SCHIMB EPISTOLAR
Preasfinția Voastră,
Constat cu mâhnire că timpul de a ne liniști după luni de agitație este pentru Dumneavoastră de doar două săptămâni. M-ați asigurat, pe 10 octombrie, că lăsăm să se potolească spiritele. Două săptămâni: acesta este prețul real al cuvântului Preasfinției Voastre. Îmi pare rău că, în chip conștient sau nu, continuați exercitarea unei presiuni psihice asupra mea - juridic: mobbing -, cea căreia am fost nevoit să îi țin piept în ultimii doi ani, fix în pandemie. Cei doi ani au fost, cum nu vreți și nu vor nici alții să accepte, ieșiți din tipar. Personal, am făcut tot ce a ținut de mine: am menținut biserica deschisă, am respectat regulile legale, astfel încât să nu luăm amendă sau să fie biserica închisă, precum la sârbi sau în alte comunități din Germania, să avem încasări constante, astfel încât, potrivit raportului contabil pe 2020, să ieșim în plină pandemie pe plus. Că nu au mai fost posibile mesele de care, de fapt, gruparea gălăgioasă se simte profund lipsită, că a venit un nou preot, chemat de comunitate (nu m-am autoinvitat!), că diferența între vechiul și actualul a declanșat, emoțional și sociologic, comparații, regrete, dar și speranțe, chiar mulțumire - toate aceste aspecte văd că nu atârnă în luarea deciziilor ierarhice. Un detaliu: primele zile din săptămâna aceasta am fost la clinică pentru un tratement inovator care sper să dea rezultate. În aceste zile m-a găsit decizia Dvs.
Ați preluat integral doar părerile unui grup mai mare dintre membrii asociației, care este mult mai mic în raport cu suflarea comunității de credință. De fapt, aici este miezul problemei pe care Vă faceți că nu îl vedeți: mica asociație (pe care eu am încercat să o măresc, tocmai pentru a deveni cu adevărat reprezentativă) versus parohia cu mult mai largă. Da, juridic, a fost formula majorității parohiilor din Germania și nu numai de a se putea organiza. Dar de aici la situația noastră, de la München, prin care un număr restrâns de oameni - care nici nu prea vin la slujbe, care oricum nu se spovedesc și nici nu se împărtășesc - decide cadrul vieții duhovnicești a celor mulți, tratați cu dispreț în ciuda faptului că ei, concret, contribuie, duminică de duminică, la bunul mers prin cumpărarea de lumânări, prin banii de la tas sau prin mici donații, este un drum lung. Pastoral, eu de ei m-am legat, pentru că i-am văzut legați de biserică. Nu am putut întreține orgoliile și nici satisface pretențiile obraznice ale unora dintre consilieri, nici să le satisfac pe nevestele și soacrele lor. A fost, cum se vede, o greșeală strategică. Regret că ați ajuns la această pseudo-soluție, în condițiile în care alegerea Dvs ca președinte-interimar al asociației am văzut-o drept adevărata soluție de intrare a unei parohii conduse până la mine de duhul rebel al înaintașului meu, care a întreținut și după venirea mea o atmosferă sectară, sub ascultarea Bisericii. Credeam că o să fiți mulțumit de această evoluție care probează simțului umorului din pedagogia lui Dumnezeu: cei care, acum 17 ani, au dat, la propriu, ierahii afară din biserică - poate și din pricina inabilității lor de a comunica, nu vă judec - V-au primit acum cu urale. Asta spune multe, dacă vreți să înțelegeți. Acum, am să Vă comunic punctual obiecțiile mele de slujitor al Altarului de profesor de teologie, de voce a cetății de aproape trei decenii, de cetățean într-un stat de drept:
1. Adunarea Generală din 10 octombrie 2021 a fost marcată de o serie de ilegalități. Primo: au fost excluși de la vot membri vechi și noi ai asociației, dar au votat unii care, nominal, nu erau membri. Secondo: s-au folosit procurile, care au fost luate în calcul, deși aveam și eu cam 60, dar după consultarea cu patru (nu cu unul!) juriști am înțeles că este o practică ilegală, o stratagemă. Fapt pe care, în zadar, am încercat să îl comunic Adunării pe care ați prezidat-o. Terzo: nu a putut fi adusă nicio acuzație concretă la adresa mea. Pur și simplu. Concluzia: rezultatele pot fi contestate. Vă aparține decizia, dacă unii credincioși, profund scârbiți de execuția publică a păstorului lor, dau drumul la calea legală sau nu. Pentru moment, eu i-am oprit, gândindu-mă că nu ne lipsește un scandal în plus.
2. “Mărinimia" de care dați dovadă, acceptând să locuiesc mai departe în casa parohială mă copleșește. Eu nu am ocupat “abuziv” etajul 1, ci a fost parte a înțelegerii - e, adevărat, verbale - de la bun început. Iarăși, sunteți abuziv Dvs în termeni, nu eu în fapt. Cât privește ajutorul Consiliului Parohial, am văzut prea bine cum se concretizează acesta. Direct: suspendarea mea antrenează sistarea pe viitor a salariului - pentru moment, pe durata concediului medical, plătește casa de asigurări -, ceea ce înseamnă inclusiv sistarea imediată a asigurării mele. Cum să o plătesc eu, direct? Cu alte cuvinte, Vă permiteți, în cel mai autentic duh creștin, să decideți, la propriu, de viața sau moartea unui om. Or, confruntat cu asemenea abuz, sunt obligat să apelez organele în drept. Iarăși, Vă aparține decizia de a suspenda suspendarea. Până atunci, eu aștept din același motiv: nu vreau să ne facem de minune.
3. Suspendarea aceasta este abuzivă, în termeni bisericești și laici, din pricina faptului că nu a fost precedată de o discuție, anchetă, analiză sau cum am dori să o mai numim. A venit direct și intempestiv de sus în jos. Or, aici este o imensă problemă care nu mă mai privește doar pe mine: abuzarea de prerogativele episcopale. Din părinte, ați devenit, spre mâhnirea mea interioară, un dominator. Chiar nu cred că acesta este duhul în care, cu mine sau cu oricine altcineva, în Țară sau în diaspora, se poate lucra. Ați devenit episcop, nu V-ați născut. Așa cum eu, prin munca mea la catedră, prin studiile publicate și alte asemenea am parcurs ierarhia academică. O “breaslă”, precum cea a preoților, nu poate fi condusă pe termen lung exclusiv prin teroare și amenințări. S-a văzut ce produce pe termen lung: lipsa de loialitate. Exact ca în cazul celor care au vorbit fără discernământ în timpul “investigațiilor” Recorder. Asta Vă doriți? Șubrezirea și mai rapidă a imaginii în afară a Bisericii prin cultivarea în interior a unei culturi a ascultării dobitocești?
4. Legat de cuvinte - și va trebui să acceptați că le cunosc intim, adică foarte bine -, cum Vă puteți imagina că îmi puteți fi “aproape” când mă respingeți, să fiți solidari când îmi luați baza existenței, să mă ajutați când, de fapt, mă anihilați? Bărbătește: știu că am fost adus în parohia “Bunavestire” peste capetele ierarhiei locale care, însă, la vremea respectivă, fie și doar pentru o scurtă clipă, a acceptat că nu sunt parte a problemei - pe care aveam să o înțeleg în amploarea ei abia după aceea -, ci parte a soluției. Dovadă că m-ați hirotonit diacon, iar Mitropolitul preot. Tot direct: se leapădă tatăl/mama de fiii lor, indiferent ce năzbâtii fac sau aud că ar fi făcut? Unde este maturitatea duhovnicească despre care tot vorbiți? Eu evit termenii aceștia, precum duhovnicesc, din pudoare. Tocmai că nu mă simt la înălțimea realității pe care o exprimă. Dincolo de frământări, scăderi, încercări, de un singur lucru sunt sigur: nu sunt ticălos. Spun ce gândesc, îmi apăr Biserica, omenește vorbind, neacceptând ca Domnul Hristos să fie batjocorit sau caricaturizat și sunt emoționat mereu de semnele iubirii lui Dumnezeu. Până la lacrimă.
5. Ce este de făcut? Fără multă vorbă: să revenim la cele pe care mi le-ați promis, inclusiv în fața Adunării Generale, pe 10 ale lunii, adică la situația, pe care o consider în continuare ca reprezentând soluția: Dvs președinte-interimar al asociației, iar eu parohul unei comunități care, de luni de zile, fierbe, ba chiar mă acuză că nu mă apăr mai vehement. Nu este o amenințare, ci o descriere la firul ierbii a realității de care, Vă rog din suflet, să țineți cont. În final, culmea ironiei în anul dedicat de Patriarhie pastorației românilor din străinătate: incapacitatea integrării unui preot ca mine, fără să mă laud cu nimic decât cu păcatele, ar trebui să ne dea de gândit. Zidurile se ridică, gazonul se taie, gardul se repară, calendarele se vând, dar cu sufletele, cu sufletele cum rămâne?
rp
Pe 19 oct. 2021, la 20:36, Episcopul Sofian <episcopulsofian@cbrom.de> a scris:
Preacucernicului Părinte Dr. Radu Preda
Parohia “Bunavestire”, München
Preacucernice părinte,
Vă scriu aceste rânduri ca urmare celor constatate şi hotărâte în cadrul Adunării Generale a Asociației Parohiei „Buna-Vestire” din 10 octombrie, 2021, respectiv a şedinţei ulterioare de constituire a Consiliului de conducere al acesteia, din 14.10.2021, precum şi în urma consultării cu ÎPS Mitropolit Serafim.
În cadrul Adunării Generale la care aţi fost prezent, am putut constata, din păcate, dezbinarea credincioşilor şi starea de tensiune şi tulburare din parohie, pe care le-aţi provocat în mare măsură Preacucernicia Voastră în perioada de când conduceţi această parohie. Faptul că peste 80% din participanţii la şedinţă se manifestau vehement împotriva a orice ar fi venit din partea Preacucerniciei Voastre, a fost o confirmare tristă a dezamăgirii, neîncrederii şi chiar aversiunii credincioşilor faţă de persoana Dumneavoastră, provocate printr-un mod defectuos de relaţionare, printr-o atitudine nepotrivită, prin diverse nereguli în gestiunea administrativ-financiară, prin postări pe canalele media, absolut în contradicţie cu deontologia preoţească, prin încercări de falsificare a adevărului şi de muşamalizare a situaţiilor. A devenit astfel cât se poate de evident că nu (mai) aveţi capacitatea de a aduce linişte şi împăcare între oamenii din parohie, ci, din păcate, generaţi o stare de conflict, dezbinare şi învrăjbire.
În aceste condiţii, ca soluţie de avarie, am acceptat să fiu ales de către Adunare ca şi preşedinte interimar al Asociaţiei Parohiei „Buna-Vestire”, pentru a soluţiona în continuare lucrurile şi, mai ales, pentru a linişti oamenii atât de tulburaţi. În această calitate va trebui să preiau toate atribuţiile administrative ale asociaţiei, ajutat fiind de consiliul acesteia, care funcţionează ca şi consiliu parohial.
Am adus la cunoştinţă situaţia creeată şi am discutat chestiunea cu ÎPS Mitropolit Serafim. Pe lângă lucrurile negative menţionate mai sus, atât Înaltpreasfinţia Sa cât şi eu, în calitate de ierarhi, v-am exprimat în multe rânduri nemulţumirea în legătură cu activitatea liturgică pe care o desfăşuraţi, cu refuzul de a face o practică liturgică în cadrul Arhiepiscopiei noastre, respectiv de a sluji Sfintele Slujbe după tipicul şi rânduiala Bisericii Ortodoxe Române. Din păcate, ne-aţi tratat cu indolenţă sau chiar mai rău.
În acelaşi timp, avem în vedere şi starea de sănătate a Preacucerniciei Voastre, care momentan vă impune retragere şi odihnă, stare care nu ştim nici cât este de gravă, nici cât timp va dura. Dorim să vă fim alături în această situaţie şi vom căuta, împreună cu consiliul parohial al Parohiei „Buna-vestire”, căi pentru a vă putea sprijini.
În aceste condiţii, având în vedere decizia Adunării generale, starea de tulburare şi învrăjbire pe care aţi provocat-o în parohie, refuzul de a da curs solicitărilor ierarhilor Arhiepiscopiei, ba chiar şi postările şi luările de poziţie denigratoare din anul care a trecut faţă de aceştia, cât şi starea deteriorată a sănătăţii Preacucerniciei Voastre, vă aducem la cunoştinţă următoarele:
1. Activitatea Preacucerniciei Voastre ca Paroh al Parohiei „Buna-Vestire” încetează imediat.
2. Gestionarea activităţii parohiei, în toate aspectele ei, revine actualului preşedinte al asociaţiei care este şi episcopul-vicar al Arhiepiscopiei.
3. Până la numirea unui nou paroh, activitatea liturgică, contactul cu credincioşii, programările, săvârşirea şi înregistrarea serviciilor religioase, redactarea de mesaje pe paginile media ale parohiei, toate acestea vor fi continuate, respectiv preluate de către P.C. Protos. Athanasie Ulea.
4. Pe perioada cât vă aflaţi în concediu medical, veţi putea locui în apartamentul de la etajul doi al Centrului Parohial al Parohiei „Buna-vestire”, urmând să eliberaţi în cel mai scurt timp şi să predaţi cheile de la parter şi etajul 1, pe care le-aţi ocupat abuziv.
5. Din acest moment vă este interzis să mai slujiţi liturgic în cadrul Parohiei „Bunavestire” din München, să vă adresaţi credincioşilor în public în biserică sau să mai postaţi ştiri/informaţii pe canalele media ale parohiei.
6. Referitor la starea de sănătate, dacă veţi dori, ne vom consulta referitor la mijloacele prin care parohia, respectiv consiliul parohial, vă pot ajuta în continuare. În funcţie de evoluţia boli, vom decide ce va fi de făcut în continuare.
Cu multă mâhnire pentru situaţia creată în parohie, cu dorinţa de a soluţiona lucrurile pentru a readuce pacea în parohie şi dorind să vă fim aproape în situaţia dificilă în care vă găsiţi,
Din încredinţarea ÎPS Serafim,
Episcopul-vicar Sofian Braşoveanul,
preşedintele Asociaţiei Parohiei „Bunavestire” München
PS: Scrisoarea se trimite în copie atât ÎPS Mitropolit Serafim cât şi celor doi vicepreşedinţi ai Asociaţiei Parohiei Buna-Vestire, cu rugămintea către aceştia de a informa întregul consiliu spre punerea în aplicare a celor decise. Referitor la alte chestiuni concrete, stabiliri de termene pentru predări/primiri de gestiune şi documente, etc., o să vă contactez ulterior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu