Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Scăderea valorii activului “asiguratului” la fondurile de pensii asigurate privat cu cca 8%

 

Aseară am vorbit la rtv, prin telefon, despre scăderea cu cca 8% a valorii activului “asiguratului” la fondurile de pensii asigurate privat, lucru pe care îl intuisem încă din martie 2022. Jurnaliștilor li s-a dat explicația că treaba este cauzată de inflație și de fluctuațiile cotațiilor acțiunilor și obligațiunilor în care sunt plasați banii din fondul de pensii. Mai mult, li s-a spus că acest lucru e normal, că așa se întâmplă în capitalism.

Acuma eu nu știu câți dintre cei 7,8 milioane de cotizanți la fondurile de pensii administrate privat sunt perfect că banii lor de pensie sunt “investiți” în acțiuni sau în obligațiuni și că ei finanțează statul prin cumpărarea de titluri de stat ori că umplu băncile cu depozite care devin instant proprietatea acestora. Adică:

- plasarea banilor de pensii în acțiuni înseamnă asumarea riscului conjunctural sau geopolitic (crize, război, embargou), a riscului reputațional (corupție, imoralitate, afaceri odioase, crime de război sau contra umanității), a riscului de fraudă (furt, delapidare, comerț cu influență, conflicte de interese) etc.; știați că banii voștri de pensie au fost “investiți” (și) în rcs&rds, o companie acuzată de corupție încă din 2018? știați că banii voștri de pensie au fost “investiți” în obligațiuni emise de o bancă “internațională” rusească din Statul român s-a retras, începând cu luna mai 2022, din rațiuni militare? știați că din banii voștri au fost furați, timp de 3 ani, fără ca cineva să schițeze, 4 milioane de euro? știați că majoritatea acțiunilor de la bursă urmează un trend descrescător în criză sau în război și că banii voștri de pensii se erodează odată cu inflația și cu scăderea puterii de cumpărare a banilor? de fapt, câți dintre voi știți că pensia voastră e jucată la bursă, iar jucătorii primesc comisioane și bonusuri chiar și când vă pierd banii? câți dintre voi vor realmente să practice acest poker financiar, să fie capitaliști, să fie dă driapta, să accepte că economia de puață mai dă și rateuri, cum ar fi falimentul? să zicem că 100 de mii, să zicem că pentru 5-6 mii, o dată în viață, dar suntem 7,8 milioane, iar pensiile “noastre” sunt 88 de miliarde…;

- peste o treime din banii “noștri” de pensii sunt plasați în titluri de stat, deci noi împrumutăm statul, pentru ca statul să ni-i folosească la umflarea bugetelor serviciilor secrete, la cumpărarea de armament învechit și la plata de salarii obeze către generalii burtoși și fălcoși cu 4 stele obținute pe canapea, la pre-achiziția de vakseenuri care nu folosesc decât la îmbogățirea partenerilor unor idioți ca Cîțu, la militarizarea sănătății și la smurdificarea economiei Arafat - style, la burdușirea cu miliarde a consultanților useriști (nu vă mai obosesc cu exemple, că vă stric și ziua); în plus, banii “noștri” de pensie sunt erodați permanent de inflație și de scăderea puterii se cumpărare, căci dobânda (chiar dacă acum e cca 10%) a fost mereu mai mică decât inflația, reală sau oficial-coafată, cel puțin în ultimii 4 ani;

- banii din bănci nu doar că devin proprietatea băncii imediat ce s-a constituit depozitul 💥(art.2191 alin.1 Cciv)💥, dar se pierd pe zi ce trece din cauza dobânzii real-negative: în condiții de inflație oficială de 15% (real, 25-30%), băncile încă plătesc dobânzi de 5-6% la lei și de 0,001% la dolari/euro; în plus, în condițiile actuale, grevate de multiple crize, nu este exclus un faliment sistemic, încălzit de pe margine de falimentul City Insurance: 💥în faliment, banii de pensii depozitați la banca falimentară se transformă în fum. 💥

Întrucât am mai scris pe această temă încă de prin 2017, o să revin și cu alte detalii.

Msi important e altceva, căci mă veți întreba “ce e de făcut”.

Voi încerca să schițez un instrument legal de mutare a acestor bani la fondurile publice, pentru cei interesați. De asemenea, voi explica un mecanism contractual și judiciar de recuperare a prejudiciilor de la administratorii privați ai fondurilor de pensii. În definitiv, capitalismul funcționează mai ales pentru că îi sancționează pe cei responsabili și îi protejează pe inocenți, nu?

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Sfântul Cuvios Acachie Sinaitul, cel amintit în „Scara” Sfântului Ioan Scărarul (VI)

Condacul Cuviosului Acachie, glasul al 2-lea

Lumea părăsind din pruncie, ai urmat lui Hristos, preaînţelepte, Acachie cuvioase, și râvnind umilinţei lui celei de bunăvoie, ai surpat mândria tiranului. Roagă-te dar neîncetat, pentru noi toţi. 

Pomenirea Sfântului Cuvios Acachie Sinaitul, cel amintit în „Scara” Sfântului Ioan Scărarul (secolul al VI-lea)

Acest cuvios Acachie, a cărui viaţă o mărturiseşte Sfântul Ioan Scărarul, ca pildă de ascultare - în cuvântul al patrulea cel pentru ascultare -, din tânără vârstă lepădându-se de lume, a alergat la o mănăstire, din Asia. Îmbrăcându-se în chipul monahicesc, petrecea viaţa pustnicească, simplu fiind, dar înţelept. Şi era în acea mănăstire un bătrân trândav şi foarte mânios.

Acesta, nu se ştie cum - zice Sfântul Ioan Scărarul - a luat de ucenic pe pururea pomenitul şi de un nume cu nerăutatea, adică Acachie, pilda ascultătorilor şi împreună pătimitor cu mucenicii, care suferea grele pătimiri de la acest bătrân, de necrezut multora. Căci nu numai cu ocări şi cu necinstiri îl asuprea pe dânsul, ci şi cu bătăi şi cu răni îl chinuia. Iar răbdarea lui era fără de margini.

Deci văzându-l pe dânsul un stareţ, potrivit povestirii Sfântului Ioan Scărarul, l-a adus pildă şi dovadă de faptă bună a ascultării, în cuvântul său. Văzându-l în fiecare zi, ca un rob cumpărat, cele mai grozave rele pătimind, de multe ori zicea către dânsul: „Ce este, frate Acachie? Cum te afli astăzi? Câştigat-ai vreo cunună?”. Iar el îndată îi arăta uneori ochiul învineţit, iar alteori grumazul sau capul rănit.

Deci, cunoscând stareţul că răbdarea lui nu este dobitocească şi fără de socoteală, zicea către dânsul: „Bine, bine, frate, rabdă cu bucurie şi te vei folosi”.

Deci, petrecea sub învăţătura bătrânului aceluia nemilostiv, răbdând unele ca acestea, nu un an, nici doi, nici trei, ci nouă ani - fiindcă el ajunsese acum întru măsura faptelor bune, hotărâte de Cel ce ştie inimile şi rărunchii tuturor , s-a dus către Domnul, ca să ia de la El cununa răbdării şi a muceniciei, şi ca un mucenic să se odihnească.

Îngropat fiind în cimitirul părinţilor, bătrânul Sfântului Acachie, după cinci zile s-a dus la stareţ şi a zis către el: „Părinte, fratele Acachie a murit". Iar stareţul, auzind, a zis către dânsul: „Crede-mă, bătrânule, eu nu cred că a murit fratele Acachie”. Iar el a zis a doua oară: „Dacă nu mă crezi, vino şi vezi”.

Deci s-a sculat stareţul degrabă şi au venit la cimitir amândoi, împreună cu bătrânul fericitului nevoitor. Apoi, ajungând la mormânt, a strigat cinstitul stareţ, ca şi către un viu, către cel ce cu adevărat şi după adormire era viu, şi a zis: „Frate Acachie, ai murit?”. Iar ascultătorul cel bine cunoscător, şi după moarte arătând ascultare, a răspuns către marele stareţ, zicând: „N-am murit, părinte! Cum este cu putinţă să moară omul care este săvârşitor al ascultării?”.

Atunci bătrânul, cel ce fusese mai înainte stareţ al Sfântului Acachie, auzind aceste cuvinte ale celui ce şi după moarte era ascultător, înfricoşându-se, a căzut pe faţa sa cu lacrimi şi, cerând de la egumenul lavrei o chilie aproape de mormântul sfântului său ucenic, cu întreagă înţelepciune a petrecut cealaltă parte din viaţă, zicând către părinţi „ucidere am făcut!”.

Deci, dumnezeiescul Acachie, întru nevoinţe ca acestea petrecându-şi viaţa, s-a mutat cu fericire din viaţa cea vremelnică, a luptelor şi a nevoinţelor, la cea veşnică, în care sunt învistierite bunătăţile. Iar cinstitul lui trup, păzindu-se mai presus de fireasca descompunere şi putrezire, cu dumnezeiască putere a rămas întreg.

Odată, sosind vremea secerişului, monahii care locuiau în acea mănăstire, având obicei să iasă la seceriş ca să-şi câştige pâinea cea de peste an, au lăsat doi din fraţi în mănăstire, unul bolnav, iar altul spre păzirea mănăstirii.

S-a întâmplat însă ca, puţin după plecarea lor, să moară cel bolnav. Iar celălalt, fiind singur şi nefiind harnic spre îngroparea fratelui, văzând mormântul minunatului Acachie bun de a îngropa şi trupul fratelui celui ce murise, şi socotind că Sfântul Acachie, cum a fost ascultător în viaţă, aşa va fi şi după moarte, a deschis mormântul lui şi a pus peste trupul sfântului trupul fratelui celui mort.

Mergând a doua zi la cimitir, a aflat trupul fratelui, pe care îl pusese împreună cu sfântul, lepădat afară. Deci el, luându-l, l-a pus iarăşi în mormântul sfântului. Iar după ce iarăşi l-a pus, în acelaşi chip l-a aflat afară.

A doua zi, se judeca cu sfântul şi zicea către dânsul: „Eu am auzit de tine, Sfinte Acachie, că tu, ca nimeni altul, ai iubit ascultarea, răni şi bătăi de tot felul răbdând pentru dânsa. Dar acum văd că te-ai făcut neascultător, mândru şi neiubitor de fraţi. Căci mă vezi că sunt slab, neputincios şi singur, şi nu pot să sap altă groapă şi tu nu voieşti atâta lucru să mă ajuţi, ca să primeşti pe fratele, ci îl lepezi? Deci, ori lasă-l pe dânsul să zacă împreună cu tine, ori dacă iarăşi vei face aceasta şi nu vei primi, atunci nu te voi mai suferi pe tine, ci te voi scoate din mormânt şi te voi lepăda afară, ca pe un nesupus, iar trupul fratelui îl voi pune în locul tău”.

Deci, punându-l pe el iarăşi în mormântul sfântului, s-a dus. Venind a doua zi la mormânt, a aflat pe fratele cel pus de dânsul zăcând în mormântul sfântului, iar pe sfânt nu l-a aflat. Şi de atunci până acum se vede mormântul deşert, având numirea: mormântul Sfântului Acachie.

Aşa preamăreşte Dumnezeu în cer şi pe pământ pe cei ce-L preamăresc pe El aici pe pământ!

Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi care a pătimit în Nicomidia (IV)

Troparul Sfintei Muceniţe Chiriachi, glasul al 8-lea

 Mieluşeaua Ta, Iisuse, Chiriachi, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul Sfintei Muceniţe Chiriachi, glasul al 2-lea

Muceniţa lui Hristos ne-a chemat pe noi împreună acum să cântăm cu laude luptele şi dumnezeieştile ei nevoinţe. Căci ea, ca o vitează cu cugetul, după numele ce poartă, este doamnă a gândului şi a patimilor celor necuvioase.

Sfînta Muceniţă Chiriachi

(7 iulie)

În zilele împăratului Diocleţian, la anul 282, era un creştin, anume Dorotei, împreună cu soţia sa, care se chema Evsevia. Aceştia, fiindcă erau fără de fii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod şi fiu, făgăduind să dăruiască iarăşi Lui pe copilul ce se va naşte. Deci, a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor şi au născut un prunc de parte femeiască în ziua de duminică, lucru pentru care au şi numit-o pe pruncă Chiriachi, ce înseamnă duminică. Şi au hrănit-o cu învăţătura şi cuvîntul Domnului, după Apostolul Pavel, şi au păzit-o pe fecioară curată, fiindcă făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu.

Cînd păgînul Diocleţian a ridicat prigoană asupra creştinilor, atunci au fost pîrîţi şi născătorii sfintei împreună cu dînsa la tiran, cum că sînt creştini. Acesta, cercetînd pe părinţii sfintei, i-a bătut şi i-a trimis la ducele Iust, ce se afla în părţile Militinei, în Armenia cea mică. Pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetînd pe muceniţă şi aflînd-o tare în credinţa în Hristos, a poruncit de au bătut-o mult. Şi de vreme ce sfînta se ruga, pentru aceasta tiranul se mînia asupra ostaşilor ce o chinuiau pe muceniţă. Atunci a zis sfînta către Maximian: "Nu te înşela, Maximiane, căci niciodată nu mă vei birui, căci harul lui Dumnezeu îmi este în ajutor!" Atunci Maximian a trimis pe sfînta la Ilarion, stăpînitorul Bitiniei.

Ilarion, cercetînd pe muceniţă, a dus-o în capiştea idolilor. Acolo, rugîndu-se sfînta, s-a făcut cutremur mare, încît s-au zdrobit idolii şi s-au făcut praf. După aceasta, a urmat şi o furtună de vînt, care a împrăştiat praful idolilor şi un fulger a ars faţa stăpînitorului Ilarion, care, căzînd din scaun, a murit.

Venind alt stăpînitor în locul lui şi fiind înştiinţat de acestea, a hotărît ca sfînta să fie supusă la felurite chinuri, din care a rămas nevătămată. Atunci a stătut stăpînitorul la judecată şi a dat asupra sfintei hotărîrea să fie ucisă afară din cetate, prin tăierea capului.

Auzind Chiriachi această hotărîre, a cerut vreme să se roage. După ce s-a rugat mult, a învăţat pe creştinii cei ce-i urmaseră dreapta credinţă. Apoi, culcîndu-se pe pămînt, şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu; mergînd ostaşii aproape de dînsa, vrînd să-i taie capul, dar văzînd-o moartă, s-au spăimîntat. Deci, s-a făcut glas dumnezeiesc către dînşii: "Mergeţi, fraţilor, şi propovăduiţi măririle lui Dumnezeu!" Iar ostaşii, întorcîndu-se, au slăvit pe Dumnezeu.

Vietile Sfintilor - Iulie

Dr.AlesandruDuțu - Acum 82 de ani. Drama României. 3 iulie 1940. Era gata-gata să pierdem și… Suceava!

 

Acum 82 de ani. Drama României.

3 iulie 1940. Era gata-gata să pierdem și… Suceava!

• Carol al II-lea: ,,M-am opus absolut, chiar dacă această linie este cea mai bună de apărat; din punct de vedere politic, această mișcare este o enormă greșeală politică, care, mai ales în momentul de față, ar produce o impresie detestabilă și va cauza o nemaipomenită panică”.

🔸În timpul retragerii din Basarabia și nordul Bucovinei, comandamentele și trupele române au săvârșit greșeli, inclusiv la nivelul eșaloanelor superioare.

🔸La 3 iulie 1940, de exemplu, la postul de comandă al Armatei 3, generalii Constantin Ilasievici, comandantul Grupului de armate nr.1, Ilie Șteflea, subșeful Marelui Stat Major, Nicolae Stoenescu, secretar general al Ministerului Apărării Naționale, și Iosif Iacobici, comandantul Armatei 3, au analizat posibilitatea rezistenței în situația în care trupele sovietice ar fi depţsit linia de demarcație.

• Toți s-au declarat de acord că ,,o rezistență în bune condițiuni strategice și tactice nu este posibilă decât pe aliniamentul general Munți (Carpații Orientali – n.a.) – Dealul Mare – Prutul Inferior”, la scurt timp, Grupul de armate nr. 1 emițând o directivă prin care se prevedea oprirea pătrunderii inamicului pe aliniamentul menționat.

🔸Chiar dacă din punct de vedere militar cei patru generali aveau dreptate, decizia lor însemna abandonarea preconcepută, fără luptă, a unei alte părți importante a teritoriului national.

🔸Prezentată și regelui Carol al II-lea (7 iulie), ideea organizării rezistenței pe malul Bahluiului a fost respinsă de suveran, care consemna în Jurnal: ,,M-am opus absolut, chiar dacă această linie este cea mai bună de apărat; din punct de vedere politic, această mișcare este o enormă greșeală politică, care, mai ales în momentul de față, ar produce o impresie detestabilă și va cauza o nemaipomenită panică”.

🔸În acest context, nu mai trebuie să mire pe nimeni de ce nu a fost apărat ținutul Herța, aflat la sud de linia de demarcație stabilită de I.V. Stalin.

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!

Dr.AlesandruDuțu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Condiționarea Colectivă

cersipamantromanesc

În 1956, filozoful german Günther Anders descria astfel „condiționarea colectivă”: „Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane.  Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.  În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate;  astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății.  În acest fel, condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.  Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă.  Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă mintea lui critică este bun din punct de vedere social; ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit. Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.

💥[după doi ani jumate de plandemie, după 4 luni de propagandă a războiului, după 6 ani de totalitarism digital, având în față 28 de ani de tiranie climatică, foamete și penurie de apă, vă simțiți sau nu în cușca omului de masă, a vițelului consumerist stimulat doar de divertismentul facil și de sexualitatea aberantă? Dacă nu, veți fi combătuți și veți sfârși prin a vă supune: în masa mare a captivilor nu veți mai percepe lipsirea de libertate și exproprierea de drepturi, bunuri și venituri, dar veți fi “fericiți”; ereticii, ca mine, vor fi combătuți și aruncați peste zidurile cetății; asta numai dacă majoritatea va rămâne anesteziată - în caz contrar, acest plan al supunerii va fi dat greș]💥

În 1962, în discursul ținut la Universitatea Berkley din California, Aldous Huxley a spus: „Va exista, în următoarea generație și ceva, o metodă farmacologică de a-i face pe oameni să-și iubească servitutea și de a produce o dictatură fără lacrimi, ca să spunem așa, un fel de lagăr de concentrare nedureros pentru societăți întregi, astfel încât oamenilor să le fie luate de fapt libertățile. Dar se vor bucura mai degrabă de ea, pentru că vor fi distrași de la orice dorință de a se răzvrăti prin propagandă sau spălarea creierului, sau spălarea creierului îmbunătățită prin metode farmacologice. Și aceasta pare a fi revoluția finală”.

Dacă vă iubiți servitutea și ați acceptat dictatura fără lacrimi, spălarea creierului practicată în lagărul de concentrare global a dat rezultatul scontat, iar revoluția finală a învins. Cu metodele farmacologiei și ale tehnologiei digitale. Dacă aplicațiile votează, achiziționează, decid și vă controlează emoțiile, în locul rațiunii voastre, înseamnă că resetarea a avut deja succes: nu mai aveți nimic, dar sunteți “fericiți”.

Dar dacă am gândi contra-factual și contrar așteptărilor și estimărilor Big Brother, adică imprevizibil? Dacă am decide noi, în locul tehnocraților, că nu vrem “fericirea” planificată la Davos și în cadrul OMS ori al CE, ci vrem să fim normali, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu pe Pământ?

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Dobânda de referință a BNR a fost ridicată la 4,75% - cu un punct procentual mai mult decât cea de ieri

 

Dobânda de referință a BNR a fost ridicată la 4,75% - cu un punct procentual mai mult decât cea de ieri.

Consecința imediată va fi creșterea Robor - estimez cel puțin 7,5% în maxim o săptămână.

Creditele în lei, mai ales cele ipotecare, vor fi grav afectate. Debitorii vor fi nevoiți să achite suplimentar 5-6 sute de lei lunar (la credite de sub 75 de mii de euro). Cel mai grav va fi pentru debitorii la creditele Prima casă, scoase de bancherii și de influenceri (cu susținerea masivă și auto-destructivă a debitorilor înșiși) de sub scutul Legii dării în plată. În cazul acestor credite (cam 300 de mii în total), nu numai că banca va putea vinde locuința familială ipotecată a debitorului (cu consecința evacuării), dar debitorul va rămâne dator la stat, pentru întreaga creanță, cu dobânzi care sunt echivalentele cu penalitățile și majorările de întârziere in Codul fiscal (cam 36% pe an).

Și Statul român va avea de suferit - împrumuturile pe care le face acum cu 9-10% le va mai putea face cu 12-13%.

Și lucrurile stau așa doar vara asta, căci la toambă dobânda de referință a BNR va putea fi de 10%. De ce? Pentru că trebuie combătută inflația ...

Refaceți calculele de mai sus - de la 4,75% la 10% și vedeți ce vă dă...

Trăiască „lupta” contra plandemiei și contra „carbonării” economiei! Și slava ce vreți voi...

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

CE ESTE CÂNEPA?

 

CE ESTE CÂNEPA?

👉1. Un hectar de cânepă produce la fel de mult oxigen cât 25 de hectare de pădure.

👉2. Repet, un hectar de cânepă poate produce cât 4 hectare de lemn.

👉3. În timp ce cânepa poate fi transformată în hârtie de 8 ori, lemnul poate fi transformat în hârtie de 3 ori.

👉4. Canepa crește în 4 luni, copacul crește în 20-50 de ani.

👉5. Floarea de cânepă este o adevărată capcană de radiații.

👉6 Canepa poate fi cultivata oriunde in lume si necesita foarte putina apa. Mai mult, pentru că se poate apăra împotriva insectelor, nu are nevoie de pesticide.

👉7. Dacă țesăturile de canabis se răspândesc, industria pesticidelor ar putea dispărea complet.

👉8 Primii fermieri au fost făcuți din cânepă; chiar și cuvântul „KANVAS” este numele produselor din cânepă.

Canepa este, de asemenea, o plantă ideală pentru confecționarea frânghiilor, șireturilor, genților, pantofilor

👉9. Reducerea efectelor chimioterapiei și radiațiilor în tratamentul canabisului, SIDA și cancerului; A fost utilizat în cel puțin 250 de boli precum reumatism, inimă, epilepsie, astm, stomac, insomnie, psihologie și boli ale coloanei vertebrale.

👉10 Valoarea proteică a semințelor de cânepă este foarte ridicată iar cei doi acizi grași conținuți în ea nu pot fi găsiți nicăieri altundeva

👉11. Canepa este chiar mai ieftină de produs decât soia.

👉12. Animalele hrănite cu canabis nu au nevoie de înlocuiri hormonale.

👉13 Toate produsele din plastic pot fi fabricate din cânepă iar plasticul de cânepă este foarte ușor de redat în natură.

👉14. Dacă caroseria unei mașini este făcută din cânepă, aceasta va fi de 10 ori mai puternică decât oțelul.

👉15. Poate fi folosit și pentru izolarea clădirilor; durabil, accesibil și flexibil.

👉16 Săpunurile și cosmeticele pe bază de cânepă nu contaminează apa, deci este complet organică.

Producția era obligatorie în America secolului 18 și fermierii care nu produc erau închiși. Acum, însă, s-au întors tabelele. DE UNDE?

👎-W. R. Până în 1900, Hearst deținea ziare, reviste și mass-media în America. Aveau păduri și produceau hârtie. Dacă hârtia era făcută din cânepă, putea pierde milioane.

👎- Rockefeller a fost cel mai bogat om din lume. Avea o companie petrolieră. Biocombustibilii, uleiul de canabis, desigur, erau cel mai mare dușman al ei.

👎-Mellon era acționar majoritar la Compania Dupont și avea un brevet pentru producția de materiale plastice din produse petroliere. Și industria canabisului și-a amenințat piața.

👎- Apoi, președintele Mellon Hoover a devenit secretar al Trezoreriei. Numele mari despre care am vorbit au decis în ședințele lor că canabisul este inamicul.

Și a fost șters.

Pădurile sunt tăiate pentru producția de hârtie.

Numărul otrăvurilor și tumorilor cu pesticide este în creștere.

Apoi ne-am umplut lumea cu deșeuri de plastic, deșeuri dăunătoare.