PORTUL CONSTANȚA NU MAI POATE FI PRIVIT DOAR CA O INFRASTRUCTURĂ COMERCIALĂ. ESTE O INFRASTRUCTURĂ STRATEGICĂ ÎNTR-O ZONĂ DE RĂZBOI.
Explozia dronei maritime în Dana 78 a Portului Constanța nu este un simplu incident tehnic. Este un semnal geostrategic major.
Portul Constanța se află astăzi la intersecția a trei realități extrem de sensibile:
1. războiul din Marea Neagră;
2. infrastructura energetică critică – terminale petroliere, instalații industriale, fluxuri logistice NATO/UE;
3. tranzitul și depozitarea unor cantități importante de îngrășăminte pe bază de azot, inclusiv azotat de amoniu, CAN, uree și alte produse cu risc industrial semnificativ în anumite condiții.
Întrebarea publică nu mai este doar: „Este legal importul?”
Întrebarea reală este: „Este sigur, este controlat și este compatibil cu statutul strategic al Portului Constanța?”
De ani de zile am transmis rapoarte, informări și sesizări către autorități românești și către parteneri strategici, inclusiv privind riscurile generate de depozitarea neconformă a îngrășămintelor pe bază de azot în arealul portuar.
Am atras atenția că astfel de materiale nu trebuie analizate izolat, doar prin prisma comerțului sau a profitului operatorilor. Ele trebuie analizate în raport cu amplasamentul, cantitatea, vecinătățile, condițiile de depozitare, existența infrastructurii petroliere, traficul naval, amenințările hibride și contextul militar regional.
După 5 iunie 2026, această discuție nu mai poate fi tratată ca o exagerare.
O dronă maritimă a ajuns în Portul Constanța și a explodat în Dana 78. În proximitate se află instalații petroliere, infrastructură critică și zone unde au fost discutate public cantități importante de azotat de amoniu. Presa a relatat că au existat evacuări preventive și preocupări reale privind consecințele unei explozii în alt punct al portului.
Exact despre acest tip de vulnerabilitate am avertizat constant.
În același timp, Europa discută tot mai apăsat despre dependența de fertilizanți proveniți din Rusia și Belarus. Nu este doar o problemă economică. Este o problemă de securitate. Când un stat agresor obține venituri din exporturi strategice, când lanțurile comerciale trec prin intermediari, traderi sau firme din alte state, iar marfa ajunge în porturi critice, întrebarea legitimă este: cine verifică originea reală, trasabilitatea, beneficiarul final și riscurile asociate?
Nu acuz fără probe. Dar cer ceea ce orice stat serios ar trebui să facă:
verificarea certificatelor de origine;
verificarea porturilor reale de încărcare;
verificarea producătorilor reali;
verificarea traderilor intermediari;
verificarea declarațiilor vamale;
verificarea SDS-urilor;
verificarea modului de depozitare;
verificarea distanțelor față de instalații critice;
verificarea măsurilor de intervenție în caz de atac, incendiu, explozie sau sabotaj.
Portul Constanța nu este un depozit oarecare. Este poarta strategică a României la Marea Neagră, infrastructură critică pentru NATO, Uniunea Europeană, Ucraina, Republica Moldova și securitatea regională.
De aceea, minimalizarea riscurilor, ascunderea sesizărilor, negarea documentelor, discreditarea avertizorilor și tratarea formală a controalelor nu mai sunt simple probleme administrative. Ele pot deveni vulnerabilități de securitate națională.
Când un ofițer portuar avertizează ani de zile asupra riscurilor, iar ulterior are loc un incident cu dronă maritimă în același ecosistem portuar, întrebarea nu trebuie să fie „de ce a deranjat?”, ci „de ce nu a fost ascultat mai devreme?”
Nu cer panică. Cer profesionalism.
După explozia dronei din Dana 78, nimeni nu mai poate spune că riscurile sunt teoretice.
Ele sunt reale.
Ele sunt documentabile.
Și au fost semnalate din timp.
Iulian Nicolae ŞUCHEA
Avertizor în interes public
