Arhimandrit Ilie Cleopa - SFÂRŞITUL LUMII ŞI VENIREA DOMNULUI
De ce potopul cu foc, care-l vedeţi anuţat în ziare, vine, bate la uşă? Nimeni nu va scăpa, că va veni fără veste ca fulgerul cerului, aşa cum spune Mântuitorul: Privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni. Şi precum în vremea lui Noe, oamenii mâncau, beau, cumpărau, sădeau, se măritau şi se însurau, până a intrat Noe în corabie şi a venit apa şi i-a înecat pe toţi, aşa va fi venirea Fiului Omului.
Dar atunci a venit apa de i-a înecat, dar acum nu vine apa, ci focul. Ce fel de foc? Nu-i de acesta de lemne pe care-l facem noi. Este foc de miliarde de ori mai puternic.
💥 Vezi „Ne vorbește Părintele Cleopa”, vol. 1.
Ştiţi dumneavoastră ce vine asupra noastră? Poate n-am crede ce spune presa. Dar ce spun ziarele acum, au spus Sfinţii Prooroci cu mii de ani înainte, că lumea se termină prin foc. Cu mii de ani au spus.
Iată am nişte fragmente din Scânteia31: În jurul Europei sunt 50.000 de încărcături atomice, pe mare şi pe uscat. Ca să piară Europa trebuie 15 încărcături; nici măcar 20 nu trebuie. Şi-s 50.000.
Ăştia calculează puterea echivalentă şi arată că Europa trebuie să moară de câteva mii de ori. La un moment dat se va face praf şi cenuşă. Iată că ziarul este acolo. Numai rachetele de pe un singur submarin atomic, o salvă de rachete, poate distruge Europa, de trei ori s-o facă un câmp radioactiv pustiu. Nu mai există sate, oraşe, păduri, munţi, deal; smoală şi sticlă şi cristal. Şi ştiţi în cât timp? În câteva secunde.
Acum se va împlini proorocia marelui Prooroc Sofonie care spune: Dumnezeu în vremea de apoi într-o clipă va distruge popoarele lumii. Citiţi la Proorocul Sofonie capitolul 1, 18.
Acum se va împlini ce zice marele Prooroc Isaia: În vremea de apoi, de focul mâniei Domnului se va aprinde tot pământul. Pământul va fi tot de jăratec. Munţii şi dealurile se vor topi ca ceara, pădurile vor arde ca fânul. Se vor topi popoarele pământului ca picăturile din cadă. Vor fi cei rămaşi ai pământului mai rari ca piatra safirului şi ca aurul de Ofir. Şi vor fugi ca nişte gazele sperioase în lume şi nu va mai înţelege nimeni unde a fost ţara sa. Unde a fost un oraş precum Bucureştiul, vezi un morman de cristal. Unde a fost o pădure, o să vezi smolă şi cristal. Nimic nu se mai alege din lumea aceasta.
Acum se va împlini proorocia marelui Prooroc Zaharia, care zice: Iată vine ziua mâniei Domnului, arzătoare ca cuptorul, neamestecată cu milă, când toate popoarele lumii vor arde ca spinii ţarinii. Toate canoanele şi pedepsele de pe lumea asta de la începutul ei vin neamestecate cu milă.
Acum se va împlini mărturia Duhului Sfânt, care s-a pomenit cu o mie de ani înainte de venirea lui Hristos, de marele şi Sfântul Prooroc David, care zice: Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
Dumnezeiescul Gură de Aur şi Marele Vasile, explică de ce a zis de două ori vine: O dată arătând venirea cea dintâi, când a venit Hristos pentru mântuirea noastră şi a suferit pentru noi şi a murit pentru noi. Şi apoi, arătând venirea a doua, când vine să judece. Nu mai vine acum să sufere. De aceea zice Duhul Sfânt în câteva locuri: că vine, vine.
Auzi ce spune la catisma a zecea, psalmul 74: Topitu-s-a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe dânsul. Auzi ce spune la psalmul 9, cât de adevărat vorbeşte de prăbuşirea lumii acesteia prin focul atomic? Zice:Afundatu-s-au neamurile întru stricăciunea care au făcut-o; în cursa aceasta care au ascuns-o s-a prins piciorul lor. Sau: Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii.
Unii fac bombe atomice ca să-i distrugă pe alţii, iar aceia se gândesc să le răspundă. Se pregătesc şi ei, nu? Nu stau cu mâinile încrucişate. Fac tot aşa. Dar ne afundăm cu toţii. În ce? În stricăciunea pe care o fac mâinile noastre.
Şi auzi ce zice Duhul Sfânt la al doilea stih? Cunoaşte-se Domnul, judecăţi făcând; în faptele mâinilor sale s-a prins păcătosul. Ai auzit? Se cunoaşte Dumnezeu când face judecată, în faptele mâinilor lor se prind păcătoşii.
Tu ai făcut ca să distrugi pe altul, şi acela ca să te distrugă pe tine. Iată cum se prind toate popoarele lumii în aceeaşi cursă.
Dacă citiţi în Sfânta Scriptură, să înţelegeţi. Să nu înţelegeţi sucit şi strâmb ca sectarii, ca să strâmbaţi credinţa oamenilor. Marele Apostol Petru verhovnicul, în Epistola a doua sobornicească, capitolul II, zice aşa: În vremea de apoi vor fi oameni mândri, vicleni, trufaşi, desfrânaţi, neastâmpăraţi, ocărâtori, bârfitori, obraznici, luători în râs, necredincioşi, neascultători de părinţi şi celelalte.
Şi atunci stihiile vor lua foc: aerul, apa şi pământul. Iar pământul şi toate lucrurile de pe el în întregime vor arde cu foc. De două ori repetă.
Dialogul a avut loc în anii ’80.
Iar Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos şi vasul alegerii, mai luminat spune de ceea ce ne aşteaptă pe noi. Auzi la întâia Epistolă către Tesaloniceni 5, 3: Când vor zice pace, pace, fără de veste va veni pieirea; şi nu vor scăpa, precum nu scapă femeia de durerile naşterii. Clar.
Din toate acestea, şi n-am vreme să pomenesc pe toţi proorocii care au prevestit despre sfârşit cu mii de ani înainte, înţelegem că lumea se termină prin foc. Toţi ştim ce ne aşteaptă.
Dar auzi ce spune Scriptura? „Voi nu sunteţi din fiii pierzării, să vă apuce vremea aceea nepregătiţi. Voi sunteţi fiii luminii. Fiecare să ia aminte de sine cum stă”.
E viaţa lui sfântă, curată? E mărturisit? E împăcat cu toţi? Este omul fiu adevărat al Bisericii lui Hristos? Nu-i sectar? Posteşte posturile? Face milostenie? Merge la biserică? Se mărturiseşte în fiecare post? Creşte copiii în frica de Dumnezeu? Nu înjură? Nu-i beţiv? Nu-i curvar? Nu-i hoţ? Nu-i fumător? Nu-i hulitor în vreun fel? Pentru că nu va mai fi vreme de pocăinţă.
Aţi văzut voi deunăzi cum tuna şi fulgera? Mai ai tu timp atunci de pocăinţă când vine fulgerul? Aşa vine războiul ăsta. Trăznet. N-ai când clipi din ochi şi te-ai făcut sticlă.
Cât dă Dumnezeu şi mai este pace, atât mai existăm pe glob. Biserica noastră de 2000 de ani se roagă pentru pace la cele mai mari slujbe ale ei. Ea nu începe nici Utrenia, nici Vecernia, nici dumnezeiasca Liturghie până nu se roagă întâi pentru pace. Voi nu auziţi în biserică? „Cu pace Domnului să ne rugăm! Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm! Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm!” La ectenia mică: „Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm!” La sfârşit zice iarăşi: „Cu pace să ieşim!”
Biserica se roagă. Aşa este învăţată de Hristos, Împăratul păcii. Dar în Biserica lui Hristos mulţi intră cu urechi şi n-aud, pentru că mintea lor este la afaceri. Pentru creştinii ortodocşi Biserica mijloceşte, având Capul ei în cer, pe Hristos. Dar în biserică sunt prea puţini faţă de câţi sunt afară de biserică.
Du-te într-un sat unde trăiesc 7-8.000, 10.000 de oameni, şi ai să vezi în biserică 2-300, 400. Restul nu-s în biserică. Ca să vezi cât de puţini sunt cei care se roagă!
Şi de aceea să învăţaţi pe copiii voştri şi pe toţi, cât putem, să ne rugăm lui Dumnezeu să mai ţină pace pe pământ. Că acum nu mai este aşa, că cel de pe front moare şi eu acasă trăiesc. Când începe focul atomic şi ia foc văzduhul, se ridică o ciupercă de 10.000 de metri de la pământ şi ne distruge în patru feluri:
Întâi cu sunetul. Dacă s-ar sparge o bombă atomică la Piatra Neamţ, noi am muri aici de huiet, pentru că nu mai rămân timpanele sănătoase, aşa de tare trăsneşte.
Ne omoară cu fierbinţeala, că are atâtea milioane de grade, încât nu se poate spune. Că oţelul la 1.400 de grade curge ca apa de izvor, ce să mai zici la 10 milioane de grade? Ce minte mai poate socoti?
Ne omoară apoi cu lumina. Atâta lumină radiază când explodează o bombă atomică, încât dacă ai deschis ochii o dată, nu-i mai ai pentru totdeauna.
Şi a patra, ne omoară cu radiaţiile atomice.
Aceia care vor fi atunci cu arma neutronică, aceia vor chema moartea şi moartea va fugi de la ei. Care vor fi aproape de centru exploziei, vor muri îndată, dar cei care vor fi la periferie, la o distanţă de la centrul bombei, aceia se topesc oasele în ei toate şi ei trăiesc. Şi se fac ca nişte şopârle umblând pe pământ şi strigă moartea şi moartea nu vine. Cele mai groaznice chinuri! Bombe apocaliptice!
Uite, am un ziar acum. Avem 4,5 miliarde de oameni pe glob. Şi acest depozit atomonuclear al tuturor popoarelor care au arsenale nucleare, poate distruge 300 de miliarde de oameni odată. Şi la noi sunt numai 4,5 miliarde.
Ştiţi dumneavoastră ce vremuri trăim? Noi suntem cei de pe urmă! Ar trebui numai să plângem toată ziua! Dar nu simţim. Trăim în nesimţire, că aşa au trăit şi cei dinainte de potop. Iată aşa-i şi acuma.
Toate generaţiile astea care sunt acum, vai şi amar ce ne aşteaptă. Ştii că Dumnezeu ţine în frâu puterea popoarelor ca să nu înceapă. Ba se tem de raportul forţelor – care au cele mai multe bombe din lume –, ba de tehnică. Mila lui Dumnezeu! Iar când va lua frica asta, ai văzut ce scrie în Apocalipsă: A trimis Dumnezeu un înger să ia pacea de pe pământ. Şi a început războiul cel mare, Armaghedonul, la toate popoarele pământului. Şi atunci nu mai era ţară şi nu mai era neam ca să nu fie în tulburare şi în război. Pacea o ţine Dumnezeu.
Să ne rugăm la Preasfântul Dumnezeu să dea pace pe pământ, pentru că atâta fel de armament s-a pregătit, că dacă începe războiul, noi, săracii, într-o clipă ne-am făcut cristal; toate popoarele lumii.
Aceasta am spus ca să ne dăm seama în ce vremuri trăim. Ferice de cel care îl va găsi moartea făcând voia lui Dumnezeu. Amin.
Ne vorbeste Parintele Cleopa - Volumul 11
