Avocat Elena Radu - Proiect de lege la Senat

Senatul României

Proiectul de lege se la Senat

L454/2021

Propunere legislativă privind stabilirea unor măsuri în domeniul sanitar, pe perioada stării de alertă, pentru personalul din cadrul unor unități publice și private

este maine pe ordinea de zi a comisiei pentru drepturile omului a Senatului

Nu apare pe ordinea de zi a comisiei pentru sanatate sau a comisiei juridice care trebuie sa intocmeasca rapoartele.

Teoretic, nu ar avea cum sa fie supus votului plenului fara raportul comisiilor ( chiar daca este pe ordinea de zi de azi a plenului Senatului).

1. senat.ro-Propunere legislativă privind stabilirea unor măsuri în domeniul sanitar, pe perioada stării de alertă, pentru personalul din cadrul unor unități publice și private
2. senat.ro-Ordinea de zi Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din 26 octombrie 2021
3. Avocat Elena Radu

Arhimandrit Ilie Cleopa - Predică la Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorîtorul de Mir ( 26 octombrie )

 

Predică la Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorîtorul de Mir
( 26 octombrie )

Cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor şi Eu îl voi mărturisi pe el
înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri (Matei 10, 32)

Iubiţi credincioşi,

Astăzi Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe unul din cei mai mari mucenici, anume pe Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, izvorîtorul de mir.

Acest mucenic vrednic de laudă, s-a născut în cetatea Solonul sau Tesalonic din nordul Greciei. Tatăl său a fost voievod şi comandant al cetăţii Tesalonic şi era creştin, dar ţinea în taină dreapta credinţă, pentru marea prigoană ce era atunci asupra creştinilor. El avea un copil anume Dimitrie, pe care l-a crescut de mic în dreapta credinţă şi în dragoste pentru Iisus Hristos. Tatăl lui Dimitrie avea în casa lui două icoane frumoase, cu chipul Domnului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Sale Maici, la care se închina el şi soţia sa. La aceste sfinte icoane duceau adesea părinţii pe copilul Dimitrie, încă din pruncie, ca să se închine Mîntuitorului şi Maicii Domnului, învăţîndu-l să se roage şi descoperindu-i taina adevăratei credinţe în Hristos.

Pe cînd era Sfîntul Dimitrie în vîrstă de 20 de ani, a murit tatăl lui, binecredinciosul voievod al Tesalonicului. Auzind împăratul Maximilian de aceasta, a chemat la el pe Dimitrie, fiul voievodului, pe care văzîndu-l înţelept şi viteaz în războaie, l-a făcut voievod în locul tatălui său; apoi Sfîntul Dimitrie mergînd în patria sa Tesalonic, în loc să prigonească pe creştini, cum îi poruncise Maximilian, a început înaintea tuturor a mărturisi pe Hristos şi a învăţa dreapta credinţă, slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime închinat şi cinstit. Astfel, el s-a făcut tesalonicenilor ca un alt Apostol Pavel, căci pe mulţi îi aducea la cunoştinţa adevărului, risipind închinarea la idoli.

Iar împăratul Maximilian, întorcîndu-se biruitor de la un mare război contra sciţilor şi a sarmaţilor, a voit să aducă jertfă de mulţumire necuraţilor zei în Tesalonic. Cu acest prilej l-a chemat şi pe Dimitrie să jertfească zeilor înaintea tuturor. Atunci viteazul ostaş al lui Hristos a înţeles că a sosit ceasul să mărturisească înaintea tiranului împărat credinţa în adevăratul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pămîntul şi toate cele văzute şi nevăzute. Apoi şi-a adus aminte şi de cuvintele Sfîntului Apostol Pavel care zice: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mîntuire (Romani 10, 10). Adică nu-i de ajuns să crezi în taină în Dumnezeu, ci trebuie să-L mărturiseşti şi cu cuvîntul în public, ca să te poţi mîntui. Această credinţă cu darul Duhului Sfînt avînd-o Dimitrie în inima sa, a ieşit în mijloc şi a mărturisit cu mare îndrăzneală, că nu zeii, ci Dumnezeul creştinilor este adevăratul Dumnezeu. El a făcut cerul şi pămîntul şi pentru nemăsurata Sa milostivire a trimis pe Fiul Său în lume şi a luat trup omenesc din Fecioara Maria, dar fără de păcate, şi a mîntuit pe oameni din robia diavolului prin moartea Sa pe cruce şi prin înviere.

Auzind împăratul că Sfîntul Dimitrie, în loc să-l laude pe el, a mărturisit că Hristos este adevăratul Dumnezeu, s-a mîniat tare şi l-a aruncat în temniţă, spre judecată şi osîndă la moarte. Într-o zi împăratul făcînd mare spectacol în aer liber, după obiceiul romanilor, a pus pe un vestit luptător, anume Lie, să se lupte cu creştinii pe un pod înalt şi să-i arunce jos în nişte suliţe cu vîrful în sus, spre veselia spectatorilor. În acest timp Sfîntul Dimitrie era păzit în temniţă din ordinul împăratului. Atunci un tînăr creştin cu numele Nestor, ucenicul mucenicului, s-a aprins de rîvnă pentru Dumnezeu şi nemaiputînd să rabde uciderea creştinilor, s-a dus în temniţă la Sfîntul Dimitrie şi i-a spus: "Robule al lui Dumnezeu, mare nedreptate se face împotriva creştinilor, deci roagă-te pentru mine, că vreau să lupt cu Lie, şi să izbîndesc sîngele nevinovat al creştinilor".

Sfîntul Dimitrie fiind legat în lanţuri, a binecuvîntat pe Nestor şi, însemnîndu-l cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis: "Du-te, frate, şi te luptă cu Lie, că şi pe Lie îl vei birui şi pe Hristos Îl vei mărturisi!" Tînărul Nestor fiind întărit cu rugăciunea Sfîntului Dimitrie şi-a făcut cruce şi ducîndu-se în acea privelişte a strigat: "Vreau să lupt cu Lie!" Zadarnic încercau toţi să-l oprească pe Nestor de la lupta cu Lie că el striga în auzul tuturor: "Vino, Lie, să te lupţi cu mine!" Apoi începînd a se lupta cu el, a zis fericitul Nestor: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi".

