Sfinţii Mucenici: Filimon, comediant din Teba, Apolonie şi Arian, slujitor împărătesc, şi cei dimpreună cu dânşii, care au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+305)

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Filimon, comediant din Teba, Apolonie şi Arian, slujitor împărătesc, şi cei dimpreună cu dânşii, care au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+ 305)

Acesti Sfinti au trait pe vremea imparatului Diocletian si a lui Arian, dregatorul, care era in Tebaida Egiptului. Iar chipul muceniciei lor a fost asa: treizeci si sapte de crestini, fiind prinsi, au fost dusi la dregator. Iar unul dintre dansii, care se numea Apolonie, citet fiind in biserica de acolo, si infricosandu-se ca, din pricina amarelor chinuri ale muceniciei, sa nu cada de la credinta, a dat patru galbeni si hainele sale lui Filimon, comediantul pagan al cetatii, care era de fata, pentru ca acesta, imbracand hainele lui Apolonie si inchinandu-se in joaca, sa aduca jertfa idolilor in locul lui, iar Apolonie a imbracat hainele comediantului. Dar, Filimon luand hainele lui Apolonie, indata s-a imbracat, in sufletul sau, si cu credinta lui Hristos. Deci, intrand Filimon in fata adunarii sub chipul lui Apolonie, i s-a poruncit sa jertfeasca idolilor, dar el a marturisit credinta in Hristos. Atunci, a poruncit dregatorul sa vina Filimon comediantul sa cante si sa joace jocul lui, numit "siravlion" ca, prin vraja jocului si dupa chipul lui, crestinii sa se indemne a cinsti placerile lumii si, lepadandu-se de Hristos, sa jertfeasca idolilor. Aceasta intelegand-o, comediantul s-a dat pe fata, marturisind ca el este Filimon si ca s-a ascuns sub chipul lui Apolonie.

   Deci, paganii, care tineau la el, il indemnau sa se lepede de Hristos. Viteazul Filimon, insa, nu s-a induplecat, pentru care pricina dregatorul l-a mustrat pe el, zicandu-i ca in zadar se osteneste, marturisindu-se pe sine crestin, de vreme ce nu este botezat; ca este oprit, i-a zis, a se numi cineva crestin, daca n-a primit mai intai botezul. Si, a facut Filimon rugaciune si a cazut ploaie numai peste el singur, in locul de chin unde era, incat toti s-au minunat. Iar Sfantul s-a incredintat ca prin ploaia aceea s-a facut botezul sau de la Dumnezeu, pentru ca nimeni nu indraznea sa-l boteze in fata dregatorului.

   Deci, fiindca dumnezeiescul Apolonie s-a facut pricina ca Filimon sa creada in Hristos, pentru aceasta a fost adus si el inaintea dregatorului si a marturisit credinta in Hristos. S-a poruncit atunci, de i-au taiat vinele picioarelor si l-au tarat prin toata cetatea. Dupa aceea, spanzurat fiind Filimon de un maslin, dregatorul a poruncit sa fie sagetat, dar sagetile nu s-au atins de el, ci una din ele, pornind spre dregator, i-a impuns un ochi si l-a orbit. Deci, i-a proorocit Sfantul Filimon dregatorului, ca-l va face pe el sanatos, zicand: "Dupa marturisirea mea, de vei lua tarana din mormantul meu si o vei pune peste ochiul tau, il vei avea sanatos".

   Deci, li s-au taiat capetele amandoura, si Sfantului Filimon si Sfantului Apolonie. Si s-a dus dregatorul Arian la mormantul Mucenicului Filimon si, luand tarana de acolo, s-a facut sanatos, dupa cuvantul Sfantului. Deci, pentru o minune ca aceasta, au crezut in Hristos el si cei dimpreuna cu el, din casa lui si s-au botezat toti, iar pe crestinii tinuti in inchisori pentru Hristos i-a slobozit cu pace.

   Fiind instiintat Diocletian, despre aceasta, a trimis de l-au adus pe dregatorul Arian si, legandu-l pe el cu lanturi de fier si spanzurandu-i o piatra de gat, l-a pogorat intr-o prapastie si cu tarana l-a acoperit. Insa, iesind de acolo viu si nevatamat, a poruncit tiranul de l-au aruncat in mare, dimpreuna cu patru slujitori ai imparatului, care crezusera in Hristos, pe toti cinci i-a inchis in saci ingreunati cu nisip, si, asa, s-au mutat catre Domnul.

   Deci, un delfin foarte mare, tragand toti sacii si luandu-i pe spinarea sa, i-a scos pe ei la tarmurile marii Alexandriei. Iar slugile Sfantului Arian asteptau acolo, dupa porunca lui, si, vazand moastele Sfintilor aduse pe spinarea delfinului, s-au minunat. Apoi, luandu-le cu evlavie, au intrat in corabie si, plutind pe Nil in sus, s-au apropiat de mitropolia antinoitilor. Si, instiintandu-se, prin glas venit de sus, de locul unde se cuvine sa ingroape Sfintele moaste, au dat de veste in cetate si, alergand toti cu cantari si cu faclii, le-au ingropat cu cinste, la loc slavit, unde se fac tamaduiri si multe minuni. Dumnezeului nostru, slava!