Predica la Sfantul Ierarh Nicolae
(6 decembrie)
În Mira Lichiei, Sfinte, sfințitor te-ai arătat.
Că Evanghelia lui
Hristos, Cuvioase, plinind-o, ți-ai pus sufletul
tău pentru poporul tău... (Condacul praznicului)
lubiți credincioşi,
Astăzi a sosit pomenirea cea de peste an a Sfântului și slăvitului lerarh Nicolae, marele facător de minuni de la Mira Lichiei. Cine oare din Biserica creștină dreptmăritoare nu a auzit de acest sfânt și preaslăvit ierarh? În care parte a lumii creștine nu s-a auzit de numele și de minunile lui? Care țară creștină ortodoxă nu are mulțime de biserică înălțate întru numele și în cinstea Sfântului lerarh Nicolae, spre slava Preabunului Dumnezeu, care 1-a mărit și pe pământ și în cer? Care creştin ortodox l-a chemat pe Sfântul Nicolae în ajutor la necazurile și nevoile sale și nu a simțit în grabă, prin el, mila și îndurarea Preabunului Dumnezeu?
Deci, frații mei, deoarece astăzi se prăznuiește ziua Sfântului Nicolae, se cuvine să vorbim, după a noastră putere, despre viața, petrecerea și minunile acestui mare lerarh al Bisericii lui Hristos. Căci auzind noi viața și ostenelile sfinților, ne întărim în credință și în evlavie către Dumnezeu și către sfinții Lui și ne silim să le urmăm credința.
Sfântul lerarh Nicolae s-a născut în părțile Lichiei din Asia Mică, într-o cetate care se numea Patara, din părinți cinstiți și dreptcredincioşi. Tatăl său se numea Teofan, iar maica lui Nona. Rugându-se ei lui Dumnezeu, li s-a dăruit acest copil binecuvântat pe care l-au numit Nicolae, care se tâlcuieşte "biruitor de popor", căci cu adevãrat s-a arătat biruitor al răutății, aşa binevoind Dumnezeu, spre folosul de obşte al lumii. Copilul a fost sfințit, cu darul lui Dumnezeu, din pântecele maicii sale, căci miercurea şi vinerea nu primea mâncare decât o dată, seara, şi sugea numai din sânul drept.
Sosind vremea de şcoală, a fost dat la învățătura dumnezeieştii Scripturi, pe care a deprins o bine cu ajutorul Sfântului Duh, făcându-se iscusit, atât in învățătură, cât şi în lucrarea faptelor bune. De prietenii deşarte şi de vorbe nefolositoare cu totul se ferea. Iar spre femei nici a căuta la fața lor nu îndrăznea, căci avea mintea curată şi totdeauna vorbea cu Dumnezeu şi zăbovea la rugăciune in sfintele biserici, dupä cum zice proorocul: Ales-am a fi lepădat in casa lui Dumnezeu, mai bine decât a locui in locașurile păcătoșilor (Psalmul 83, 11), devenind însuşi biserică a Dumnezeului Celui viu. Apoi postea zile in şir, iar noaptea priveghea la rugăciune până dimineața, încât întrecea pe mulți de vârsta lui şi nu se vedea la dânsul nici un nărav tineresc, ci numai obiceiurile cele bune ale omului înțelept şi bătrân.
Fericìtul Nicolae avea un unchi episcop, cu acelaşi nume ca dânsul, care l-a luat la sine de ucenic. Şi primind episcopul pe tănărul bătrân, care avea înțelepciune şi viață curată, l-a suit prin treptele cele sfinte la preoție. lar când l-a hirotonit, episcopul a zis către credincioşi: „ lată, fraților , văd un nou soare răsărind la marginea pământului, arătându-se către cei întristați ca o mare mângâiere. Fericită va fi turma care va avea pe acest păstor , căci acesta va paşte bine sufletele celor rătăciți şi la pășunea bunei credințe îi va duce pe dânşii. Apoi se va arăta şi ajutător fierbinte celor din nevoi” . Această proorocie s-a împlinit întocmai. Deci primind Sfântul Nicolae dreapta preoției, a sporit atât in măsura postului. cât şi in neîncetate rugăciuni.
In acea vreme, părinții fericitului Nicolae s-au mutat la cele veşnice, iar el rămânând moştenitor al averii lor, a împărțit-o la săraci, pentru că nu se uita la bogăție, nici nu se îngrijea pentru sporirea ei, ci, lepădând toate grijile lumii, se sârguia cu toată osârdia a sluji lui Dumnezeu, precum zice psalmistul: Către Tine, Doamne, am ridicat sufíetul mee, învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu (Psalmul 21, 10).
lubiți credincioşi,
Mâna Sfântului Nicolae era întinsă spre săraci din tinerețile sale. lată cum a miluit pe un om sărac din oraşul său: Era un om care avea trei fete. Şi pentru că nu avea cu ce trăi, se gândea să le dea spre desfrânare, ca prin aceasta să-şi câştige existența. Căci sărăcia şi lipsa aruncă pe om în multe păcate. Auzind de aceasta Sfântul Nicolae şi fiind foarte milostiv, a miluit pe acest sărac înir-un chip cu totul minunat. Fericitul s-a dus noaptea pe ascuns la casa săracului și i-a aruncat o pungă cu galbeni pe fereastră, apoi s-a întors la casa sa neştiut de nimeni. Deci aflând banii, tatăl a mulțumit lui Dumnezeu şi cu ei şi-a căsătorit prima fiică.
După un timp, Sfântul Nicolae a aruncat noaptea ptin fereastra săracului o altă pungă cu galbeni şi îndată s-a facut nevăzut. Aşa a căsătorit cu ei şi pe a doua fiică, scăpând-o şi pe aceasta de păcatul cel cumplit a1 desfrânării. Iar când a aruncat Sfântul Nicolae pe fereastră şi a treia pungă cu galbeni, pentru cea de a treia fiică, îndată tatăl fetelor a fugit după el şi, ajungându-l, l-a cunoscut şi i-a mulțumit cu lacrimi pentru marea lui milostivire. Apoi plăcutul lui Dumnezeu Nicolae I-a mângâiat și l-a rugat cu jurământ să nu spună nimănui taina aceasta. Aşa a scăpat Sfântul Nicolae pe cele trei fete de desfrânare.
Altădată dorind sfàntul să se închine la Mormântul Domnului, a pornit cu o corabie spre Sfintele Locuri. Deci călătorind in preajma Egiptului, Sfântul Nicolae a văzut că diavolul a intrat in corabie, voind să o scufunde pe ea, şi a spus desprc aceasta corăbierilor. Şi nu mult timp dupã aceea, i-a cuprins o mare furtună încât toți îl sileau să se roage lui Dumnezeu ca să-i scape cu viață. Şi cum a întins Sfântul Nicolae mâinile la rugăciune, îndată a încetat furtuna şi au ajuns cu bine la Mormântul Domnului. Apoi cuviosul s-a închinat la Golgota, unde S-a răstignit Hristos pentru noi păcătoşii, şi s-a rugat fierbinte la Mormântul dătător de viață şi la toate Sfintele Locuri pe unde a trăit Mântuitorul.
Apoi întorcându-se cu corabia în Lichia, alesul lui Dumnezeu, Nicolae, s-a retras din nou in mănăstirea unchiului säu. Acolo, pe cand se ruga, a auzit de sus acest glas: „Nicolae, să intri în nevoința poporului, dacă doreşti să fii încununat!”. Prin aceasta Dumnezeu îl chema la arhierie, să fie păstor şi povățuitor de suflete.
Înțelegând voia Domnului, Sfântul Nicolae a împlinit porunca ascultării. Deci, îndemnat fiind de Duhul Sfânt, a intrat in biserica Mirei atunci cänd episcopii din părțile acelea aşteptau, din descoperire dumnezeiască, să hirotonească arhiereu pe primul care va veni la slujba Utreniei. Aşadar a fost dus la episcopi şi a fost hirotonit arhiereu. Vedeți cine este vrednic de păstorie? Vedeți pe cine alege Dumnezeu la preoție şi arhierie? Nu pe cel ce are cinste, bogăție şi multă ştiință, ci pe cel care are credință mare, dragoste multă, smerenie şi viață sfântă. Altfel, vai de păstorul care este nevrednic de darul preoției! Iai de turma care este condusă de păstori înrăiți! Şi a ajuns Sfântul Nicolae mare ierarh al Bisericii lui Hristos şi mitropolit al Mirei Lichiei. lar viața lui era plină de milostenii, de post și rugăciune, de smerenie și blândețe, încât strâlucea ca un stâlp de foc în mijlocul poporului şi era mare făcător de minuni. Că pc mulți bolnavi îi vindeca cu rugăciunea şi hrănea pe săraci, pe orfani şi pe văduve, pe cei ce călătoreau pe mare îi izbăvea de primejdii, pe cei condamnați la moarte îi izbăvea de ucidere şi in timp de foamete îndrepta corăbiile cu grâu spre Mira Lichiei.
Mai apoi însă împărații Dioclețian şi Maximilian au început o grea persecuție impotriva creştinilor. Atunci mulți ierarhi, printre care şi Sfântul Nicolae de la Mira Lichiei, au fost închişi, pătimind multe chinuri pentru Hristos. Dar în anul 313, Sfântul Constantin cel Mare dànd libertate creştinilor, a fost eliberat din închisoare şi Sfântul Nicolae.
Întorcându-se la scaunul său din Mira, acolo îl aşteptau mii de credincioşi: săraci, bolnavi şi văduve. lar el, binecuvantându-i, ii hrănea cu cuvântul, cu rugăciunea şi cu darul Sfântului Duh, vindecând nenumărate suferințe şi boli fără leac. Astfel, vestea minunilor sale a ajuns până la Sfântul împărat Constantin şi la mama sa Elena.
În anul 325 s-a adunat în Niceea primul mare Sinod a toată lumea, la care a luat parte şi Sfântul Nicolae. Atunci a fost condamnată erezia lui Arie care înșela pe mulți. La acest sinod Sfântul
Nicolae a apărat cu atâta răvnă credința ortodoxă, încât a indrăznit să-i dea două palme lui Arie cel blestemat.
Sfântul împarat Constantin s-a mâhnit de
această și a luat de la Sfântul Nicolae omoforul și
Evanghelia pe care o ținea în mâini. Dar noaptea Măntuitorul i-a dat din nou
Evanghelia în mâini, iar Maica Domnului i-a pus omoforul. Deci, apărând dogma Preasfintei Treimi. Sinodul Sfinților Părinți
a dat anatemei pe ereticul Arie, iar Sfântul Nicolae s-a întors din nou la scaunul stau.
Odată, trei voievozi au fost clevetiți la împăratul Cotistantin că ar unelti împotriva lui. Auzind impăratul aceasta, i-a aruncat în temniță și i-a condamnat la moarte. Iar ei, fiind în lanțuri, se rugau cu lacrimi la Dumnezeu și la păstorul cel bun, Nicolae, să-i scape de moarte, că sunt nevinovați.
Atunci marele ierarh s-a arătat noaptea în vis impăratului Constantin și i-a zis: „lmpărate, nimic să nu faci voievozilor acetora, că sunt nevinovați! ” . Dimineată, cand trebuia să le taie capetele, împăratul a trimis poruncă să-i elibereze. Așa ajuta marele ierarh pe toți cei condamnați pe nedrept și-i elibera din legături. Așa ajută el și acum tuturor celor ce sunt judecați și pedepsiți cu nedreptate.
Altădată era mare foamete in Mira Lichiei și locuitorii cetății duceau mare lipsă, fiind amenințați să moarta de foame. Atunci Sfântul Nicolae s-a arătat noaptea unui neguțator din Italia care umpluse o corabie de grau și, dându-i trei galbeni arvună, i-a zis:
„Vindeți grăul în Mira Lichici, căci estc în marc lipsă” . Așa a izbăvit cetatea sa de foamete. La fel când era furtună pe mare și oamenii cereau ajutorul lui, marele păstor se arăta in veșminte arhierești la cârma corăbiilor și, certând vânturile, îndrepta corăbiile spre limanuri, salvându-le de înecare. Dar și după mutarea sa Sfântul Nicolae s-a dovedit apărător și izbăvitor al marinarilor , încât nu numai creștinii, ci și necreștinii poartă pe vase icoana Sfântului Nicolae. patronul tuturor corăbierilor.
Ajungând la adânci bătrâneți, Sfântul Nicolae și-a binecuvântat credincioșii, dându-le sfatul cel mai de pe urmă. Apoi a adormit cu pace la 6 decembrie în anul 342. Moaștele sale au rămas în biserica Mirelor mai mult de 500 dc ani, și multi veneau acolo și primeau ajutor și sănătate. Dar în secolul al Xl-lea, ocupând turcii otomani Asia Mică, moaștele sfântului de la Mira erau amenințate. Atunci, cu rănduiala lui Dumnezeu, în primăvara anului 1087, moaștele Sfântului Nicolae au fost furate de italieni din Mira Lichiei și duse în orașul Bari din sudul Italiei. La 9 mai 1087 au fost așezate în biserica Sfântului Ștefan la malul mării. Mai târziu, în secolul XIX, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae a fost adusă și așezată în biserica Sfântul Gheorghe Vechi din București, unde se află și astăzi.
lubiți credincioşi,
Astăzi prăznuim pe unul din sfinții cei mai mari și mai iubiți de credincioși. Sfântul lerarh Nicolae este patronul marinarilor și al copiilor, salvatorul celor din temniță și din primejdii, ajutătorul săracilor și al celor nedreptățiți, protectorul fecioarelor și al călugărilor. Astăzi se fac slujbe frumoase în toate bisericile din țara noastră, în care avem mii de sfinte locașuri cu hramul Sfântului lerarh Nicolae. Astăzi este bucurie în casele creștinilor unde se află icoana sfântului și unde nu puțini tineri și bătrâni îi poartă numele. Să ne bucurăm cu toții astăzi și să prăznuim duhovnicește praznicul Sfântului lerarh Nicolae, ocrotitorul tuturor creștinilor și nu mai puțin al românilor, care au atăta evlavie la el și-i citesc mereu acatistul.
Câte nu avem de învătat din viața și faptele Sfântului lerarh Nicolae! Mai întâi el ducea o viață îngerească. Avea credință tare în Dumnezeu și trăia în desăvârșită feciorie. Mari sunt aceste două virtuți creștine, credinta curată și viața în feciorie neîntinată, și mult ajutor dau creștinilor. Cu aceste două mari virtuți, mulți creștini au dobândit raiul; alții prin mănăstiri au sporit în sfințenie, iar alții au primit harul Duhului Sfânt și au fost numărați în ccata sfinților.
La acestea Sfântul lerarh Nicolae a adăugat încă o altă virtute dumnezeiască, anume milostenia. Putini sfinți au fost milostivi ca Sfântul Nicolae. El împărțea la săraci tot ce avea, iar pe cei din nevoi și primejdii îi izbăvea de pedeapsă și de moarte cu rugăciunile sale. Pentru aceasta l-a învrednicit Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu darul facerii de minuni și al vindecării suferințelor omenești. Căci mare putere are milostenia, fraților! Milostenia materiale și duhovnicească a împodobit sufletele sfinților și ale părinților noștri.
Credința, feciorìa, adică înfrânarea poftelor , şi milostenia sunt cele trei mari virtuți care l-au încununat pe Sfântul Nicolae cu darul facerii de minuni şi I-au numărat printre cei mai mari ierarhi şi apăratori ai Ortodoxiei, atât de iubit nouă tuturor. Aceasta se spune şi in troparul lui: „ Îndreptă tor credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, părinte Iearhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” .
Să iubim pe sfinții lui Dumnczeu şi să le urmăm credința. Să iubim virtuțile pe care le-au iubit sfinții lui Dumnezeu şi să le implinim şi noi în viață ca să ne învrednicim de viața cea veşnică împreună cu sfinții, in lumina lui Hristos. Să iubim şi să apărăm dreapta credință ortodoxă, atacată acum de atâtea secte şi învățături rele. Să iubim apoi viața curată, fecioria şí înfrânatea, fară de care nu ne putem mântui. Toate păcatele se fac în afară de trup, spune Sfântul Apostol Pavel, dar desfrânarea se face in trup, care este templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6, 18-19).
Cine pierde această mare virtute şi cade în păcate trupeşti, alungă de la el pe Duhul Sfânt şi şi face trupul templu al iadului, spre osândă veşnică. Ați văzut cum a salvat Sfântul Nicolae pe cele trei fete de la desfrânare. Salvati pe copii, pe fiii dumneavoastră de păcatul cel ucigaş al desfrânării. Amintiți-vă de cuvintele Sfântului Pavel: Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânații îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4). Desfrânarea omoară sănătatea trupului şi a sufletului, dezbină familia, scurtează viața şi aruncă pe om in osânda veșnică.
Să iubim şi milostenia creştină, mila față de tot omul de lângă noi, care nu are ce mânca sau moare părăsit de toți; care cere un cuvânt bun, un stat, o carte, un mic ajutor omenesc. Fericiți cei milostivi că aceia se vor milui (Matei 5, 7), zice Hristos. Fericiți sum acei creştini care iubesc aceste trei mari fapte bune: credința dreaptă, curăția trupului şi milostenia. Acestea, împreună cu rugăciunea şi smerenia, cu răbdarea şi nădejdea, ne duce cel mai uşor întru împărăția lui Dumnezeu .
Să cerem aşadar ajutorul Sfântului Nicolae in toată viața noastră, să-i citim adeseori acatistul, să urmăm blăndeții şi smereniei lui şi să nu uităm că suntem în postul Crăciunului, că suntem datori sa ne spovedim la preot cu toată familia, să ne facem canonul dat, apoi să ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos.
De încheiere, să cerem mereu ajutorul Sfântului Nicolae, adresându-i această scurtă rugăciune: „Sfinte lerarhe Nicolae, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu