Ceea ce priviți sunt rămășițele pământești ale unor oameni uciși de bestiile comuniste, de aparatul de represiune adus, sprijinit și legitimat de ocupantul sovietic. Oameni torturați, împușcați, aruncați în pământ, ascunși sub straturi de tăcere, minciună și frică.
Ei au plătit cu viața lor libertatea pe care noi o consumăm astăzi, nepăsători, comozi, amnezici. Libertatea de a vorbi, de a scrie, de a crede, de a refuza, de a fi român fără aprobare de la Moscova.
Iar astăzi, urmașii aceluiași imperialism lucrează din nou. Mai rafinat, mai perfid, digital. Nu mai vin doar cu tancul. Vin cu propagandă, cu nostalgii fabricate, cu minciuni despre „eliberatori”, cu dispreț față de România și cu seducția otrăvită a „tradiției și culturii ruse”.
Și îi găsesc pe mulți nepregătiți. Români care trăiesc în libertate și râd de memoria celor care au murit pentru ea. Români care dau inimioare propagandei rusești, care relativizează comunismul, care confundă ocupația cu salvarea și călăul cu fratele mai mare.
Oasele acestea sunt un rechizitoriu.
Ele vorbesc mai mult decât manualele, discursurile și comemorările oficiale. Spun că libertatea are preț. Spun că uitarea este complicitate. Spun că, atunci când o țară își disprețuiește martirii, își pregătește din nou lanțurile.
Priviți bine aceste imagini.
Aici se termină toate poveștile tandre despre comunism. Aici se vede adevărul: teroare, înfometare, deportări, crimă, ocupație, moarte. Iar peste toate acestea, o datorie simplă: să ținem minte. Să spunem adevărul. Să nu lăsăm propaganda rusă să rămână neștiute mormintele celor uciși.
Mulțumire și respect lui Marius Oprea, omul care face ceea ce statul român ar fi trebuit să facă sistematic: să caute morții comunismului, să-i scoată din gropile tăcerii și să-i redea memoriei publice. Fără asemenea oameni, călăii ar continua să doarmă liniștiți, iar victimele ar rămâne încă o dată îngropate - de data aceasta în uitarea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu