventură curajoasă?
Mai bine zis, au coloana vertebrală și elementele anatomice dintre picioare necesare?
În ce ne privește, noi vom demara acțiunile necesare la Consiliul Concurenței, la Comisia Europeană și, la nevoie, în instanțele naționale, pentru a încerca să oprim această tranzacție. În mod legal și cu respectarea dreptului de proprietate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu