Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Adevărul ca datorie și minciuna ca delict (Partea a III-a)

Adevărul ca datorie și minciuna ca delict

(Partea a III-a)

O lume în totalitate curățită de minciuni, în care adevărul este o datorie și un imperativ moral implacabil, este nu doar utopică, este de-a dreptul imposibilă.

Odată cu apariția limbajului – adică, de la începutul lumii – a apărut și minciuna, fiind inerentă creșterii și maturizării omului, istoriei și miturilor umanității.

Toți mințim:

- la 3-4 ani, când învățăm să le facem farse părinților și bunicilor,

- la 7-8 ani, când pretindem că am uitat caietul acasă pentru a-l convinge pe învățător că avem motive obiective care explică omisiunea de a ne fi făcut temele,

- la 16-17 ani, când mințim potențiala pereche cât de buni, deștepți, drepți și musculoși suntem,

- la 30 de ani, când ne dăm răciți pentru a nu veni la o ședință de judecată care trebuie amânată, și chiar

- la 60—70 de ani, când mințim nepoții, pentru a-i face să se amuze și să mai treacă pe la noi.

Gluma, farsa, tăcerile cu tâlc, figurile retorice (metafore, simboluri, alegorii), ficțiunile, miturile, realitățile imaginative – toate sunt, într-o oarecare măsură, forme de minciună. Cele mai multe dintre ele sunt inofensive. De ce le practicăm? Pentru că ne condimentează viața. Pentru că, fără ele, am avea o existență urâtă. Pentru că ne atrag sau ne distrag atenția și ne face să trăim emoții în comun.

Exprimarea, în sine, cuvântul, nu este nici moral, nici imoral. Cuvântul devine moral sau imoral prin întrebuințarea premeditată care i se dă, prin conștiința care îl folosește. Narațiunea, fantezia, teatrul, poezia, toate utilizează un tip special de fals, de care suntem conștienți, pentru că suntem într-un consens implicit cu autorul. Aceste reprezentări nici nu sunt adevărate în sensul propriu, dar nici nu sunt minciuni ofensive, intenționate. Schopenhauer spunea că minciuna este rea și vinovată pentru că este lansată fără milă, cu intenția de a produce rău și de a procura autorului plăceri nemeritate sau perverse. Minciuna, care înseamnă viclenie, este imorală, ca și violența, pentru că provoacă nedreptate socială.

Mințim în diplomație, mințim în război, mințim în pandemii, mințim când cauzăm sau agravăm crize. Mințim și considerăm că e nobil să o facem, de dragul științei, al libertății, al puterii (care nu trebuie să intre pe mâna „extremiștilor” sau a „conspiraționiștilor”), al banilor...

Îi mințim pe alții și ne mințim noi înșine. Cea mai mare problemă a lumii actuale este depresia. Minciunile despre noi înșine, pe care ni le amestecăm cu istoria personală și cu aspirațiile sau idealurile proprii, construiesc un „eu evocator” diferit de realitate. Impactul cu realitatea determină senzație de cădere, panică și angoasă, ceea ce înseamnă chiar ingredientele depresiei. Rețelele de socializare contribuie masiv la această amețitoare aterizare forțată.

Iar mincinosul vrea să fie mințit, din diverse motive – teamă de adevăr, aversiunea față de pierderi și schimbare, iluzia de siguranță și protecție, nevoia de a crede în ceva, etichetele de status, tatuajul mental. Mincinosul se minte și se lasă mințit și ca urmare a „decupării” realității pentru a o încadra în propria narațiune, precum și din motive de gândire simplificată (oligo-rațiune), cum ar fi imitarea autorității sau a eroilor mainstream, gândirea de grup, înscrierea în curent sau adaptarea la „zgomotul cartierului” ș.a.m.d.

Omul cu voința puternică dar lipsit total sau parțial de bună-credință minte pentru că toți ceilalți sunt o adunătură de imperfecți care trebuie să se alinieze „adevărului” său. Destul de frecvent, acest gen de mincinoși se insinuează în liga selectă a elitelor conducătoare – Vilfredo Pareto îi numea „elite – vulpi”, pentru că sunt intriganți, corupți și vicleni.

A spune adevărul poate declanșa reacții negative neașteptate, dureroase, dușmănii și adversități pe vecie. De aceea, diplomația, plină de jumătăți de adevăruri și de simulații/prefecătorii, este uneori preferabilă.

Talleyrand spunea: "omului i s-a dat cuvântul ca să-și poata ascunde gândul" și că "este mult mai ușor să declami decât să dovedești ori să predici morala decăt să fii sincer".

În romanul Calea Regilor, de Brian Sanderson (vol. II) este o poveste bizară despre minciuna „nobilă” și reacția oamenilor la descoperirea urâtului adevăr. Poporul uvara era pașnic, supus, blazat și guvernat de o regulă aparent minoră, însă cu consecințe gigantice în plan social: împăratul acelui popor nu îngăduia nicio greșeală. Orice greșeală, oricât de neseminficativă, era pedepsită cu moartea. Judecător sau om de rând, orice membru al poporului uvara repeta la fiecare sancțiune „toți știm că împăratul nostru nu înăduie nicio greșelă”, deci sancțiunea este „justificată”. Din întâmplare, poporul uvara descoperă că împăratul murise de mult, dar nimeni nu avusese curajul să verifice … Odată aflat urâtul adevăr – adică, faptul că, pe baza unei reguli incerte emise de un suveran de mult trecut la cele veșnice, poporul uvara și-a ucis cu regularitate semenii – societatea s-a revoltat cu violență, trecând de la cea mai strictă legalitate, la cea mai adâncă dezordine, ceea ce a și dus la distrugere totală.

Adevărul este un drept natural al omului, numai că dreptul la adevăr se poate transforma ușor în dreptul la minciună. Adevărul poate devenit un trans-adevăr, iar această constatare, tipică lumii post-moderne, este debilitantă.

Iar adevărul nu poate fi cuantificat. Bonum non est in mathematicis … Omul nu poate fi un mecanism – cel puțin așa credea Aristotel.

De altfel, Bertrand Rusell, un progresist de felul său, susținea (cu o oarecare ironie), că matematica este singura știință în care nu se știe niciodată despre ce se vorbește și dacă ceea ce se spune chiar este adevărat... Nu avem nicio idee clară despre natura entităților matematice, care rămân obscure și uneori absolut inexplicabile. Este foarte curios că putem vorbi cu precizie despre lucruri pe care le ignoram …

Matematica nu este singura știință care are aceste „calități”. La fel sunt și virusologia și climatologia … Oamenii acestor științe și fanii și tatuații mental vorbesc cu precizie tăioasă despre o mulțime de lucruri pe care le ignoră, dar le bănuiesc, le imaginează și le forțează să se potrivească în tiparul propriilor dorințe, credințe și ideologii. Și, deseori, după planul de cercetare plătit de sponsori …

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Adevărul ca datorie și minciuna ca delict (Partea a II-a)

Adevărul ca datorie și minciuna ca delict

(Partea a II-a)

Arthur Schopenhauer a susținut cu fermitate că „orice minciună este o injustiție, cu excepția legitimei apărări împotriva violenței și a vicleniei”, dar a reținut că există cazuri în care „avem chiar datoria de a minți” și, mai mult, că există minciuni sublime*.

*Fundamentele moralei, Editura Antet, București, 2011, p.118.

Într-adevăr, Codul penal român exonerează de vină penală autorul unei fapte săvârșită ca legitimă apărare a sa ori a altei persoane.

Minciuni "nobile, morale" pot fi acelea ale medicului care ascunde bolnavului starea lui reală, a ofițerului prizonier care nu trădează secretele militare ale patriei, a duhovnicului care păstrează secretul spovedaniei. În aceste exemple nu se săvârșește nicio nedreptate, nici o trădare, nici o înjosire, ci dimpotrivă. Dar nu și în cazul în care un sistem opresiv (sau un sistem democratic pervertit) utilizează minciuna pentru scopuri politice și tiranie.

André Comte-Sponville a susținut că buna credință este virtutea oamenilor care merită să fie crezuți, o virtute care ar trebui să ne dicteze faptele, cuvintele și chiar gândurile. Dar omul este acel animal care poate minți și care trebuie uneori să mintă pentru a supraviețui, pentru a salva o persoană sau pentru a se opune barbariei**.

** André Comte-Sponville, Mic tratat al marilor virtuți, Editura Univers, București, 1998, p. 216 și p. 221.

Codul civil român stabilește o prezumție de bună credință, iar Codul de procedură penală și Constituția stabilesc o prezumție de nevinovăție de care trebuie să se bucure toată lumea, pentru că buna credință și bunul simț comun sunt starea normală, naturală, a omului.

Este foarte grav că legi, cutume și comportamente administrative au ajuns să ne suspecteze pe toți de inversul acestor prezumții. Autoritățile publice sau mega-comercianții au creat, în epoca post-modernă, nenumărate tipuri de caziere, care stochează informații negative despre noi toți: cazier judiciar, fiscal, comercial, bancar și, mai nou, cazier digital - sanitar…

Suspiciunea la adresa omului de rând este esența sistemului de credit social (rating de cetățean) care face din China cea mai implacabilă formă de totalitatism și care stârnește invidie tuturor statelor „liberale” occidentale cu tendințe totalitare. Sarcastic, cazierul de cetățean este impus de un sistem statal care s-a obișnuit să mintă „nobil” și, respectiv, de mega-comercianții care se fac vinovați crime contra umanității de încălcă ale drepturilor omului și ale libertăților cetățenești.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Adevărul ca datorie și minciuna ca delict (Partea I)

Adevărul ca datorie și minciuna ca delict

(Partea I)

La sfârșitul sec. al XVIII-lea, unul dintre cei mai mari filosofi germani, Immanuel Kant, a emis și argumentat cele mai severe precepte relative la minciună. Pentru Kant, a spune adevărul era o datorie legală și un principiu moral fundamental. A minți era deopotrivă un delict și un păcat capital.

Poate că o să vi se pară șocant, dar Kant arată că prima crimă relatată în Biblie nu este fratricidul comis de Cain contra lui Abel, ci minciuna spusă de șarpele care a convins-o pe Eva că nu va păți nimic dacă va mânca din mărul cunoașterii. Altă surpriză majoră: în concepția lui Kant, minciuna este ca un vakseen care introduce animalitatea în om (Kant era contra vakseenului) și care îl intoxică exact cum ar face-o o otravă.

Kant se situează în contradicție cu o întreagă serie de filosofi și teologi care fie au justificat „minciuna ca medicament”, necesară pentru a proteja interesul public și binele cel mare, fie au atras atenția că, în viața, este uneori necesar să minți.

Dacă Platon și unii teologi neoplatonicieni din perioada patristică (sec. III – IV A.D.) au considerat că există rațiuni mai mari decât adevărul care îndrituiesc elitele mundane să mintă pentru a „vindeca” un rău public suprem, Aristotel a susținut că minciuna este mereu josnică și blamabilă în sine, în timp ce adevărul este frumos și lăudabil*.

*Etica Nicomahică, Editura IRI, București, 1998, p.99.

Pe de altă parte, chiar în epoca în care Kant a emis postulatele sale morale relative la adevăr și minciună, un filosof francez, Benjamin Constant, l-a acuzat de radicalism, arătând că, în concret, omul poate fi obligat să mintă. De exemplu, pentru a salva viața cuiva căutat de un ucigaș, vom minți. Pe de altă parte, Benjamin Constant a arătat că adevărul ca datorie presupune un drept la adevăr. Dar nu poate fi admis un drept la adevăr în cazul în care adevărul ar provoca prejudicii majore altora. A spune adevărul este o datorie numai față de cel care are dreptul la adevăr, iar nu și față de cel care ar putea folosi adevărul pentru a provoca suferințe altora**. Kant, în schimb, a susținut că adevărul nu este o proprietate asupra căreia să acordăm drepturi unora și le refuzăm drepturi altora, ci este datorie absolută. Disputa, însă, nu s-a terminat cu victoria lui Kant, ci al lui Constant.

**aceasta pare a fi, explicit sau implicit, justificarea minciunilor – medicament utilizate în plandemie, în războiale „moderne” și în așa-zisa luptă contra schimbărilor climaterice

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Duminică:la Utrenie – Lc 24, 12-35, iar la Liturghie – 2Co 6, 1-10; Mt 25, 14-30.

 

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Duminică:la Utrenie – Lc 24, 12-35.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 24 Învierea Domnului. În drum spre Emaus. Iisus li Se arată apostolilor. Înălţarea la cer.

12 Iar Petru s'a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse.

In 20:3-7

13 Şi iată că'n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.

Mc 16:12-13

14 Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.

Mc 16:12-13

15 Şi a fost că'n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.

Mt 18:20 Mc 16:12-13 Mc 24:36

16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.

Mt 26:65-66 In 20:14 In 21:4

17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit şi erau trişti.

18 Şi răspunzând unul cu numele Cleopa b, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin c în Ierusalim şi nu ştii cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“

19 Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor;

Mt 21:11 Mt 21:46 Lc 7:16 In 3:2 In 4:19 In 6:14 In 9:17 FA 2:22 FA 7:22

20 cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit.

Mt 26:2 FA 13:27

21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea.

Lc 1:68 Lc 2:38 FA 1:6

22 Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt

Mt 28:8 Mc 16:10 Lc 24:3 Lc 24:9 In 20:18

23 şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu.

24 Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“.

In 20:3-8

25 Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeţii!

Mt 26:24 Lc 18:31-33 Lc 24:44 Ga 3:1

26 Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre'ntru slava Sa?“

Is 50:6 Mi 2:13 Mt 16:21 Mt 26:24 Mt 26:54 Mc 8:31 Lc 9:22 Lc 17:25 Lc 18:31-33 Lc 24:46 In 5:39 In 7:39 In 12:16 In 12:23 In 13:31-32 In 17:1 In 17:5 In 20:9 FA 3:13 FA 3:18 FA 3:24 FA 17:3 Evr 2:10 1Ptr 1:11

27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.

Fc 3:15 Fc 49:10 Dt 18:15 Iov 17:25 Iov 68:9 Ps 21:1-18 Is 40:10 Is 50:6 Is 52:1-15 Is 53:1-12 Ir 23:5 Iz 34:23 Iz 37:24 Dn 9:24 Mi 7:20 Mt 26:24 Lc 18:31-33 Lc 24:44 Lc 44:45 In 5:39 In 20:9 FA 3:18 FA 3:24

28 Şi s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe.

Mc 6:48

29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s'a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei.

Jd 19:9 Is 54:1

30 Şi a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat.

1Rg 9:13 Lc 22:19 FA 10:41

31 Şi s'au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut.

32 Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“

Ir 20:9 Ir 23:29

33 Şi'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,

34 care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s'a arătat lui Simon.

1Co 15:4-5

35 Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii d.

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Duminică: la Liturghie – 2Co 6, 1-10;

Noul Testament

Epistola A Doua către Corinteni

Cap. 6 Slujirea împăcării (continuare). Templul Dumnezeului Celui-Viu.

1 Fiind dar noi împreună-lucrători cu El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiţi în zadar;

1Co 15:10 2Co 5:20

2 căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat şi'n ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii –

Is 49:8 Lc 4:18-19 Evr 3:7

3 nimănui întru nimic dându-i noi prilej de poticnire, pentru ca slujirea noastră să nu fie defăimată;

1Rg 2:24

4 dimpotrivă, întru toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,

1Co 4:1 1Co 4:11 2Co 4:2 2Co 12:10

5 în bătăi, în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi,

2Co 11:23-27

6 în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică,

 1Tim 4:12 Iac 3:17

7 în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga a,

1Co 2:4-5 2Co 10:4

8 prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, şi totuşi iubitori de adevăr;

Ecc 8:14 Ecc 10:6

9 ca nişte necunoscuţi, şi totuşi bine cunoscuţi; ca nişte muribunzi, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, şi totuşi nu ucişi;

Ps 117:18 2Co 4:10

10 ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţindu-i; ca unii care n'au nimic şi pe toate le stăpânesc.

Pr 13:7 2Co 7:4 Flp 2:17 Flp 4:12 Col 1:24 1Tes 1:6

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Duminică:la Utrenie – Mt 25, 14-30.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 25 A doua parte a cuvântării eshatologice: parabola celor zece fecioare; parabola talanţilor; Judecata de Apoi.

14 Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a încredinţat avuţia sa:

Mt 21:33 Mc 13:34 Lc 19:12-27

15 unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Lc 19:12-27 Rm 12:6 1Co 12:11

16 Îndată plecând cel ce primise cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.

Lc 19:12-27

17 De asemenea, şi cel cu doi a câştigat încă doi.

Lc 19:12-27

18 Iar cel care primise un talant s'a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.

Lc 19:12-27

19 Şi după multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi s'a socotit cu ele.

Mt 18:23 Lc 19:12-27

20 Şi apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

21 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

Dn 12:2 Is 61:7 Mt 24:47 Mt 25:23 Lc 12:44 Lc 16:10 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27 1Co 4:5

22 Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

23 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

Mt 24:47 Mt 25:21 Lc 12:44 Lc 16:10 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

24 Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n'ai semănat şi aduni de unde n'ai răspândit

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27 In 4:37

25 şi, temându-mă, m'am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău.

Ps 52:5 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

26 Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n'am semănat şi adun de unde n'am răspândit?

Mt 18:32 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

27 Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobândă.

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi.

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

29 Că tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are.

Mt 13:12 Mc 4:25 Lc 8:18 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

30 Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Mt 8:12 Mt 13:42 Mt 13:50 Mt 22:13 Mt 24:51 Lc 13:28 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Sâmbătă:1Co 10,23-28; Mt 24, 34-44.

 

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Sâmbătă:1Co 10,23-28;

Noul Testament

Epistola Întâi către Corinteni

Cap. 10 Feriţi-vă de idolatrie! Pe toate săle faceţi spre slava lui Dumnezeu.

23 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.

Sir 37:28 1Co 6:12

24 Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt.

Rm 15:2 Flp 2:4

25 Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să puneţi întrebări pe temei de conştiinţă,

Rm 14:2

26 căci al Domnului e pământul şi plinirea lui.

Dt 10:14 Ps 23:1 Ps 49:12 Ps 88:11

27 Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să puneţi nici o întrebare pe temei de conştiinţă.

Lc 10:8

28 Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v'a spus şi pe temei de conştiinţă –

1Co 8:7

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Sâmbătă: Mt 24, 34-44.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 24 Prima parte a cuvântării eshatologice: dărâmarea templului; începutul durerilor; urâciunea pustiirii; cum şi când va veni Fiul Omului; privegherea aşteptării mântuitoare.

34 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini e.

Mt 16:28 Mc 13:28-31 Lc 21:29-33

35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!

Ps 101:26 Ps 118:89 Is 40:8 Is 51:6 Mt 5:18 Mc 13:28-31 Lc 16:17 Lc 21:29-33 Evr 12:26 2Ptr 3:10

36 Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

Is 13:9 Za 14:7 Mc 13:32 FA 1:7 1Tes 5:1-2

37 Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului;

Fc 6:9-12 Mt 10:23 Mt 24:3 Mt 24:27 Mt 24:39 Lc 17:26-28 1Co 15:23 1Tes 2:19 1Tes 3:13 1Tes 4:15 1Tes 5:23 2Tes 2:1 2Tes 2:8 Iac 5:7-8 1Ptr 3:20 2Ptr 3:4 2Ptr 3:12 1In 2:28 :

38 că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

Fc 6:13 Fc 7:23 Lc 17:26-28 2Ptr 3:6

39 şi n'au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

Fc 7:23 Mt 10:23 Mt 24:3 Mt 24:27 Mt 24:37 Lc 17:30 1Co 15:23 1Tes 2:19 1Tes 3:13 1Tes 4:15 1Tes 5:3 1Tes 5:23 2Tes 2:1 2Tes 2:8 Iac 5:7-8 2Ptr 3:4 2Ptr 3:6 2Ptr 3:12 1In 2:28 :

40 Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

41 din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată.

Lc 17:35-36

42 Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.

Mt 25:13 Mc 13:34-35 Lc 12:40 Lc 21:36 1Co 16:13 1Tes 5:2 1Tes 5:6 Ap 3:2

43 Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n'ar lăsa să i se spargă casa.

Mt 10:23 Lc 12:39 Lc 12:39-40 FA 20:28 1Tes 5:2 2Ptr 3:10 Ap 3:3 Ap 16:15

44 De aceea şi voi fiţi gata, că'n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.

Mt 10:23 Lc 12:39-40 Lc 12:40-48 1Tes 5:2 2Ptr 3:10 Ap 3:3 Ap 16:15

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Vineri: Ef 1,7-17; Mc 8, 1-10.

 

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Vineri: Ef 1,7-17;

Noul Testament

Epistola către Efeseni

Cap. 1 Salutare. Binecuvântări duhovniceşti întru Hristos. Rugăciunea lui Pavel.

7 Întru Acesta, prin sângele Său, avem noi răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său

Rm 3:25 Ef 2:7 Ef 3:8 Ef 3:16 Col 1:14 Col 1:20 Evr 1:3 1Ptr 1:18-19

8 pe care pentru noi l-a făcut să prisosească întru toată înţelepciunea şi priceperea d.

9 El ne-a făcut cunoscută taina voii Sale pe care, potrivit bunăvoinţei Lui, mai dinainte întru Sine o plănuise e

Ps 18:8 In 15:15 Rm 16:25 Ef 3:3 Ef 3:9 Col 1:9 1Ptr 1:20 Tit 1:3

10 spre buna rânduială a plinirii vremilor: toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, să fie iarăşi adunate întru Hristos f; în El,

Dn 9:24 Mc 1:15 Ga 4:4 Ef 3:3 Col 1:16 Col 1:20 Evr 1:2 Tit 1:3

11 întru Care şi nouă mai dinainte ni s'a rânduit o moştenire, potrivit cu planul Celui ce pe toate le lucrează după sfatul voii Sale,

Lc 7:30 FA 20:27 Rm 8:28-29

12 pentru ca noi, cei ce mai dinainte am nădăjduit întru Hristos, să fim spre lauda slavei Sale g.

Is 43:7 Lc 2:14

13 Întru El de asemenea şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, şi după ce aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Duhul cel Sfânt al făgăduinţei h

2Co 1:22 2Co 5:5 Ef 4:30 Col 1:5

14 – arvuna moştenirii noastre –, în vederea răscumpărării celor dobândiţi i, spre lauda slavei Sale j.

2Co 1:22 2Co 5:5 Ef 4:30

15 Iată de ce şi eu, auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de iubirea voastră cea către toţi sfinţii,

Col 1:4 Col 1:9

16 nu încetez să mulţumesc pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele,

Flp 1:3-4 Col 1:3 Col 1:9 1Tes 1:2 Flm 1:4

17 pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duh de înţelepciune şi de descoperire spre cunoaşterea Lui;

Is 11:2 Sol 7:7 1Co 12:8 Col 1:9-10

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Vineri: Mc 8, 1-10.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 8 Săturarea celor patru mii. Fariseii cer semn. Aluatul fariseilor şi al lui Irod. Vindecarea unui orb. Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a patimilor.

1 În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat la Sine pe ucenici şi le-a zis:

Mt 14:14-21 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13

2 „Milă Îmi este de mulţime, că trei zile sunt de când aşteaptă lângă Mine şi n'au ce să mănânce;

Mt 14:14-21 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:34 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13

3 şi de le voi da drumul spre casa lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe“.

Mt 14:14-21 Mt 14:15 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13

4 Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici, în pustiu?“

Nm 11:22 Mt 14:14-21 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13

5 Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Iar ei au răspuns: „Şapte“.

Mt 14:14-21 Mt 14:17 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13

6 Şi El a poruncit mulţimii să şadă jos pe pământ. Şi luând cele şapte pâini, a mulţumit a, a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte-le. Şi ei le-au pus înaintea mulţimii.

Mt 14:14-21 Mt 14:19-22 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mt 26:26 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13 In 21:13 FA 27:35 :

7 Şi erau şi câţiva peştişori. Şi binecuvântându-i, le-a spus să-i pună şi pe aceştia înaintea lor.

Mt 14:14-21 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13

8 Şi au mâncat şi s'au săturat şi au luat fărâmiturile rămase, şapte coşuri.

4Rg 4:43-44 Ps 36:16 Mt 14:14-21 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13 In 6:13

9 Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Şi le-a dat drumul.

Mt 14:14-21 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13

10 Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei b.

Mt 14:14-21 Mt 15:32-39 Mt 16:18 Mc 6:35-44 Mc 8:20 Lc 9:12-17 In 6:5-13

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Joi: Ef 1,1-9:Mc 7, 24-30.

 Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Joi: Ef 1,1-9:

Noul Testament

Epistola către Efeseni

Cap. 1 Salutare. Binecuvântări duhovniceşti întru Hristos. Rugăciunea lui Pavel.

1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii şi credincioşii întru Hristos Iisus care sunt în Efes,

Rm 1:7 1Co 1:1 2Co 1:1 Col 1:1

2 har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

3 Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce întru Hristos ne-a binecuvântat întru cele cereşti cu toată binecuvântarea duhovnicească.

2Co 1:3 Ef 2:6 1Ptr 1:3

4 Într'acest chip ne-a şi ales întru El mai'nainte de întemeierea lumii, pentru ca'ntru iubire să fim în faţa Lui sfinţi şi fără prihană b,

In 15:16 In 17:24 Rm 8:28-29 Ef 5:27 Col 1:22 1Tes 4:7 2Tes 2:13 2Tim 1:9 Tit 2:12 1Ptr 1:20

5 mai dinainte rânduindu-ne ca, după buna socotinţă a voii Sale, întru El prin Iisus Hristos să ne înfieze

In 1:12

6 spre lauda slavei harului Său cu care ne-a dăruit întru Cel-Iubit c.

Mt 3:17 In 1:16 Rm 5:15 Col 1:13

7 Întru Acesta, prin sângele Său, avem noi răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său

Rm 3:25 Ef 2:7 Ef 3:8 Ef 3:16 Col 1:14 Col 1:20 Evr 1:3 1Ptr 1:18-19

8 pe care pentru noi l-a făcut să prisosească întru toată înţelepciunea şi priceperea d.

9 El ne-a făcut cunoscută taina voii Sale pe care, potrivit bunăvoinţei Lui, mai dinainte întru Sine o plănuise e

Ps 18:8 In 15:15 Rm 16:25 Ef 3:3 Ef 3:9 Col 1:9 1Ptr 1:20 Tit 1:3

Lecționar - Săptămâna XVI după Rusalii: Joi: Mc 7, 24-30.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 7 Iisus osândeşte făţărnicia. Vindecarea fiicei unei femei siro-feniciene. Vindecarea unui surd şi gângav.

24 Şi ridicându-Se de acolo, S'a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într'o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n'a putut să rămână tăinuit.

Mt 15:21-28

25 Că de'ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.

Mt 15:21-28

26 Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei.

Mt 15:21-28

27 Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s'o arunci câinilor“.

Mt 15:21-28

28 Ea însă a răspuns şi a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor“.

Mt 15:21-28 Lc 16:21

29 Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta“.

Mt 15:21-28 In 4:50

30 Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit.

Mt 15:21-28

Biblia Ortodoxă