Sfânta Biserica Ortodoxă
sâmbătă, 19 octombrie 2024
Apostolul şi Evanghelia Lecționar - Săptămâna XXVI după Rusalii
Lecționar - Săptămâna XXVI după Rusalii
Lecționar - Săptămâna XXVI după Rusalii: Luni
Lecționar - Săptămâna XXVI după Rusalii: Marți
Lecționar - Săptămâna XXVI după Rusalii: Miercuri
Lecționar - Săptămâna XXVI după Rusalii: Joi
Lecționar - Săptămâna XXVI după Rusalii: Vineri
Apostolul şi Evanghelia Lecționar - Săptămâna a XXIV-a după Rusalii
Lecționar - Săptămâna a XXIV-a după Rusalii
vineri, 18 octombrie 2024
Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Știți acele afaceri care par absolut minunate și, deci, toată lumea „bună” se înghesuie să ia parte la festin? Ceva similar cu fondurile lui Bernard Madoff sau cu compania de crypto-monede a lui Sam Bankman – Fried sau cu investițiile imobiliare în Dubai sau cu investițiile în piața de capital speculativ ale „brokerului fuga” Cristian Sima s-a întâmplat în cazul investițiilor imobiliare în Nordis.
Știți acele afaceri care par absolut minunate și, deci, toată lumea „bună” se înghesuie să ia parte la festin?
Ceva similar cu fondurile lui Bernard Madoff sau cu compania de crypto-monede a lui Sam Bankman – Fried sau cu investițiile imobiliare în Dubai sau cu investițiile în piața de capital speculativ ale „brokerului fuga” Cristian Sima s-a întâmplat în cazul investițiilor imobiliare în Nordis.
Chiar dacă derutante, investițiile imobiliare în Nordis au fost dintre cele mai simple. Atât de simple încât par a fi fost făcute cu intența de a prosti pe față sau de a insulta inteligența cumpărătorilor.
În schimbul unui „discount” de 5-10% din preț (stabilit din burtă, iar nu după creiterii transparente și justificate economic), sute sau chiar mii de persoane și companii, unii chiar multimilionari, au „cumpărat” cu ante-contract de vînzare – cumpărare, cu plata a 95% din preț, „apartamente” pe hârtie. Nu ăsta e baiul cel mai mare – acele apartamente, de regulă inexistente la data ante-contractului și inexistente și azi, au fost vândute fie unor terți, succesiv, fie unor afiliate ale societății Nordis Management. Este vorba, după caz, de „apartamente” la Mamaia, Sinaia sau Brașov, deci cumpărătorii s-au numit Nordis Mamaia, Nordis Sinaia, Nordis Brașov. Mai mult chiar, celor care ar fi avut norocul să devină proprietari pe acte pe apartemente existente sau viitoare, li se cerea să semneze câte un contract de închiriere pe 30 de ani cu afiliate ale grupului, urmând ca din chiria obținută de afiliatele grupului din sub-închirieri către turiști dornici de vacanțe la mare sau la munte în „apart-hoteluri” să li se dea o părticică din chirie. Înțeleg că există câteva zeci de astfel de cazuri la Mamaia, dar proprietarii pe hârtie nu au primit, în 5 ani, nimic de la (sub)chiriași.
Așadar, investiție sofisticată, inteligență și prudență, fețe spălate, ce să mai tura-vura, capitalism rentier pe pâine. Doar că fluxul de bani a fost unidirecțional: 100 de milioane de euro s-au dus către patronii Nordis de la „cumpărătorii – investitori sofisticați”, și nimic n-a mai revenit înapoi ...
Presa spune că au exista doi investitori de prin Galați care au „cumpărat” circa 200 de astfel de „apartemente”, pentru câteva zeci de milioane, acum fiind fix în situația falitului care a rămas și fără bani, și fără avere, și cu credite la bănci care îi îngroapă ...
Recent, Nordis Management a intrat în faliment.
Publicitatea făcută acestui faliment (care a mers, desigur, la acea compani de practicieni în insolvența care ia tot de pe piață, de la mall – uri, la societăți din energie, la societăți de asigurări și până la dezvoltători imobiliairi) a fost mai acerbă și mai „eficientă” decât cea făcută ani de-a rândul afacerii în sine. Au intrat pe „fir” parchetul, politicienii, ziariții și ... avocații. Au apărut foarte mulți și foarte mari specialiști în insolvență și în bancrute. Ofertele, din nou, sunt la discount. Sugestia este, de fiecare dată – nu te asocia, nu fi slab să te ascunzi într-un grup, luptă singur. Iată, îți acord discount de 20% ... (discount din ce, nu rezultă ...).
💥Doar că scandalul Nordis are o complexitate infinit mai mare decât o simplă înscriere la masa credală în falimentul Nordis Management, mai ales că multe contracte sunt făacute cu alte societăți, iar beneficiarul final al biznisului nu e în Nordis Management, ci în altă parte.💥
Nu se vor lua despăgubiri pe această cale zece ani de acum încolo și, în orice caz, nu mai mult de 5-10% din suma nominală (valoarea reală a pierderii fiind, practic, de 100%).
Mai pe scurt, cei care s-au fript cu ciorba „investiției” imobiliare se vor fi fript și cu ciorba „investiției” în profesioniștii dreptului. Mă refer la profesioniștii din poze.
Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Analiză directivă UE privind responsabilitatea socială, etică, axiologică și ecologică a întreprinderii.
Analizez acum o directivă UE privind responsabilitatea socială, etică, axiologică și ecologică a întreprinderii.
Dincolo de inevitabilul gunoi ideologic climătceingi și chimico-farmacofil cu care directiva este „dotată” din plin, sunt câteva câștiguri certe ale acesteia.
De exemplu, corporația devine o putere potențial abuzivă, așa cum sunt statele. Așa-numitele „părți interesate” (stakeholders) vor putea reclama în justiție încălcări ale drepturilor omului comise de corporații.
Astfel de reclamații în justiție pot fi făcute de salariați, clientelă, comunitatea locală, organizații non-guvernamentale sau religioase etc. și se pot referi la:
-încălcarea libertății de expresie pe rețelele de socializare,
-crimele contra drepturilor omului comise direct sau prin filialele lor în statele subdezvoltate ale lumii de corporații,
-sclavie și muncă forțată a copiilor sub 14 ani,
-poluare cu consecințe comunitare grave,
-efecte adverse grave sau letale ale medicamentelor, vaccinurilor, testelor sau experimentelor clinice,
-distrugerea sănătății umane și a mediului natural prin pesticide, fertilizatori, organisme modificate genetic etc.
Personal, am teoretizat demult, în baza unei interpretări proprii a art. 187 Cciv (care arată că o persoană juridică și, mai ales, o corporație, nu poate avea un obiect ilicit, imoral sau contrar interesului public), conceptul de întreprindere - cetățean, care este opus corporației - dictator, o entitate cvasi-atotputernică nesupusă niciunei legi sau reguli internaționale, cu excepția regulii cinice a profitului cu orice preț.
Am propus chiar ca în Constituție puterea economică să fie prevăzută drept un rezervor permanent de abuzuri și practici contrare drepturilor omului care trebuie să fie corectată prin aceleași mijloace ca și cele utilizate pentru a calma sau neutraliza abuzuri ale puterii legislative, executive sau judiciare.
Mai mult chiar, ar trebui ca, în loc să li se permită corporațiilor să pretindă la CtEDO că li se încalcă drepturile omului (ca și când corporația ar fi om ...), ar trebui, de fapt, ca omului să i se permită să atace corporațiile la CtEDO sau la alte curți de acest gen, pentru abuzuri grave corporatiste și pentru încălcări ale drepturilor omului ori pentru crime contra umanității comise de corporații.
Directiva enunțată stabilește nu numai ține ideologice relative la pseudo-știința schimbărilor climatice și la plandemii, ci și obiective importante în plan etic și axiologic.
Corporația trebuie să se integreze și să își asimileze valorile fundamentale ale societății și ale comunității în care activează (iar nu să impună „valori” și drepturi marginale ale unor ultra-minorități cu probleme de identitate, conform unui plan de remodelare a lumii și a omului ca și când ar fi figuri de plastilină). De aceea, corporația va avea un audit etic - practic, un compartiment al filosofilor de întreprindere. Auditul va putea fi contractat și din exteriorul corporației, de la consultanți în etică și axiologie. În sfârșit, vor avea și filosofii de lucru ...
Sunt multe astfel de noutăți în directiva enunțată, dar pentru moment este suficient ceea ce am spus mai sus.
marți, 15 octombrie 2024
Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (I) Două fațete ale suveranismului
Întrucât se apropie cu pași repezi alegerile prezidențiale și parlamentare de anul acesta, vreau să vă prezint spre dezbatere două fațete ale suveranismului, pe care le-am pus în discuție acum 2 ani, pe 3 decembrie, la Iași, la o conferință organizată împreună cu doctorul Răzvan Constantinescu.
👉Link Video CONFERINTĂ O PERSPECTIVĂ SUVERANISTĂ ASUPRA VIITORULUI ROMÂNIEI👈
(I)
În plan public, statal, suveranismul înseamnă neatârnarea. Suveranismul strategic înseamnă independența economică, energetică, militară și alimentară.
În ciuda viziunii birocratice integratoare a executivului Uniunii Europene și a manifestei tendințe globaliste a unor organisme internaționale care și-au arogat competențe supra-statale, marile economii ale UE – mă refer la Germania, Franța, Italia, Spania și Olanda – au politici publice suveraniste, proba cea mai evidentă fiind comportamentul acestor state în pandemie și în cursul războiului ucrainean. O surpriză ar fi nu o eventuală manifestare a României ca stat suveran și independent, în conformitate cu propria Constituție, ci menținerea comportamentului supus, colonial, anacronic în raport de tendința lumii de azi de abandonare a globalismului, ca ideologie imperialistă.
Notă 1 - prin efectul nocivei politici de relaxare cantitativă (quantitative easing – emiterea de bani în surplus față de valoarea totală a mărfurilor și serviciilor de pe piață) a fost operată o masivă expropiere a cetățeanului și a întreprinderilor, prin scăderea puterii de cumpărare a leului și prin creșterea ne-naturală a prețurilor. În anii pandemiei, BNR a emis 130 de miliarde de lei fără acoperire în bunuri și servicii. În altă ordine de idei, preconizata monedă digitală a băncii centrale va putea însemna dispariția proprietății și a libertății economice. De aceea, este esențial ca România să nu adere la spațiul Euro, leul să fie menținut și întărit, iar plățile și încasările în numerar să fie obligatorii. Mijloacele electronice de plată trebuie să rămână doar opțiuni personale ale cetățenilor sau alegeri economice ale întreprinderilor, iar nu constrângeri și control/spionaj permanent al particularilor.
Notă 2: atât de deranjat de suveranism este establishmentul actual încât cuvântul nu este recunoscut automat de algoritmi și de dicționare explicative online - când îl scrii, apare cu semnalarea că ar fi greșit dactilografiat ...
Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (II) Două fațete ale suveranismului
Întrucât se apropie cu pași repezi alegerile prezidențiale și parlamentare de anul acesta, vreau să vă prezint spre dezbatere două fațete ale suveranismului, pe care le-am pus în discuție acum 2 ani, pe 3 decembrie, la Iași, la o conferință organizată împreună cu doctorul Răzvan Constantinescu.
(II)
Atât la nivel public, cât și la nivel individual, există și trebuie păstrat un suveranism curent, rezilient, compus din sistemul de asigurări sociale și de sănătate (bazate pe solidaritatea națională și pe solidaritatea între generații), sistemul de educație, infrastructura rutieră și instituțională, precum și plasa de siguranță socială.
România este o democrație reprezentativă, constituțională, o organizare statală în care supremația Constituției este obligatorie (art. 1 alin.5).
Potrivit art. 2 din Constituție, suveranitatea naţională, care aparţine poporului român, se exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
Organizațiile politice care militează contra suveranității statale, contra pluralismului politic, contra statului de drept, contra drepturilor și libertăților fundamentatale, sunt neconstituționale (art. 40 alin.2).
În era alegerilor capturate de servicii secrete, de birocrații auto-mandatate și eternizate pe posturi și „demnități” publice și de corporații multinaționale imperialiste, accentul cel mai puternic trebuie pus pe atributul constituțional al alegerilor, care trebuie să fie în mod primordial libere și corecte.
Opinia publică actuală este descurajată în a participa la acest exercițiu fundamental democratic al suveranității din cel puțin două motive: clasa politică este cantonată la nivel de două mari „familii” politice, un partid-balama și o organizație etnică perpetuu amalgamate între ele și fluide ca ideologie și reprezentanți transpartinici, interschimbabili; politicianul este pictat în culori preponderent negative (este impostor, prost, corupt, rapace etc.), deci este un lest inutil în raport de esențiala birocrație, mai nou transformată în tehnocrație.
Blocajul mental și decizional al alegătorilor este favorizat de casele de sondare a opiniei publice, mereu aceleași, mereu stipendiate de partide și ong-urile politic militante.
Populația este făcută să creadă că democrația însăși este o idee proastă, deci alte modalități de organizare a statului ar fi dezirabile. Numai că inversul democrației este totalitarismul – unde este tiranie, dictatură, autoritarism, nu există drepturi și libertăți individuale și nimic natural nu poate crește.
Idiosincrazia populară față de democrație este, de fapt, rejectarea actualului sistem de rotire a cadrelor și de „alegere” a reprezentanților poporului de către servicii, corporații, ong-uri globaliste sau tehnocrați. Este, de fapt, o rejectare a democrației non-reprezentative, a republicii experților și a procurorilor, o „democrație” unde votul liber și corect al cetățenilor este inutil, deci suveranitatea poporului este furată în favoarea unor interese private.
Cetățeanul informat nu votează pentru că, de fapt, are oroare de birocrați, tehnocrați, corporatocrație și oengeocrație, adică de „elite” ne-mandatate, cu tendințe totalitare, care subtilizează suveranitatea națională și, în plus, își asigură imunitatea de răspundere politică, morală sau juridică.
Democrația TREBUIE să redevină reprezentativă, pentru că avem CU CE și avem CU CINE. Trebuie doar să cercetăm mai atent și să fim mai vocali.
Suveranismul este, de fapt, o redeșteptare a sentimentului de încredere în democrație.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)