Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Creștinism și libertate - Statul de drept/domnia legii - Pacea și prosperitatea - Libertatea de circulație, de expresie și economică - Suveranitatea națională

Pentru că mâine voi fi în Italia, în localitatea Lodi (de lângă Milano), pentru o întâlnire cu românii de acolo*, las aici câteva dintre ideile pe care le voi expune.

1. Creștinism și libertate

Încă din a doua frază din preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană se afirmă ritos:

“INSPIRÂNDU-SE din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile şi inalienabile ale persoanei, precum şi libertatea, democraţia, egalitatea şi statul de drept… “

Așadar, din această moștenire, culturală și religioasă, iar nu din altceva, s-au dezvoltat

- valorile universale, precum și

- libertatea, democrația, egalitea și statul de drept.

A nega creștinismul și moștenirea culturală europeană, potrivit curentului regresist cancel culture, înseamnă a nega fundamentele UE.

De asemenea, de notat că aceste valori universal = drepturile inviolabile și inalienabile ape persoanei, inclusiv demnitatea, libertatea de conștiință și de expresie.

Creștinismul, azi, sub impactul birocrației de la Bruxelles, nu numai că a fost abandonat - acum este ostracizat, este considerat „offensive”.

2. Statul de drept/domnia legii

În fraza a 4 – a a preambului la Tratatul UE, se reține:

“CONFIRMÎND ataşamentul lor la principiile libertăţii, democraţiei şi respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi al statului de drept…”

Potrivit art. 6 alin.3 – drepturile fundamentale ale omului, stabilite prin CEDO, sunt principii generale ale Dreptului UE.

Statul de drept este domnia legii. Cu toate acestea, birocrația UE a ajuns să impună domnia PRIN lege. Este lege orice consideră această birocrație nealeasă de nimeni că este legea, iar nu ceea ce votează reprezentanții poporului sau ceea ce este dezbătut cu poporul.

Legea decisă de elitele nealese se impune cu cea mai mare severitate.

Dar numai față de cei din rând.

Pentru cei mari și hiper-privilegiați, legea nu se se mai aplică. Este cazul suspiciunilor de corupție asupra Ursulei von der Leyen sau cazul alimentelor cu dublu standard ori cazul corporațiilor financiare sau farmaceutice. Cel mai grav: cazul indulgențelor și privilegiilor acordate Ucrainei.

3. Pacea și prosperitatea

Potrivit art. 3 alin.1 din TUE:

“Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale…”

Deci UE nu ar trebui să promoveze războiul „sustenabil”, nici valorile altora și nici sărăcirea popoarelor UE, în favoarea altora.

De notat că, în 2019, în UE existau peste 130 de milioane de oameni la sau sub pragul sărăciei … Cu siguranță, azi, numărul e mult mai mare. Doar au trecut peste noi o plandemie, o criză alimentară, una energetică și un război și se regizează o criză climatică (mai scumpă decât toate celelalte la un loc).

4. Libertatea de circulație, de expresie și economică

Potrivit art. 3 alin. 2 din Tratatul UE,

“Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor – prin refuzul austriac și olandez al românilor și bulgarilor în Schengen, ne-am lămurit. Iar plandemia ne-a arătat ce preț real are libertatea …”

S-a văzut cât preț pun pe libertatea NOASTRĂ circulație în spațiul Schengen austriecii și olandezii…

Libertatea economică e doar o iluzie. Abundența de reglementări și monopulul acordat/tolerat corporațiilor sunt negări evidente ale acestei libertăți.

Ce să mai vorbim de libertatea de expresie și conștiință … La momentul actual, agresivitatea cu care este limitată, pe motivul inventat al dezinformării, depășește totalitarismul communist de dinainte de 1989. Gravitatea suplimentară este data de faptul că cetățenii europeni din Vest nu mai pot sesiza totalitarismul acolo unde îl întâlnesc, și nici minciuna de stat sau de la nivel de administrație publică locală.

5. Suveranitatea națională

Potrivit art. 4 alin.1-2 din Tratatul UE,

“[…] orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparţine statelor membre.

Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum şi identitatea lor naţională, inerentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi regională. Aceasta respectă funcţiile esenţiale ale statului şi, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale, menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii naţionale. În special, securitatea naţională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru”.

Așadar, chiar Tratatul recunoaște suveranitatea și identitatea națională.

Mai mult chiar, UE nu are dreptul decât foarte limitat de a interfera cu competențele statale.

A se vedea, în acest sens, art. 4 alin.3 din Tratat, conform căruia:

“În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii”.

*întâlnirea va avea loc la Teatrul din Lodi, la ora 12

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - Pentru toti, din toate domeniile

 

sursă poză

Pentru toti, din toate domeniile

Cautati strategiile nationale adoptate in domeniul vostru si vedeti cum ne impacteaza ca tara pe termen mediu si lung.

Uitandu-ma pe niste strategii, vad ca s-au implementat niste strategii UE, gandite global care ne cam baga in groapa.

In cazul unei noi crize, indiferent de ce o fi ea si inchiderea granitelor cum s-a intamplat in anul 2020, Romania si cetatenii ei vom fi in pom si pomul in aer.

Am vazut deja cum a fost in 2020 cand toate statele si-au inchis granitele si ne-am trezit ca nu prea aveam de niciunele.

Prin strategiile astea nationale care nu au facut altceva decat sa implementeze ce au gandit altii, si producatorii aia nationali pe care ii mai avem prin diverse domenii vor cam disparea in urmatorii ani.

M-am uitat pe strategiile privind agricultura. Fata de ce au introdus pe acolo, 2 lei praf in ochi pe care li l-au oferit acum fermierilor ca sa le inchida gura, cel mult o sa ii ajute sa mai supravietuiasca cateva luni.

De ce?

Pentru ca i-au facut dependenti de subventii.

Toate strategiile nationale din toate domeniile trebuie reanalizate, abrogate si refacute, pornind de la cel mai rau scenariu: toate tarile isi inchid granitele, astfel incat atunci daca asta se intampla, sa putem produce la nivel national suficient pentru consumul intern si sa nu mai fim dependenti de altii.

Gasiti aici toate strategiile nationale care s-au adoptat din 2020 incoace. Analizati strategiile care se aplica domeniului vostru: legislatie.just.ro

Lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par si nici nu se pot rezolva extrem de simplu.

O sa scriu o postare referitor la agricultori, aratandu-va ca ceea ce au implementat pana acum la nivel national au pus agricultura romaneasca in cap, iar intr-o situatie de criza alimentara vom fi in pom si pomul in aer, cu toate terenurile agricole pe care le avem noi in Romania.

E o problema de securitate nationala a Romaniei, nu de lupte intre clanurile politice.

Dincolo de interesele politice si financiare ale politicienilor este timpul sa ne apucam sa analizam si sa ne protejam ca tara si popor.

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Factura este un document contabil care evidențiază livrarea unor mărfuri sau prestarea unor servicii.

Factura este un document contabil care evidențiază livrarea unor mărfuri sau prestarea unor servicii. Are și valoare de document fiscal, întrucât se înregistrează ca venit purtător de tva, accize și alte tipuri de costuri fiscale pentru vânzător și ca cheltuială (ne)deductibilă fiscal pentru cumpărător.

Factura are o definiție în legea noastră, care se coordonează cu definiția din legislația europeană: este un document în format de hârtie sau electronic care evidențiază o vânzare sau o prestare a unui serviciu.

Cu riscul de a plictisi, atrag atenția că, în sistemul Directivei tva (Directiva 2006/112/CE):

-facturile se emit (i) pe suport de hârtie sau (ii) prin mijloace electronice, dar (iii) sub rezerva acceptării de către destinatar;

-statele membre UE acceptă documentele sau mesajele pe suport de hârtie SAU în format electronic ca facturi;

-transmiterea sau punerea la dispoziție pe cale electronică a facturii se referă la echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală) și stocare care utilizează mijloace cum ar fi cablul, undele radio, sistemele optice sau alte mijloace electromagnetice.

De la toate aceste reguli și condiționalități se poate obține derogare, dar numai temporar și numai dacă riscul de afectare a veniturilor bugetare ale statelor membre este „neglijabil”. În orice caz, derogarea se emite doar la cererea statului membru în cauză.

Statul român a cerut și a obținut de la UE o astfel de derogare, care este valabilă până în 2026.

Incredibil dar adevărat: este o derogare de la toate aceste reguli.

Noua reglementare cu privire la așa-zisa e-factură derogă de la regula că factura poate fi emisă în format material (pe hârtie) sau electronic. Formatul electronic/digital devine obligatoriu din data de 1 iulie 2024.

De asemenea, noua reglementare derogă de la regula că documentul electronic este considerat factură doar DACĂ este acceptat de beneficiar. Vrei, nu vrei, beai Grigore aghiazmă: odată introsuă e-factura în sistem, nu mai pare a fi necesară acceptarea pentru a fi subiect pasiv al raportului juridic obligațional generat de factură (notă – asta rămâne de stabilit în jurisprudență ...).

Mai departe, sistemul e-facturii derogă de la regula că statele membre acceptă ca facturi și documentele emise pe suport de hârtie, iar nu numai documentele electronice.

Cel mai grav: documentul electronic, care poate fi emis în nenumărate formule digitale (inclusiv „mijloace electromagnetice”), nu există decât dacă este emis de un vânzător care este dotat cu semnătură electronică autorizată de fisc, care este înscris în SPV și se supune monitorizării permanente și ubicui a unui serviciu secret (STS), iar documentul în sine este introdus în SPV, după canoanele și filtrele impuse de fisc & STS.

Într-adevăr, în noua reglementare privitoare la digitalizare, definiția facturii se complică prin intervenția statului și a serviciilor în economie.

Ca să poată fi recunoscută ca atare, e-factura trebuie, în plus față de cerințele din Directiva tva:

-să fie precedată de o semnătură electronică agreată & certificată de stat, fisc și STS; serviciul de certificare, chiar privat, este el însuși supus agrementului prealabil al fiscului și al STS;

-să fie introdusă în așa-numitul „spațiu privat virtual” (SPV);

-să fie adresată unui cumpărător care este prezent el însuși în acest SPV;

-dacă provine din sau este destinat comerțului international, inclusiv cel intracomunitar, e-factura trebuie însoțită de un document de e-transport (se aplică inclusiv în cazul unor mărfuri fără niciun risc fiscal).

Totul este monitorizat hegemonic de Serviciu de Telecomunicații Speciale, un serviciu secret care monitorizează și alegerile, și referendumul, și certificatele verzi, și circuitul apei în natură. Chiar nu știu ce ne-am face noi, sărăcanii medievali, fără o asemenea mândrețe de serviciu secretos …

Precizări suplimentare:

(1) când vi se mai spune că sistemul e-factură este obligatoriu pentru că „ne obligă UE”, nu mai plecați urechea la asemenea baliverne; să nu îi mai credeți pe inteligenții din establishmentul actual și nici pe idioții lor utili, căci nu ne obliga UE la e-factură; dimpotrivă, Statul român a cerut și a obținut derogarea de la regulă, care este cu totul alta;

(2) cu toată înverșunarea influencerilor și a păpușilor establishmentului postrocrat actual, sistemul e-factură nu facilitează comerțul și comunicarea, ci îl complică la modul extrem și complet inutil;

(3) când oare ați văzut un lucru făcut de Statul român condus de prostocrați, lucru oricât de scump, care să și funcționeze? Rețineți asta – dacă sistemul electronic Italian care, cică, ar fi modelul sistemului românesc e-factură, a costat 7 milioane de euro la implementare și 20 de milioane de euro pe an la mentenanță, sistemul „nostru” a costat sute de milioane, a fost încredințat unor securiști incompetenți și a umplut buzunarele și conturile unor funcționari și politicieni corupți;

(4) de vreme ce legislația noastră încalcă Directiva UE referitor la tva, oricine va putea declanșa procese care vor putea ajunge pe masa CJUE, pentru a verifica dacă sistemul e-factură este sau nu compatibil cu dreptul UE, iar după aceea, să vedeți despăgubiri …

Nu că aș fi chiar un fan al personajelor implicate, dar consider că, dat fiind imensul risc sistemic și fiscal antrenat de colapsul previzibil al e-facturii, ar trebui să se întrunească de urgență atăt Consiliul Fiscal, cât și Comitetul Național pentru Risc Macroprudențial.

Și poate aflăm și cât a costat acest sistem prost și neonest conceput, de la Curtea de Conturi. Nu de alta, dar pe site-ul ANAF se spune că se lucrează la sistem din martie 2020, adică de dinainte de plandemie…

PS Sarcastic, autorul mesajului de pe acea pagină spune că e-factura este pentru a combate consecințele economice și fiscale nasoale ale plandemiei – dar cum de știau ei încă din martie 2020 că vor fi plandemie și consecințe nasoale ale plandemiei?

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Faizăr a dat România în judecată, pentru a o obliga să achite cca 28 de milioane de doze de ceva inutil și nociv, în valoare de 550 de milioane de euro.

ro.wikipedia.org - Pfizer

 Faizăr a dat România în judecată, pentru a o obliga să achite cca 28 de milioane de doze de ceva inutil și nociv, în valoare de 550 de milioane de euro.

E ridicol, dar cei care apără în țară faizăr de procesele pentru daunele cauzate de serul inutil și nociv inoculat cică pentru imunizare se îmbulzesv acum să apere România contra faizăr. Pe minim 7 milioane de euro.

Marea majoritate a celor care au fost pro-vakseen, mască, termoscanare, distanțare socială și pro-toate gunoaiele totalitare utilizate pentru “lupta” contra plandemiei să stea acum strâmb și să judece drept, dacă pot, la ce catastrofă economică și socială au contribuit prin acceptul lor implicit sau direct. Celor care au fost chiar militanți și plini de ură contra “conspiraționiștilor” le-ar face bine acum o introspecție. În fața oglinzii.

Există un lucru bun în faptul că făizăr a dat în judecată România pentru a o obliga la plata celor 28 de milioane de doze de ser neutilizat în „lupta” contra plandemiei, valoarea procesului fiind de cca 550 de milioane de euro.

Vom ști, în sfârșit, ce conține sfântul contract de achiziție centralizată a inutilului și nocivului ser (contract perfectat pe sms de Ursula cu Bourla).

Acest act juridic care este achitat din bani publici, adică din banii noștri, a fost strict confidențial până acum, fiind apărat ca și când ar fi Chivotul Legii sau cele 10 porunci de pe Muntele Sinai, în variantă originală.

Acum, în instanță, acest contract va fi dezvălui. Rigorile procesului nu permit judecată pe vorbe. În plus, procesul implică o sumedenie de oameni, care nu toți vor fi suficient de militarizați și îndoctrinați ca să țină contractul secret, în continuare.

Play the music, pour the wine, brother!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - Vă mirați de ce nu s-a schimbat nimic în țara asta?

Vă mirați de ce nu s-a schimbat nimic în țara asta?

Pentru simplul fapt că nu știți să vă concentrați pe problemele esențiale și lăsați să vă fie captată atenția pe subiecte de cancan care se creează pe lângă.

Cine politizează de fapt protestele și creează impresia că protestul agricultorilor si transportatorilor ar fi politizat?

Presa. Avidă de cancan presa creează subiecte care n-ar trebui să existe. Asta pentru simplul fapt că vouă vă place mai mult cancan-ul decât subiectele serioase.

Protestatarii de la Afumati nu au acceptat niciun politician printre ei, au comunicat public ca nu participa la alt protest, ca ei stau la Afumati.

Drept urmare, ”politicul” trebuia sa fie subiect inchis.

Vă pasă de protestul acesta?

Va interesează de efectele pe care le au asupra noastra ale tuturor problemele cu care se confrunta agricultorii si transportatorii?

Atunci vorbiți, urmăriți numai: ce probleme au, ce solicitări au, ce soluții propun, care solicitări le sunt acceptate!

Orice subiect de presa, de cancan, creat pe lângă este creat ca sa duca protestul in derizoriu.

Nu mai urmăriți emisiunile care abordează subiecte pe lângă, de cancan! Așa televiziunile nu vor mai avea raiting si vor înceta.

Pentru reprezentanții Guvernului: să nu credeți voi că vă va merge cu șmecherii și că dacă ”rezolvați” 3 solicitări și că veți adopta niște acte normative ”părtinitoare” ca să ii ajute numai pe unii rezolvați problema si gata protestul.

Nu îi luați de proști și să nu credeți cumva că îi prostiți pe oamenii care sunt în stradă!

Oamenii care sunt in strada sunt dispuși sa rămână acolo până când problemele de esență din domeniile lor se vor rezolva legislativ.

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale – acesta este numitorul comun, repetabil și previzibil, al oricărui om.

Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale – acesta este numitorul comun, repetabil și previzibil, al oricărui om. Tocmai de aceea foamea, frica, privarea senzorială sau tortura fizică au fost mereu metode aproape infailibile de control și remodelare a omului.

Comunitatea de valori, apartenența la grup, cooperarea și altruismul, adică identitatea de grup, înseamnă primul rezervor de surplus comportamental (ceea ce se adaugă comportamentului de bază). Este ceea ce ne diferențiază ca membri ai unei comunități – familie, națiune, echipă, grup, confrerie, companie etc.

Asperitățile, diferențele și alegerile personale, individuale, adică identitatea individuală, se constituie într-un al doilea rezervor de surplus comportamental, cu mult mai vast și mai adânc decât primul. Datele cu caracter personal sunt indicatori de surplus comportamental, semnale infinitezimale ale comportamentului nostru individual, care ne diferențiază de ceilalți. Emoțiile, afecțiunile și opțiunile noastre, starea de sănătate, autoaprecierea, culoarea pielii, nuanța ochilor, vârsta, educația etc., sunt date cu caracter personal care sunt indisolubil legate de persoana noastră (și nu ar trebuie să fie în proprietatea nimănui, tocmai pentru că sunt identitatea noastră, adică noi înșine).

Poate părea de neînțeles sau de neimaginat, dar surplusul comportamental poate fi recoltat. Când ne manifestăm identitatea de grup, emitem semnale ale surplusului nostru comportamental. Când ne punem datele noastre cu caracter personal la dispoziția colectorilor, fie că o facem de bună voie sau forțat, fie că suntem conștienți sau nu de auto-exproprierea noastră, cu titlu gratuit, de aceste fracțiuni ale identității noastre, plămădim și dospim uriașul cozonac al surplusului comportamental pe care îl recoltează colectorii. Pe baza acestui surplus comportamental, analizat de algoritmii și inteligențele artificiale ale colectorilor atât în succesiunea ipostazelor noastre din ultimii 20 de ani (colectorii acestor date nu omit nici un detaliu al experiențelor noastre și nu uită nicio întâmplare sau eveniment din viața noastră, în timp ce noi avem memorie selectivă și afectivă, ierarhizată în privința valorilor și omisivă cu detaliile), cât și în comparație cu indivizii similari nouă, colectorii efectuează estimări și chiar predicții comportamentale. Având la dispoziție imense baze de date și capacități gigantice de procesare, colectorii surplusului comportamental pot estima, cu o precizie diabolică, ce alegeri și achiziții vom face, ce decizii vom lua mâine, peste 2 săptămâni sau până la Crăciun. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este meteorologie – estimările lor sunt exacte pentru că au ajuns să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Hazardul și incertitudinea, inerente lumii materiale, sunt țintele predicțiilor comportamentale, ținte care trebuie anihilate, pentru a se instala certitudinea în descrierea comportamentului așteptat de la noi. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este profeție care se împlinește prin simplul fapt că este rostită – predicțiile lor sunt matematic exacte și descriu un viitor determinat, în care liberul arbitru este anihilat. Prin aceste predicții comportamentale, voința noastră este canalizată, consimțământul ne este fabricat, iar personalitatea noastră este remodelată. Produsul lor predictiv suntem noi, și nu serviciile pe care le vând. Noi suntem marfa. Construind și perfecționând permanent un avatar informatic, pe modelul surplusului nostru comportamental, colectorii transformă omul din persoană în cifră și îl reduc la cel mai mic numitor comun. Suntem cum ni se sugerează să fim, cum suntem înghiontiți să fim (nudge), cum ni se dictează să fim – corectitudinea politică, valorile comunității, politicile de sănătate publică, suspiciunea omniprezentă că am fi teroriști, spălători de bani, corupți, conspiraționiști, infectați deciși să îi infecteze și pe ceilalți, ratingul de cetățean etc. sunt andrelele cu care păpușa vodoo care ni se construiește informatic, golemul nostru tehnologic, sunt condiționate și canalizate comportamental.

Evident, din această recoltă rezultă continente de bani – mai important este, însă, controlul pe care îl poate asigura. Colectorii surplusului comportamental sunt capitaliști de supraveghere, campionii „revoluției” digitale, care și-au impus modelul de „biznis” prin intermediul alianței fructuoase cu serviciile secrete, împreună cu care au generat un Big Brother planetar, atotprezent și atotputernic.

Deși nu au trecut nici 20 de ani de atunci, mulți nu își mai amintesc de vremurile legendare ale unicului corsar al oceanului virtual, cel plin de infinite resurse de surplus comportamental – mă refer la acel google originar, din anii 2001-2008, primul capitalist de supraveghere, contractant al statului sau al armatei, aliat cu serviciile secrete și cu deep state – ul american, creatorul primului mandat de președinte ale lui Barack Obama. După evenimentul din 11 septembrie 2001, când deep state – ul american era disperat să ofere o soluție la apariția acelei lebede negre (America era atacată la ea acasă, pentru prima dată de la intrarea sa în cel de-al doilea război mondial), iar google era în pragul falimentului (împreună cu tot sectorul dotcom, cum se numea atunci), a apărut ideea extracției și a procesării surplusului comportamental, ceea ce, așa cum am arăatat mai sus, oferă precizie diabolică în predicțiile comportamentale, cu condiția colectării unei baze de date gigantice. Statul profund american, inclusiv armata și serviciile secrete, au descoperit că nu mai este nevoie de bugete enorme pentru monitorizarea anti-tero, pentru că există google search și personal identity profile, după care au apărut google maps, google street, google play etc.

