ACATISTUL SFINTILOR LAVREI PECERSKA DIN KIEV – UCRAINA

 

ACATISTUL SFINŢILOR LAVREI PECERSKA DIN KIEV

CONDACUL 1 

Ca la o oştire de Dumnezeu aleasă şi împodobită, preacuvioşilor părinţi din Pecerska, cei care aţi fost îndrumătorii vieţii călugăreşti în Rusia, şi de la care izvoare de minuni se revarsă, îndrăznim să aducem cântări de laudă, căci prin rugăciunile voastre suntem izbăviţi din toate nevoile, pentru care vă strigăm cu mulţumire: Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

ICOSUL 1

Dorind viaţă îngerească, ca nişte părinţi înţelepţiţi de Dumnezeu, aţi fugit de viaţa cea lumească plină de tulburare şi sălăşluindu-vă în peşterile strâmte şiîntunecoase, v-aţi ostenit pentru Hristos în mari nevoinţe, pentru care noi va lăudăm aşa:

Bucură–te, ANTONIE, oglindă a toată înfrânarea, ascultarea, tăcerea şi smerenia.

Bucură–te, TEODOSIE, a călugărilor laudă;

Bucură–te, a lăcaşului tău înfrumuseţată slavă.

Bucură–te, MIHAILE, al Rusiei întâi arhipăstor şi învăţător

Bucură–te al credinţei lui Hristos osârdnic săditor şi al slujirii idolesti dezrădăcinător.

Bucură–te, PROHORE, cel ce hrăneai cu pâini făcute prin minuni din cenuşă şi sare,când oamenii se topeau de foame.

Bucură–te, IOANE, cel care în postiri ai strălucit.

Bucuraţi–vă, TEODORE şi VASILE, care în această viaţă vremelnică în dragostea lui Hristos v-aţi unit.

Bucuraţi–vă, că de la cneazul Mstislav, cel lacom de bani, multe aţi pătimit.

Bucuraţi–vă, căci şi după fericitul vostru sfârşit în aceeaşi raclă trupurile vi le-au aşezat.

Bucuraţi–vă, căci în acelaşi ceas înaintea tronului Dumnezeiesc v-aţi închinat.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 2

Vazand Domnul Hristos dragostea voastra, v-a ajutat in lupta impotriva duhurilor intunericului, impodobindu-va prin harul Sfantului Duh, cu darul proorociei, al tamaduirii si al izgonirii demonilor si inaltandu-va cu sufletul, prin curatia inimii voastre, ati adus Datatorului de bunatati cantare de multumire: Aliluia!

ICOSUL 2 

Avand credinta tare in Dumnezeu si cu mintea inaltata la cele ceresti, ati pasit pe calea mantuirii, pe care cu ajutorul Domnului si a Maicii Sale ati savarsit-o cu bine, facandu-va pilda de urmat tuturor, pentru care va rugam sa mijlociti la tronul Celui Preainalt si pentru noi cei care va strigam asa:

Bucura-te, POLICARPE, cel cu mintea luminata care ai scris vietile sfintilor intr-o carte.

Bucura-te, ca a sta cu dansii in fata tronului Sfintei Treimi ai acum parte.

Bucura-te, VARLAAME, care pestera intunecoasa mai mult decat palatul luminos tu ai iubit.

Bucura-te, ca hainele aurite pe vechituri calugaresti tu le-ai schimbat.

Bucura-te, DAMIANE, care pe cei bolnavi cu rugaciuni si untdelemn sfintit fara de plata ai vindecat.

Bucura-te, ca de la Dumnezeu cu cuviosul Teodosie ai cerut sa vietuiesti.

Bucura-te, NICODIME, cel ce la coacerea prescurilor 30 de ani te-ai ostenit.

Bucura-te, LAVRENTIE, ca zavorat in pestera stramta te-ai nevoit.

Bucura-te, ATANASIE, cel ce de la Domnul darul lacrimilor si al umilintei ai primit.

Bucura-te, ERASME, care pentru impodobirea Bisericii Maicii Domnului palat nespus de frumos in imparatia cerurilor de la Hristos ai dobandit.

Bucura-te, LUCA, lucrator harnic al poruncilor dumnezeiesti.

Bucura-te, NECTARIE, care ai invatat ca ascultarea fara lenevie sa implinesti.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 3

Cu puterea harului ce ai primit-o de la Dumnezeu, fericite AGAPITE, ai tamaduit multe boli, pentru care te rugam sa vindeci si acum neputintele trupesti si patimile sufletesti, ca sa laudam pe Hristos, cel care te-a preamarit pe tine cantandu-i: Aliluia!

ICOSUL 3

Ca niste parinti placuti lui Dumnezeu v-ati facut calauzitori catre viata cea vesnica, ai celor ce cu osardie si cu dragoste, venim la voi, pentru care va marim asa:

Bucura-te, IOANE, care si dupa al tau sfarsit ai dat dovada de ascultare.

Bucura-te, ca ai cedat patul de moarte la fratele mai mare.

Bucura-te, TEOFILE, care mania, prin ascultarea de frati ai vindecat.

Bucura-te, ca in loc de minte, umilinta si lacrimi neincetate ai avut.

Bucura-te, sfintite KUKSA, cel ce pentru tine multime de pagani in Hristos au crezut.

Bucura-te, ca impreuna cu ucenicul pentru Hristos capul vi s-a taiat.

Bucura-te, ALEXEIE, caci lucrator bun al rugaciunii mintii te-ai aratat.

Bucura-te, GRIGORIE, care cu evlavie, icoanele sfintilor ai pictat.

Bucura-te, SAVA, caci facator de minuni mari ai fost.

Bucura-te, SERGHIE, care cu osardie ascultarea ai ravnit.

Bucura-te, MERCURIE, cel ce viata celor fara de trupuri ai dorit.

Bucura-te, PIMENE, cel cu multe suferinte, care in Dumnezeu ai nadajduit.

Bucurati-va, preacuviosilor parinti ai nostri din Pecerska, luminatori a toata lumea si preamariti facatori de minuni.

CONDACUL 4 

Ca niste parinti de Dumnezeu inteleptiti ati urat calea cea larga a vietii lumesti ai ati ales cararea ingusta a vietii calugaresti, primind de la Dumnezeu insotitori pe ingerii sai, care v-au intarit in strabaterea ei. Iar noi, ca cei ce dorim sa ne mantuim, ii cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL 4

Auzind oamenii ca Dumnezeu a proslavit trupurile voastre cu nestricaciune, si ca ati primit darul vindecarii a toata boala si neputinta, din toate colturile alearga catre voi aducandu-va cantari de lauda asa:

Bucura-te, NESTORIE, intaiul scriitor al letopisetelor rusesti.

Bucura-te, ca ai scris vietile sfintilor de la Pecerska, urmand a lor povete.

Bucura-te, EUSTRATIE, preaslavit pustnic si mucenic, care asemeni lui Hristos ai patimit.

Bucura-te, ca pe trupul tau ranele Domnului IIsus le-ai purtat.

Bucura-te, ELADIE, lauda zavoratilor.

Bucura-te, EFREME, slava celor cu duhul vazatori.

Bucura-te, MOISE, al intregii intelepciuni luminator.

Bucura-te, IOANE, ca-n feciorie ai fost biruitor.

Bucura-te, MARCU, ale carui maini ,pentru sfinti, morminte ai sapat.

Bucura-te, ca de glasul tau cei morti au ascultat.

Bucura-te, cneazule NICOLA, care in ascultarea fratilor de la Pecerska te-ai predat.

Bucura-te, GRIGORIE, care ai primit fericitul sfarsit in rau impedicat, dar al carui trup prin minuni in chilie s-a aflat.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 5

Inteleptul si cucernicul DIONISIE, vazand trupurile voastre sfinte care in pesteri se odihneau, cand a intrat sa cadeasca in ziua de Pasti, cu evlavie si cu dragoste a strigat catre voi: ”Sfintilor parinti si frati, acum e ziua cea mare, Hristos a inviat!”, dar, o minune, indata de la voi s-a auzit cu glas tare: ”Adevarat a inviat!”. Iar noi, minunandu-ne de aceasta, cantam lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL 5

Marturisirea credintei si vestea nevointelor voastre, sfintiti parinti, a strabatut intreg pamantul, caci ca niste calauzitoare, de pe bolta pesterilor, luminati calea vietii calugaresti, stralucind pe bolta bisericii pravoslavnice din Rusia. Pentru aceasta, indraznim sa va aducem cantari de lauda asa:

Bucura-te, ONISIME, care pentru zavorarea in pestera stramta ai castigat salasluirea in raiul cel incapator.

Bucura-te, ca flamanzind si insetand pentru Dumnezeu, acum te indestulezi de vederea Lui.

Bucura-te, MATEIE, caci pentru pastrarea curatiei sufletesti si trupesti te-ai invrednicit de darul proorociei.

Bucura-te, caci cu nerautatea si blandetea ai atins inaltele virtuti.

Bucura-te, ISAIE, fantana adanca a smereniei.

Bucura-te, izvor nesecat de minuni facator.

Bucura-te, AVRAAME, de osteneli iubitor.

Bucura-te ,ierarhe NIFON, al ortodoxiei aparator.

Bucura-te, SILVESTRU, cinstit margaritar.

Bucura-te, PIMENE, vas ales al Sfantului Duh.

Bucura-te, ONUFRIE, care limba ai infranat, iar cu mintea pe Dumnezeu neincetat l-ai laudat.

Bucura-te, ANATOLIE, cel cu suflet rabdator si cu mintea inteleptit.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 6

Cu dreapta cea propovaduitoare, sfinte SPIRIDOANE, te-ai aratat placut lui Dumnezeu, caci pe fii tai ii invatai cum sa se insemneze cu semnul Sfintei Cruci, iar fata de cei ce invatau dezbinarea te-ai aratat mustrator. Tot astfel si tu insemnandu-te te-ai mutat la Hristos, la care te rugam sa mijlocesti, ca sa stinga cuptorul patimilor noastre, daruindu-ne cu sarguinta ca in aceasta viata sa-L preamarim neincetat in cantari si psalmi, iar in cealalta sa ne invredniceasca sa-i cantam: Aliluia!

ICOSUL 6

Ca un sfesnic luminos s-a aratat Dumnezeiescul vostru lacas pe care l-ati zidit cu sudori de sange, prin ravna sfintelor voastre nevointe, si pentru care cu rugaciunile inaltate, s-a pogorat harul de sus, adeverindu-se astfel proorocia celui intai chemat, care a zis: „Pe aceasta inaltime va rasari Harul lui Dumnezeu si se va inmulti credinta”. Pentru aceasta voua, ca unor implinitori ai proorociei va strigam:

Bucura-te, ARETA, ca mila Domnului asupra ta s-a revarsat.

Bucura-te, ca drept milostenie s-a socotit bogatia ce ti s-a furat.

Bucura-te, TEOFILE, ca trupul de o camasa aspra ti-a fost acoperit, iar pamantul drept asternut ti-a servit.

Bucura-te, SISOIE, caci somnul in priveghere ai schimbat, iar lacrimile liniste ti-au dat.

Bucura-te, ALIPIE, caci ingerii te ajutau cand icoanele tu le pictai.

Bucura-te, ierarhe SIMONE, care vietile sfintilor scrise ni le-ai lasat.

Bucura-te, NICONE, caci lui Antonie i-ai fost intaiul ucenic.

Bucura-te, caci pe Teodosie la lucrarile manastiresti l-ai ajutat si la nevointele lor partas te-ai aratat.

Bucura-te, TEOFANE, cel ce cu postul trupul ti-ai smerit.

Bucura-te, ONISIFORE, cel ce cu rugaciunile si cu privegherile sufletul tau l-ai inviat.

Bucura-te, MACARIE, care pentru sfintenia vietii de la Dumnezeu, nestricaciune ai dobandit.

Bucura-te, diaconule ANASTASIE, care pentru Hristos cununa muceniciei ai primit.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 7

Indemnati fiind de Duhul Sfant, ati dus o viata placuta lui Dumnezeu, caci inchizandu-va in pesteri ca in niste morminte intunecoase, ati slujit Lui din toata inima, facandu-va astfel pilda vie tuturor, celor ce vor sa se mantuiasca, invatandu-i sa cante: Aliluia!

ICOSUL 7

Intemeietori de viata monahiceasca in Rusia, v-ati aratat cuviosilor parinti si ca niste invatatori ce ati fost si ati povatuit multimea calugarilor, care v-au urmat pe calea cea mantuitoare primiti acum, aceste cantari de multumire, care vi se aduc:

Bucura-te, AVRAAMIE, cel ce pe Hristos din tot sufletul ai iubit.

Bucura-te, ca pentru El, zavorandu-te in pestera, mult te-ai ostenit.

Bucurati-va si voi cei 12 frati, care biserica Maicii Domnului ati infrumusetat.

Bucurati-va ca pentru a voastra osteneala, Imparatia Cerurilor ati luat.

Bucura-te, ISACHIE, care cu multe osteneli inselaciunea diavoleasca ai doborat.

Bucura-te, ILIE, cel ce nevointa infranarii si nepatimirii prin har ai dobandit.

Bucura-te, pruncule IOANE, caci sfantul tau sange, ca un mucenic pentru Hristos l-ai varsat.

Bucura-te, NICONE, care intru rabdare si nerautate pentru Hristos ai lucrat.

Bucura-te, ierarhe EFREME, cel ce ustavul Sfantului Teodor in Pecerska, ca si o albina, miere ai adus.

Bucura-te, fericite TITE, care prin smerenie pe demonul mandriei l-ai supus.

Bucura-te, ca de la noi multime nenumarata de demoni indepartezi.

Bucura-te ca a nu ne mania pe aproapele cu a ta pilda ne luminezi.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 8

Ca o minune, pestera talharilor s-a preaschimbat in lacas Dumnezeiesc, caci unde mai inainte pacatul a prisosit, harul lui Dumnezeu s-a inmultit, si unde spinii faradelegii au fost inradacinati, acolo au crescut cedrii raiului lui Hristos, iar unde odata se afla mocirla urat mirositoare a pacatului, acum curg izvoarele nemuririi si imparateste Hristos, cel ce a zdrobit moartea care odata stapanea. Pentru aceasta schimbare a dreptei Celui Preainalt, minunandu-ne cantam: Aliluia!

ICOSUL 8

Prin staruinta voastra zdrobind capul cel trufas al cumplitului vrajmas al neamului omenesc ati preamarit pe Hristos in sufletele si trupurile voastre, pentru care primiti laudele acestea:

Bucura-te, Sfintite Mucenice LUCIAN, pentru care locuinta in ceruri s-a pregatit.

Bucura-te, patimitorule, caruia nesfarsita odihna ti s-a daruit.

Bucura-te, LAVRENTIE, cel ce desertaciunea lumeasca ai lasat.

Bucura-te ca a locui cu ingerii impreuna ai alergat.

Bucura-te, PAFNUTIE, ca avand mereu in minte ceasul mortii, ai lacrimat neincetat.

Bucura-te, ca in ceasul mortii tale, ingerii te-au mangaiat.

Bucura-te, MARTIRIE, ca pentru curatia ta cea mare si pentru nevointele postirii de darul vindecarii te-ai invrednicit.

Bucura-te, Ierarhe ILARIOANE, ca turma oilor cuvantatoare a lui Hristos pe pasunea Ortodoxiei ai pastorit.

Bucura-te, cneazule TEODOR, ca pentru slava si cinstea Bisericii Dreptmaritoare, tu te-ai ostenit.

Bucura-te, DIONISIE, cel ce in ziua cea de Pasti de la preacuviosii parinti cei din morminte: „Cu adevarat Domnul a inviat” tu ai auzit.

Bucura-te, ATANASIE, care frumusetile lumii, socotindu-le stricacioase, le-ai dispretuit.

Bucura-te, Ierarhe TEOFILE, cel ce pentru turma pastorita de tine, totdeauna viata ti-ai jertfit.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 9

Facandu-va tuturor toate, preacuviosilor parinti, ne chemati la ale voastre tamaduiri ferite de orice viclesug omenesc, caci prin lucrarea Duhului Sfant, daruiti vindecari sufletesti si trupesti la toti oamenii, care primindu-le cu multumire canta Datatorului de bunatati si Proniatorului: Aliluia!

ICOSUL 9

Filosofii si ritorii cei cu mare glas, care nu se pricep sa laude dupa cuviinta sfintenia voastra, cu atat mai mult eu cel sarac in intelegere si cuvinte, cu ce cantari va voi lauda pe cei care sunteti in aceiasi cinste cu ingerii? Dar din prisosinta osardiei si a dragostei, pe care o am fata de voi, indraznesc a va incununa cu nevrednicele mele laude, asa:

Bucura-te, ZENOVIE, care cu postul si cu multe nevointe de viata calugareasca, luminat ai stralucit.

Bucura-te, caci cu smerenia, blandetea si cu ascultarea, pamantul celor blanzi ai mostenit.

Bucura-te, GRIGORIE, cel ce prin verdeturile cu care te-ai hranit, sanatate bolnavilor ai daruit.

Bucura-te, IPATIE, care pentru staruinta cu care ai slujit sfintilor bolnavi, harul vindecarii ai primit.

Bucurati-va, preacuviosilor parinti, ale caror capuri, mir spre sanatatea trupurilor si sufletelor noastre izvorasc.

Bucurati-va, caci prea curatele voastre suflete, stau in slava nespusa in fata tronului Ceresc.

Bucura-te, MOISE, care prin postiri, rugaciuni si purtarea verigilor de fier, patimile ai omorat.

Bucura-te, IOSIFE, care prin poarta smeritei si staruitoarei ascultari, la odihna cea vesnica ai intrat.

Bucura-te, PAVELE, care nicicand vremea in lene nu ai petrecut, pentru care in ceata celor osteniti si impovarati, te-ai randuit.

Bucura-te, SISOE, care de nevointele postului aspru, oamenii cat si ingerii se minunau.

Bucurati-va, LEONTIE si GHERONTIE, caci din pruncie pe Hristos ati iubit.

Bucurati-va, ca din varsta copilariei, pe povatuitorul vostru in nevointe ati ajuns.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 10

Voind preainduratul Dumnezeu ca toti sa se mantuiasca si sa ajunga la cunostinta adevarului, v-a aratat pe voi Rusiei, asemenea unor parinti ai Egiptului, Tebaidei si Palestinei, ca prin viata voastra sa se intelepteasca si sa le fie aratata calea mantuirii. Intru osteneala voastra ati invatat staruitor, pe cei nerecunoscatori, adevarul Evangheliei, si aducandu-i la dreapta credinta, indemnandu-i cu cuvantul si cu lucrul sa duca o viata curata si placuta Domnului, prin pazirea poruncilor Lui, ati cantat mult Ajutatorului Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL 10

Prealaudatilor parinti de la Pecerska, sunteti pentru noi ca un zid puternic, care-i ingradeste pe cei ce alearga la voi si se roaga cu credinta, dragoste fierbinte si cu sarguinta ca sa ii aparati de vrajmasii vazuti si nevazuti. Si astfel, prin rugaciunile voastre catre Hristos Dumnezeu fiind biruitori, sa va cante cu multumire asa:

Bucura-te, NESTORIE, cel ce ai dispretuit cele pamantesti si ai iubit cele ceresti.

Bucura-te, ca la sfarsitul tau te-ai invrednicit a-L vedea pe Insusi Domnul Iisus Hristos cu ingerii Sai.

Bucura-te, TEODORE, cel ce paza gurii ti-ai pus si in tacere viata ti-ai dus.

Bucura-te, PAMVO, marturisitorule, care idolii ai blestemat si pe Dumnezeul cerului si al pamantului ai marturisit.

Bucura-te, SOFRONIE, cel ce trupul cu zavorarea si cu purtarea verigilor l-ai stramtorat, iar cu mintea la cer, prin cantarea psalmilor te-ai ridicat.

Bucura-te, PANCRATIE, cel ce cu darul Sfantului Duh, tamaduiri bolnavilor tu izvorasti.

Bucura-te, ANTONIE, cel ce duhurile cele viclene, de la cei ce vin cu credinta la tine, tu le izgonesti.

Bucura-te, MARDARIE, de saracie si neagonisire iubitor.

Bucura-te, AMONE, al parintilor celor de demult, in nevointe osardnic urmator.

Bucura-te, PIORE, cel ce patimile trupesti cu focul infranarii le-ai ars.

Bucura-te, MARTIRIE, cel ce sufletul cu deprinderea faptelor bune, ti-ai luminat.

Bucura-te, RUTE, cel ce pustnicilor si nevoitorilor cu chipul vietii ai urmat.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 11

Toata cantarea se biruieste de multimea slavitelor voastre nevointe si osteneli peste masura, caci intrecand viata omeneasca, v-ati asemanat celei ingeresti. De aceea,voua, care se cuvine a vi se aduce mai multa lauda de la ingeri decat de la oameni, venim si noi cu credinta si cu dragoste, rugandu-va sa primiti aceasta cantare si sa mijlociti pentru noi, cerand iertarea pacatelor, ca intru indreptare si pocainta sa luptam pana la sfarsitul vietii noastre, ca invrednicindu-ne de viata cea vesnica, cu rugaciunile voastre sa-i cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL 11

Ca niste placuti lui Dumnezeu si uratori ai patimilor intunericului, carora vi-a rasarit lumina cea nesfarsita, savarsindu-va nevointele, stati acum in locasurile lui Hristos, de unde va rugam sa ne pomeniti si pe noi, cei care va cantam acestea:

Bucura-te, EUFROSINIA, prea slavita fiica a Ierusalimului celui de sus.

Bucura-te maica, luminatoarea Kievului.

Bucura-te, fecioara IULIANA, care ca un crin ai crescut in gradina pamanteasca a lui Hristos.

Bucura-te, ca ai inflorit in via lui cea cereasca.

Bucura-te, porumbita curata, blanda si fara de rautate, care din ghearele acestei lumi ai fugit.

Bucura-te, Sfintite Mucenice MACARIE, cel ce pana la moarte, pastor credincios ai fost.

Bucura-te, ARSENIE, care de ostenelile vremelnice placute lui Dumnezeu, te-a odihnit pe veci Hristos.

Bucura-te, EUFIMIE, ca pentru multa postire si netacutele slavoslovii aduse lui Dumnezeu cantand impreuna cu ingerii de dulceata raiului te indulcesti.

Bucura-te, VENIAMINE, ca pentru averea impartita la saraci, acum in sanul lui Avraam te odihnesti.

Bucura-te, cel ce oastea imparatului pamantesc ai parasit pentru a fi un viteaz ostas al Imparatului Ceresc.

Bucura-te, ACHILA, care din tinerete cu viata si patimile tale pentru Hristos te-ai rastignit.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 12

Prin darul preamilostivului si atotinduratului Dumnezeu, viata voastra a fost asemenea vietii ingeresti, caci multe faceri de minuni facand, ati construit minunat lacas Prea Curatei Nascatoarei de Dumnezeu, pe care l-ati impodobit ca pe o mireasa frumoasa, cu aur, argint si pietre scumpe, unde acum se aduna oameni din toata lumea si pentru voi aduc lauda lui Hristos Dumnezeu, cantandu-i: Aliluia!

ICOSUL 12

Cunoscand viata voastra, va laudam nevointele: postul, rugaciunile, lacrimile, plecarea genunchilor, privegherea, omorarea trupului, zdrobirea duhului, culcarea pe pamant, smerenia, blandetea, tacerea, rabdarea, saracia, neagonisirea si cinstim toate cate le-ati facut din dragoste pentru Hristos, marindu-va asa:

Bucurati-va, PAISIE si MERCURIE, ca pe pamant viata nedespartita si unita in duh ati trait.

Bucurati-va, ca si in cer de aceeasi viata cu bucurie intru Hristos va indulciti.

Bucura-te, MACARIE, cel ce asemenea lui Samuil, din tinerete, spre slujirea lui Dumnezeu ai fost ales.

Bucura-te, PIMENE, cel ce ca o arie de grau in jitnita cea cereasca a lui Hristos ai fost pus.

Bucura-te, SILUANE, cel ce pe aripile postului si rugaciunii la Dumnezeu ai zburat.

Bucura-te, AGATOANE, ca pe umerii virtutilor inalte la cele de sus ai fost ridicat.

Bucura-te, ZAHARIE, ca infricosat pentru demoni te-ai aratat, iar ca un impreuna-vorbitor cu ingerii, la tronul Prea Sfintei Treimi ai zburat.

Bucura-te, IGNATIE, al orasului pesterilor, cneaz luminat.

Bucura-te, bunule pastor al turmei celei de Dumnezeu alese.

Bucura-te, mucenic, care de la Irod cel fara de omenie, pentru Hristos, paharul mortii ai luat.

Bucura-te, caci cu sangele tau, Orientul ai sfintit si prin a ta venire, Rusia ai binecuvantat.

Bucura-te, LONGHINE, caci mergand pe calea cea ingusta, la raiul lui Dumnezeu te-ai aflat.

Bucuraţi–vă, preacuvioşilor părinţi ai noştri din Pecerska, luminători a toată lumea şi preamăriţi făcători de minuni.

CONDACUL 13

O, preafericitilor si preacuviosilor parinti ai nostri din Pecerska, primiti aceasta rugaciune, precum Domnul Hristos a primit cei 2 bani ai vaduvei si nu va indepartati de noi, dupa cum nici Hristos, nu s-a indepartat de sarutarea pacatoasei si cu rugiunile voastre catre Dumnezeu, invredniciti-ne sa savarsim aceasta viata in buna indreptare si pocainta si sa plecam in viata cea vesnica cu rugaciunea pe buze, in inima si suflet, infatisandu-ne la tronul Celui Preainalt, unde cu arhanghelii, ingerii si cu toti sfintii va aflati, cantand cantarea: Aliluia!

RUGACIUNE CATRE TOTI SFINTII LAVREI PECERSKA DIN KIEV

Preacuviosilor si de Dumnezeu purtatori parinti  ai nostri, ANTONIE si TEODOSIE, dimpreuna cu toti cuviosii parinti din Pecerska, ca niste luminatori ce sunteti si care ati rasarit cu slava din locuintele cele intunecate ale pesterilor in pamantul rusesc, ne luminati cu razele de lumina ale vietii voastre celei asemenea ingerilor, caci prin marile voastre virtuti si prin stralucirea dumnezeiestilor minuni, ati uimit intreaga lume. Desi acum, vremelnic, prin moarte trupeste ati apus in morminte, cu sufletele ati rasarit in Imparatia Cerurilor, impreuna cu Hristos, Soarele dreptatii, de la Care toti dreptii se umplu de lumina si lumineaza. Nu ne uitati nici pe noi, cei care ne rugam voua acum, dar care petrecem in noaptea patimilor si a necazurilor. Luminati-ne de sus cu lumina harului, pentru ca umbland in lumina, vietii voastre celei pline de virtuti sa ne invrednicim si de vederea luminii celei neapropiate a slavei lui Dumnezeu, laudand impreuna cu voi Treimea cea Preasfanta, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Praznuirea soborului sfintilor din pestera sfantului Antonie se face la 28 septembrie (stil nou)

Praznuirea soborului sfintilor din pestera sfantului Teodosie se face la 28 august

PRĂZNUIREA SOBORULUI TUTUROR SFINŢILOR CUVIOŞI DIN LAVRA PECERSKA SE FACE ÎN A DOUA DUMINICĂ A POSTULUI MARE

Sfântul Apostol Tit, episcopul Gortinei din insula Creta, ucenicul Sfântului Apostol Pavel

 Condacul Sfântului Apostol Tit, glasul al 2-lea

Arătându-te împreună-vorbitor cu Pavel, împreună cu dânsul nouă mai înainte ai vestit Cuvântul, Apostole, grăitorule de tainele dumnezeiescului dar, Fericite Tit. Pentru aceasta strigăm către tine : Nu înceta a te ruga pentru noi toţi.

Sfîntul Apostol Tit, unul din cei şaptezeci

(25 august)

Sfîntul Apostol Tit era de fel din Creta şi din părinţi de bun neam, pentru că se trăgea din seminţia lui Miroi, antipatul Cretei; dar erau necredincioşi, deoarece se ţineau de păgînătatea închinării de idoli, şi chiar el singur tot aceleaşi păgînătăţi a slujit de la început. El din tinereţea lui a arătat multă sîrguinţă către înţelepciunea păgînească, îndeletnicindu-se la citirea cărţilor vechi de filosofie şi făcătoare de stihuri, precum ale lui Homer şi ale celorlalţi scriitori. El petrecea cu fapte bune, în nerăutate şi în întreaga înţelepciune, măcar că era în necunoştinţă de Dumnezeu. El şi-a păzit fără de prihană fecioreasca curăţenie a trupului său, precum mai pe urmă a mărturisit despre dînsul Sfîntul Ignatie purtătorul de Dumnezeu, în scrisoarea sa către Filadelfi, numindu-l pe dînsul feciorelnic. Deci, pe Dumnezeu, pe Care Tit nu-L ştia prin credin-ţă, pe Acela îl cinstea prin fapte bune şi Lui I se arăta plăcut.

Cînd era de douăzeci de ani, a auzit un glas din cer venind către dînsul şi zicîndu-i: "Tite, ţie ţi se cade să te duci de aici şi să-ţi mîntuieşti sufletul tău, pentru că nu-ţi ajunge spre mîntuire numai învăţătura păgînească". Acest glas auzindu-l Tit, dorea ca şi a doua oară să-l mai audă pe el, pentru că ştia glasurile şi cuvintele care se făceau uneori de la idoli, dar nu voia să le creadă pe ele, pentru că începuse a cunoaşte înţelepciunea lor cea drăcească. El a mai petrecut acolo un an, cînd i s-a dat în vis o dumnezeiască poruncă, ca să citească cărţi evreieşti; şi după acea vedenie, el a început a le cerceta.

Căzîndu-i în mînă cartea Sfîntului prooroc Isaia, a deschis-o şi a găsit la capitolul 41 acestea: Înnoiţi-vă către Mine ostroave..., pe care citind-o, a găsit într-însa oarecare cuvinte, ca şi cum ar fi fost grăite spre inima lui de Dumnezeu. Acele cuvinte sînt acestea: Robul Meu eşti şi Eu te-am ales pe tine. Nu te teme că te-am lăsat, Eu sînt cu tine. Nu te amăgi cu zeii cei mulţi păgîneşti, pentru că eu sînt Dumnezeul tău. Şi iarăşi: Eu sînt Dumnezeul tău, care ţin dreapta ta şi-ţi grăiesc ţie. La sfîrşitul capitolului a citit despre idoleasca înşelăciune, astfel: "Dintre idolii lor nu este unul care să grăiască; că dacă vei întreba pe ei de unde sînt, nu-ţi vor răspun-de; căci aceia care îi fac pe ei sînt printre voi, şi vă înşeală pe voi". Aceste cuvinte din cartea proorocească, şi multe altele, i-au fost lui ca o cheie, căci, deschizîndu-i uşa minţii spre cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi spre înţelegerea înşelăciunii idoleşti şi a rătăcirii păgîneşti, ardea cu inima spre Dumnezeu, pe care evreii Îl cinsteau.

În acea vreme s-a auzit în insula Creta, unde trăia Tit, că Hristos Dumnezeu S-a arătat în trup printre oamenii din Ierusalim. El face multe minuni şi fapte negrăite; căci slava despre Dînsul străbătuse prin toate marginile pămîntului. Deci, antipatul Cretei, care era unchi după mamă lui Tit, sfătuindu-se cu cei mai de frunte bărbaţi, a trimis la Ierusalim pe nepotul său, pe acest bine înţele-gător şi iubitor de înţelepciune, Tit, ca pe unul care era destul a auzi şi a înţelege cele grăite de gura lui Iisus Hristos şi a vorbi cu dînsul şi tot ceea ce va afla de la Hristos, va putea cu de-amănuntul să le spună lor.

Tit, mergînd la Ierusalim şi văzînd pe Stăpînul Hristos, I s-a închinat Lui, apoi I-a urmat Lui şi ucenicilor Lui amestecîndu-se cu ceilalţi din popor, ce umblau după Hristos. El singur a fost martor al minunilor pe care Hristos le făcea. A văzut şi mîntuitoarele Patimi şi s-a încredinţat despre Învierea Lui. Iar după Înălţarea Domnului, Sfîntul Duh pogorîndu-se peste Apostoli în limbi de foc şi grăind lor în limbi străine, Tit, robul Lui, i-a auzit vorbind în limba lui şi se mira, precum despre aceasta se scrie în Faptele Apostolilor: Nemernicii cretani - între care era şi Tit -, mirîndu-se, unul către altul ziceau: "Îi auzeam pe Sfinţii Apostoli grăind măririle lui Dumnezeu în limbile noastre". De toate acestea Tit a fost vestitor şi propovăduitor în patria sa, Creta.

Fericitul Tit a fost rînduit în slujba apostolească, cînd li s-a deschis neamurilor uşa credinţei. Mai întîi a fost botezat Cornelie sutaşul; apoi după dînsul şi ceilalţi elini. Atunci şi Tit, fiind din neamul celor netăiaţi împrejur, a luat botezul de la Sfîntul Apostol Pavel, care mai înainte s-a numit Saul. Pentru că pînă atunci, deşi Tit crezuse în Hristos de la început, însă nu se botezase; pe de o parte că pe atunci apostolii încă nu primeau în biserică pe cei netăiaţi împrejur, iar pe de alta, că greu îşi socoteau lor în Legea veche tăierea împrejur, despre care ziceau evreii, care crezuseră în Hristos, că este trebuinţă mai întîi limbilor care primeau credinţa, ziceau că nu este cu putinţă cuiva să se mîntuiască fără tăierea împrejur, precum se scrie despre aceasta în Faptele Apostolilor: Oarecare pogorîndu-se în Iudeia, învăţa pe fraţi, zicînd: De nu vă veţi tăia împrejur după obiceiul lui Moisi, nu puteţi să vă mîntuiţi. Unii ca aceştia cîrteau asupra Sfîntului şi Marelui Apostol Petru, despre botezul lui Corneliu sutaşul, zicînd: "Ai intrat şi ai mîncat cu dînşii la bărbatul acela, care nu are tăiere împrejur".

Deci, pe cînd Sfinţii Apostoli vorbeau soborniceşte despre aceasta, au lăsat neamurile cele din nou creştinate fără tăierea împrejur. Atunci şi fericitul Tit, venind la Botez, n-a mai fost silit de nimeni la tăierea împrejur, despre care lucru Apostolul Pavel pomeneşte către Galateni, zicînd: Nici Tit, care este cu mine, n-a fost silit să se taie împrejur; însă după Botez, fiind sfinţit de ceilalţi apostoli mai mari la slujba apostolească, a fost numărat în rîndul celor şaptezeci de apostoli. El a fost trimis între neamuri cu Sfîntul Pavel la propovăduirea cuvîntului lui Dumnezeu, fiind următor lui nu numai ca un ucenic dascălului, ci ca şi fiul cel iubit al dascălului, pentru că Pavel îl numea fiul său. Acest lucru se poate vedea din scrisoarea lui Pavel către dînsul, care zice: Lui Tit, adevăratul fiu, dar şi milă. Zice încă şi aceasta: Este de trebuinţă să rugăm pe Tit, ca precum a început, aşa să şi sfîrşească... Şi a zis iar: Mulţumită lui Dumnezeu, Cel ce a dat pentru voi aceiaşi sîrguinţă în inima lui Tit...

De aici se poate vedea duhovniceasca dragoste în Hristos, care o avea Pavel către Tit. Uneori îl numeşte fiul său, iar alteori frate. Altădată, zăbovind Tit unde a fost trimis, Pavel se întristează şi zice în sine: Ducîndu-se în Troada la propovăduirea lui Hristos, şi fiindu-mi uşa deschisă întru Domnul, duhul meu n-a avut odihnă, neaflînd pe Tit, fratele meu... Deci, cînd Tit nu era de faţă, marele Apostol Pavel se întrista cu duhul: Tot aşa şi cînd era el de faţă avea duhovnicească mîngîiere, pentru că zice: Dumnezeu ne-a mîngîiat prin venirea lui Tit... Şi iarăşi zice: Ne-am bucurat de bucuria lui Tit.

Pavel, străbătînd multe ţări cu bună vestirea cuvîntului lui Dumnezeu, a ajuns şi în Creta, patria lui Tit. Pe atunci era antipat în Creta, Rustil, bărbatul surorii lui Tit. Acela, auzind propovădui-rea apostolească pentru Hristos Dumnezeu, întîi rîdea; apoi, murind fiul lui şi fiind înviat de Sfîntul Apostol Pavel, a crezut în Hristos şi a primit Sfîntul Botez cu toată casa sa. Apoi mulţi necredincioşi din insula aceea au primit sfînta credinţă şi Botezul. Sfîntul Pavel a pus pe fericitul Tit episcop în insula Cretei şi în celelalte insule dimprejur. Şi, încredinţîndu-i popoarele cele din nou luminate, l-a lăsat acolo; iar el s-a dus în alte ţări, ca să propovăduiască pe Hristos altor popoare.

Ducîndu-se în Nicopoli, a scris Sfîntului Tit o scrisoare învăţătoare, cum trebuie să cîrmuiască eparhia sa. El îi zicea: Pentru acesta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele nesfîrşite, şi să aşezi preoţi prin toate cetăţile, precum ţi-am poruncit. Sfîntul Ioan Gură de Aur, socotind aceste cuvinte apostoleşti, zice: "Din cei ce erau cu Pavel, Sfîntul Tit era iscusit pentru că de n-ar fi fost iscusit, nu i-ar fi încredinţat lui insula, nu i-ar fi poruncit să împli-nească cele nesfîrşite, şi nu l-ar fi făcut judecător la atîţia episcopi, dacă n-ar fi nădăjduit foarte mult în acest bărbat".

Sfîntul Pavel, voind să zăbovească mai mult în Nicopoli, a chemat pe Sfîntul Tit iar la el, zicînd către dînsul în scrisoarea sa: Cînd voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, sîrguieşte-te să vii la mine în Nicopoli, pentru că am socotit să iernez acolo. Sfîntul Tit, ducîndu-se în Nicopoli şi zăbovind puţin cu dînsul, l-a trimis înapoi la Creta. După aceasta, Sfîntul Pavel a fost prins în Ierusalim, legat cu lanţuri, şi de acolo a fost dus la Roma. Sfîntul Tit, auzind de aceea, s-a dus la Roma să vadă nevoinţa pătimirii dascălului său. El a petrecut în Roma pînă la sfîrşitul Sfîntului Pavel, şi, îngropînd cinstitul lui trup, după tăierea poruncită de Nero, s-a întors în Creta la păstoria sa.

Tit avea scaunul arhieriei sale în una din cinstitele cetăţi ale Cretei, care se numea Gortina, şi se ostenea neîncetat, întorcînd pe păgîni la Hristos, învăţîndu-i cu cuvintele şi încredinţîndu-i cu minunile. În insula aceea era un idol slăvit al Artemidei, zeiţa păgînilor, la care se ducea mulţime de popor păgînesc şi i se închina cu aducere de jertfe. Sfîntul Apostol Tit, ducîndu-se acolo în vremea adunării şi prăznuirii păgînilor, grăia către dînşii cuvîntul lui Dumnezeu şi îi îndemna să se întoarcă la adevăratul Dumnezeu şi să-şi cunoască înşelăciunea idolească.

Poporul neluînd aminte la cuvintele lui, el s-a rugat Domnului şi îndată acel idol a căzut, sfărîmîndu-se în bucăţi. Poporul s-a spăimîntat, şi de atunci au crezut în Hristos ca la cinci sute de suflete. Asemenea, cînd din porunca împăratului Romei se zidea în Creta o capişte mare idolească, în cinstea spurcatului zeu Jupiter, şi era tocmai pe sfîrşite, Tit, apostolul lui Hristos, trecînd pe acolo, s-a rugat adevăratului Dumnezeu şi deodată a căzut capiştea, risipindu-se pînă în temelie. Prin această minune, mulţime de păgîni s-au întors la Hristos şi au zidit o biserică foarte frumoasă în numele lui Iisus Hristos adevăratul Dumnezeu.

Astfel Sfîntul Apostol Tit, luminînd cu lumina sfintei credinţe insula Creta şi cele dimprejur, şi ajungînd la adînci bătrîneţi, s-a mutat către Domnul, avînd 94 de ani de la naşterea sa. La sfîrşitul său a văzut pe sfinţii îngeri venind să-i ia sufletul. Lui i se luminase faţa ca soarele, căci întreaga sa viaţă fusese lumina lumii; şi tot al aceluia era şi sfîrşitul, cinstit prin strălucire de lumină de Domnul nostru Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii.

Viețile Sfinților August 

Mutarea moaștelor Sfântului Apostol Vartolomeu, unul din cei 12, din insula Dinar în cetatea Venenda, în anul 580

 Troparul Sfinţilor Apostoli, glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Apostol Vartolomeu, glasul al 4-lea

Arătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi cu înfricoşătoare minuni, luminând pe cei ce te cântă pe tine, Vartolomeu, Apostolul Domnului.

Aducerea cinstitelor moaşte ale Sfîntului Apostol Vartolomeu, din Insula Dinarului la cetatea Venenda

(25 august)
(Pomenirea acestui sfînt apostol este în a unsprezecea zi a lunii iunie; tot acolo caută şi pătimirea lui)

După sfîrşitul mucenicesc al Sfîntului Apostol Vartolomeu, care a suferit de la păgîni pentru Hristos în Alvana, cetatea Armeniei celei mari, credincioşii, luînd cinstitul lui trup, l-au pus într-o raclă de plumb şi l-au dus într-aceeaşi cetate. De la moaştele apostolului se făceau multe minuni, dîndu-se tămăduire bolnavilor. Pentru aceea, mulţi din cei necredincioşi se întorceau la Hristos. Iar slujitorii diavoleşti, popii cei necuraţi şi chinuitorii, auzind şi văzînd cu ochii minunile acelea, nu numai puterile lui Dumnezeu nu le cunoşteau, dar se şi mîniau asupra cinstitelor moaşte ale apostolului, necăjindu-se în inimile lor.

Deci, adunîndu-se cu vrăjmăşie şi cu mînie, au luat racla de plumb în care erau puse moaştele şi au aruncat-o în mare, socotind să le scufunde în adîncul mării. Ei au aruncat încă şi alte patru racle cu moaştele altor sfinţi mucenici, ale lui Papian, Luchian, Grigorie şi Acachie. Dar, în loc ca raclele acelea să se afunde în adînc, ele au plutit ca nişte luntre, mergînd astfel pe deasupra apei şi purtînd comorile cele fără de preţ în ele; mai ales racla apostolului fiind de plumb, stătea neafundată în apă, mai presus de fire. Acea raclă se făcuse uşoară şi, ca o corabie purtîndu-se cu a lui Dumnezeu puternică îndreptare, înota pe mare în mijlocul raclelor muceniceşti, pentru că, spre cinstea Apostolului Vartolomeu, două erau de-a dreapta şi două de-a stînga.

Deci, raclele acelea mergînd cu minunată înotare, s-au în-dreptat spre Bosforul Traciei, la Propontis, şi au trecut strîmtoarea Helespontului; apoi, trecînd marea Egee şi Ionică, au ajuns în Sicilia, şi, lăsînd Siracusa în stînga, au plecat spre apus şi au ajuns la insulele Lipar. Acolo a stat racla apostolului, iar raclele celorlalţi sfinţi mucenici, petrecînd pe apostol la Lipar, l-au lăsat şi s-au despărţit, unde i-a poruncit voinţa dumnezeiască fiecăreia să meargă sau să stea. Racla lui Papian a plecat în Sicilia; a lui Luchian, în Mesina; a lui Grigorie, în Calabria; iar a lui Acachie, în Ascalon, cetate care se numeşte astfel. Despre toate acestea s-a făcut descoperire de la Dumnezeu lui Agaton, episcopul insulei Liparului; iar el cu clerul şi poporul, mergînd la malul mării şi aflînd acolo racla cu moaştele apostolului, s-au umplut cu toţii de bucurie şi au grăit: "O, Lipare, de unde ţi-a venit ţie o bogăţie ca aceasta? Cu adevărat că te-ai mărit şi te-ai proslăvit acum; deci, dănţuieşte acum şi saltă, primind în mîinile tale pe acest mare folositor al tău, care te cercetează pe tine, şi pe mijlocitorul cel către Dumnezeu!" Apoi a strigat către dînsul: "Bine ai venit la noi, apostole al lui Hristos!"

Deci, toţi se minunau şi preamăreau puterea lui Dumnezeu, cum racla aceea de plumb cu moaştele sfîntului nu s-au afundat în apă, ci mai uşoară decît luntrea a venit la dînşii o cale atît de lungă, înotînd pe mare, nu cu mînă omenească, ci ocîrmuindu-se de dumnezeiasca putere. Apoi, luînd racla aceea cu moaştele, au dus-o în biserică cu cîntare de psalmi şi cu dănţuire, şi a curs mir din sfintele moaşte ale apostolului, prin care se tămăduiau bolile cele nevindecate. Aceste cinstite moaşte au petrecut în insula aceea mulţi ani, pînă la împărăţia lui Teofil, luptătorul împotriva icoanelor. Iar în zilele lui, cu voia lui Dumnezeu şi pentru păcatele oamenilor, agarenii au prădat insula Liparului. Iar un boier din cetatea Vinenda, anume Sicard, care de demult auzise de minunile apostolului, din credinţa cea fierbinte către sfîntul, a chemat din cetatea Amanfiei nişte oameni corăbieri şi, făgăduindu-le că le va da lor averi îndestulate, i-a rugat să meargă cu corabia la insula Liparului, ca de acolo să aducă la dînsul comoara aceea sfîntă cu moaştele Sfîntului Apostol Vartolomeu.

Plecînd ei cu corabia şi ajungînd la insula aceea, au luat acea dorită bogăţie duhovnicească şi s-au întors la locul lor. Iar cînd boierul Sicard a fost înştiinţat despre moaştele sfîntului, că se apropiau de dînşii, a ieşit întru întîmpinare cu episcopul şi cu mulţime de popor cu corăbiile pe mare şi, primind cu bucurie pe apostolul lui Hristos, l-au dus cu cinste în cetatea Venenda, şi, punîndu-l în biserica cea mare, i-a aşezat praznic luminos. Din acea vreme se prăznuieşte aducerea cinstitelor moaşte ale acestui sfînt apostol, în ziua a douăzeci şi cincea a lunii august; zi în care cinstitele lui moaşte au fost aduse în Venenda. De la ele se dau multe tămăduiri de toate neputinţele, cu rugăciunile apostolului şi cu darul Domnului nostru Iisus Hristos.

Viețile Sfinților August