Apostolul şi Evanghelia de obşte - La o Sfântă muceniţă: la Utrenie – Mc 5, 24-34, iar la Liturghie – 2 Co 6, 1-10; sau Ga 3, 22-29; Mt 15, 21-28.

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La o Sfântă muceniţă: la Utrenie – Mc 5, 24-34.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 5 Vindecarea demonizatului din Gadara. Vindecarea femeii sângerânde; învierea fiicei lui Iair.

24 Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56 In 6:2

25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

26 Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

27 Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui;

Mt 9:18-25 Mt 9:21 Mt 14:36 Mc 6:56 Lc 8:40-56

28 că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“ c.

Mt 9:18-25 Mt 9:21 Mt 14:36 Mc 6:56 Lc 8:40-56

29 Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s'a vindecat de boală.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

30 Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s'a atins de hainele Mele?“

Mt 9:18-25 Lc 6:19 Lc 8:40-56

31 Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s'a atins de Mine?...“.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

32 Şi El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta.

Mt 9:18-25 Mt 9:22 Lc 8:40-56

33 Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

34 Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!“

1Rg 1:17 1Rg 20:42 2Rg 15:9 4Rg 5:19 Mt 9:18-25 Mt 9:22 Mc 10:52 Lc 7:50 Lc 8:40-56 Lc 17:19 FA 16:36 Iac 2:16 :

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La o Sfântă muceniţă: la Liturghie – 2 Co 6, 1-10; 

Noul Testament

Epistola A Doua către Corinteni

Cap. 6 Slujirea împăcării (continuare). Templul Dumnezeului Celui-Viu.

1 Fiind dar noi împreună-lucrători cu El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiţi în zadar;

1Co 15:10 2Co 5:20

2 căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat şi'n ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii –

Is 49:8 Lc 4:18-19 Evr 3:7

3 nimănui întru nimic dându-i noi prilej de poticnire, pentru ca slujirea noastră să nu fie defăimată;

1Rg 2:24

4 dimpotrivă, întru toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,

1Co 4:1 1Co 4:11 2Co 4:2 2Co 12:10

5 în bătăi, în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi,

2Co 11:23-27

6 în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică,

1Tim 4:12 Iac 3:17

7 în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga a,

1Co 2:4-5 2Co 10:4

8 prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, şi totuşi iubitori de adevăr;

Ecc 8:14 Ecc 10:6

9 ca nişte necunoscuţi, şi totuşi bine cunoscuţi; ca nişte muribunzi, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, şi totuşi nu ucişi;

Ps 117:18 2Co 4:10

10 ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţindu-i; ca unii care n'au nimic şi pe toate le stăpânesc.

Pr 13:7 2Co 7:4 Flp 2:17 Flp 4:12 Col 1:24 1Tes 1:6

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La o Sfântă muceniţă: la Liturghie – Ga 3, 22-29; 

Noul Testament

Epistola către Galateni

Cap. 3 Lege sau credinţă? Legea şi făgăduinţa. Robi şi fii.

22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca prin credinţa în Iisus Hristos făgăduinţa să fie dată celor ce cred.

Rm 3:9 Rm 3:11-19 Rm 11:32

23 Înainte însă de venirea credinţei noi eram păziţi sub lege, închişi fiind în vederea credinţei care avea să se descopere;

Ga 4:3

24 aşa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptăţim prin credinţă;

Rm 3:31 Rm 10:4

25 iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.

26 Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.

In 1:12

27 Căci câţi în Hristos v'aţi botezat, în Hristos v'aţi îmbrăcat.

Rm 6:3 Rm 13:14

28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.

Ies 12:49 Iz 47:22 In 17:11 In 17:21 Rm 3:22 Rm 10:12 1Co 12:13 Ef 2:14 Col 3:1

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La o Sfântă muceniţă: la Liturghie – Mt 15, 21-28.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 15 Spălarea mâinilor. Ce-l spurcă pe om. Vindecarea fiicei canaaneencei. A doua înmulţire a pâinilor.

21 Şi ieşind de acolo, Iisus a plecat în părţile Tirului şi ale Sidonului.

Mc 7:24-30

22 Şi iată, ieşind o femeie canaaneeancă din hotarele acelea, striga, zicând: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!, fiica mea este rău chinuită de demon“.

Mt 9:27 Mt 20:30-31 Mc 7:24-30 Mc 10:47 Lc 17:13 Lc 18:38-39

23 El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, zicând: „Elibereaz-o, că strigă în urma noastră“.

Mc 7:24-30

24 Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel“.

Is 11:12 Is 53:6 Ir 50:6 Iz 34:5 Iz 34:16 Za 11:4 Mt 10:6 Mc 7:24-30 Lc 19:10 Rm 15:8

25 Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne, ajută-mă!“

Mc 7:24-30

26 El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s'o arunci câinilor“. b

Mc 7:24-30

27 Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor“.

Mc 7:24-30 Lc 16:21

28 Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti!“ Şi s'a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

Mt 8:10 Mt 8:13 Mt 9:29 Mt 17:18 Mc 7:24-30

Biblia Ortodoxă

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Este ziua de Crăciun! Fiți binecuvântați!

 

Este ziua de Crăciun! Fiți binecuvântați!

În această lună decembrie am văzut oameni afectați de stresul Crăciunului. Pare că unii au așteptat nu Crăciunul, ci trecerea cât mai rapidă a perioadei de Crăciun … Am citit multe postări îmbufnate, scrise morocănos de persoane nemulțumite că ceilalalți trăiesc spiritul Sărbătorilor de Crăciun altfel decât ar trebui. Că uită de subiectul sărbătorilor, care este Nașterea Domnului. Că aleargă după cadouri și chilipiruri, umflând conturile comercianților. Că se îmbuibă în loc să postească și să se roage. Că își pierd vremea prin târguri luminate și colorate pe bani prea mulți de la buget etc. Cei care ne dojenesc astfel nu sunt persoane rău-intenționate, dar îmbufnările lor morocănoase nu fac altceva decât să se înscrie în corul celor care vor ca tot ceea ce înseamnă Crăciunului să se anuleze, ca nu cumva omul nou să fie deturnat de la progres și de la magia științei.

Dar …

Așteptăm și celebrăm Crăciunul, adică simbolul Nașterii Domnului, cu credința că la anul o vom putea lua de la capăt, primeniți, liberați de eșecurile, zilele rele și necazurile de peste an. Când cântăm colinde despre vestea venirii pe Pământ a Domnului, despre victoria luminii, despre steaua care strălucește și lumii vestește, cântăm și sperăm la propria (re)naștere, la ieșirea noastră din groapa emoțională.

Cei care cred își pot recăpăta entuziasmul de a trăi, în felul magic și copilăresc de a fi al colindelor, care ne îndeamnă la străduința de a fi mai buni, chiar și sub forma obiceiul de a face daruri, de care profită comercianții.

Comerțul ocazionat de această credință și de tradițiile din jurul ei este mai onest decât continentele de bani făcuți din boala, captivitatea, frica și nenorocirea altora sau din crize, pandemii și războaie mai mult sau mai puțin inventate.

Crăciunul este și aspru, pentru că te provoacă, te obligă chiar la introspecție. Ce ai făcut cu viața ta? Ai fost bun? Ai oferit mai mult decât ai primit, ca să fii binecuvântat, așa cum spunea Sfântul Pavel? Ai încercat măcar să fii cea mai bună variantă a ta? Te-ai uitat sincer în oglindă fără să ai pornirea de a o sparge?

Să nu uităm: Crăciunul a fost, pe vremea comuniștilor, evadarea din chingile totalitare, ușa secretă, utilizată chiar și de nomenklatura comunistă, prin care reintram în universul (teoretic) interzis al credinței și libertate. A fost un continuu protest contra acelei tiranii.

Azi, când tradițiile străvechi și creștinismul sunt supuse unui neîntrerupt tir al anulării, Crăciunul redevine un portal al evadării din totalitarism.

Plandemia nu a reușit să ne anuleze bucuria de a trăi, credința, libertatea și magia sărbătorilor în familie, dar cei ce urăsc Crăciunul insistă să ne dez-încânte și să ne afunde în așa-zisa lor trezire prin invențiile lor corecte politic și crizele regizate cu scopul de a ne pune în permanentă stare de sub-viețuire, ca ființe șterse, invizibile, fără scânteiere și personalitate, simplu de remodelat.

Dar, mai ales, Crăciunul este despre apărarea contra nimicniciei, despre calea de urmat pentru a evita să devenim inutili social sau figurine de plastilină în mâinile rău-intenționate ale stăpânilor păpușilor.

Treziții, corecții politic, elitele de la căpătul sforilor – toți vor să evacueze credința din om și, mai ales, creștinismul. Însă acel gol creat prin evacuare nu se umple cu ateism (care, oricum, este urât, este cenușiu, este patetic), ci cu superstiții de înlocuire, precum covidismul, claimătciengiul, zodiacul, știința canonică sau antinatalismul (pentru care omul este virusul care infectează planeta, deci trebuie combătut și redus la stadiul de rumegător). Apostolii și sfinții sunt înlocuiții cu „eroii din linia întâi”, gretele, bilgheiții, obamele ...

Ateismul și religiile de substituție nu consideră omul decât o vietate a stupului, indistinctă, un contribuabil la bunăstarea roiului (dar, mai ales, a reginei ...), un luptător pentru „binele mai mare”, care vine din și pleacă înspre neant, unde nu este nimic și unde nu se regăsește cu nimeni, deci piere.

În schimb, credințele vechi și, mai ales, creștinismul văd în om un suflet nepieritor, a cărei scânteiere divină este vizibilă și aici, în viața pe Pământ, dar și în neantul etern.

Colindatul copiilor de Crăciun este despre bucuria și rostul vieții, despre libertate și despre scânteia divină din noi. Să avem grijă să nu se piardă acest tezaur. Îmbufnați și morocănoși sau nu, am fi toți pierduți în lipsa lui.

Colindul care spune “de Crăciun fii mai bun” nu este despre a fi bun doar o lună pe an, iar în restul anului să fii cum ai chef, ci despre a fi mai bun și mai onest cu tine pentru a te schimba emoțional și structural la anul.

Așa că, fraților, vă urez: (i) să fim onești și (ii) să fim mai buni, că avem nevoie de noi.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi sfinţiţi mucenici: la Utrenie – Mt 12, 1-8, iar la Liturghie – Evr 5, 4-10; sau Flp 3, 20-21; 4, 1-4; Lc 12, 8-12; sau 6, 17-23; sau 10, 22-24; sau 14, 25-35.

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi sfinţiţi mucenici: la Utrenie – Mt 12, 1-8.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 12 Spicele culese sâmbăta. Vindecarea făcută sâmbăta. Blasfemia împotriva Sfântului Duh. Adevăratele rude ale lui Iisus.

1 În vremea aceea mergea Iisus printre holde într'o zi de sâmbătă, iar ucenicii Săi au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.

Dt 23:25 Mc 2:23-26 Lc 6:1-4

2 Văzând aceasta, fariseii au zis către El: „Iată, ucenicii tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta“.

Is 20:10 Dt 5:14 Mc 2:23-26 Lc 6:1-4 In 5:10

3 Iar El le-a zis: „Oare n'aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?,

1Rg 21:4-7 Mc 2:23-26 Lc 6:1-4

4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii-înainte, care nu-i erau îngăduite lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?

1Rg 21:4-7 Is 29:32-33 Lv 8:31 Lv 24:9 Mc 2:23-26 Lc 6:1-4

5 Sau n'aţi citit în lege că preoţii în templu calcă sâmbăta în zi de sâmbătă şi sunt fără vină?

Nm 28:9-10 Mc 2:23-26 Lc 6:1-4 In 7:22-23

6 Ci v'o spun Eu vouă că aici este Unul mai mare decât templul!

Mt 12:41-42 Lc 11:31-32

7 Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă, n'aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.

Os 6:6 Mi 6:6 Mt 9:13 Mt 23:23

8 Că Fiul Omului este Domn al sâmbetei“. a

Mc 2:28 Lc 6:5

9 Şi plecând de acolo, a venit în sinagoga lor.

Mc 3:1-2 Mc 3:4 Lc 6:6-7 Lc 6:9

10 Şi iată un om care avea o mână uscată. Şi L-au întrebat, zicând: „Este oare îngăduit să vindeci în zi de sâmbătă?“... Ca să-L învinuiască.

Mc 3:1-2 Mc 3:4 Lc 6:6-7 Lc 6:9 Lc 13:14 Lc 14:3

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi sfinţiţi mucenici: la Liturghie – Evr 5, 4-10;

Noul Testament

Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei

Cap. 5 Iisus, Marele Preot (continuare). Mustrări şi îndemnuri împotriva apostaziei.

4 Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu, precum Aaron.

Ies 28:1 Nm 16:40 2Par 26:18 In 3:27

5 Aşa şi Hristos, nu El Şi-a dat Luişi slava de a deveni Arhiereu, ci Acela Care I-a grăit: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut,

Ps 2:7 In 8:54 FA 13:33 Evr 1:5

6 aşa cum în alt loc El zice: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec.

Ps 109:4 Evr 5:10 Evr 6:20 Evr 7:17 Evr 7:21

7 El este Cel ce, în zilele trupului Său a, cu strigăt tare şi cu lacrimi a adus cereri şi rugăciuni către Cel care putea să-L mântuiască din moarte; şi ascultat a fost, de dragul evlaviei Sale.

Ps 21:24 Mt 26:36-46 Mt 26:39 Mc 14:32-42 Lc 22:39-46 In 12:27

8 Şi cu toate că era Fiu, din cele ce-a pătimit a învăţat ascultarea

Mt 26:39 Flp 2:7-8

9 şi, odată devenit desăvârşit b, tuturor celor ce-L ascultă le-a devenit pricină de mântuire veşnică,

Is 45:17

10 numit de Dumnezeu Arhiereu după rânduiala lui Melchisedec.

Ps 109:4 Evr 5:6

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi sfinţiţi mucenici: la Liturghie – Flp 3, 20-21; 4, 1-4;

Noul Testament

Epistola către Filipeni

Cap. 3 Adevărata dreptate. A-L urma pe Hristos.

20 Căci pentru noi, cetatea noastră e de la'nceput în ceruri, de unde-L şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos,

Ps 38:13 1Co 1:7 1Co 15:43 Ef 2:6 Ef 2:19 Col 3:2 Tit 2:13 Evr 9:28 Evr 12:22 Evr 13:14

21 Care va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face după chipul trupului Său de slavă, potrivit cu lucrarea puterii Lui ca pe toate Sieşi să le supună.

Rm 8:29 1Co 15:28 1Co 15:43-53 Col 3:4 1In 3:2

Noul Testament

Epistola către Filipeni

Cap. 4 Sfaturi şi îndemnuri. Pavel confirmă darul Filipenilor. Urări şi salutări.

1 Aşadar, fraţii mei iubiţi şi mult doriţi, bucuria mea şi cununa mea, aşa să staţi întru Domnul, iubiţilor!

1Tes 2:19-20

2 O rog mult pe Evodia şi mult o rog pe Sintihia a să aibă aceleaşi gânduri întru Domnul;

Flp 2:2

3 te rog de asemenea şi pe tine, adevăratule Sizig b, ajută-le şi tu, ca unora care laolaltă cu mine s'au luptat întru Evanghelie, aşa cum şi Clement şi ceilalţi împreună-lucrători cu mine, ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii.

Ies 32:32-33 Ps 68:28 Dn 12:1 Lc 10:20 Flp 1:27 Ap 3:5 Ap 13:8 Ap 17:8 Ap 20:12 Ap 20:15 Ap 21:27 :

4 Bucuraţi-vă pururea întru Domnul!; şi iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă!

2Co 13:11 Flp 3:1 Flp 2:18 1Tes 5:16

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi sfinţiţi mucenici: la Liturghie – Lc 12, 8-12; sau 6, 17-23; sau 10, 22-24; sau 14, 25-35.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 12 Mărturisirea deschisă şi fără frică a Evangheliei. Păcatul împotriva Duhului Sfânt. Parabola bogatului nesăbuit. Încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Semnele vremii. Slugile veghetoare. Iisus, pricină de dezbinare.

8 Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

Mt 10:32-33 1In 2:23 Ap 3:5

9 Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

Mt 10:32-33 Mc 8:38 Lc 9:26 2Tim 2:12 1In 2:23

10 Oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat.

Mt 12:31 Mc 3:28-29

11 Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri, nu vă îngrijiţi cum sau ce să răspundeţi sau ce să spuneţi,

Mt 10:19-20 Mc 13:11 Lc 21:12 Lc 21:14-15 In 16:13 FA 4:8

12 că Duhul Sfânt, în chiar ceasul acela, vă va învăţa ce trebuie să spuneţi“.

2Rg 23:2 Mt 10:19-20 Mc 13:11 Lc 21:12 Lc 21:14-15 FA 4:8

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 6 Spicele culese sâmbăta. Vindecarea omului cu mâna uscată. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte.

17 Şi coborând împreună cu ei, a stat într'un loc şes, El şi mulţime numeroasă de ucenici ai Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.

Mt 4:25 Mt 12:15 Mt 14:36

18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.

Mt 4:25 Mt 12:15 Mt 14:36

19 Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea dintr'Însul şi pe toţi îi vindeca.

Mt 4:25 Mt 12:15 Mt 14:36 Mc 5:30 Lc 8:45-46

20 Şi ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.

Ps 50:17 Is 57:15 Mt 5:3 Iac 2:5

21 Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, că veţi râde.

Ps 125:3-6 Is 61:2-3 Is 65:13 Is 66:10 Ir 31:25 Mt 5:4 Lc 1:53 Ap 7:16-17

22 Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi când ca pe un rău vă vor lepăda numele.

Mt 5:11-12 In 15:18-19 In 16:2 1Ptr 2:19 1Ptr 4:14

23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinţii lor aşa le făceau profeţilor a.

2Par 36:16 Ne 9:26 Is 35:10 Mt 5:12 Mt 23:30-31 Lc 11:47

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 10 Trimiterea celor şaptezeci. Vai de cetăţile nepocăite! Întoarcerea celor şaptezeci. Bucuria lui Iisus. Parabola samarineanului milostiv. Marta şi Maria.

22 Şi întorcându-Se către ucenici, a zis: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl decât numai Fiul şi cel căruia vrea Fiul să-i descopere“.

Mt 11:25-27 Mt 28:8 Mt 28:18 In 1:18 In 3:35 In 5:27 In 6:44 In 8:55 In 10:15 In 13:3 In 17:2 In 17:25 :

23 Şi întorcându-Se către ucenici, le-a zis îndeosebi: „Fericiţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi!,

Mt 13:16-17

24 că vă spun Eu vouă: Mulţi profeţi şi împăraţi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n'au văzut, şi să audă ce auziţi voi, dar n'au auzit!“

Mt 13:16-17 Is 64:1 In 8:56 Evr 11:39 1Ptr 1:10

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 14 Hidropicul vindecat sâmbăta. Alegerea unui loc în societate. Parabola despre cina cea mare. Lepădarea de sine.

25 Şi mergeau cu El mulţimi numeroase; şi, întorcându-Se, le-a zis:

26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte b pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe surori, până şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

Dt 33:9 Dt 18:29 Mt 10:37-38 Mt 16:24 Mc 8:34 In 12:15 Ap 12:11

27 Şi cel ce nu-şi poartă crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu.

Mt 10:37-38 Mt 16:24 Mc 8:34 Lc 9:23

28 Cine dintre voi, vrând să-şi zidească un turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?,

29 ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l isprăvească, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,

30 zicând: Acest om a început să zidească şi n'a putut isprăvi!...

31 Sau care împărat, plecând să se bată'n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e'n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii?

32 Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.

33 Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu.

Flp 3:7

34 Bună este sarea; dar dacă şi sarea îşi va pierde gustul, cu ce va fi dreasă?

Mt 5:13 Mc 9:50

35 Nu mai e bună de nimic, nici în pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Mt 11:15 Mt 13:9 Mt 13:43 Mc 4:9 Mc 4:23 Lc 8:8

Biblia Ortodoxă

Soborul Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi pomenirea Sfîntului şi Dreptului Iosif, logodnicul (26 decembrie)

Soborul Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi pomenirea Sfîntului şi Dreptului Iosif, logodnicul

(26 decembrie)

Sfîntul Iosif era de neam împărătesc din casa lui David şi a lui Solomon, nepot al lui Matat şi strănepot al lui Eleazar, fecior lui Iacov după fire, iar lui Ili după lege; pentru că Matat, moşul lui, născînd pe Iosif, tatăl său, a murit. Pe femeia lui Matat, mama lui Iacov, a luat-o Melhie, din neamul lui Natan fiul lui David şi a născut pe Ili; deci Ili a luat femeie şi a murit fără fii. După dînsul, Iacov, care era frate al lui dintr-o maică, nu şi dintr-un tată, a luat pe femeia lui, - de vreme ce legea poruncea aşa: de va muri cineva neavînd feciori, să ia fratele lui pe femeia lui, ca să continuie sămînţa fratelui său. Deci, după acea lege, Iacov a luat pe femeia fratelui său şi a născut pe Sfîntul Iosif logodnicul.

Astfel Iosif era, după cum s-a zis, fiu al amîndorura, al lui Iacov după fire, iar al lui Ili după lege. Pentru care pricină Sfîntul Evanghelist Luca, scriind neamul Domnului nostru Iisus Hristos, a pus pe Ili, tatăl lui Iosif, grăind despre Hristos aşa: Care este, precum se pare, fiul lui Iosif, al lui Ili şi al lui Matat. Pe Ili zice în loc de Iacov. Şi este neunire la înţelegere despre acest Iosif, între apuseni şi între cei din răsărit. Apusenii zic că a fost feciorelnic pînă la sfîrşitul vieţii sale, necunoscînd nicidecum însoţire, iar răsăritenii zic că a avut o femeie şi a avut fii. Nichifor, istoricul cel vechi, grec luînd acestea de la Sfîntul Ipolit, povesteşte că a luat femeie cu numele de Salomi. Însă să nu înţelegeţi că este acea Salomi, care era în Betleem şi care s-a numit moaşă Domnului, ci alta. Aceea era rudenie cu Elisabeta şi cu Născătoarea de Dumnezeu, iar aceasta era fata lui Agheu, fratele lui Zaharia, tatăl înainte-Mergătorului. Agheu şi Zaharia au fost feciorii preotului Varahie.

Sfîntul Iosif, cu această Salomi, fiica lui Agheu, vieţuind întru însoţire cinstită, a născut patru fii: pe Iacob, pe Simon, pe Iuda şi pe Iosie şi două fete: pe Estir şi pe Tamar, sau, precum zic alţii, pe Marta. Sinaxarul din Duminica sfintelor mironosiţe adaugă şi a treia fată, cu numele Salomi, care a fost dată după Zevedei. Gheorghe Chedrin, pomenind două fete ale lui Iosif, pe una dintr-însele, cu numele de Maria, zice că ar fi fost dată după Cleopa, fratele lui Iosif, după întoarcerea acestuia din Egipt. Însă Maria aceasta se pare că este Marta sau Tamar. Dar oricare şi oricîte ar fi fost fetele, aceasta este adevărat că Sfîntul Iosif a fost însurat şi a născut fii şi fete.

După răposarea femeii sale, Salomi, Sfîntul Iosif a văduvit, petrecîndu-şi zilele sale întru curăţie; căci se mărturiseşte de viaţa lui cea sfîntă şi fără de prihană în Sfînta Evanghelie, deşi în scurte cuvinte, însă foarte lăudătoare: iar Iosif bărbat, drept fiind. Ce poate fi mai mare decît această mărturie? Atît a fost de drept, încît a covîrşit cu sfinţenia sa pe ceilalţi drepţi strămoşi şi patriarhi. Căci cine s-a aflat vrednic a fi logodnic şi cu părerea soţ al Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu? Cui i s-a dat o cinste ca aceasta, să fie numit tatăl lui Hristos? Cu adevărat pe acest bărbat l-a aflat Domnul după voia Sa, căruia cele ascunse şi cele tăinuite ale înţelepciunii Sale i-a arătat, făcîndu-l slujitor Tainei mîntuirii noastre. Cu adevărat era vrednic de cinste şi de o slujbă ca aceasta, pentru desăvîrşita sa viaţă plină de fapte bune.

Deci, fiind el bătrîn de optzeci de ani, a fost logodită cu dînsul Preacurata Fecioara Maria şi dată lui pentru păzirea fecioriei ei, iar nu spre însoţire trupească, căci îi slujea ei ca Maicii Domnului şi ca Doamnei şi Stăpînei Sale şi a toată lumea, încredinţîndu-se de la îngerul care i se arătase lui în somn. Asemenea slujea şi lui Dumnezeu, Pruncului celui întîi născut dintr-însa, cu toată buna cucernicie şi cu frică, fugind în Egipt şi de acolo întorcîndu-se şi petrecînd în Nazaret. Apoi le cîştiga hrană din osteneala mîinilor lui, căci era lucrător de lemn şi sărac, deşi era de neam împărătesc, pentru că Domnul a voit a se naşte în sărăcie, luînd numai trup de neam împărătesc, nu şi slava împărătească, bogăţie şi stăpînire. Deci săracă a voit a fi Maica Sa, Preacurata Fecioară, sărac a voit a avea şi pe cel cu părere de tată, dînd chip de smerenie.

Vieţuind Sfîntul Iosif toţi anii vieţii sale, o sută zece ani, s-a sfîrşit în pace şi s-a dus la părinţii săi, care erau în iad, ducîndu-le veste de bucurie şi de încredinţare, că a venit Mesia cel dorit, Cel ce are să elibereze şi să mîntuiască neamul omenesc, Hristos Domnul, Căruia I se cuvine slavă, în veci. Amin.

Viețile Sfinților

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La un sfinţit mucenic: la Liturghie – Evr 13, 7-16; Lc 12, 32-40.

 

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La un sfinţit mucenic: la Liturghie – Evr 13, 7-16; 

Noul Testament

Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei

Cap. 13 Slujire bineplăcută lui Dumnezeu. Binecuvântare şi salutări.

7 Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, cei ce v'au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire d luând seama, urmaţi-le credinţa.

Cant 3:3 1Co 4:16 1Tes 5:12 Evr 6:12

8 Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci.

Ap 1:4

9 Nu vă lăsaţi amăgiţi de învăţături felurite şi străine, căci bine este ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri de la care cei ce s'au dedat la ele n'au avut nici un folos e.

Pr 4:23 Sir 33:3 Ef 4:14 Col 2:8

10 Noi avem un Altar f de la care cei ce slujesc Cortului g n'au dreptul să mănânce.

Iz 40:46 1Co 9:13

11 Într'adevăr, trupurile animalelor al căror sânge e adus de arhiereu în altar ca jertfă pentru păcat sunt arse în afara taberei.

Ies 29:14 Lv 4:12 Lv 6:30 Lv 16:27

12 Iată de ce şi Iisus, pentru ca El să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii.

Nm 19:3 Mt 21:39 Mc 12:8 Lc 20:15 Ef 5:25-26

13 Să ieşim aşadar la El în afara taberei, purtându-I ocara;

Is 6:6 Evr 11:26 1Ptr 4:14

14 că nu avem aici cetate stătătoare, ci căutăm pe aceea ce va să fie.

Flp 3:20 Evr 11:10 Evr 11:16 Evr 12:22

15 Prin El deci să-I aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică roada buzelor care-I mărturisesc numele.

2Par 29:31 Ps 49:14 Ps 49:23 Ps 106:7 Ps 115:8 Os 14:3 Iona 2:10 Col 3:17 1Ptr 2:5

16 Nu uitaţi facerea-de-bine şi părtăşia bunurilor, căci în jertfe ca acestea găseşte Dumnezeu plăcere.

Flp 4:18

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La un sfinţit mucenic: la Liturghie –  Lc 12, 32-40.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 12 Mărturisirea deschisă şi fără frică a Evangheliei. Păcatul împotriva Duhului Sfânt. Parabola bogatului nesăbuit. Încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Semnele vremii. Slugile veghetoare. Iisus, pricină de dezbinare.

32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăţia.

Is 41:14 Mt 25:33-34 Lc 22:29 Ap 1:6

33 Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârşită în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n'o strică;

Ecc 11:1 Mt 6:20-21 Mt 19:21 Mc 10:21 Lc 11:41 Lc 18:21-22 FA 2:45 1Tim 6:19

34 fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi şi inima voastră.

Mt 6:20-21

35 Să vă fie mijlocurile'ncinse şi făcliile aprinse;

Ies 12:11 3Rg 18:46 4Rg 4:29 4Rg 9:1 Iov 38:3 Iov 40:7 Pr 31:17 Ir 1:17 Mt 25:1 Mt 25:7 Ef 6:14 1Ptr 1:13 :

36 şi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul când se va întoarce de la nuntă, ca venind el şi bătând, îndată să-i deschidă.

Mt 25:1 Mt 25:6 Mc 13:35-36

37 Fericiţi sunt servii aceia pe care stăpânul, când vine, îi va afla priveghind. Adevăr vă spun, că se va încinge şi-i va pune la masă şi, venind lângă ei, le va sluji.

Mt 24:46-47 Mc 13:35-36 Lc 17:7-8 In 13:4

38 Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt ei de-i va găsi aşa.

Mc 13:35-36

39 Dar s'o ştiţi pe asta, că de-ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n'ar lăsa să i se spargă casa.

Ecc 9:12 Mt 24:43 1Tes 5:2 2Ptr 3:10 Ap 3:3 Ap 16:25

40 Aşadar, şi voi fiţi gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiţi“.

Mt 24:42 Mt 24:43-44 Mt 25:13 Mc 13:33 Lc 21:36 1Tes 5:2 Ap 16:15

Biblia Ortodoxă

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi mucenici: la Utrenie – Lc 21, 12-19, iar la Liturghie – Rm 8, 28-29; sau Evr 11, 33-40; Mt 10, 16-22.

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi mucenici: la Utrenie – Lc 21, 12-19.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 21 Banul văduvei. Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Îndemn la priveghere.

12 Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la'mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu.

Mt 10:17-18 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Lc 12:11 In 15:20 In 16:2 FA 25:23

13 Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire;

Mt 10:17-18 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13

14 puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai'nainte ce veţi răspunde;

Mt 10:19-22 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Lc 12:11-12 In 16:13

15 că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta'mpotrivă, nici să-i răspundă.

Ies 4:12 Is 54:17 Mt 10:19-22 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Lc 12:11-12 In 16:13 FA 6:10

16 Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi,

Plg 1:20 Mi 7:6 Mt 10:19-22 Mt 10:21-22 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13

17 şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu;

Mt 10:19-22 Mt 10:21-22 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13

18 dar păr din capul vostru nu va pieri.

1Rg 14:45 Mt 10:21-22 Mt 10:30 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Lc 12:7

19 Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.

Mt 10:22 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Evr 10:36 Iac 5:8 Ap 3:10

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi mucenici: la Liturghie – Rm 8, 28-29; 

Noul Testament

Epistola către Romani

Cap. 8 Viaţă întru Duhul. Slava ce va să fie. Iubirea lui Dumnezeu.

28 Şi ştim că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemaţi potrivit planului Său;

Ef 1:11 Ef 3:11

29 că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulţi fraţi k.

In 20:17 1Co 15:49 Ef 1:4 Col 1:18 Evr 1:6

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi mucenici: la Liturghie – Evr 11, 33-40;

Noul Testament

Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei

Cap. 11 Credinţa.

33 care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţe, au astupat gurile leilor,

Jd 14:6-7 1Rg 17:34 Dn 6:23-24 Mt 5:12

34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au întărit din propria lor slăbiciune, s'au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă,

Jd 16:28 1Rg 14:6 1Rg 19:11 Iov 41:10 Is 38:5 Dn 3:23-25 Dn 3:27 Mt 5:12

35 femei care şi-au luat morţii înviaţi; iar alţii au fost chinuiţi, nevrând să primească eliberarea, pentru a-şi dobândi una mai bună, învierea m;

3Rg 17:17-24 4Rg 4:25-37 2Mac 6:18-32 2Mac 7:1-42 Mt 5:12 Mt 21:35

36 iar alţii au suferit batjocoriri şi bice, şi chiar lanţuri şi'nchisoare,

Fc 39:20 Jd 16:25 3Rg 22:26-27 2Par 18:25-26 Ps 122:3-4 Ir 20:2 Mt 5:12

37 au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi'n piei de capră, strâmtoraţi, necăjiţi, înjosiţi,

2Par 24:21 Ps 106:4-5 Ir 26:23 Mt 5:12

38 – ei, de care lumea nu era vrednică! – rătăcind în pustiuri, în munţi, în peşteri şi'n crăpăturile pământului.

1Rg 22:1 Mt 5:12

39 Şi toţi aceştia, deşi primiseră bună mărturie pe temeiul credinţei lor, n'au primit roadele făgăduinţei n;

Lc 10:24

40 pentru că Dumnezeu prevăzuse pentru noi ceva mai bun, aşa ca ei să nu ajungă fără noi la desăvârşire o.

Apostolul şi Evanghelia de obşte - La mai mulţi mucenici: la Liturghie –  Mt 10, 16-22.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 10 Numele celor doisprezece apostoli; trimiterea lor la propovăduire. A-L mărturisi pe Hristos în faţa oamenilor.

16 Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii.

Mt 7:15 Lc 10:3 Lc 11:49 In 10:12 FA 20:29 Rm 16:19 Flp 2:15

17 Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi'n sinagogile lor vă vor biciui.

Mt 24:14 Mt 24:17 Mc 6:11 Mc 13:9 Lc 21:12-13 In 16:2 FA 5:40 FA 25:23

18 Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor.

Mt 24:14 Mt 24:17 Mc 6:11 Mc 13:9 Lc 21:12-13 FA 5:40 FA 25:23

19 Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi;

Ies 4:12 Ir 1:7 Mc 13:11-13 Lc 12:11 Lc 21:14-17 Lc 21:22 In 16:13 FA 4:8

20 fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi.

2Rg 23:2 Is 4:12 Ir 1:7 Mc 13:11-13 Lc 12:12 Lc 12:11 Lc 21:14-17 Lc 21:22 In 16:13 FA 4:8

21 Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.

Mi 7:6 Mc 13:11-13 Mc 13:12 Lc 21:14-17 Lc 21:16-18 Lc 21:22 FA 4:8

22 Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Dn 12:12 Za 12:3 Sir 11:20 Mt 5:11 Mt 24:9 Mt 24:13 Mc 13:11-13 Lc 21:14-17 Lc 21:16-18 Lc 21:19 Lc 21:22 In 15:18 FA 4:8 :

Biblia Ortodoxă