După ce google a pus pietrele de hotar, a aparut facebook - și oceanul s-a împățit în două, iar deep state – ul american a adoptat și facebook ca un asset (chiar mai bun în monotorizare și control decât google).

Apare amazon și oceanul se împarte în trei. Apple înțelege că nu poate sta departe de acest tip de economie de scală bazată pe predicțiile rezultate din colectarea permanentă a surplusului comportamental al clienților, și oceanul se împarte din nou, de data asta în patru.

Cele 4 mari întreprinderi tehnologice formează clubul gafa (google, apple, facebook, amazon) și fac trecerea la statutul a-național, care nu mai ține cont de legislația și fiscalitatea naționale, creându-și propriile legi si precepte morale (terms and conditions, comunity values), care nu mai sunt aplicate de instanțe sau de arbitri telurici, ci de instanțe hieratice, anonime, compuse de indivizi selectați de proprietari și din verificatori voluntari ai „adevărului” (fact checkers).

Microsoft cumpără, în 2016, linkedin, adică cca 500 de milioane de utilizatori, și își creează cortana, care integrează toți utilizatorii softurilor și ai platformelor de e-mail din proprietatea Microsoft (peste 1,2 mld), astfel asigurându-și intrarea în clubul capitaliștilor de supraveghere. Verizon cumpără yahoo, adică 1,2 mld utilizatori, și intră în club.

Urmează, desigur, twitter, tik tok, rețelele chineze de socializare, emulii gafam din SUA și Europa, inclusiv Rusia, iar oceanul virtual al surplusului comportamental devine cam aglomerat la nivelul lui 2019.

Rezerva de date cu caracter personal, odinioară infinită, nu numai că era împărțită în zeci de fracțiuni, arhipelaguri și insulițe izolate, dar amenința cu limitarea. În plus, intervine redundanța și, deci, plafonarea economiei de scală.

Pentru că biznisul capitaliștilor de supraveghere nu poate supraviețui decât în condiții de abundență a resurselor de surplus comportamental, a fost nevoie să se inventeze ceva care să spargă acest plafon și să readucă pe „piață” resurse nelimitate de date cu caracter personal.

Măsurarea pașilor, a bătăilor inimii, a nivelului apei în organism, a caloriilor consumate/arse, a ritmului și volumului respirație etc., tratamentele, procedurile medicale, invazive sau non-invazive, interacțiunea cu ceilalți, inclusiv cea din familie și din intimitate, totul a fost pus la treabă pentru a reîmprospăta stocul de surplus comportamental.

Nici asta nu a fost suficient. A fost nevoie de o pandemie pentru a impune telemedicina, tele-munca, educația și justiția digitalizate, testele obligatorii, carantina sau izolarea, supunerea față de reguli, oricât de stupide, respectul față de autorități, oricât de populate cu proști, infractori și impostori, adeziunea la ideologiile sau „știința” oficială, vaccinarea și segregarea pe criterii de (ne)vaccinare.

Iar certificatul de vaccinare, pașaportul de libertate, adeverința verde – cum vreți să le spuneți – vor pune la dispoziția colectorilor surplusului comportamental date cu caracter personal care nu mai provin din surse exclusiv externe și/sau vizibile, ci direct din corpul și din măruntaiele noastre.

Cândva, colectorii surplusului comportamental vor ști ce vrem să facem, înainte ca măcar să ne gândim să trecem la fapte. Aveți grijă, că va veni vremea pedepsirii crimăgânditului. Țidula “verde”, digitală, adoptată de UE, este drumul inexorabil către această distopie.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Sfântul Ierarh Marcu, Mitropolitul Efesului (1457)

Sfîntul Marcu este cunoscut prin marele său curaj cu care a apărat ortodoxia la Sinodul de la Florenţa (1439 d. Hr.), în ciuda opoziţiei împăratului şi Papei. El a adormit cu pace la anul 1452. Pe patul de moarte, Marcu 1-a rugat cu lacrimi pe Grigorie, ucenicul său, care mai tîrziu avea să fie strălucitul Patriarh Ghenadie, să se păzească de capcanele Apusului şi să apere pînă la capăt ortodoxia.