Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta. Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
joi, 10 noiembrie 2022
Avocat Elena Radu - Este vorba de Pensile Speciale versus Constitutie
Avocat Elena Radu - CUM FUNCȚIONEAZĂ STATUL ROMAN?
CUM FUNCȚIONEAZĂ STATUL ROMAN?
Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Spotlight & shadow banning: black-fraier-day
Arhimandrit Ilie Cleopa - SFÂRŞITUL LUMII ŞI VENIREA DOMNULUI
Arhimandrit Ilie Cleopa - SFÂRŞITUL LUMII ŞI VENIREA DOMNULUI
De ce potopul cu foc, care-l vedeţi anuţat în ziare, vine, bate la uşă? Nimeni nu va scăpa, că va veni fără veste ca fulgerul cerului, aşa cum spune Mântuitorul: Privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni. Şi precum în vremea lui Noe, oamenii mâncau, beau, cumpărau, sădeau, se măritau şi se însurau, până a intrat Noe în corabie şi a venit apa şi i-a înecat pe toţi, aşa va fi venirea Fiului Omului.
Dar atunci a venit apa de i-a înecat, dar acum nu vine apa, ci focul. Ce fel de foc? Nu-i de acesta de lemne pe care-l facem noi. Este foc de miliarde de ori mai puternic.
💥 Vezi „Ne vorbește Părintele Cleopa”, vol. 1.
Ştiţi dumneavoastră ce vine asupra noastră? Poate n-am crede ce spune presa. Dar ce spun ziarele acum, au spus Sfinţii Prooroci cu mii de ani înainte, că lumea se termină prin foc. Cu mii de ani au spus.
Iată am nişte fragmente din Scânteia31: În jurul Europei sunt 50.000 de încărcături atomice, pe mare şi pe uscat. Ca să piară Europa trebuie 15 încărcături; nici măcar 20 nu trebuie. Şi-s 50.000.
Ăştia calculează puterea echivalentă şi arată că Europa trebuie să moară de câteva mii de ori. La un moment dat se va face praf şi cenuşă. Iată că ziarul este acolo. Numai rachetele de pe un singur submarin atomic, o salvă de rachete, poate distruge Europa, de trei ori s-o facă un câmp radioactiv pustiu. Nu mai există sate, oraşe, păduri, munţi, deal; smoală şi sticlă şi cristal. Şi ştiţi în cât timp? În câteva secunde.
Acum se va împlini proorocia marelui Prooroc Sofonie care spune: Dumnezeu în vremea de apoi într-o clipă va distruge popoarele lumii. Citiţi la Proorocul Sofonie capitolul 1, 18.
Acum se va împlini ce zice marele Prooroc Isaia: În vremea de apoi, de focul mâniei Domnului se va aprinde tot pământul. Pământul va fi tot de jăratec. Munţii şi dealurile se vor topi ca ceara, pădurile vor arde ca fânul. Se vor topi popoarele pământului ca picăturile din cadă. Vor fi cei rămaşi ai pământului mai rari ca piatra safirului şi ca aurul de Ofir. Şi vor fugi ca nişte gazele sperioase în lume şi nu va mai înţelege nimeni unde a fost ţara sa. Unde a fost un oraş precum Bucureştiul, vezi un morman de cristal. Unde a fost o pădure, o să vezi smolă şi cristal. Nimic nu se mai alege din lumea aceasta.
Acum se va împlini proorocia marelui Prooroc Zaharia, care zice: Iată vine ziua mâniei Domnului, arzătoare ca cuptorul, neamestecată cu milă, când toate popoarele lumii vor arde ca spinii ţarinii. Toate canoanele şi pedepsele de pe lumea asta de la începutul ei vin neamestecate cu milă.
Acum se va împlini mărturia Duhului Sfânt, care s-a pomenit cu o mie de ani înainte de venirea lui Hristos, de marele şi Sfântul Prooroc David, care zice: Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
Dumnezeiescul Gură de Aur şi Marele Vasile, explică de ce a zis de două ori vine: O dată arătând venirea cea dintâi, când a venit Hristos pentru mântuirea noastră şi a suferit pentru noi şi a murit pentru noi. Şi apoi, arătând venirea a doua, când vine să judece. Nu mai vine acum să sufere. De aceea zice Duhul Sfânt în câteva locuri: că vine, vine.
Auzi ce spune la catisma a zecea, psalmul 74: Topitu-s-a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe dânsul. Auzi ce spune la psalmul 9, cât de adevărat vorbeşte de prăbuşirea lumii acesteia prin focul atomic? Zice:Afundatu-s-au neamurile întru stricăciunea care au făcut-o; în cursa aceasta care au ascuns-o s-a prins piciorul lor. Sau: Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii.
Unii fac bombe atomice ca să-i distrugă pe alţii, iar aceia se gândesc să le răspundă. Se pregătesc şi ei, nu? Nu stau cu mâinile încrucişate. Fac tot aşa. Dar ne afundăm cu toţii. În ce? În stricăciunea pe care o fac mâinile noastre.
Şi auzi ce zice Duhul Sfânt la al doilea stih? Cunoaşte-se Domnul, judecăţi făcând; în faptele mâinilor sale s-a prins păcătosul. Ai auzit? Se cunoaşte Dumnezeu când face judecată, în faptele mâinilor lor se prind păcătoşii.
Tu ai făcut ca să distrugi pe altul, şi acela ca să te distrugă pe tine. Iată cum se prind toate popoarele lumii în aceeaşi cursă.
Dacă citiţi în Sfânta Scriptură, să înţelegeţi. Să nu înţelegeţi sucit şi strâmb ca sectarii, ca să strâmbaţi credinţa oamenilor. Marele Apostol Petru verhovnicul, în Epistola a doua sobornicească, capitolul II, zice aşa: În vremea de apoi vor fi oameni mândri, vicleni, trufaşi, desfrânaţi, neastâmpăraţi, ocărâtori, bârfitori, obraznici, luători în râs, necredincioşi, neascultători de părinţi şi celelalte.
Şi atunci stihiile vor lua foc: aerul, apa şi pământul. Iar pământul şi toate lucrurile de pe el în întregime vor arde cu foc. De două ori repetă.
Dialogul a avut loc în anii ’80.
Iar Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos şi vasul alegerii, mai luminat spune de ceea ce ne aşteaptă pe noi. Auzi la întâia Epistolă către Tesaloniceni 5, 3: Când vor zice pace, pace, fără de veste va veni pieirea; şi nu vor scăpa, precum nu scapă femeia de durerile naşterii. Clar.
Din toate acestea, şi n-am vreme să pomenesc pe toţi proorocii care au prevestit despre sfârşit cu mii de ani înainte, înţelegem că lumea se termină prin foc. Toţi ştim ce ne aşteaptă.
Dar auzi ce spune Scriptura? „Voi nu sunteţi din fiii pierzării, să vă apuce vremea aceea nepregătiţi. Voi sunteţi fiii luminii. Fiecare să ia aminte de sine cum stă”.
E viaţa lui sfântă, curată? E mărturisit? E împăcat cu toţi? Este omul fiu adevărat al Bisericii lui Hristos? Nu-i sectar? Posteşte posturile? Face milostenie? Merge la biserică? Se mărturiseşte în fiecare post? Creşte copiii în frica de Dumnezeu? Nu înjură? Nu-i beţiv? Nu-i curvar? Nu-i hoţ? Nu-i fumător? Nu-i hulitor în vreun fel? Pentru că nu va mai fi vreme de pocăinţă.
Aţi văzut voi deunăzi cum tuna şi fulgera? Mai ai tu timp atunci de pocăinţă când vine fulgerul? Aşa vine războiul ăsta. Trăznet. N-ai când clipi din ochi şi te-ai făcut sticlă.
Cât dă Dumnezeu şi mai este pace, atât mai existăm pe glob. Biserica noastră de 2000 de ani se roagă pentru pace la cele mai mari slujbe ale ei. Ea nu începe nici Utrenia, nici Vecernia, nici dumnezeiasca Liturghie până nu se roagă întâi pentru pace. Voi nu auziţi în biserică? „Cu pace Domnului să ne rugăm! Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm! Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm!” La ectenia mică: „Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm!” La sfârşit zice iarăşi: „Cu pace să ieşim!”
Biserica se roagă. Aşa este învăţată de Hristos, Împăratul păcii. Dar în Biserica lui Hristos mulţi intră cu urechi şi n-aud, pentru că mintea lor este la afaceri. Pentru creştinii ortodocşi Biserica mijloceşte, având Capul ei în cer, pe Hristos. Dar în biserică sunt prea puţini faţă de câţi sunt afară de biserică.
Du-te într-un sat unde trăiesc 7-8.000, 10.000 de oameni, şi ai să vezi în biserică 2-300, 400. Restul nu-s în biserică. Ca să vezi cât de puţini sunt cei care se roagă!
Şi de aceea să învăţaţi pe copiii voştri şi pe toţi, cât putem, să ne rugăm lui Dumnezeu să mai ţină pace pe pământ. Că acum nu mai este aşa, că cel de pe front moare şi eu acasă trăiesc. Când începe focul atomic şi ia foc văzduhul, se ridică o ciupercă de 10.000 de metri de la pământ şi ne distruge în patru feluri:
Întâi cu sunetul. Dacă s-ar sparge o bombă atomică la Piatra Neamţ, noi am muri aici de huiet, pentru că nu mai rămân timpanele sănătoase, aşa de tare trăsneşte.
Ne omoară cu fierbinţeala, că are atâtea milioane de grade, încât nu se poate spune. Că oţelul la 1.400 de grade curge ca apa de izvor, ce să mai zici la 10 milioane de grade? Ce minte mai poate socoti?
Ne omoară apoi cu lumina. Atâta lumină radiază când explodează o bombă atomică, încât dacă ai deschis ochii o dată, nu-i mai ai pentru totdeauna.
Şi a patra, ne omoară cu radiaţiile atomice.
Aceia care vor fi atunci cu arma neutronică, aceia vor chema moartea şi moartea va fugi de la ei. Care vor fi aproape de centru exploziei, vor muri îndată, dar cei care vor fi la periferie, la o distanţă de la centrul bombei, aceia se topesc oasele în ei toate şi ei trăiesc. Şi se fac ca nişte şopârle umblând pe pământ şi strigă moartea şi moartea nu vine. Cele mai groaznice chinuri! Bombe apocaliptice!
Uite, am un ziar acum. Avem 4,5 miliarde de oameni pe glob. Şi acest depozit atomonuclear al tuturor popoarelor care au arsenale nucleare, poate distruge 300 de miliarde de oameni odată. Şi la noi sunt numai 4,5 miliarde.
Ştiţi dumneavoastră ce vremuri trăim? Noi suntem cei de pe urmă! Ar trebui numai să plângem toată ziua! Dar nu simţim. Trăim în nesimţire, că aşa au trăit şi cei dinainte de potop. Iată aşa-i şi acuma.
Toate generaţiile astea care sunt acum, vai şi amar ce ne aşteaptă. Ştii că Dumnezeu ţine în frâu puterea popoarelor ca să nu înceapă. Ba se tem de raportul forţelor – care au cele mai multe bombe din lume –, ba de tehnică. Mila lui Dumnezeu! Iar când va lua frica asta, ai văzut ce scrie în Apocalipsă: A trimis Dumnezeu un înger să ia pacea de pe pământ. Şi a început războiul cel mare, Armaghedonul, la toate popoarele pământului. Şi atunci nu mai era ţară şi nu mai era neam ca să nu fie în tulburare şi în război. Pacea o ţine Dumnezeu.
Să ne rugăm la Preasfântul Dumnezeu să dea pace pe pământ, pentru că atâta fel de armament s-a pregătit, că dacă începe războiul, noi, săracii, într-o clipă ne-am făcut cristal; toate popoarele lumii.
Aceasta am spus ca să ne dăm seama în ce vremuri trăim. Ferice de cel care îl va găsi moartea făcând voia lui Dumnezeu. Amin.
Ne vorbeste Parintele Cleopa - Volumul 11
miercuri, 9 noiembrie 2022
Sfântul Mucenic Orest Doctorul din Capadocia (+304)
Troparul Sfântului Mucenic Orest, glasul al 4-lea
Mucenicul Tău, Doamne, Orest, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Pătimirea Sfîntului Mucenic Orest
Împărăţind în Roma păgînul Diocleţian, s-a apropiat de dînsul un voievod cu numele Maximin, zicînd: "Stăpîne împărate, povăţuitorule al zeilor noştri şi învăţătorule preaînţelepte al tainelor lor, rog bunătatea ta, porunceşte-mi să străbat părţile Ciliciei şi ale Capadociei, ca pe creştinii cei cu totul înrăutăţiţi, care se împotrivesc zeilor noştri şi stăpînirii tale, să-i prind şi să-i chinuiesc cu felurite munci. În foc să-i ard, în apă să-i înec, să le zdrobesc trupurile şi să le frîng oasele; să-i ucid cu sabia, să-i dau fiarelor spre mîncare şi în tot felul pierzîndu-i, să şterg de pe pămînt pomenirea celor care nu se închină marilor zei şi nu se supun stăpînirii tale". Acestea auzindu-le împăratul, l-a lăudat şi a zis către dînsul: "Nu numai în Cilicia şi Capadocia, ci şi în toată împărăţia mea, îţi dau ţie stăpînire pentru dezrădăcinarea necuratei creştinătăţi, ca să înmulţeşti slava zeilor noştri strămoşeşti, care sînt ajutători tuturor oamenilor".
Maximin, luînd stăpînire de la împărat, a pornit cu mîndrie şi cu putere mare spre pierderea poporului creştin cel nevinovat, ca un lup răpitor asupra oilor, sau ca un leu ce răcneşte asupra fiarelor celor neputincioase, plin de răutate şi de mînie neîmblînzită. Ajungînd în părţile Capadociei, a intrat în cetatea ce se cheamă Tiana şi, pe cînd întreba despre creştini, a auzit de la cetăţeni de un oarecare doctor cu numele Orest, că este creştin şi învaţă în toate zilele poporul cu sîrguinţă, ca toţi să cinstească pe Hristos; acesta propovăduieşte că nu este alt Dumnezeu, fără numai Unul în cer şi că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Auzind ighemonul Maximin, a poruncit îndată să-l prindă pe Orest şi să-l aducă la judecata sa. Stînd Sfîntul Orest la păgîneasca judecată, ighemonul a privit spre el cu ochi mîndri şi cu glas înfricoşat a zis către dînsul: "Spune-ne nouă cine eşti tu şi care este numele tău?". Sfîntul a răspuns: "Sînt rob al Domnului meu Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, iar numele meu este creştin, pentru că al cui rob sînt, cu numele Aceluia mă şi laud".
Ighemonul a zis: "De vreme ce ai îndrăznit a numi pe Hristos, Dumnezeu şi pe tine te-ai numit creştin, pentru aceasta eşti vrednic de munci". La acestea Sfîntul Orest a răspuns, zicînd: "Zeii, care n-au făcut cerul şi pămîntul, să piară! Eu încă de cînd eram copil mic, am învăţat a aduce jertfă de laudă Dumnezeului Celui viu, pe Care Îl cinstesc cu inimă curată, iar dracilor tăi celor necuraţi, pe care îi numeşti tu zei, eu nu mă închin".
Ighemonul a zis: "Pentru ce nu ne spui numele tău care-l ai de la naşterea ta?" Sfîntul a răspuns: "Ţi-am spus că sînt creştin şi acest nume îmi este cel mai cinstit, cu mult mai mult decît numele cel dat de părinţi şi mai slăvit decît toate numele din lume. Iar dacă voieşti să ştii şi numele acela pe care îl am de la părinţi, află că de la naşterea mea trupească, mă numesc Orest, iar de la naşterea cea duhovnicească, mă numesc creştin. Şi, precum este mai însemnată naşterea cea duhovnicească decît cea trupească, aşa mai cinstit îmi este mie numele de creştin decît de Orest". Atunci ighemonul, vrînd cu vicleşug să înşele pe robul lui Hristos, a început a grăi: "Mie îmi este milă de tinereţile tale, Oreste, şi cruţ mintea ta cea înţeleaptă; ba încă am auzit că şi în ştiinţa doctoricească eşti iscusit. Pentru aceasta, nu te pierd îndată, ci te sfătuiesc, supune-te voii împăratului şi vei fi ca un fiu al meu, primind de la toţi cinste şi slavă; apoi, de va afla împăratul despre tine, mare dar vei avea de la dînsul".
Sfîntul a răspuns: "Nu mă vei înşela, ighemoane, cu amăgitoarele tale cuvinte, pentru că eu nu caut nici cinstea aceasta vremelnică, nici nu fug de chinuri pentru Domnul meu. Ci, mai vîrtos sînt gata a răbda pentru Dînsul toate muncile, căci voiesc a afla har de la Dînsul şi doresc a mă numi fiu al Lui întru împărăţia cerurilor; pentru că ne-a dat nouă stăpînire, celor ce credem întru numele Lui, ca să ne facem fii ai lui Dumnezeu".
Iar ighemonul a zis: "Omule fără minte şi ticăloase, pentru ce te înşeli, zicînd că Hristos este Dumnezeu, pe cînd evreii L-au răstignit ca pe un tîlhar?" Sfîntul a răspuns: "De ai fi cunoscut puterea cea mare a Celui răstignit, te-ai fi lepădat şi tu de înşelăciunea deşerţilor idoli şi te-ai fi închinat Lui, Care cu adevărat este Dumnezeu, născut din Dumnezeul Cel adevărat şi nevăzut şi de voie a împreunat firea cea dumnezeiască cu cea omenească şi din înşelăciunea cea pierzătoare a diavolului ne-a izbăvit pe noi".
La aceasta, ighemonul a zis: "Cu cuvintele tale cele multe şi mincinoase ai supărat urechile noastre. Oare voieşti a mă aduce şi pe mine la credinţa ta cea rea? Dar să ştii că pe zeii mei nu-i voi lăsa şi Hristosului vostru nu mă voi închina, iar ţie îţi zic: lasă pe Hristosul tău şi să aduci închinăciune şi jertfe zeilor noştri, binecunoscînd că, făcînd aceasta, vei şedea de-a dreapta mea". Sfîntul Orest a răspuns: "Eu mă închin şi slujesc veşnicului Dumnezeu, Celui Care îmi face bine întotdeauna, Domnului meu Iisus Hristos; iar diavolilor voştri nu voi jertfi, nici pierzătoarei voastre înşelăciuni nu voi fi părtaş niciodată".
Atunci ighemonul, luînd pe Sfîntul Orest, l-a dus în capiştea idolească, care era toată înfrumuseţată cu aur şi cu argint şi plină de idoli de mare preţ. Şi a zis către dînsul: "Închină-te, Oreste, acestor zei cinstiţi!" Iar Sfîntul a răspuns: "Te înşeli amarnic, ighemoane, necunoscînd adevărul! Iată, zeii aceştia sînt făcuţi din aur şi argint, din aramă şi din fier, pentru înşelăciunea omenească. Ei nici nu văd şi nici nu aud, fiind lucruri făcute de mîini omeneşti, care nu pot a-şi ajuta lor, nici a face bine altcuiva. Pentru ce dar să mă închin lor?"
Iar ighemonul i-a zis: "Spune-ne, Oreste, cuvîntul cel de pe urmă, sau te vei închina zeilor sau nu, că iată te aşteaptă muncile!" Sfîntul a răspuns: "Ţi se pare, ighemoane, că mă tem de îngrozirea ta? Nu nădăjdui că mă vei înfricoşa cu munci, ci fă ceea ce voieşti, că Domnul meu Iisus Hristos este cu mine şi îmi ajută!" Atunci ighemonul a poruncit să dezbrace pe Sfînt şi să-l bată acolo, în capiştea idolească.
Sfîntul, începînd a pătimi, şi-a ridicat mîinile în sus şi a zis: "Caută din cer, Dumnezeul meu, şi ajută mie, robului Tău!" Deci, Sfîntul a fost bătut fără milă cu diferite unelte, cu toiege, cu frînghii şi cu vine de bou; şi atît de mult a fost bătut, încît s-au schimbat patruzeci de ostaşi, iar uneltele s-au rupt şi s-au sfărîmat, încît nu era un loc pe trupul lui fără răni, chiar şi pîntecele i se rănise. Iar Sfîntul răbda vitejeşte, încît toţi se mirau de răbdarea lui.
Fiind bătut astfel, tiranul îi zicea: "Jertfeşte zeilor şi te voi elibera!" Iar răbdătorul de chinuri, nimic nu-i răspundea. Atunci ighemonul a poruncit să-i ardă coastele cu fierul roşu, să toarne oţet tare pe rănile lui şi să le presare cu sare. Mucenicul, căutînd în sus a zis: Dumnezeule, fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze. Zicînd acestea, a suflat asupra idolilor care erau în capişte şi îndată toţi au căzut şi s-au risipit ca praful. Apoi, Sfîntul a strigat către ighemon, zicîndu-i: "Unde este tăria zeilor tăi, pentru ce nu şi-au ajutat lor?" Şi îndată au fugit toţi afară din capişte, fiind cuprinşi de frică; şi a ieşit şi mucenicul. După aceea, toată capiştea s-a cutremurat şi a căzut.
Apoi, ighemonul a poruncit să ducă pe Sfîntul în temniţa cea mai adîncă, poruncind străjerilor să nu-i dea nici pîine, nici apă, ca să fie omorît cu foame şi cu sete. Sfîntul, intrînd în temniţă, şi-a ridicat mîinile în sus şi se ruga, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai învăţat buna credinţă din tinereţile mele şi ai depărtat de la mine toată rătăcirea şi înşelăciunea; Cel ce ai zidit cerul şi pămîntul; Cel ce ai dus la odihnă pe robii Tăi Avraam, Isaac şi Iacov; pe Tine Te rog, nu mă lăsa, pentru că eu m-am dat cu totul Ţie; fă ca să fiu părtaş celor ce au pătimit pentru Tine şi au moştenit împărăţia Ta".
Rugîndu-se astfel, Sfîntul a stat în temniţă şapte zile fără mîncare şi băutură, iar a opta zi l-a scos ighemonul iarăşi la judecată şi a zis către dînsul: "Ticălosule, necuratule şi vrăjmaşule al zeilor noştri, tot împietrit şi neînduplecat eşti? Să ştii că, dacă nu te vei închina zeilor, voi porni asupra ta mai cumplite munci şi cu nemilostivire voi ridica viaţa ta; iar trupul tău cel necurat voi porunci să-l înece în apă". Sfîntul Orest a răspuns: "Sînt gata a răbda toate muncile, avînd în inima mea semnul Domnului meu Iisus Hristos". Atunci muncitorul, umplîndu-se de mînie, a poruncit să aducă douăzeci de cuie de fier lungi de cîte o palmă şi să le bată în călcîiele Sfîntului Orest.
Făcîndu-se şi aceasta, a poruncit să-l lege de un cal sălbatic şi să-l tîrască pînă ce va muri. Şi calul, fiind alergat foarte tare, trăgea pe Sfîntul pe drumuri şi pe cîmpii, prin spini şi pe pietre ascuţite; apoi, în acele munci, Sfîntul Orest, răbdătorul de chinuri, şi-a dat duhul în mîinile Domnului, tîrît de cal douăzeci şi patru de stadii departe de cetate. Iar trupul lui a poruncit muncitorul să-l arunce în rîul ce se chema Fiva.
După aceea s-a arătat în locul acela un om luminat ca soarele, care adunînd moaştele Sfîntului, le-a îngropat în muntele ce era aproape de cetatea Tiana, dînd Dumnezeului nostru slavă, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinţii Apostoli din cei 70: (Olimp) Olimpian, Irodion (Rodion), episcop de Patras, Sosipatru, episcop de Iconia, Tertie, episcop de Iconia, Erast, episcop de Paneada și Cvart, episcop de Berit (I)
Pomenirea Sfinţilor Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Cuart şi Tertie
Aceşti sfinţi sînt din cei şaptezeci de apostoli. Olimp şi Rodion, urmînd Sfîntului Apostol Petru, împreună au fost tăiaţi de Nero, în cetatea Romei. Iar Sosipatru, pe care îl pomeneşte Sfîntul Apostol Pavel în Epistola către romani, fiind episcop al Iconiei, cu pace s-a săvîrşit. Erast, pe care în aceeaşi epistolă îl pomeneşte Sfîntul Apostol Pavel, mai întîi a fost iconom al sfintei Biserici a Ierusalimului.
După aceea, fiind episcop al Paneadiei, s-a mutat la Domnul. Iar Cuart, fiind episcop al cetăţii Beirutului, mult a pătimit pentru buna credinţă şi pe mulţi elini botezînd, a adormit în Domnul. Tertie, care a scris Epistola lui Pavel către Romani, a fost al doilea episcop în Iconia. Iar acum toţi împreună stau înaintea scaunului lui Dumnezeu în veselie veşnică, primind de la El răsplata pentru nevoinţele şi ostenelile lor, cele cu multe dureri.