Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - PORTUL CONSTANȚA NU MAI POATE FI PRIVIT DOAR CA O INFRASTRUCTURĂ COMERCIALĂ. ESTE O INFRASTRUCTURĂ STRATEGICĂ ÎNTR-O ZONĂ DE RĂZBOI.

PORTUL CONSTANȚA NU MAI POATE FI PRIVIT DOAR CA O INFRASTRUCTURĂ COMERCIALĂ. ESTE O INFRASTRUCTURĂ STRATEGICĂ ÎNTR-O ZONĂ DE RĂZBOI.

Explozia dronei maritime în Dana 78 a Portului Constanța nu este un simplu incident tehnic. Este un semnal geostrategic major.

Portul Constanța se află astăzi la intersecția a trei realități extrem de sensibile:

1. războiul din Marea Neagră;

2. infrastructura energetică critică – terminale petroliere, instalații industriale, fluxuri logistice NATO/UE;

3. tranzitul și depozitarea unor cantități importante de îngrășăminte pe bază de azot, inclusiv azotat de amoniu, CAN, uree și alte produse cu risc industrial semnificativ în anumite condiții.

Întrebarea publică nu mai este doar: „Este legal importul?”

Întrebarea reală este: „Este sigur, este controlat și este compatibil cu statutul strategic al Portului Constanța?”

De ani de zile am transmis rapoarte, informări și sesizări către autorități românești și către parteneri strategici, inclusiv privind riscurile generate de depozitarea neconformă a îngrășămintelor pe bază de azot în arealul portuar.

Am atras atenția că astfel de materiale nu trebuie analizate izolat, doar prin prisma comerțului sau a profitului operatorilor. Ele trebuie analizate în raport cu amplasamentul, cantitatea, vecinătățile, condițiile de depozitare, existența infrastructurii petroliere, traficul naval, amenințările hibride și contextul militar regional.

După 5 iunie 2026, această discuție nu mai poate fi tratată ca o exagerare.

O dronă maritimă a ajuns în Portul Constanța și a explodat în Dana 78. În proximitate se află instalații petroliere, infrastructură critică și zone unde au fost discutate public cantități importante de azotat de amoniu. Presa a relatat că au existat evacuări preventive și preocupări reale privind consecințele unei explozii în alt punct al portului.

Exact despre acest tip de vulnerabilitate am avertizat constant.

În același timp, Europa discută tot mai apăsat despre dependența de fertilizanți proveniți din Rusia și Belarus. Nu este doar o problemă economică. Este o problemă de securitate. Când un stat agresor obține venituri din exporturi strategice, când lanțurile comerciale trec prin intermediari, traderi sau firme din alte state, iar marfa ajunge în porturi critice, întrebarea legitimă este: cine verifică originea reală, trasabilitatea, beneficiarul final și riscurile asociate?

Nu acuz fără probe. Dar cer ceea ce orice stat serios ar trebui să facă:

verificarea certificatelor de origine;

verificarea porturilor reale de încărcare;

verificarea producătorilor reali;

verificarea traderilor intermediari;

verificarea declarațiilor vamale;

verificarea SDS-urilor;

verificarea modului de depozitare;

verificarea distanțelor față de instalații critice;

verificarea măsurilor de intervenție în caz de atac, incendiu, explozie sau sabotaj.

Portul Constanța nu este un depozit oarecare. Este poarta strategică a României la Marea Neagră, infrastructură critică pentru NATO, Uniunea Europeană, Ucraina, Republica Moldova și securitatea regională.

De aceea, minimalizarea riscurilor, ascunderea sesizărilor, negarea documentelor, discreditarea avertizorilor și tratarea formală a controalelor nu mai sunt simple probleme administrative. Ele pot deveni vulnerabilități de securitate națională.

Când un ofițer portuar avertizează ani de zile asupra riscurilor, iar ulterior are loc un incident cu dronă maritimă în același ecosistem portuar, întrebarea nu trebuie să fie „de ce a deranjat?”, ci „de ce nu a fost ascultat mai devreme?”

Nu cer panică. Cer profesionalism.

După explozia dronei din Dana 78, nimeni nu mai poate spune că riscurile sunt teoretice.

Ele sunt reale.

Ele sunt documentabile.

Și au fost semnalate din timp.

Iulian Nicolae ŞUCHEA

Avertizor în interes public

Avocat Elena Radu - Intrebari: Ce ați prefera? Un stat partener sau un stat ostil?

 

Intrebari: 

Ce ați prefera? Un stat partener sau un stat ostil? 

Un stat care sa te sune si sa iti aducă aminte ca ai niște obligatii de plata si sa te ajute sa remediezi rapid eventuale erori din bazele de date sau împreună cu tine sa stabiliți niste termene eșalonate prin care sa plătești datoriile? 

Sau un stat care sa iti blocheze conturile si când ti-ai platit datoriile la el, dar are baza de date varza? 

Va întreb pentru ca ma gândesc sa propun un moment zero, de la care să schimbăm relația cu statul, din ambele părți: din dușmanul cetatean-stat sa devenim partenerul cetatea-stat in a ne respecta obligatiile reciproce, o relație bazata pe încredere și respect reciproc.

PS: porni de la batutul la cap sa fac un mesaj care sa se trimită deputatilor pe PL-x 155/2026

Avocat Elena Radu

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Nevoia de cercetare și rolul esențial al mediului academic

 

Rareori, în dezbaterile parlamentare asupra unei inițiative legislative, se vorbește cu adevărat despre nevoia de cercetare și despre rolul esențial al mediului academic în fundamentarea deciziilor publice. Astăzi am remarcat acest lucru și l-am evidențiat în intervenția mea.

Din păcate, de multe ori auzim discursuri despre inovare, cunoaștere și expertiză, însă în practică rigoarea științifică și fundamentarea bazată pe cercetare sunt mai puțin prezente decât se afirmă. Cercetarea nu trebuie invocată doar ca slogan, ci integrată real în procesul de elaborare a politicilor publice.

În domenii sensibile, precum securitatea cibernetică, consultarea și implicarea mediului academic, a institutelor de cercetare și a specialiștilor reprezintă un câștig pentru întreaga societate. Universitățile și cercetătorii pot aduce expertiză, analize independente și soluții validate științific, contribuind la adoptarea unor măsuri mai eficiente și mai bine adaptate realității.

Este, de altfel, un lucru firesc în multe state cu tradiție în cercetare și inovare, unde colaborarea dintre autorități, mediul academic și sectorul privat constituie o practică obișnuită și un factor important al dezvoltării.

Cred că România are nevoie de mai multă încredere în propriile universități, în cercetătorii săi și în capacitatea acestora de a contribui la rezolvarea problemelor reale ale societății. Atunci când deciziile sunt construite pe cunoaștere, expertiză și dialog, rezultatele sunt aproape întotdeauna mai bune. Deocamdată nu e cazul!

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Drona deturnata electronic special pentru a implica Ucraina și de a genera conflict diplomatic cu România.

Drona/ele era(u) cel mai probabil (confirmat acum, LE) ale Ucrainei și a(u) fost deturnate electronic cu bună știință de Rusia spre portul Constanța și litoralul românesc. Special, în sensul de a implica Ucraina și de a genera conflict diplomatic cu România.

Armata Ucraineană ne-a transmis în timp util câte sunt, unde sunt și ce să facem pentru a nu avea victime.

Și nu au fost.

Drona care a explodat ar fi putut avea traseul de mai jos pâna la dana 93 unde era terminal petrolier, dacă nu se încurca la dana 78 (stabilit de Suciu Calin, citiți-i postarea foarte bună). Oricum, arată că nu a fost accident, ci control total țintit, după ce a evitat digul.

SR

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - O imagine de ansamblu și o discuție matură despre viitorul acestor infrastructuri in toata România

Fortus este astăzi imaginea muribundă a industriei românești. Dar tocmai în această imagine apăsătoare se ascunde o întrebare uriașă: mai avem puterea să construim ceva nou sau ne mulțumim să privim cum dispare și ceea ce a mai rămas?

Poate că cea mai mare greșeală ar fi să privim Fortus doar prin ceea ce a fost. Eu cred că trebuie să-l privim prin ceea ce poate deveni.

Cândva, aici se turna oțel, se prelucrau piese uriașe și plecau spre țară și spre lume utilaje construite de mâinile și mintea oamenilor din Iași. Astăzi, lumea s-a schimbat. Dar nevoia de a produce, de a inventa și de a construi a rămas aceeași.

Poate că viitorul Fortus nu mai înseamnă utilaj greu. Poate înseamnă robotică. Poate înseamnă sisteme energetice. Poate înseamnă senzori, materiale noi, echipamente științifice, componente aerospațiale sau tehnologii pe care astăzi nici nu le bănuim.

Ceea ce știm însă cu siguranță este că un oraș care renunță la capacitatea de a produce renunță la o parte din viitorul său.

De aceea cred că trebuie o resuscitare de idei și efort susțiunt dublate de transpirație și rigoare despre ceea ce am putea numi „Fortus Viitor” – un proiect prin care una dintre cele mai importante platforme industriale ale Moldovei să primească o nouă șansă și un nou sens.

Nu am toate răspunsurile astăzi. Tocmai de aceea, în calitatea mea de parlamentar, voi solicita informații și puncte de vedere de la toate instituțiile statului care au avut sau au responsabilități în acest domeniu. Vreau să înțeleg situația juridică, economică și tehnică a fostei platforme Fortus, dar și să privesc problema la nivel național.

Fortus nu este un caz izolat. În întreaga țară există foste platforme industriale, construite cu efortul unor generații întregi, care astăzi se degradează, se fragmentează și își pierd treptat funcția economică. Avem nevoie de o imagine de ansamblu și de o discuție matură despre viitorul acestor infrastructuri.

După ce voi avea răspunsurile necesare și o evaluare serioasă a situației la nivel național, voi analiza și voi susține inițiativa legislativă cea mai potrivită pentru revitalizarea acestor mari platforme industriale și pentru readucerea lor în circuitul economic. 

Cred că nu mai putem să pierdem astfel de resurse, iar Iașul nu își permite să ignore potențialul extraordinar care încă există aici. Poate că Fortus nu mai poate fi ceea ce a fost. Dar sunt convins că poate deveni din nou ceva important pentru Iași, pentru Moldova și pentru România. Iar numele, brandul să fie dus mai departe.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deturnarea dronei ucrainene, care a ajuns până în aproape inima portului Constanța și a fost detonată controlat, a fost realizată de pe petrolierul Safeen Elona cu echipament de bruiaj avansat.

Personal, cred că deturnarea dronei ucrainene, care a ajuns până în aproape inima portului Constanța și a fost detonată controlat, a fost realizată de pe petrolierul Safeen Elona cu echipament de bruiaj avansat. Vas ce face parte din flota din umbră a Rusiei și care, surpriză, realizează nestingherit trafic de țiței rusesc, sancționat altfel, prin România. Petrolierul tocmai ieșise din portul Năvodari și se îndrepta posibil spre Rusia și de acolo a interceptat drona/dronele ucrainene (care aștepta nava rusă) și le-a orientat țintit spre inima portului Constanța.  

Generând real o operațiune sub steag fals.

Câteva opinii:

1. Există o corupție generalizată în port. O corupție pe care nu o interesează nici măcar dacă e război sau pace, că e totala oricum. Portul este condus de Mihai Teodorescu, sprijinit total de PSD și fost subordonat al lui Sorin Grindeanu. Numit recent de CA Administrația Porturilor Maritime Constanța, controlat de pesediști.

2. Am fost la o capăt de ață ca drona să explodeze în terminalul energetic, cu posibilitatea unui impact comparabil cu cel al unei bombe atomice în aglomerația Constanța (vreo jumătate de milion de locuitori);

3. Parchetul General condus de Cristina Chiriac,  favorita capabilă a președintelui, nu s-a mai autosesizat. Că nu-i problemă și, oricum, ar urmări nu corupția, ci vreo distrugere de bunuri publice; iar DIICOT si DNA fac dosare de duzină pe acolo, fără a se atinge de Mafie.

4. Există o incompetență totală a instituțiilor, de departe capul fiind armata, care nu asigură nici cea mai vagă protecție maritimă. O armată condusă de un an jumătate de generalul Vlad Gheorghiță, care, anterior, din 2020 până in 2024 a fost locțiitor pe operațiuni al șefului Statului Major General (omul care se ocupa real de conducerea efectivă). Asta pentru cei care îl plâng acum ca dă cu subsemnatul pe la DNA pentru potlogării mărunte, deși, repet, am mai scris, a fost pus în funcție de PSD;

5.  Președintele - șeful Armatei și al CSAT - e ocupat să facă guverne, deși nu are atribuții executive pe această linie și, plecat din țară, e depășit de situație. Iar. Nu vede nicio nevoie de schimbare la Armată (nu cere vreo demisie prin zona operațională), la Poliție (îl vrea in continuare la MAI pe Predoiu), la Servicii (SRI fără director de 3 ani, SIE cu director Vlase intrat în al zecelea an), e mulțumit de triada Lazurca/Vlădică/Pahonțu din zona de SN a Administrației Prezidențiale.

"Nimeni din România nu ne sesizează legat de neregulile din Portul Constanța, dar vă promit că o să ajungem și acolo”, spunea, în octombrie 2025, Laura Codruța Kovesi, șefa Parchetului European, EPPO. Nicușor Dan a criticat-o recent, că a cam făcut abuzuri.

PS Extraordinară investigația despre ce a fost la Constanța a Jurnalistului Emilian Isaila, pe care v-o recomand să o citiți 

Richard Constantinescu - Ceea ce priviți sunt rămășițele pământești ale unor oameni uciși de bestiile comuniste, de aparatul de represiune adus, sprijinit și legitimat de ocupantul sovietic.

Ceea ce priviți sunt rămășițele pământești ale unor oameni uciși de bestiile comuniste, de aparatul de represiune adus, sprijinit și legitimat de ocupantul sovietic. Oameni torturați, împușcați, aruncați în pământ, ascunși sub straturi de tăcere, minciună și frică.

Ei au plătit cu viața lor libertatea pe care noi o consumăm astăzi, nepăsători, comozi, amnezici. Libertatea de a vorbi, de a scrie, de a crede, de a refuza, de a fi român fără aprobare de la Moscova.

Iar astăzi, urmașii aceluiași imperialism lucrează din nou. Mai rafinat, mai perfid, digital. Nu mai vin doar cu tancul. Vin cu propagandă, cu nostalgii fabricate, cu minciuni despre „eliberatori”, cu dispreț față de România și cu seducția otrăvită a „tradiției și culturii ruse”.

Și îi găsesc pe mulți nepregătiți. Români care trăiesc în libertate și râd de memoria celor care au murit pentru ea. Români care dau inimioare propagandei rusești, care relativizează comunismul, care confundă ocupația cu salvarea și călăul cu fratele mai mare.

Oasele acestea sunt un rechizitoriu.

Ele vorbesc mai mult decât manualele, discursurile și comemorările oficiale. Spun că libertatea are preț. Spun că uitarea este complicitate. Spun că, atunci când o țară își disprețuiește martirii, își pregătește din nou lanțurile. 

Priviți bine aceste imagini.

Aici se termină toate poveștile tandre despre comunism. Aici se vede adevărul: teroare, înfometare, deportări, crimă, ocupație, moarte. Iar peste toate acestea, o datorie simplă: să ținem minte. Să spunem adevărul. Să nu lăsăm propaganda rusă să rămână neștiute mormintele celor uciși.

Mulțumire și respect lui Marius Oprea, omul care face ceea ce statul român ar fi trebuit să facă sistematic: să caute morții comunismului, să-i scoată din gropile tăcerii și să-i redea memoriei publice. Fără asemenea oameni, călăii ar continua să doarmă liniștiți, iar victimele ar rămâne încă o dată îngropate - de data aceasta în uitarea noastră.

Richard Constantinescu