Şi îndată, cu ajutorul rugăciunilor marelui mucenic, l-a aruncat pe Lie în suliţe şi l-a omorît. Atunci împăratul, mîniindu-se a poruncit să-i taie capul Sfîntului Nestor, împlinindu-se profeţia dascălului său Dimitrie. Apoi a trimis ostaşi în temniţă să-l ucidă cu suliţele şi pe Marele Mucenic Dimitrie. Văzînd că i-a sosit sfîrşitul, Sfîntul Dimitrie s-a închinat şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate, apoi şi-a ridicat mîna dreaptă în sus şi a fost străpuns cu suliţele de ostaşi în tot corpul, dîndu-şi sufletul cu pace în mîinile lui Hristos pe care L-a mărturisit.

În clipa aceea un alt ucenic al său a luat mantia şi inelul Sfîntului Dimitrie şi înmuindu-le în sîngele mucenicului, tămăduia cu ele pe mulţi bolnavi.

Iubiţi credincioşi,

Ajungînd împărat Sfîntul Constantin cel Mare care a dat libertate tuturor creştinilor, s-a făcut o mare biserică din lemn în Tesalonic, peste moaştele Sfîntului Dimitrie, unde alergau mulţi credincioşi orbi, şchiopi, bolnavi de tot felul şi cu rugăciunile sfîntului se întorceau sănătoşi la casele lor. Printre aceştia a fost şi un dregător împărătesc anume Leontie, care, venind la biserica Sfîntului Dimitrie, s-a făcut îndată sănătos. Drept mulţumită, a început să facă o biserică mare din piatră în locul bisericii mici din lemn, în cinstea Sfîntului Marelui Mucenic Dimitrie.

Pe cînd săpau temeliile bisericii, cu rînduiala lui Dumnezeu, au descoperit şi racla cu moaştele Sfîntului Dimitrie, din care izvora mir binemirositor cu care se ungeau cei suferinzi şi se vindecau. Biserica făcută de Leontie a fost mărită mai tîrziu, ajungînd cea mai mare şi mai veche biserică din Tesalonic, care se păstrează pînă astăzi. Tot Leontie, fiind iubitor de Dumnezeu, a făcut o raclă nouă din argint şi a aşezat în ea moaştele Sfîntului Dimitrie, care se păstrau sub altarul marii biserici. Mormîntul Sfîntului Dimitrie se află şi astăzi la biserica sa din Tesalonic unde merg zilnic credincioşii în pelerinaj şi cer ajutorul lui.

Un alt lucru minunat s-a întîmplat şi în timpul împăratului Justinian cel Mare. După ce a zidit biserica Sfînta Sofia din Constantinopol, împăratul voia să aducă în ea moaştele Sfîntului Dimitrie de la Tesalonic. Deci, trimiţînd cîţiva clerici şi credincioşi la biserica sa, cînd să se atingă de raclă, îndată a ieşit din ea lumină de foc şi scîntei, încît toţi au căzut la pămînt. Apoi s-a auzit un glas ca acesta: "Staţi şi nu îndrăzniţi!" Cuprinşi de spaimă, şi-au cerut iertare de la Sfîntul Dimitrie şi luînd puţin pămînt din biserica lui, s-au întors la Bizanţ.

Altădată era mare secetă şi foamete în Tesalonic. Atunci Sfîntul Dimitrie, călare pe un cal se arăta corăbierilor care transportau grîu pe mare şi le zicea: "Duceţi grîul în cetatea mea, Tesalonic, căci este lipsită".

În viaţa Sfîntului Dimitrie se spune că era un paraclisier, anume Onisifor, la biserica sa, care îngrijea de sfintele moaşte. Dar avea obiceiul să fure din darurile aduse la biserică de credincioşi. Sfătuindu-l preoţii multă vreme, el nu se lăsa de acest păcat. Odată, pe cînd lua din cele aduse de credincioşi, îndată a fost pedepsit de Sfîntul Dimitrie şi a căzut jos greu bolnav. Apoi rugîndu-se preoţii pentru el şi mărturisindu-şi păcatul, s-a făcut sănătos.

Odată au năvălit barbarii să prade oraşul Tesalonic şi toţi creştinii plîngeau la moaştele Sfîntului Dimitrie să-i scape de robie şi de moarte. Într-o noapte s-au văzut doi tineri luminaţi trimişi de Mîntuitorul să-i poruncească sfîntului să plece din cetatea sa şi să lase Tesalonicul în mîinile păgînilor pentru păcatele poporului. Dar Sfîntul Dimitrie nu a voit să părăsească patria sa, ci, rugîndu-se mult lui Dumnezeu pentru creştini, îndată oastea păgînilor s-a depărtat şi Tesalonicul a scăpat de distrugere şi robie. Şi multe asemenea semne, vindecări de boli şi fapte minunate făcea Sfîntul Mucenic Dimitrie. Mai tîrziu însă, înmulţindu-se păcatele creştinilor, marele mucenic s-a întristat pentru împuţinarea credinţei în cetatea sa şi cu voia lui Dumnezeu au dispărut sfintele moaşte din Tesalonic.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi sărbătorim pe Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, ostaşul cel viteaz al lui Hristos, bărbatul dumnezeieştilor doriri, lauda mucenicilor, bucuria îngerilor, podoaba Bisericii Ortodoxe, mustrătorul necredincioşilor, întărirea nevoitorilor şi rugător fierbinte înaintea Preasfintei Treimi pentru sufletele noastre.

Astăzi Sfîntul Dimitrie mărturiseşte cu tărie pe Hristos înaintea împăraţilor şi a păgînilor. Astăzi Lie, sluga întunericului, este învins, iar fiii luminii sînt izbăviţi. Acum diavolul a fost biruit de Sfinţii Dimitrie şi ucenicul său Nestor care se roagă în cer pentru noi. Astăzi mucenicul lui Hristos Dimitrie este împuns în coastă ca şi Stăpînul său şi se jertfeşte pentru Evanghelie, ca un miel nevinovat.

Pentru aceasta îl cinstim pe Sfîntul Dimitrie şi-i cîntăm cîntări de laudă, căci el a biruit pe vrăjmaşul cel nevăzut şi a luat cununa biruinţei de la Hristos, Dumnezeu. În această zi se face mare pelerinaj cu icoana Sfîntului Dimitrie la mormîntul lui din Tesalonic şi toţi creştinii aduc flori de dumitriţă la biserici şi prin casele lor.

Dar nu numai în Grecia, ci şi în ţara noastră este foarte mult cinstit de credincioşi. Avem în ţară numeroase biserici cu hramul Sfîntului Dimitrie şi mulţi fraţi creştini poartă numele lui.

Însă nu numai astăzi, ci în toate zilele se cuvine să cerem ajutorul Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie, pentru că este grabnic ajutător. Să avem în casă icoana lui şi cînd putem să-i citim acatistul. Apoi să nu uităm că şi noi sîntem ostaşi ai lui Hristos şi fii ai Bisericii Ortodoxe. Deci, să avem curaj şi să nu dăm înapoi în faţa ispitelor şi necazurilor vieţii. Fără rîvnă şi bărbăţie, fără rugăciune şi smerenie, fără iubire creştină şi biserică, fără răbdare şi ajutorul sfinţilor nu ne putem mîntui.

Să-l rugăm pe Marele Mucenic Dimitrie să ne fie călăuză, ajutător, model de jertfă şi rugător înaintea lui Dumnezeu pentru mîntuirea sufletelor noastre. Amin.

Arhimandrit Ilie Cleopa

Preot Radu Preda - SCHIMB EPISTOLAR

 

SCHIMB EPISTOLAR

Preasfinția Voastră,

Constat cu mâhnire că timpul de a ne liniști după luni de agitație este pentru Dumneavoastră de doar două săptămâni. M-ați asigurat, pe 10 octombrie, că lăsăm să se potolească spiritele. Două săptămâni: acesta este prețul real al cuvântului Preasfinției Voastre. Îmi pare rău că, în chip conștient sau nu, continuați exercitarea unei presiuni psihice asupra mea - juridic: mobbing -, cea căreia am fost nevoit să îi țin piept în ultimii doi ani, fix în pandemie. Cei doi ani au fost, cum nu vreți și nu vor nici alții să accepte, ieșiți din tipar. Personal, am făcut tot ce a ținut de mine: am menținut biserica deschisă, am respectat regulile legale, astfel încât să nu luăm amendă sau să fie biserica închisă, precum la sârbi sau în alte comunități din Germania, să avem încasări constante, astfel încât, potrivit raportului contabil pe 2020, să ieșim în plină pandemie pe plus. Că nu au mai fost posibile mesele de care, de fapt, gruparea gălăgioasă se simte profund lipsită, că a venit un nou preot, chemat de comunitate (nu m-am autoinvitat!), că diferența între vechiul și actualul a declanșat, emoțional și sociologic, comparații, regrete, dar și speranțe, chiar mulțumire - toate aceste aspecte văd că nu atârnă în luarea deciziilor ierarhice. Un detaliu: primele zile din săptămâna aceasta am fost la clinică pentru un tratement inovator care sper să dea rezultate. În aceste zile m-a găsit decizia Dvs.

Ați preluat integral doar părerile unui grup mai mare dintre membrii asociației, care este mult mai mic în raport cu suflarea comunității de credință. De fapt, aici este miezul problemei pe care Vă faceți că nu îl vedeți: mica asociație (pe care eu am încercat să o măresc, tocmai pentru a deveni cu adevărat reprezentativă) versus parohia cu mult mai largă. Da, juridic, a fost formula majorității parohiilor din Germania și nu numai de a se putea organiza. Dar de aici la situația noastră, de la München, prin care un număr restrâns de oameni - care nici nu prea vin la slujbe, care oricum nu se spovedesc și nici nu se împărtășesc - decide cadrul vieții duhovnicești a celor mulți, tratați cu dispreț în ciuda faptului că ei, concret, contribuie, duminică de duminică, la bunul mers prin cumpărarea de lumânări, prin banii de la tas sau prin mici donații, este un drum lung. Pastoral, eu de ei m-am legat, pentru că i-am văzut legați de biserică. Nu am putut întreține orgoliile și nici satisface pretențiile obraznice ale unora dintre consilieri, nici să le satisfac pe nevestele și soacrele lor. A fost, cum se vede, o greșeală strategică. Regret că ați ajuns la această pseudo-soluție, în condițiile în care alegerea Dvs ca președinte-interimar al asociației am văzut-o drept adevărata soluție de intrare a unei parohii conduse până la mine de duhul rebel al înaintașului meu, care a întreținut și după venirea mea o atmosferă sectară, sub ascultarea Bisericii. Credeam că o să fiți mulțumit de această evoluție care probează simțului umorului din pedagogia lui Dumnezeu: cei care, acum 17 ani, au dat, la propriu, ierahii afară din biserică - poate și din pricina inabilității lor de a comunica, nu vă judec - V-au primit acum cu urale. Asta spune multe, dacă vreți să înțelegeți. Acum, am să Vă comunic punctual obiecțiile mele de slujitor al Altarului de profesor de teologie, de voce a cetății de aproape trei decenii, de cetățean într-un stat de drept:

1. Adunarea Generală din 10 octombrie 2021 a fost marcată de o serie de ilegalități. Primo: au fost excluși de la vot membri vechi și noi ai asociației, dar au votat unii care, nominal, nu erau membri. Secondo: s-au folosit procurile, care au fost luate în calcul, deși aveam și eu cam 60, dar după consultarea cu patru (nu cu unul!) juriști am înțeles că este o practică ilegală, o stratagemă. Fapt pe care, în zadar, am încercat să îl comunic Adunării pe care ați prezidat-o. Terzo: nu a putut fi adusă nicio acuzație concretă la adresa mea. Pur și simplu. Concluzia: rezultatele pot fi contestate. Vă aparține decizia, dacă unii credincioși, profund scârbiți de execuția publică a păstorului lor, dau drumul la calea legală sau nu. Pentru moment, eu i-am oprit, gândindu-mă că nu ne lipsește un scandal în plus.

2. “Mărinimia" de care dați dovadă, acceptând să locuiesc mai departe în casa parohială mă copleșește. Eu nu am ocupat “abuziv” etajul 1, ci a fost parte a înțelegerii - e, adevărat, verbale - de la bun început. Iarăși, sunteți abuziv Dvs în termeni, nu eu în fapt. Cât privește ajutorul Consiliului Parohial, am văzut prea bine cum se concretizează acesta. Direct: suspendarea mea antrenează sistarea pe viitor a salariului - pentru moment, pe durata concediului medical, plătește casa de asigurări -, ceea ce înseamnă inclusiv sistarea imediată a asigurării mele. Cum să o plătesc eu, direct? Cu alte cuvinte, Vă permiteți, în cel mai autentic duh creștin, să decideți, la propriu, de viața sau moartea unui om. Or, confruntat cu asemenea abuz, sunt obligat să apelez organele în drept. Iarăși, Vă aparține decizia de a suspenda suspendarea. Până atunci, eu aștept din același motiv: nu vreau să ne facem de minune.

3. Suspendarea aceasta este abuzivă, în termeni bisericești și laici, din pricina faptului că nu a fost precedată de o discuție, anchetă, analiză sau cum am dori să o mai numim. A venit direct și intempestiv de sus în jos. Or, aici este o imensă problemă care nu mă mai privește doar pe mine: abuzarea de prerogativele episcopale. Din părinte, ați devenit, spre mâhnirea mea interioară, un dominator. Chiar nu cred că acesta este duhul în care, cu mine sau cu oricine altcineva, în Țară sau în diaspora, se poate lucra. Ați devenit episcop, nu V-ați născut. Așa cum eu, prin munca mea la catedră, prin studiile publicate și alte asemenea am parcurs ierarhia academică. O “breaslă”, precum cea a preoților, nu poate fi condusă pe termen lung exclusiv prin teroare și amenințări. S-a văzut ce produce pe termen lung: lipsa de loialitate. Exact ca în cazul celor care au vorbit fără discernământ în timpul “investigațiilor” Recorder. Asta Vă doriți? Șubrezirea și mai rapidă a imaginii în afară a Bisericii prin cultivarea în interior a unei culturi a ascultării dobitocești?

4. Legat de cuvinte - și va trebui să acceptați că le cunosc intim, adică foarte bine -, cum Vă puteți imagina că îmi puteți fi “aproape” când mă respingeți, să fiți solidari când îmi luați baza existenței, să mă ajutați când, de fapt, mă anihilați? Bărbătește: știu că am fost adus în parohia “Bunavestire” peste capetele ierarhiei locale care, însă, la vremea respectivă, fie și doar pentru o scurtă clipă, a acceptat că nu sunt parte a problemei - pe care aveam să o înțeleg în amploarea ei abia după aceea -, ci parte a soluției. Dovadă că m-ați hirotonit diacon, iar Mitropolitul preot. Tot direct: se leapădă tatăl/mama de fiii lor, indiferent ce năzbâtii fac sau aud că ar fi făcut? Unde este maturitatea duhovnicească despre care tot vorbiți? Eu evit termenii aceștia, precum duhovnicesc, din pudoare. Tocmai că nu mă simt la înălțimea realității pe care o exprimă. Dincolo de frământări, scăderi, încercări, de un singur lucru sunt sigur: nu sunt ticălos. Spun ce gândesc, îmi apăr Biserica, omenește vorbind, neacceptând ca Domnul Hristos să fie batjocorit sau caricaturizat și sunt emoționat mereu de semnele iubirii lui Dumnezeu. Până la lacrimă.

5. Ce este de făcut? Fără multă vorbă: să revenim la cele pe care mi le-ați promis, inclusiv în fața Adunării Generale, pe 10 ale lunii, adică la situația, pe care o consider în continuare ca reprezentând soluția: Dvs președinte-interimar al asociației, iar eu parohul unei comunități care, de luni de zile, fierbe, ba chiar mă acuză că nu mă apăr mai vehement. Nu este o amenințare, ci o descriere la firul ierbii a realității de care, Vă rog din suflet, să țineți cont. În final, culmea ironiei în anul dedicat de Patriarhie pastorației românilor din străinătate: incapacitatea integrării unui preot ca mine, fără să mă laud cu nimic decât cu păcatele, ar trebui să ne dea de gândit. Zidurile se ridică, gazonul se taie, gardul se repară, calendarele se vând, dar cu sufletele, cu sufletele cum rămâne?

rp

Pe 19 oct. 2021, la 20:36, Episcopul Sofian <episcopulsofian@cbrom.de> a scris:

Preacucernicului Părinte Dr. Radu Preda

Parohia “Bunavestire”, München

Preacucernice părinte,

Vă scriu aceste rânduri ca urmare celor constatate şi hotărâte în cadrul Adunării Generale a Asociației Parohiei „Buna-Vestire” din 10 octombrie, 2021, respectiv a şedinţei ulterioare de constituire a Consiliului de conducere al acesteia, din 14.10.2021, precum şi în urma consultării cu ÎPS Mitropolit Serafim.

În cadrul Adunării Generale la care aţi fost prezent, am putut constata, din păcate, dezbinarea credincioşilor şi starea de tensiune şi tulburare din parohie, pe care le-aţi provocat în mare măsură Preacucernicia Voastră în perioada de când conduceţi această parohie. Faptul că peste 80% din participanţii la şedinţă se manifestau vehement împotriva a orice ar fi venit din partea Preacucerniciei Voastre, a fost o confirmare tristă a dezamăgirii, neîncrederii şi chiar aversiunii credincioşilor faţă de persoana Dumneavoastră, provocate printr-un mod defectuos de relaţionare, printr-o atitudine nepotrivită, prin diverse nereguli în gestiunea administrativ-financiară, prin postări pe canalele media, absolut în contradicţie cu deontologia preoţească, prin încercări de falsificare a adevărului şi de muşamalizare a situaţiilor. A devenit astfel cât se poate de evident că nu (mai) aveţi capacitatea de a aduce linişte şi împăcare între oamenii din parohie, ci, din păcate, generaţi o stare de conflict, dezbinare şi învrăjbire.

În aceste condiţii, ca soluţie de avarie, am acceptat să fiu ales de către Adunare ca şi preşedinte interimar al Asociaţiei Parohiei „Buna-Vestire”, pentru a soluţiona în continuare lucrurile şi, mai ales, pentru a linişti oamenii atât de tulburaţi. În această calitate va trebui să preiau toate atribuţiile administrative ale asociaţiei, ajutat fiind de consiliul acesteia, care funcţionează ca şi consiliu parohial.

Am adus la cunoştinţă situaţia creeată şi am discutat chestiunea cu ÎPS Mitropolit Serafim. Pe lângă lucrurile negative menţionate mai sus, atât Înaltpreasfinţia Sa cât şi eu, în calitate de ierarhi, v-am exprimat în multe rânduri nemulţumirea în legătură cu activitatea liturgică pe care o desfăşuraţi, cu refuzul de a face o practică liturgică în cadrul Arhiepiscopiei noastre, respectiv de a sluji Sfintele Slujbe după tipicul şi rânduiala Bisericii Ortodoxe Române. Din păcate, ne-aţi tratat cu indolenţă sau chiar mai rău.

În acelaşi timp, avem în vedere şi starea de sănătate a Preacucerniciei Voastre, care momentan vă impune retragere şi odihnă, stare care nu ştim nici cât este de gravă, nici cât timp va dura. Dorim să vă fim alături în această situaţie şi vom căuta, împreună cu consiliul parohial al Parohiei „Buna-vestire”, căi pentru a vă putea sprijini.

În aceste condiţii, având în vedere decizia Adunării generale, starea de tulburare şi învrăjbire pe care aţi provocat-o în parohie, refuzul de a da curs solicitărilor ierarhilor Arhiepiscopiei, ba chiar şi postările şi luările de poziţie denigratoare din anul care a trecut faţă de aceştia, cât şi starea deteriorată a sănătăţii Preacucerniciei Voastre, vă aducem la cunoştinţă următoarele:

1. Activitatea Preacucerniciei Voastre ca Paroh al Parohiei „Buna-Vestire” încetează imediat.

2. Gestionarea activităţii parohiei, în toate aspectele ei, revine actualului preşedinte al asociaţiei care este şi episcopul-vicar al Arhiepiscopiei.

3. Până la numirea unui nou paroh, activitatea liturgică, contactul cu credincioşii, programările, săvârşirea şi înregistrarea serviciilor religioase, redactarea de mesaje pe paginile media ale parohiei, toate acestea vor fi continuate, respectiv preluate de către P.C. Protos. Athanasie Ulea.

4. Pe perioada cât vă aflaţi în concediu medical, veţi putea locui în apartamentul de la etajul doi al Centrului Parohial al Parohiei „Buna-vestire”, urmând să eliberaţi în cel mai scurt timp şi să predaţi cheile de la parter şi etajul 1, pe care le-aţi ocupat abuziv.

5. Din acest moment vă este interzis să mai slujiţi liturgic în cadrul Parohiei „Bunavestire” din München, să vă adresaţi credincioşilor în public în biserică sau să mai postaţi ştiri/informaţii pe canalele media ale parohiei.

6. Referitor la starea de sănătate, dacă veţi dori, ne vom consulta referitor la mijloacele prin care parohia, respectiv consiliul parohial, vă pot ajuta în continuare. În funcţie de evoluţia boli, vom decide ce va fi de făcut în continuare.

Cu multă mâhnire pentru situaţia creată în parohie, cu dorinţa de a soluţiona lucrurile pentru a readuce pacea în parohie şi dorind să vă fim aproape în situaţia dificilă în care vă găsiţi,

Din încredinţarea ÎPS Serafim,

Episcopul-vicar Sofian Braşoveanul,

preşedintele Asociaţiei Parohiei „Bunavestire” München

PS: Scrisoarea se trimite în copie atât ÎPS Mitropolit Serafim cât şi celor doi vicepreşedinţi ai Asociaţiei Parohiei Buna-Vestire, cu rugămintea către aceştia de a informa întregul consiliu spre punerea în aplicare a celor decise. Referitor la alte chestiuni concrete, stabiliri de termene pentru predări/primiri de gestiune şi documente, etc., o să vă contactez ulterior.

Preot Radu Preda

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - O cetate asediată, înfricoșată și înfometată e ușor de cucerit!

 

O cetate asediată, înfricoșată și înfometată e ușor de cucerit

Mai ales când e condusă de impostori, de corupți, de indivizi pervertiți moral și incapabili să mă distingă între bine și rău. Mult mai greu e să conduci, să organizezi, să dai de lucru, de mâncare. Să dai sens vieții.

Mehmet al II-lea Cuceritorul nu a fost nevoit să depună prea mult efort să preia Constantinopolul. Așa zișii “progresiști” din cetate erau preocupați de soluția la neasemuit de importanta problemă de a ști care e sexul îngerilor - bărbat, femeie sau hermafrodit.

Mai complicat pentru Mehmet al II-lea a fost să conducă cetatea.

Ce a făcut prima dată? I-a chemat pe toți ierarhii și birocrații în fața sa și le-a oferit “șansa” de a supraviețui dacă se convertesc la islam. Cine vrea să trăiască să facă un pas în față, a zis el. Toți, minus unul, au făcut pasul. Toți, minus unul, au fost decapitați pe loc. Cel care și-a păstrat credință, cu riscul pierderii capului, a fost lăudat de Mehmet al II-lea, tocmai pentru că a stat drept și nesupus, bazându-se pe rostul său în viață. Asfel de oameni nu pot trăda, a spus Mehmet al II-lea. De aceea, catedrala Sfânta Sofia este și acum în picioare. Iar orașul Istanbul este cel mai cosmopolit din acea parte a lumii.

Asta ne trebuie. Cineva care să stea drept, pentru a reclădi cetatea, după catastrofa la care a fost supusă în ultimele 20 de luni.

România Nesupusă - Avocat Gheorghe Piperea

Săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populații civile, a uneia dintre următoarele fapte

 

Săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populații civile, a uneia dintre următoarele fapte:

- supunerea unei populații sau părți a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la condiții de viață menite să determine distrugerea fizică, totală sau parțială, a acesteia;

- întemnițarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept internațional;

- persecutarea unui grup sau a unei colectivități determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, național, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcție de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internațional;

- alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferințe mari sau vătămări ale integrității fizice sau psihice, săvârșite în cadrul unui regim instituționalizat de oprimare sistematică și de dominare a unui grup asupra altuia, cu intenția de a menține acest regim”.

[art. 439 alin. (1) lit.b), i) – k) și alin. (2) din Codul penal al României] 

Avocat Elena Radu - LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 (**republicată**)(*actualizată*) privind responsabilitatea ministerială

 

LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 (**republicată**)(*actualizată*)

privind responsabilitatea ministerială

Articolul 1

Guvernul, în întregul său, şi fiecare dintre membrii acestuia sunt obligaţi să îşi îndeplinească mandatul cu respectarea Constituţiei şi a legilor ţării, precum şi a programului de guvernare acceptat de Parlament.

Articolul 5

Pe lângă răspunderea politică, membrii Guvernului pot răspunde şi civil, contravenţional, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziţii derogatorii.

Răspunderea penală

Articolul 7

(1) Intră sub incidenţa prezentei legi faptele săvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor şi care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni.

(2) Pentru săvârşirea altor infracţiuni, în afara exerciţiului funcţiei lor, membrii Guvernului răspund potrivit dreptului comun.

(3) Persoanele prevăzute la art. 6 răspund penal pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, potrivit normelor de procedură stabilite prin prezenta lege.

Articolul 8

(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani următoarele fapte săvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor:

a) împiedicarea, prin ameninţare, violenţă ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor vreunui cetăţean;

(2) Constituie, de asemenea, infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă următoarele fapte săvârşite de către un membru al Guvernului:

b) emiterea de ordine normative sau instrucţiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, vârstă, sex sau orientare sexuală, apartenenţă politică, avere sau origine socială, de natură să aducă atingere drepturilor omului.

(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) se pedepseşte.

Articolul 10

Răspunderea penală este personală şi ea priveşte pe fiecare membru al Guvernului în parte, pentru faptele comise în exercitarea funcţiei sale.

Articolul 11

Membrii Guvernului răspund penal pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, de la data depunerii jurământului şi până la încetarea funcţiei, în condiţiile prevăzute de Constituţie.

legislatie.just.ro

Avocat - Elena Radu

Arhimandrit Ilie Cleopa - Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii ( Despre oamenii demonizaţi )

Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii

( Despre oamenii demonizaţi )

Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni,
iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu (Luca 11, 20)

Iubiţi credincioşi,

Dacă vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, vom înţelege două lucruri de mare folos. Întîi, cît de mare şi nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi, al doilea, cît de mare şi cumplită este răutatea diavolilor faţă de om şi de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.

Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd starea jalnică şi chinuirea amară a omului demonizat din Evanghelie, prin negrăita lui milă şi bunătate faţă de zidirea Sa, a poruncit demonilor să iasă din acel om chinuit de mulţi ani, zidit după chipul şi asemănarea Sa (Facere 1, 26); iar demonii, văzîndu-se izgoniţi de puterea cea fără de margine a Mîntuitorului, după ce le-a dat voie, au intrat în turma cea mare de porci din apropiere şi îndată s-au aruncat în mare şi s-au înecat (Luca 8, 33).

Iată cît de mare este oceanul cel fără de margini al dragostei şi al milostivirii lui Dumnezeu faţă de om, că pentru slobozirea unui singur om din legăturile şi chinurile diavolului, a îngăduit să se dea pierzării ca la două mii de porci (Marcu 5, 13). Iar diavolii, avînd învoire de la Hristos şi vrînd să-şi arate răutatea şi puterea lor blestemată, au intrat în turma de porci şi într-o clipă i-au înecat pe toţi în mare. La această Evanghelie Sfîntul Ioan Gură de Aur, arătînd cîtă răutate au demonii asupra oamenilor, zicea: "Dacă asupra porcilor, cu care nu aveau nimic, au arătat diavolii atîta răutate, apoi cu atît mai mult asupra ta, omule, de-a pururea dă război neîmpăcat, luptă neîncetată şi vrajbă fără de moarte. Şi dacă pe porci, cu care nimic nu le era lor de obşte, nici un minut nu i-au suferit, apoi cu atît mai mult ne urăsc pe noi care sîntem vrăjmaşii lor şi doresc să ne piardă şi să ne supună lor. Apoi cîte rele am fi pătimit de la ei, dacă ar fi avut voie de la Dumnezeu asupra noastră. Căci pentru aceasta i-a lăsat Dumnezeu să intre în turma de porci, ca şi în trupul dobitoacelor să cunoaştem răutatea lor. Deci şi acum cînd vei vedea vreun om stăpînit de diavol, închină-te Stăpînului şi cunoaşte răutatea vrăjmaşului. Că iubirea de oameni a lui Dumnezeu îl ţine pe diavol şi nu-i dă voie să-şi arate puterea şi răutatea asupra omului cît ar voi el. Atît îi dă voie să-l muncească pe om cît să-l facă mai înţelept şi să arate răutatea diavolului asupra omului".

Apoi zice acelaşi Părinte Ioan Gură de Aur: "Voieşti şi altă pildă despre răutatea diavolilor, cînd Dumnezeu îi dă voie să-şi pună în lucrare puterea sa? Socoteşte cirezile şi turmele lui Iov, cum într-o clipă pe toate le-a mistuit. Apoi socoteşte moartea cea ticăloasă a copiilor lui şi rana ce s-a adus asupra trupului său şi vei vedea cruzimea, asuprirea şi nemilostivirea răutăţii dracilor. Din aceasta vei înţelege minunat, că dacă lumea aceasta toată, ar fi slobozit-o Dumnezeu sub stăpînirea lui, în puţină vreme pe toate le-ar fi tulburat şi asemenea porcilor de care aţi auzit în Sfînta Evanghelie de azi şi cirezilor lui Iov, într-o clipă de vreme am fi pătimit, că nici o milă de noi nu ar fi avut" (Puţul Sf. Ioan Gură de Aur, Buzău, 1833, p. 108-109).

Să ascultăm mai departe cuvintele Sfintei Evanghelii care zice: Iar păstorii, văzînd ceea ce s-a întîmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate şi au ieşit să vadă cele ce se făcuseră şi venind la Iisus, au aflat pe omul din care scosese demonii şezînd lîngă picioarele lui Iisus îmbrăcat şi întreg la minte şi s-au înfricoşat (Luca 8, 34-35).

Dar care era pricina temerii gadarenilor? Oare minunea omului chinuit de diavoli sau înecarea porcilor în mare? Nici una, nici alta, ci pricina temerii şi înspăimîntării lor era călcarea Legii lui Dumnezeu. Căci Legea lui Moise oprea a se mînca carne de porc (Levitic 11, 7), iar ei creşteau porci şi mîncau din cărnurile lor. Deci, pentru călcarea Legii i-a cuprins atîta spaimă, ca nu cumva Dumnezeu, pentru această călcare de lege şi pentru alte răutăţi ale lor să-i pedepsească şi cu alte pedepse mai grele. Deci avînd această frică şi neîndrăznind a zice ceva asupra Domnului pentru paguba porcilor, Îl rugau cu toţii pe Iisus Hristos să se ducă din hotarele lor. Iar preabunul şi blîndul Mîntuitor, văzînd împietrirea şi nemulţumirea lor, nu i-a certat, ci intrînd în corabie S-a întors iarăşi în Galileea (Luca 8, 37). Iar bărbatul din care ieşiseră demonii se ruga să rămînă cu El, iar Mîntuitorul, eliberîndu-l, i-a zis: Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi s-a dus omul, propovăduind în toată cetatea, cîte i-a făcut Iisus (Luca 8, 39).

Vedeţi, fraţii mei, blîndeţea, smerenia şi bunătatea cea negrăită a Domnului? După ce a făcut un bine aşa de mare cu vindecarea acelui om chinuit de diavoli, nu aşteaptă plată de la el spre a rămîne şi a-i sluji Lui. Ci i-a zis: Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu (Luca 8, 39). Dacă ar fi zis "întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-am făcut Eu ţie", cărturarii, fariseii şi arhiereii cei plini de zavistie care pîndeau învăţătura Lui, ar fi avut motiv să spună că Mîntuitorul face minuni cu scopul de a fi lăudat de oameni. Dar aşa, la toţi le-a închis gura, zicînd: Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu.

Deci se cuvine ca în toate să avem pildă de urmat învăţătura şi viaţa Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele noastre cele bune să le facem cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu spre slava Lui, cum ne învaţă şi Sfîntul Apostol Pavel (I Corinteni 10, 31).

Iubiţi credincioşi,

Să ştiţi că sînt trei feluri de oameni demonizaţi: întîi sînt cei ce se chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum sînt epilepticii, lunaticii şi cei demonizaţi ca cel din Evanghelia de astăzi. Al doilea sînt toţi ereticii şi învăţătorii mincinoşi şi răi care cu învăţăturile lor greşite schimbă adevărul Sfintei Scripturi şi duc la rătăcire de la dreapta credinţă, pe creştinii nelămuriţi şi neîntemeiaţi în adevăr. Iar al treilea sînt cei stăpîniţi de grele patimi. Despre primul fel de demonizaţi am vorbit pe scurt mai sus, despre al doilea aminteşte marele Apostol Pavel, zicînd: Duhul vorbeşte lămurit că, în vremile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luînd aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor (I Timotei 4, 1). Dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, tîlcuind acest text al Apostolului Pavel arată că aceştia sînt toţi începătorii de erezii, care, povăţuiţi fiind de demoni şi mişcaţi de duhurile înşelăciunii vor grăi înşelăciuni către cei binecredincioşi, spre a-i înstrăina de la adevărata Biserică a lui Hristos.

Deci, luaţi aminte, iubiţi credincioşi şi ţineţi bine minte cele auzite, că toţi cei ce vor să vă dezbine de la dreapta credinţă ortodoxă sînt oamenii demonizaţi şi minţile lor sînt mişcate şi înşelate de duhurile cele viclene ale iadului, mai ales de duhul mîndriei. Pe aceştia Sfînta Scriptură îi numeşte fii ai diavolului şi vrăjmaşi a toată dreptatea (Fapte 13, 10) şi chiar diavoli ca pe Iuda (Ioan 6, 70). Aşadar, toţi cei ce învaţă erezii şi vor să propovăduiască altă învăţătură afară de cea ortodoxă şi care se împotrivesc învăţăturii adevărate a Bisericii lui Hristos dreptmăritoare, aceştia sînt fiii diavolilor (Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10). Aceşti învăţători mincinoşi şi înşelători, lucrează pururea sub stăpînirea demonilor (Fapte 10, 38; 26, 18; II Timotei 2, 26). Ei ca învăţători mincinoşi şi vicleni, în toată vremea lucrează sub înrîurirea lui Satan (Iuda 1, 9; 1, 23; II Regi 18, 10; Matei 16, 23; Luca 23, 23; Ioan 6, 70 ş. a.). Şi tot ca ei predicatorii rătăciţi fac voia diavolilor (Ioan 8, 44) şi sînt înşelaţi de ei (III Regi 22, 21-22; II Paralipomena 18, 20-21; Apocalipsa 20, 8). Aceşti propovăduitori ai minciunii sînt demonizaţi şi orbiţi de diavoli (Fapte 13, 10; II Corinteni 4, 4; I Timotei 4, 1).

Al treilea fel de oameni demonizaţi sînt toţi cei stăpîniţi de patimi grele, ca: necredinţa, uciderea, ura, beţia, iubirea de arginţi, fermecătoria, desfrînarea şi altele care îi stăpînesc de multă vreme. Aceştia sînt numiţi de Sfînta Scriptură fii ai diavolului (Ioan 8, 44; Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10; Ioan 6, 70). De aceea Sfîntul Vasile îi arată pe toţi cei beţivi a fi mai rău decît cei îndrăciţi, zicînd: "Cel ce se îndrăceşte este vrednic de jale, iar cel ce se îmbată fiind îndrăcit cu patima beţiei, este de rîs şi mai rău decît cel îndrăcit şi nimeni nu-l compătimeşte" (Sf. Vasile cel Mare, Exaimeron. Cuvînt împotriva celor beţivi. Buc., 1828).

Tot demonizaţi sînt şi vrăjitorii care amăgesc pe oameni cu puterea duhurilor rele. Vrăjitorii, fermcătorii şi toţi cei care părăsesc pe Dumnezeu şi cer ajutorul diavolilor, sînt ei înşişi demonizaţi şi osîndiţi la veşnicele chinuri ale iadului.

Iubiţi credincioşi,

De la primii oameni pînă la sfîrşitul veacurilor, toţi sîntem într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile răutăţii, care încearcă fără odihnă să ne stăpînească, să ne tragă în adîncul iadului.

Pe unii oameni îi chinuiesc cu îngăduinţa lui Dumnezeu numai în trup, cum sînt cei demonizaţi şi epileptici. Pe aceştia Biserica Ortodoxă îi vindecă, atît trupeşte cît şi sufleteşte, prin rugăciuni speciale numite exorcisme. Cele mai renumite sînt molitfele Sfîntului Vasile cel Mare, ce se citesc de obicei în biserică, de preoţi evlavioşi, cu mult post, cu multă smerenie şi credinţă.

Pe lîngă exorcisme, bolnavii de duhuri rele sînt spovediţi, împărtăşiţi şi li se face de mai multe ori şi Sfîntul Maslu. Cu cît se roagă şi postesc mai mult, cu atît se vindecă mai repede.

Al doilea fel de demonizaţi sînt cei stăpîniţi de duhul mîndriei, adică sectanţii care luptă pe faţă împotriva Bisericii, a Ortodoxiei şi dezbină pe mulţi creştini, răstălmăcind Sfînta Scriptură. Aceştia sînt mult mai greu de vindecat din cauză că sînt stăpîniţi de cei mai răi diavoli, ai mîndriei şi neascultării. Dar dacă îşi recunosc păcatele şi le mărturisesc la preoţi şi se roagă mai mult pot fi eliberaţi de duhul mîndriei şi al neascultării.

Însă cei mai numeroşi oameni demonizaţi sînt cei stăpîniţi de patimi cumplite, cum sînt beţivii, desfrînaţii, ucigaşii, vrăjitorii, iubitorii de averi şi cei robiţi de ură şi răzbunare. Toţi aceştia pot fi izbăviţi de robia diavolului şi a patimilor care îi ţin legaţi cu lanţul deprinderii, numai dacă vor veni de bunăvoie la biserică, dacă vor să-şi mărturisească păcatele la duhovnici iscusiţi şi dacă îşi fac canonul de pocăinţă dat. Fără acestea, adică fără spovedanie, căinţă şi părăsirea păcatelor care îi robesc, nimeni din aceşti oameni demonizaţi, bolnavi la suflet şi la trup, nu se pot elibera de patimi, de diavoli şi de osînda iadului.

Grija noastră, fraţii mei, este să facem voia lui Dumnezeu şi să împlinim poruncile Lui, cu toată credinţa şi rîvna. La aceasta ne ajută harul Duhului Sfînt, ne ajută sfinţii îngeri şi toţi sfinţii, în frunte cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat pentru noi. Să fugim de păcate ca de moarte, căci prin ele, pierdem harul lui Dumnezeu şi în locul lui intră duhul diavolului.

Să nu uităm că prin păcate, oamenii sînt loviţi de tot felul de boli, de necazuri şi suferinţe, ajung robi ai cumpliţilor diavoli şi-şi pierd mîntuirea sufletului. Oare cîţi creştini nu sînt astăzi robiţi de beţie şi desfrîu? Cîte mame nu-şi ucid cu voia proprii lor copii? Cîte familii nu se distrug prin divorţ ca urmare a acestor grele păcate?

Deci, să părăsim păcatele ca să scăpăm de diavoli şi să rămînem cu Hristos. Să ne păzim inima curată de patimi şi mai ales de mîndrie, ca să devenim scaun al Preasfintei Treimi. Să ne păzim trupul curat de beţie şi desfrîu, ca să devină "templul Duhului Sfînt". Să fugim de diavolul mîndriei, care ucide pe cei mai mulţi oameni, ştiind că Dumnezeu, celor mîndri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.

Să ne ferim de cursele Satanei, de patimile tinereţii, de vrăjitorie, de înjurături şi drăcuit, de beţie şi vorbe deşarte, ştiind că prin acestea ne înstrăinăm de Dumnezeu şi ajungem să păţim ca omul demonizat din Evanghelia de astăzi. Să aveţi grijă mai ales de copiii dumneavoastră, ca nu cumva să cadă în păcate grele şi să ajungă robiţi de diavoli. Spovediţi-vă mai des, rugaţi-vă mereu, nu lipsiţi de la biserică, preţuiţi mai mult postul, iubiţi viaţa curată şi toate "poruncile lui Dumnezeu" şi veţi fi vii.

Să ne rugăm Mîntuitorului Hristos să alunge patimile şi duhurile rele din noi, să ne ierte păcatele, să ne vindece bolile şi să ne facă locaşuri ale Preasfintei Treimi. Amin.

Arhimandrit Ilie Cleopa