Analizez acum o directivă UE privind responsabilitatea socială, etică, axiologică și ecologică a întreprinderii.
Dincolo de inevitabilul gunoi ideologic climătceingi și chimico-farmacofil cu care directiva este „dotată” din plin, sunt câteva câștiguri certe ale acesteia.
De exemplu, corporația devine o putere potențial abuzivă, așa cum sunt statele. Așa-numitele „părți interesate” (stakeholders) vor putea reclama în justiție încălcări ale drepturilor omului comise de corporații.
Astfel de reclamații în justiție pot fi făcute de salariați, clientelă, comunitatea locală, organizații non-guvernamentale sau religioase etc. și se pot referi la:
-încălcarea libertății de expresie pe rețelele de socializare,
-crimele contra drepturilor omului comise direct sau prin filialele lor în statele subdezvoltate ale lumii de corporații,
-sclavie și muncă forțată a copiilor sub 14 ani,
-poluare cu consecințe comunitare grave,
-efecte adverse grave sau letale ale medicamentelor, vaccinurilor, testelor sau experimentelor clinice,
-distrugerea sănătății umane și a mediului natural prin pesticide, fertilizatori, organisme modificate genetic etc.
Personal, am teoretizat demult, în baza unei interpretări proprii a art. 187 Cciv (care arată că o persoană juridică și, mai ales, o corporație, nu poate avea un obiect ilicit, imoral sau contrar interesului public), conceptul de întreprindere - cetățean, care este opus corporației - dictator, o entitate cvasi-atotputernică nesupusă niciunei legi sau reguli internaționale, cu excepția regulii cinice a profitului cu orice preț.
Am propus chiar ca în Constituție puterea economică să fie prevăzută drept un rezervor permanent de abuzuri și practici contrare drepturilor omului care trebuie să fie corectată prin aceleași mijloace ca și cele utilizate pentru a calma sau neutraliza abuzuri ale puterii legislative, executive sau judiciare.
Mai mult chiar, ar trebui ca, în loc să li se permită corporațiilor să pretindă la CtEDO că li se încalcă drepturile omului (ca și când corporația ar fi om ...), ar trebui, de fapt, ca omului să i se permită să atace corporațiile la CtEDO sau la alte curți de acest gen, pentru abuzuri grave corporatiste și pentru încălcări ale drepturilor omului ori pentru crime contra umanității comise de corporații.
Directiva enunțată stabilește nu numai ține ideologice relative la pseudo-știința schimbărilor climatice și la plandemii, ci și obiective importante în plan etic și axiologic.
Corporația trebuie să se integreze și să își asimileze valorile fundamentale ale societății și ale comunității în care activează (iar nu să impună „valori” și drepturi marginale ale unor ultra-minorități cu probleme de identitate, conform unui plan de remodelare a lumii și a omului ca și când ar fi figuri de plastilină). De aceea, corporația va avea un audit etic - practic, un compartiment al filosofilor de întreprindere. Auditul va putea fi contractat și din exteriorul corporației, de la consultanți în etică și axiologie. În sfârșit, vor avea și filosofii de lucru ...
Sunt multe astfel de noutăți în directiva enunțată, dar pentru moment este suficient ceea ce am spus mai sus.
