Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?

 

Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?

De ce costul tuturor produselor și serviciilor de bază a crescut cu 60-120% în ultimii 5 ani, în timp ce salariile sau veniturile voastre din activități independente au crescut, în medie, cu doar 10-20%?

Iată o posibilă explicație.

În cele 20 de luni de plandemie, Federal Reserve din SUA a emis nu mai puțin de 11 mii de miliarde de dolari. De remarcat că, în 2020, economia SUA producea 20 de mii de miliarde de dolari. Așadar, masa monetară aflată în circulație a crescut cu mai mult de 50% în mai puțin de doi ani.

De fapt, dacă ajungi să calculezi toată cantitatea de bani emisă de SUA în întreaga sa existență, ajungi la uluitoarea concluzie că Fed a emis într-un singur an, anul 2020, nu mai puțin de 40% din totalul masei monetare a întregii istorii americane.

Paradoxul este că, în plandemie, economia americană s-a oprit, pentru prima oară în istorie. Nici măcar în cursul celui de-al doilea război Mondial nu s-a întâmplata așa ceva.

Dar de ce s-o fi întamplat asta?

Motivul aparent, narațiunea eroică, propaganda politico-tehnocratică au fost :

-„lupta” contra plandemiei,

-păstrarea impresiei de creștere economică,

- funcționarea „sigură și eficientă” a statului – tătuc, ceva de genul experimentelor naziste sau comuniste din secolul trecut, dar mult mai eficiente sub raportul susținerii publice …

Mă rog, cel puțin asta am fost determinați să credem : oamenii nu doar că au acceptat înghețarea drepturilor și a economiei, dar au fost și foarte, foarte mulțumiți că statul – tătuc se ocupă de bolnăviorii care nu trebuie să facă altceva decât să stea în casă, la căldurică, sub plăpumioară, că se ocupă „eroii din linia întâi” de ei, de bunăsarea lor, de confortul lor psihic.

În realitate, a fost cel mai mare furt din istorie. Cea mai mare piraterie.

Oamenii simpli au rămas fără 50% din valoarea banilor și a proprietăților lor.

Banii suplimentari, fără acoperire în mărfuri și servicii, au fost orientați strategic către sectoare „prioritare” : bănci, industria hi-tech, industria pharma și lanțurile de super/hiper – marketuri. Inegalitatea economică a ajuns la cea mai mare acuitate din istorie. Mai puțin de 0,1% din întreaga populație deține mai mult de 57% din averi și din stocul de resurse…

Mai nou, acești bani mefistofelici sunt aruncați cu elicopterul în curtea marilor industriași ai războiului.

Peste toate tronează giga – fondurile de gestiune a acțiunilor și a fondurilor de pensii: Vanguard, Black Rock, State Street, Fidelity. Totul, inclusiv mass media și social media, este deținut de acești nemernici neo-feudali. Inclusiv milioanele de case în care foștii proprietari, executați silit de bănci, stau cu chirii sufocante.

Fondurile de pensii, fondurile suverane și chiar state ale lumii care își plasează rezervele valutare sau economiile în obligațiuni și titluri de stat americane au „primit” de la Fed o frumoasă palmă peste ceafă, căci tot ceea ce au avut în 2019 este acum erodat cu cca 50-60%, prin simpla aruncare a acelor 11 trilioane de dolari, din elicopter, în curtea Big Tech, Pharma & Finance și a lorzilor războiului.

China, India, Arabia Saudită, Iran, Mexic, Brazilia, Africa de Sud etc. au decis să se asigure că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată și, astfel, au construit BRICS, un fel de comunitate economică a țărilor ne-aliniate la economia financiarizată și la politica militarizată a SUA, urmând a trece curând la propria monedă. Deja, de câteva luni, Arabia Saudită nu mai decontează afacerile sale cu petrol în dolari, iar Rusia a reușit să impună, în ciuda războiului de agresiune pe care îl duce și a embargoului, la rubla convertibilă, în care se fac toate decontările de țiței rusesc (și de alte resurse de care Rusia este plină).

Ce va fi în 2025, după alegerile americane din noiembrie?

Suma tuturor riscurilor și a tuturor furtunilor financiare.

Nu vă mai zic „brace for impact”, că sunt unii care mă acuză că previziunile mele nu se împlinesc – ca și când eu așa vrea ca așa ceva să se întâmple. Așa ceva ca falimentul omului de rând și al statelor de mărime și forță economică și militară mică, România fiind una dintre ele …

PS Bine măcar că suntem în optimi la Euro… Poate ne mai trece din entuziasmul morbid pentru război și ne reamintim că viața este frumoasă și merită trăită, alături de cei dragi …

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Happy hypoxia

 Happy hypoxia

Una dintre cele mai interesante explicații științifice oferite de doctorii și de specialiștii în simulare pe computer care au conferențiat la Washington, zilele trecute, în cadrul International Crisis Summit, a pornit de la constatarea faptului că 75% dintre oamenii care, oficial, au murit de la infecția cu „acest virus nenorocit”, au murit, în realitate, pentru că au venit prea târziu la spital.

În cazul intoxicației cu monooxid de carbon, omul moare înainte de a-și da seama că moare. Din lipsă de oxigen, creierul victimei interpretează ceea ce i se întâmplă ca ceva care generează calm, mulțumire, fericire chiar. De aici și denumirea oarecum frustă de „hipoxie/lipsă de oxigen fericită”.

Acest fenomen s-a întâmplat și în cazurile de covid, mai ales în perioada în care se anunțau sutele de decese pe zi și se construia narativul că această boală este fatală într-o măsură care depășește chiar și cancerul (cu toate că, ulterior, rata deceselor a fost infinit mai mică). Pentru că omul nu a mers la medic/la spital la timp, s-a instalat hipoxia fericită și a survenit decesul.

De ce s-a întâmplat asta, totuși? În mod normal, când o răceală sau gripă dă simptome grave, nu stă nimeni pe hapuri sau tratamente băbești – se duce la medic sau la spital.

Ce ni se spunea, însă, de către autorități, mai ales în prima parte a plandemiei?

Stați în casă.

Izolați-vă.

Țineți bătrânii la distanță, între patru pereți. Nu îi lăsați să iasă din casă decât o oră pe zi, dimineața.

Nu chemați ambulanța, nu sunați doctorul decât în caz de simptome grave.

Dacă ați uitat, vă reamintesc eu. Motivul invocat pentru a justifica aceste aberații și aceste excese naziste a fost acela că nu trebuia să se aglomereze spitalele. Erau internați, totuși, asimptomaticii. Ba chiar se evacuau spitale specializate pe alte domenii, pentru a face loc celor suspectați de infecția cu „acest virus nenorocit”.

Așa că extrem de mulți oameni au murit cu zile. Li s-a mai pus și diagnosticul greșit/forțat ce covid și au fost trimiși acasă în saci de plastic.

Mai mult chiar, milioane de pacienți, la propriu, au fost opriți la porțile spitalului, fiind refuzați sau amânați cu lunile de la tratamente și proceduri esențiale. Iar mulți dintre ei au murit. În anii 2021-2022, zeci de mii de oameni au murit de cancer în mai puțin de un an de la diagnostic - este evident că mulți, foarte mulți, au murit din cauza întârzierii operațiilor, tratamentelor și procedurilor terapeutice.

Cu toate acestea, idolii falși ai plandemiei nu au intrat încă în pușcărie pentru crimele comise, asta mai ales pentru că s-au pus sub acoperirea sloganului nazist „e pentru siguranța voastră”.

Reamintesc asta, însă: povestea țapului ispășitor din Biblie este tiparul străvechi al sancțiunilor cu efect de disuasiune/descurajare. Nimeni nu știe când vine năpasta peste el, în locul tuturor celorlalți, dar știe că, într-un fel sau altul, individual sau colectiv, este vinovat și își va primi pedeapsa, urmând a pătimi și în locul stăpânilor pe care i-a slujit în paguba pacienților.

În fine, atrag atenția cu această: anul 2024 este crucial pentru pedepsirea celor vinovați de crime contra umanității comise în plandemie. De aici și disperarea de a solicita votul pentru „stabilitate”.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre păpuși sentimentale și oameni de plastilină

 

Despre păpuși sentimentale și oameni de plastilină

Problema nu este neapărat că asistăm la ascensiunea mașinilor „inteligente”, ci că se instalează regresul cognitiv al umanității, iar noi nu reacționăm hotărât contra acestei tendințe.

Odată ce „mandatăm” mașinile, algoritmii și Inteligențele Artificiale să acționeze în locul nostru, cedăm și controlul asupra propriilor dorințe și decizii, asupra propriilor alegeri și achiziții. Ceea ce riscăm să pierdem este controlul asupra propriului destin și asupra propriilor alegeri, liberul arbitru în sine. Odată cu această pierdere, dispare și sentimentul împlinirii și al apartenenței, care este antrenat de propria intenționalitate (ori de propriul curaj, talent sau merit).

Ca într-o corporație preocupată exclusiv de reducerea costurilor, în lumea de azi s-a făcut outsourcing în privința procesului decizional – am „mandatat” alegerea și decizia rațională și liberă sistemelor algoritmice și obiectelor „smart”, fără a înțelege pe deplin ce se întâmplă când suntem sub bombardament informational și ne lăsăm conduși de „pilotul automat”. Evident, nu știm nici ce se află în cutia neagră a avionului cu care călătorim fără destinație. Dacă am „externalizat” către programatori și companiile digitale responsabilitatea pentru evaluările și judecățile care ar trebui să ne definească la nivelul intrinsec cel mai intim, am renunțat la aproape tot ceea ce înseamnă condiția noastră umană și am pășit hotărât pe panta fatală a regresului cognitiv.

Confruntați cu provocări sau crize, lăsăm altora posibilitatea de a risca și a avea succes, pentru că nu avem convingerea că am fi tipul de oameni care marchează și câștigă. Acesta este sindromul impostorului, de care suferă mai mult de trei sferturi din populația lumii. El va afecta și mai mult omul, pe măsură ce deciziile ne vor fi luate, iar alegerile noastre vor fi făcute de lucrurile „smart” și de aplicațiile care „ne ușurează” viața.

Avansul tehnologic actual a devenit nociv tocmai pentru că aplatizează, aduce omul la cel mai mic numitor comun, diminuează condiția umană, refuzându-i liberul arbitru.

[….]

Regresul cognitiv va fi și un regres juridic – este suficient să urmărim declinul aproape inexorabil al drepturilor și libertăților individuale ale omului sau deplasarea treptată dinspre ordinea private, bazată pe contracte rationale, liber perfectate, către ordinea publică polițienească, în care nu mai există libertatea de a contracta (ci numai „libertatea” de a primi sau nu o sancțiune, care să determine, in extremis, chiar și excluderea extra muros a „delincventului”) pentru a ne convinge de dezastru. Din nefericire, regresul cognitiv este și un regres democratic și cultural. Omul a „învățat” să fie supus, să își semnalizeze virtutea de a fi progresist, pro-știință oficială, anti-tradiție și cultură, individualist și hedonist, chiar în ciuda propriilor convingeri sau în disprețul propriilor interese personale sau familiale, și a decis să fie om nou-normal, care detestă familia, casa și viitorul – lucruri care, de altfel, țin de condiția umană universală.

[…]

Calificat de Francis Fukuyama (în 2004) drept “una dintre cele mai periculoase idei ale lumii contemporane”, întrucât are accente naziste și eugenice, transhumanismul țintește către omul “îmbunătățit”, burdușit cu droguri și chimicale, împănat cu tehnologie și ușor de ridicat în spațiul virtual, asexuat sau gender-fluid, sănătos până la a-mortalitate și, desigur, a-moral, adică dincolo de bine și de rău, în afara istoriei și perfect străin idealurilor unei umanități normale.

Pentru adepții acestui tip satanic de filosofie, normalitatea este înapoiere, feudalism și anacronism demn de dispreț. Dubiul științific este ostracizat, opinia dizidentă, care refuză „principiul” informării dintr-o singură sursă (oficială, birocratică, „de încredere”), este coborâtă la rangul de delict. Credința tradițională este un atentat la „ordinea liberală mondială”.

[…]

Este, însă, o distopie efemeră, sortită pieirii.

Este foarte probabil că urmează noi spectacole de marionete emoționale, mai absurde decât ceea ce trăim acum. Cu toate acestea, crizele succesive cărora am fost nevoiți să le facem față au determinat efecte neașteptate, cu certitudine neplanificate de stăpânii butoanelor emoționale. Oamenii au citit mai mult, s-au informat, au redescoperit traiul natural, importanța familiei și a fraternității și, mai ales, sensul escatologic, de destin final al umanității, pe care trebuie să îl atribuim drepturilor și libertăților fundamentale. Oamenii au redescoperit că au drepturi și că “cetățean” vine de la “cetate”, unde drepturile și libertățile sunt ca apa și aerul, adică, indispensabile.

Restul articolului, care are 15 pagini și necesită 10 minute de atenție, îl găsiți aici: Cipurile emoționale, păpușile sentimentale și omul de plastilină sau Primul pas pe drumul de o mie de mile către transhumanism

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - 5 mega - corporații tech din GAFAM

 

Fiecare dintre cele 5 mega - corporații tech din GAFAM* consumă cu serverele lor centralizatoare (cu ajutorul cărora ne supraveghează pe noi continuu și ne prezic/remodelează comportamentul) mai multa energie electrică decât consumă toată populația Bucureștiului la un loc. Adică, peste 4 milioane de persoane, cu tot cu suburbiile. Energia consumată de serverele respective se produce în proporție de peste 80% din surse clasice, ne-verzi, neregenerabile. Însă nu aceste corporații, ci noi, oamenii obișnuiți, suntem obligați la moderație și, în curând, la raționalizarea consumului de energie electrică și termică și de apă caldă, ca pe vremea lui Ceaușescu.

Corporația Bayer emană tot atât CO2 cât rezultă din consumul de energie termică al populației Berlinului, înmulțită cu 5. Dar nu aceste corporații, ci fermierii olandezi (în curând, și românul de rând) trebuie să își ucidă vitele, pentru a nu mai emana gaz și a nu mai produce azot. Ne putem da seama, dacă facem un mic exercițiu intelectual, cam câte alte deșeuri și reziduuri chimice, industriale, generează Bayer, cam câte medicamente și vakseenuri în exces sunt „colectate” în canale, râuri, fluvii și oceane, și cam câte zeci de miliarde de măști de „protecție” au fost aruncate pe stradă, ca să ajungă în mări și oceane, ca preț al politicilor „experte” de sănătate publică și al îmbogățirii peste măsură a unor animale de pradă economică. Dar numai vacile olandeze, porcii polonezi, puii de curte românești sunt cauze ale poluării cu azot** ...

Un german generează de două ori și jumătate mai mult CO2 decât un român. Cu toate acestea, Germania își redeschide toate termocentralele, în timp ce România trebuie să le închidă pe toate, până în 2025.

Corporațiile multinaționale sunt responsabile de o treime din evaziunea fiscală la nivel global, ca să nu mai vorbim de optimizarea fiscală (evaziunea fiscală legală), care în țări ca România, cu rating jenant de mic, este de peste 80%, generând pierderi bugetului de mai mult de 10 miliarde de euro anual (la un total de venituri bugetare de cca 60 de mld euro anual). Cu toate acestea, sunt vânați pentru evaziune fiscală cetățenii de rând - peste 560 de mii de inși urmează a fi controlați de fisc pentru a pune zeciuiala pe averile adunate în ultimii 20 de ani ... mai ales cei care muncesc în străinătate și nu au apucat să își schimbe cetățenia română ...

Băncile fură de la clienti zeci de milioane de euro (cazul #raiffeisenleaks este recent, l-am câștigat eu la ÎCCJ ...) și de la stat sute de milioane (Raiffeisen BpL, BCR Bpl), administratorii privați de fonduri private fură de la viitorii pensionari (4 milioane de euro, caz recent, mediatizat la mai mult de trei ani de la „întâmplare”) sau cauzează pierderi de mii de lei lunar fiecăruia dintre cei 7,8 milioane de pensionari, iar ong-urile useriste sau consultanți globali fac miliarde din externalizarea ilegitimă a sarcinilor esențiale ale statului. Ce fac acești „onești” agenți economici ai capitalismului de pradă și de supraveghere (spionaj)? Mitinguri anti-corupție, PR săracofob și flămândofob (votanții „ciumei roșii” sunt detestabilii asistați social, pensionarii, știrbii, pupători de moaște, needucații medievali - adăugați voi ce alte epitete cinice naziste vă mai vin în minte), semnalizarea virtuții („port mască pentru că mă face să mă simt mai protejat”), corectitudinea politică („îngenunchez pe stadion pentru că sunt solidar cu sclavii americani de acum 180 de ani”, dar nu dau doi bani suferințele îndurate de sclavii României de acum 180 de ani) etc.

Omul, iar nu corporația, este virusul planetei, nu v-ați prins deja?

De aceea nu mai trebuie să aveți nimic până în 2030: ca să fiți fericiți.

Cam ăsta e motivul pentru care lumea s-a săturat de globalism și progresism: dublul standard. Faptul că suntem luați toți, la grămadă de proști. Și nu suntem. Faptul că ni se insultă permanent inteligență. Și nu se mai poate accepta asta.

*GAFAM = google, facebook, apple, amazon, microsoft

**notă - atmosfera Pământului este „poluată” cu azot de vreo 500 de milioane de ani - are 78% azot, 21% oxigen și 1% alte gaze, y compris CO2

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Trebuie să ne reușească demondializarea … (I)

Trebuie să ne reușească demondializarea …

(I)

Nu știm mare lucru despre Forumul Economic Mondial de la Davos. Eu, unul, auzisem ceva despre acest Mecca al progresiștilor prin 2002, când se lăuda Năstase că e invitat să participe (printre alți 4000 de alți invitați). Dacă întrebi 100 de cetățeni români ce e acest forum, 99 nu vor reuși nici măcar să identifice mental, pe hartă, mica localitate Davos, din Elveția, unde se ține anual. Probabil că, dacă li se spune că majoritatea covârșitoare a liderilor politici progresiști – globaliști de azi au fost școliți la Davos sau că marea re-setare (al cărui imperativ Build Back Better a fost preluat ca slogan electoral al campaniei lui Biden la prezidențialele din SUA din 2020) a fost concepută la Davos ori că de acolo a rezultat orizontul 2030, an în care omul nu va mai avea nimic (nici măcar familie), dar va fi fericit, atunci pesemne că mai mulți de-ai noștri vor pricepe despre ce e vorba și vor avea o sănătoasă repulsie intuitivă. Mai ales că liderul acestui forum, Klaus Schwab, a fost un porte-parole al întregii plandemii, pe care a considerat-o „șansa unică” a resetării societății și a omului, întru transhumanist. Tot el este autorul expresiei naziste „4 miliarde de mâncători inutili”. Mă grăbesc să adaug că tipul nu este un mare filosof, economist sau inginer social, ci un bufon urât care are curajul să spună pe șleau ceea ce stăpânii neo-feudali ai lumii de azi nu au chef să spună.

Forumul Economic Mondial (World Economic Forum, cunoscut și sub acronimul WEF) de la Davos este la originea sau în preajma tuturor evenimentelor șocante, a crizelor, a pandemiilor, a războaielor sau a „revoluțiilor” digitale care au remodelat lumea și au încercat să facă din om o figurină de plastilină în ultimii 40 de ani. De remarcat că, atunci când sunt invitați, liderii marilor corporații globale vorbesc cca 45 de minute și au parte de o uriașă acoperire mediatică, în timp ce liderii politici pot vorbi doar 5 minute, ulterior pierzându-se în masa mare de știri „oficiale”- asta pentru a fi clar că politicile publice nu se fac de către politicieni, care sunt efemeri și care pot fi, teoretic, trași la răspundere (politică, morală, juridică) pentru deciziile lor, ci prin birocrați, tehnocrați, servicii secrete și manageri de corporații globale, aflați sub controlul și supravegherea cui trebuie, pentru a asigura captivitatea necesară a sătenilor globali și concentrarea averilor și a resurselor în mâini puține, predictibile.

Liberul arbitru este dușmanul imperiului experților, rațiunea simțitoare a omului normal este inamicul ireductibil al totalitarismului.

Dacă marea mjoritate a lumii nu știe ce este WEF, știe, în schimb, foarte bine, Joseph E. Stiglitz, fost economist șef al Băncii Mondiale și laureat al premiului Nobel pentru economie. Stiglitz este autorul cărții „Prețul inegalității”, publicată în 2011 (ediția în limba română a fost publicată în 2012, la editura Publica) și al celebrei butade „1% din populație deține 99% din avuția globului, iar 99% din populație deține 1% din avuție”, care a inspirat mișcarea globală de protest anti-bănci din 2011, intitulată Ocupy Wall Street. Stiglitz spune că frecventează acest forum încă din 1995, deci îl cunoaște foarte bine și, mai ales, este cunoscut foarte bine acolo, de organizatori, mai ales pentru că e un critic sever, iar nu un lăudător, al ideologiei mondializării și al școlii lui Schwab. Atunci când Stiglitz spune sau scrie ceva, cerberii imperiului globalist intră în agitație maximă, iar actorii spectacolului de la Davos, în panică. De exemplu, după ultima ediție a acestui Forum, Stiglitz a scris un editorial pentru Project Syndicate, care este publicat și în presa franceză*. Titlul editorialului este surprinzător – „Trebuie să reușim demondializarea”. Conținutul articolului este chiar uluitor. Pur și simplu, editorialul lui Stiglitz demolează demolatorii**.

Anul acesta, la Davos, într-un efectiv redus la jumătate față de anii de glorie ai WEF, dezbaterile s-au concentrat nu asupra globalizării, ci asupra eșecurilor globlizării. S-a vorbit despre distrugerea lanțurilor lungi de aprovizionare, despre inflația galopantă, despre explozia prețurilor la alimente și energie (care a lovit țările occidentale și, mai ales, tările UE), despre penuria de materii prime și de mărfuri esențiale (cum ar fi semiconductorii, cipurile și … laptele praf pentru sugari) și despre consecințele grave ale unui sistem de protecție a proprietății industrial deținute de corporații și de chinezi. Vă reamintesc scandalul de anul trecut, stins ca un foc de paie, scandal declanșat de cererea lui Biden, susținută de Macron, ca industria Big Pharma să cedeze gratuit licențele de fabricare și exploatare a patentelor asupra medicamentelor și serurilor experminentale de „prevenție și tratament” ale molimiei pandemice – cerere ignorată de toată „lumea bună” a birocrației și atehnocrației corporate. De asemenea, vă reamintesc profitabilele afaceri cu bani publici între lumea „științifică” occidental și laboratoarele chineze (din care a plecat pandemia, de altfel) în domeniul virusologiei, precum și aberantele experimente ale armatelor marilor puteri în domeniul armelor biologice. Și în aceste domenii mare aglomerație de patente industrial, din care se fac bani în cantități industrial, pe seama fricii, suferinței și pierderii indentității oamenilor normali, plătitori de taxe, impozite și contribuții la bugetele publice.

Printre altele, s-a discutat despre finalul relocării producției în China, India și Taiwan, chestie indicată drept principala greșeală a mondializării. Această relocare a fost panaceul oricărui CEO de corporație de tip occidental din ultimii 25 de ani, decis să facă profit cu orice preț, inclusiv cu prețul sclaviei, al exploatării muncii copiilor cu vârste de sub 15 ani și al distrugerii ne-creatoare a resurselor planetei. Când muți aproape întreaga manufactură a lumii în China, înseamnă că trebuie să te aștepți ca lumea, transformată într-un sat global, să devină dependentă de China, cu tot cu sistemul său totalitar. Este ridicol, dar „marii” manageri de corporații occidentale se fac acum că descoperă că în China este un sistem comunist, care nu dă doi bani pe proprietate, drepturi și libertăți, și că în China poți fi încarcerat timp de 2 luni și jumătate într-un zgârâie-nori, alături de alți occidentali chinezofili și de 26 de milioane de chinezi ultra-tehnologizați, printr-un simplu ordin al unui „împărat” comunist. Este penibil, dar presa main-stream descoperă de-abia acum că, în momentul China decide să contingenteze, să supende sau să închidă producția și comerțul international în și dinspre China, lumea este covârșită de penurie, pe toate planurile, inclusiv cel al inteligenței – prostocrația nu mai știe cum altfel să reacționeze la minciunile, manipularea multristratificată, simulația, strategiile pe decenii și jocurile de șah ale Chinei, decât prin pandemii re-inventate și exceptionalism juridic și economic, adică prin permanentizarea crizei, a urgenței, adică prin revoluția continua de tip leninist, unde este hiperbolizat rolului expertului-urgentist, al militarului obtuz și al serviciilor secrete materialicește interesate.

De exemplu, deștepții de la Davos au propus „soluția” re-relocării biznisurilor occidentale, din China și Rusia, în teritorii amicale (friend shoring). Nu știu ce teritorii amicale vor mai găsi SUA și UE, unde să poată să producă ieftin, cu ajutorul muncii forțate și al dictaturilor soft/hard, unde să poată consumă nebunește resurse și să covârșească planeta cu deșeuri și reziduuri, și de unde să poată extrage toată plusvaloarea creată de populațiile sau națiunile „pritenoase”, prin remunerații imense ale proprietății lor industrial (patente, mărci, branduri) și prin export de profit și optimizare/evaziune fiscală.

Este cert, însă, că retragerea corporațiilor occidentale din China și Rusia va re-aduce pe lume vechea și sănătoasa cortină de fier de dinainte de 1989. România, desigur, va rămâne, din nou, în spatele cortinei – nu vă faceți iluzii.

*Joseph E. Steiglitz, „Il faut rèussir la dèmondialisation”, Les Echos, numărul din 9 iunie 2012, p.12

**Sloganul WEF și al lui Biden (Build Back Better) înseamnă, literalmente, să demolăm lumea pentru a o reconstrui mai bine, adică visul de peste un secol al marxismului și ținta oricărui nihilist care I se opune lui Dumnezeu

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Guvernul canadian ridică o rețea de tabere de detenție și locuri de „izolare” pentru a-i încarcera pe cei care nu cooperează cu tirania medicală

 

Guvernul canadian ridică o rețea de tabere de detenție și locuri de „izolare” pentru a-i încarcera pe cei care nu cooperează cu tirania medicală

( Știri naturale ) Justin Trudeau și guvernul canadian creează o infrastructură asemănătoare Germaniei naziste pentru a reține ființe umane în masă și pentru anii următori . Un curajos politician Ontario numit Randy Hillier a vorbit despre planul de detenție nefast al guvernului într-o perioadă de întrebări provinciale în fața guvernului Ontario. Microfonul i-a fost întrerupt imediat ce a început să pună întrebări dure.

Guvernul canadian construiește o rețea de tabere de detenție și locuri de izolare pentru a fi utilizate de la coastă la coastă. Aceste „situri federale de carantină / izolare” sunt construite în toate provinciile și vor fi folosite pentru a-i dezbrăca pe canadieni de drepturile omului și a închide oamenii sănătoși folosind scheme de închisoare false. Aceste locuri ar putea fi utilizate pentru testarea medicală forțată și experimentarea medicală forțată cu vaccinuri covid-19. Dacă canadienii pot fi reținuți împotriva voinței lor de teama că ar putea răspândi viruși, atunci aceste facilități ar putea fi utilizate la nesfârșit și din orice motiv se consideră necesar pentru a menține o iluzie de siguranță pentru „binele mai mare”.

Reprezentantul curajos se ridică și pune la îndoială planurile nefaste ale guvernului canadian

Randy Hillier, deputat independent Ontario pentru Lanark, Frontenac și Kingston, s-a ridicat și a întrebat guvernul, întrebând câte persoane vor fi reținute și câte lagăre de concentrare sunt programate pentru construcție. El și-a exprimat îngrijorarea cu privire la utilizarea lor actuală - pentru a controla răspândirea covid-19 - și a subliniat în documentație că aceste site-uri ar putea fi utilizate pentru „alte cerințe” în viitor.

„Deci, guvernul dumneavoastră trebuie să fie în negocieri și conștient de aceste planuri de a reține și izola potențial cetățenii și rezidenții țării noastre și ai provinciei noastre”, a început Hillier. „Deci, vorbitor, către premier, unde vor fi construite aceste tabere, câți oameni vor fi reținuți și din ce motive, din ce motive pot fi ținuți oamenii în aceste tabere de izolare și aș dori ca premierul să asigure că oameni din Ontario ... ”, microfonul lui Hillier a fost întrerupt înainte de a putea termina.

Hillier relatează că guvernul și-a evitat întrebările din iulie. „Extinderea lagărelor de izolare / carantină în Canada este un motiv de îngrijorare și guvernul Ontario trebuie să știe despre asta, așa că de ce nu le vor spune oamenilor din Ontario?” el a intrebat.

Guvernul canadian se pregătește pentru rezistență la noile locuri de detenție

Potrivit unei cereri de informații, Agenția de Sănătate Publică din Canada (PHAC) gestionează în prezent unsprezece situri de izolare din carantină în Canada, care include site-uri din Calgary, Vancouver, Kelowna, Winnipeg, Regina, Toronto, Montreal, Halifax, Fredericton, St. John's (Newfoundland) și Whitehorse. Fiecare site poate fi folosit pentru a reține până la 1.600 de călători timp de până la paisprezece zile la rând. Site-urile pot fi „întrerupte temporar până când Guvernul Canadei va necesita din nou”. Facilitățile pot fi utilizate pentru „alte cerințe” pentru următorii doi ani, după cum se consideră necesar pentru a proteja sănătatea publică.

Planul de detenție nu se termină aici . În plus, guvernul canadian listează fiecare teritoriu și provincie ca o regiune potențială pentru livrarea de noi „situri federale de carantină / izolare”. PHAC a enumerat următoarele teritorii și provincii ca zone de îngrijorare care vor găzdui noile tabere de carantină: Saskatoon, Windsor, Niagara, Ottawa, Winnipeg / Thunder Bay, Quebec City, Charlottetown, Iqaluit și Yellowknife. Guvernul canadian caută, de asemenea, furnizori de servicii terți pentru a dezvolta o strategie de gestionare a site-urilor în viitor. Sunt puse în mișcare contracte guvernamentale pentru aprovizionarea siturilor cu bunuri și servicii.

Guvernul se pregătește și pentru rezistență. Unul dintre contractele de furnizare include o comandă de 36.000 de canistre de gaze lacrimogene, care urmează să fie livrată în primăvara anului 2021 la depozitul de muniții al forțelor canadiene din Dundurn, Saskatchewan. Acesta este intervalul general de timp în care vaccinurile covid-19 devin mai disponibile publicului. Organizația Mondială a Sănătății a pregătit deja publicul să accepte taberele de detenție ca „o măsură de sănătate publică” și a transmis anterior că „ezitarea vaccinului” este o amenințare globală pentru sănătatea publică .

naturalnews.com

Acum 80 de ani. 1940. Drama României. Rapt şi umilinţă.

 

Acum 80 de ani. 1940. Drama României. Rapt şi umilinţă

Consecinţele rapturilor teritoriale: 100 296 kmp şi 6 807 112 locuitori sub ocupaţie străină. • Imense valori mareriale şi spirituale pierdute. • Deznaţionalizare. • Deportări şi expulzări. • Crime şi alte atrocităţi.

♦ Rapturile teritoriale săvârşite de Uniunea Sovietică, Ungaria şi Bulgaria în 1940 au avut consecinţe extrem de grave pentru România, statul naţional unitar român, reîntregit în istoricul an 1918, pierzând circa 100 000 de kmp şi 7 milioane de locuitori, adică aproximativ 33% din teritoriu şi din populaţie, imense valori materiale şi spirituale fiind distruse sau însuşite ce către cei cărora nu le aparţineau. 

♦ Uniunea Sovietică a anexat  (iunie-iulie 1940) 44 442 kmp şi 3 190 000 de locuitori în Basarabia şi 5 220 kmp şi 596 000 de locuitori în nordul Bucovinei, până în decembrie 1940 fiind înregistraţi 220 501 de refugiaţi.

• După ocupare, Basarabia a fost dezmembrată. Județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă au fost incluse, împreună cu nordul Bucovinei și ținutul Herța, în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Restul Basarabiei, alături de șase raioane din stânga Nistrului (parte din fosta R.A.S.S. Moldovenească) au format Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Devenită republică unională în cadrul Uniunii Sovietice, acesteia i s-au aplicat  normele și reglementările regimului comunist sovietic: naționalizarea proprietăților agricole particulare, a bunurilor mobiliare și imobiliare ale cetățenilor, socializarea băncilor, caselor de asigurare, instituțiilor de credit, căilor ferate, a majorități întreprinderilor industriale și comerciale, a mijloacelor de transport, farmaciilor, spitalelor, hotelurilor, marilor restaurante etc., organizarea învățământului după sistemul sovietic, introducerea limbii ruse ca obiect de studiu obligatoriu și a alfabetului chirilic (chiar și pentru scrierea în limba română), închiderea majorității bisericilor și introducerea propagandei ateiste etc. Rezultatele acestei politici au constat în deteriorarea continuă a situației economice, sociale și demografice a provinciei. La scurt timp după ocuparea celor două provincii, sovieticii au reluat practicile țariste privind deznaționalizarea, distrugerea culturii și spiritualității românești autentice. Un mijloc eficace pentru realizarea acestor obiective l-a reprezentat activitatea de distrugere a elitelor românești prin efectuarea de sute de mii de arestări, evacuări și deportări din rândul celor care se opuneau noului regim, mai ales a intelectualilor și oamenilor politici (sub diferite pretexte, multe pe baza unui simplu denunț), zeci de mii de basarabeni decedând în gulag. Nu puține au fost și execuțiile individuale sau în masă.

♦ Ungaria  a încorporat (septembrie 1940) 43 492 kmp (1 380 de localităţi, între care 22 de oraşe) şi 2 609 007 locuitori (dintre aceştia  50,2% erau români, 37% maghiari, 2,8% germani, 5,7% evrei, 1,1% ruteni, 3,4% alte naţionalităţi), din care peste 220 000 s-au refugiat în Vechiul Regat până la 1 aprilie 1944.

• Linia vremelnică de demarcaţie a afectat grav unitatea geografică a  teritoriului românesc situat  din nord-vestul ţării, tăind căile ferate şi celelalte căi de comunicaţie, separând oraşele industriale de zonele de materii prime etc.

 • România a pierdut 18,67% din numărul întreprinderilor mari şi mijlocii, 1 874 km de linie de cale ferată normală şi 467 km îngustă, 38,5% din producţia de aur fin , 87,6% din cea de argint, 64,7% din cea de cupru, 97,6% din cea de plumb, întreaga roducţie de zinc, 70,7% din cea de pirită, 16% din cea de cărbuni, 4 562 090 ha de terenuri arabile fertile, păduri, livezi etc., peste 3 500 000 de cabaline, porcine, ovine, păsări de curte etc.

• În perioada următoare, producţia industrială românească a scăzut cu 15,9%, numărul întreprinderilor mari prelucrătoare s-a redus cu 26%, suprafaţa arabilă a scăzut cu 36,5%.

• Pierderi însemnate s-au înregistrat şi în ceea ce priveşte capacitatea de apărare.

• La toate acestea s-a adăugat calvarul românilor din teritoriul ocupat, numai până la 1 noiembrie 1940, Subsecretariatul de Stat al Naţionalităţilor consemnând 22 713 atrocităţi (919 omoruri, 1 126 schingiuiri, 4 126 bătăi, 15 893 arestări, 124 profanări, 78 devastări colective, 447 devastări individuale), printre care masacrele de la Trăznea (263 cetăţeni ucişi dsau răniţi), Ip (157 copii, femei, bărbaţi exterminaţi), Camăr, Păuşa, Ciumurna, Şimleul Silvaniei, Huedin etc., excluderea românilor din viaţa politică, administrativă şi economică, maghiarizarea forţată, extermiarea evreilor (cei mai mulţi şi-au pierdut viaţa în lagărele de exterminare naziste, unde au fost închişi ,în 1944, în timpul ocupaţiei germane).

• În România au rămas 538 707 locuitori de origine maghiară, din care au plecat până la 1 aprilie 1944 (din diverse motive) 107 743.   

 ♦ Bulgaria a încorporat Cadrilaterul (septembrie 1940) cu o suprafață de 7 142 kmp cu o populaţie de  412 105  locuitori, din care 118 000 români (28,42%), 162 625 bulgari (39,46%) și peste 131 000 alte naționalități (31,82%). 

• Din Cadrilater au plecat 102 094 de oameni (22 810 capi de familie) din care 51 904 bărbați și 50 190 femei (99 983 în 1940 și 2 111 în 1941), în timp ce în România au rămas 249 140 de bulgari, din care au plecat, până la 1 octombrie 1943, 66 810 (26,80%).

♦ Cauzele care au impus pierderea teritoriilor româneşti au fost multiple, fiind determinate în primul rând de politica agresivă, revizionistă a celor trei state agresoare (Uniunea Sovietică, Ungaria şi Bulgaria, sprijinite de Germania şi Italia), de contextul internaţional nefavorabil României, dar şi de factori interni care au făcut ca poporul român să fie pus în situaţia de a-şi apăra cu arma în mână glia străbună, aşa cum şi-ar fi dorit.

♦  La 80 de ani de la drama trăită de românii afectaţi de rapturi (şi nu numai de ei) se despică firul în patru pentru a se lămuri dacă la Viena a fost vorba de arbitraj, de dictat (chiar şi pentru Ungaria!?!), de arbitraj-dictat etc., se caută argumente pentru cauza,,dreptăţii” ungare şi mai puţin pentru cea a Românei sau, pur şi simplu, se ignoră (de mulţi, inclusiv de autorităţi) acele momente tragice.

Pe larg: Alesandru Duţu, Maria Ignat, Drama României. rapt şi umilinţă, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 2000.

Armata Romana in Razboi (1941 - 1945) - Alesandru Dutu