Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Astăzi, la Camera Deputaților, am participat la dezbaterea dedicată răspunsului AUR la cele 10 priorități propuse de PSD, precum și situației PNRR și a fondurilor europene.

Astăzi, la Camera Deputaților, am participat la dezbaterea dedicată răspunsului AUR la cele 10 priorități propuse de PSD, precum și situației PNRR și a fondurilor europene.

Discuțiile au vizat probleme esențiale pentru România: refacerea sistemului energetic și valorificarea resurselor, securitatea națională și industria de apărare, reindustrializarea, disciplina bugetară, reforma statului, demografia, educația și cercetarea, agricultura, infrastructura și investițiile strategice.

Un punct important l-a reprezentat și bilanțul real al PNRR: obiective și jaloane neîndeplinite, întârzieri și efectele acestora asupra finanțelor publice. Am discutat, de asemenea, despre blocajele repetate în accesarea fondurilor europene și despre consecințele lor asupra economiei.

Pentru mine, câteva direcții rămân fundamentale: energie produsă și valorificată în România, cercetare și tehnologie românească, infrastructură strategică — inclusiv A7 și A8 pentru Moldova — și folosirea fondurilor europene pentru investiții care produc dezvoltare reală.

România are resurse, specialiști și capacitate. Trebuie să le punem împreună și să construim pe termen lung.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Avocat Elena Radu - Un dosar penal înseamnă ”o poveste”, adică o descriere a faptelor care s-ar fi întâmplat în realitate și care trebuie susținută de probe care să ateste că aia ar fi povestea privind ”realitatea trecutului”.

Un dosar penal înseamnă ”o poveste”, adică o descriere a faptelor care s-ar fi întâmplat în realitate  și care trebuie susținută de probe care să ateste că aia ar fi povestea privind ”realitatea trecutului”.  

Probele pot să existe și aparent să susțină ”povestea”. 

Numai că atunci când iei la verificat probele, e posibil să observi că nu au treabă cu ce s-a scris în poveste despre ele. 

Dacă te apuci să vezi și dacă se leagă între ele, e posibil să vezi că nu se leagă deloc așa cum sunt prezentate în poveste. 

Dacă mai ai și declarații care se tot schimbă, e posibil să vezi că ele au fost adaptate ca să se muleze pe ”povestea” prezentată, iar unele să fie tocmai pentru a se disculpa sau disculpa pe altul care ăla ajunge și el martor. 

Și uite așa, credibilitatea declarațiilor începe să fie sub semnul întrebării și, totodată, chiar povestea prezentată. 

Dacă mai sunt și puse dovezile selectiv, ca să iasă un alt puzzle, tot puzzle făcut inițial, pică. 

Eh, toată verificarea poveștii prezentate și a probelor din spate nu e ușoară și discrepanțele nu pot fi sesizate ușor, dacă nu știi povestea reală sau dacă nu ai experiență la cum se prezintă povestea denaturat ca să pară credibilă. 

Din afară, povestea îți pare reală și probată, dacă ți se mai bagă și multe ”floricele”. 

Or, rolul avocatului taman ăla e: să dea ”floricelele” la o parte, să vadă ce are legătură în realitate cu acuzația. 

Și să vadă dacă puzzle-ul făcut din probe este integral, se mulează cu povestea sau nu și dacă există alte probe care demontează puzzel-ul sau dacă probele care pretind că reflectă realitatea trecutului nu cumva denaturează trecutul sau prezintă cu totul altceva. 

Judecătorul are un rol și mai mare, că trebuie să facă cercetarea judecătorească. 

Și el, din oficiu, trebuie să citească ce e în dosarul ăla, să readministreze probele, să vadă dacă nu cumva unele au fost în mod intenționat mulate pe o poveste, să ceară să se administreze alte probe care crede el că l-ar lămuri unde i se pare că îi pute ceva în poveste. 

În plus, judecătorul care analizează acuzația din rechizitoriu, trebuie să analizeze ambele ”povești” (și ale acuzării și ale apărării) și să vadă care este mai credibilă și mai dovedită. 

Sau dacă nu e convins că probele dovedesc ”povestea” acuzării așa cum i-a fost descrisă în rechizitoriu și are dubii că ”povestea” ar relata realitatea trecutului, atunci nu poate să condamne, pe prezumții că poate a fost cum zice acuzarea. 

Și sunt multe altele pentru care judecătorul nu poate să condamne: că acuzatul nu a săvârșit fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, etc 

Taman de aia există prezumția de nevinovăție, până la terminarea definitivă a dosarului penal. 

Pe lângă cercetarea aia a procurorului, și judecătorul face propria cercetare, ca să vadă povestea procurorului: se confirmă sau nu. 

Din păcate, au fost și mulți judecători care nu ”și-au pierdut timpul” să verifice povestea procurorului. S-au făcut că cercetează, pentru ca la final, să nu analizeze nimic, să nu verifice poveștile și să condamne, că îi era mai simplu și mai ușor. 

Din păcate, au fost și mulți procurori care cu intenție au prezentat o poveste despre care nici ei nu credeau că s-a săvârșit o infracțiune (câteodată reiese și din rechizitoriu, dacă îl citești cu atenție și încerci să corelezi ce scrie în el) sau, în mod intenționat, au ignorat niște probe pe care le aveau în dosar și le demonta povestea pe care voiau să o prezinte judecătorului.

Avocat Elena Radu

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Armata României trebuie să fie pregătită pentru amenințările viitorului. Dar o țară care depinde de tehnologia altora ajunge să depindă și de deciziile altora. România trebuie să își construiască propria capacitate tehnologică de apărare și să își asigure mijloacele necesare pentru a-și proteja singură securitatea națională.

Silviu Octavian Gurlui - Coordonator Politic Subcomisia pentru Cercetare: 

,,Armata României trebuie să fie pregătită pentru amenințările viitorului. Dar o țară care depinde de tehnologia altora ajunge să depindă și de deciziile altora. România trebuie să își construiască propria capacitate tehnologică de apărare și să își asigure mijloacele necesare pentru a-și proteja singură securitatea națională.

Exercițiul BUREBISTA 26, desfășurat astăzi pe întreg teritoriul României, este necesar. Armata trebuie să se antreneze, să își testeze capacitatea de reacție și să fie pregătită pentru apărarea țării. Dar acest exercițiu ridică și o întrebare esențială: cât de pregătită tehnologic este România pentru amenințările de astăzi și pentru cele care urmează?

Ani la rând, fostele guverne PSD, PNL și USR au tratat cu întârziere problemele cercetării și industriei naționale de apărare. Cercetarea românească a fost subfinanțată, industria și-a pierdut capacități, iar programele de înzestrare au fost amânate. România a ajuns astfel să recupereze decalajele prin achiziții masive din exterior. Astăzi alocăm mai mulți bani pentru apărare, ceea ce este necesar, dar nu este suficient să cumpărăm.

Natura conflictelor se schimbă rapid. Drone mici și ieftine pot zbura la joasă altitudine și pot fi lansate în roiuri, din zeci sau chiar sute de direcții. Navigația poate fi bruiată, comunicațiile pot fi perturbate, iar inteligența artificială este deja folosită pentru detectarea, clasificarea și urmărirea automată a țintelor.

În această realitate, puterea militară nu mai înseamnă doar avioane, tancuri și rachete. Înseamnă capacitatea de a detecta rapid amenințarea, de a procesa informația, de a lua decizii în timp real și de a răspunde eficient. România are nevoie, prin urmare, nu doar de echipamente moderne cumpărate din exterior, ci și de propria capacitate de cercetare, dezvoltare și producție tehnologică în domeniul apărării.

Puterea militară depinde tot mai mult de inteligență și tehnologie: de capacitatea de a detecta primul o amenințare, de a integra date provenite de la radare și senzori optici, termici, radio sau acustici, de a procesa informația în timp real și de a interveni înainte ca amenințarea să lovească.

România cumpără sisteme moderne de apărare. Întrebarea strategică este: cât din tehnologia de care avem nevoie este dezvoltată și produsă în România?

Noi, partidul AUR, susținem că securitatea națională nu poate fi construită doar prin importuri. România trebuie să investească decisiv în radare, fotonică, senzori, inteligență artificială, microelectronică, comunicații reziliente, război electronic, sisteme autonome și tehnologii anti-dronă.

În același timp, universitățile, institutele de cercetare, industria de apărare, companiile private și Armata trebuie aduse în același circuit: cercetare, prototipare, testare și producție.

Nu putem accepta la nesfârșit modelul în care cercetătorul român dezvoltă ideea, altă țară o transformă în produs, iar România cumpără apoi tehnologia cu bani publici.

Trebuie să închidem acest cerc. Fiecare miliard investit în apărare trebuie să lase în România mai mult decât echipamente: trebuie să lase cunoaștere, tehnologie, capacitate industrială și locuri de muncă înalt calificate.

Aceasta este viziunea AUR: o Armată puternică și modernă, susținută de cercetare performantă și de o industrie națională capabilă să dezvolte și să producă tehnologiile de care România are nevoie pentru propria securitate.

Pentru că securitatea României de mâine se construiește prin ceea ce cercetăm, dezvoltăm și producem în România astăzi!''

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Avocat Elena Radu - Pentru Ministerul Public Am constatat intensificarea numărului cauzelor penale pe care le cercetați în ultima perioadă care vizează fapte care privesc exprimările din mediul public ale cetățenilor

 

Pentru Ministerul Public 

Am constatat  intensificarea numărului cauzelor penale pe care le cercetați în ultima perioadă care vizează fapte care  privesc exprimările din mediul public ale cetățenilor, ceea ce mi-a creat impresia că resursele Ministerului Public sunt canalizate pentru cercetarea faptelor pentru care există suspiciunea că ar reprezenta infracțiuni de: 

- Incitare la violență, ură sau discriminare (art 369 Cod penal);  

- infracțiuni prevăzute de OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război

- infracțiuni prevăzute de Legea nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.

În opinia mea, această canalizare a resurselor Ministerului Public pentru cercetarea unor astfel de pretinse fapte reprezintă o irosire a resurselor publice care nu va ca efect o atingere a scopurilor și obiectivelor de reglementare a legilor enumerate mai sus. 

Din contră, această modalitate de abordare a Ministerului Public va determina creșterea revoltei populației față de modul în care Ministerul Public își îndeplinește rolul constituțional și întărirea convingerii că statul român s-a transformat într-un stat securist și dictatorial în care libertatea de exprimare este anihilată. 

Modalitatea de exprimare în mediul public a cetățenilor, chiar dacă pare acidă și prin reinterpretări încercați să o prezentați drept faptă penală nu este rezultatul unei dorințe de a săvârși infracțiunile menționate mai sus și a încălca scopul și obiectivele legilor penale enumerate mai sus, ci este rezultatul neputinței și ineficienței pârghiilor legale (ignorate de majoritatea autorităților și instituțiilor publice) cu care se confruntă cetățenii în fața abuzurilor și/sau încălcării de către reprezentanții autorităților publice a legii, Constituției  și competențelor pe care le au, în ultimii 6 ani și jumătate. 

Din păcate, nici Ministerul Public nu și-a îndeplinit obligațiile legale și constituționale în acești 6 ani și jumătate și a devenit orb și surd la indiciile de săvârșire a faptelor penale de către reprezentanții puterii executive, unele dintre ele părând a fi mai mult decât simple indicii (nelegalitatea lor fiind deja constată de către instanțele de judecată și/sau de autoritățile competente să verifice legalitatea propunerilor legislative). 

Drept urmare, strategia pe care a înțeles să o adopte Ministerul Public: de a avea comportamentul unui organ de represiune dur împotriva cetățenilor ale căror drepturi și libertăți au fost afectate în mod nelegal și neconstituțional, nu avea avea niciun impact pozitiv, ci va determina numai creșterea nemulțumirii cetățenilor cu privire la activitatea Ministerului Public și a procurorilor și, totodată, la intensificarea unui limbaj agresiv în mediul public (ca dezaprobare a comportamentului dur abordat de organele statului și nu cu intenția de a săvârși infracțiuni). 

Așa că dacă vreți ca exprimarea și limbajul din mediul public să se schimbe, consider c-ar fi necesar : 

1. să vă canalizați resursele spre cercetarea faptelor pentru care există indicii că ar fi infracțiuni, prezintă un pericol social grav și afectează o mare parte a cetățenilor, săvârșite de reprezentanții puterii executive și a concluziona dacă ele sunt sau nu infracțiuni. 

Cetățenii s-au cam săturat să atragă atenția în mediul public cu privire la suspiciunile de săvârșire a diverse infracțiuni, dar Ministerul Public să fie surd și orb și să nu se sesizeze din oficiu pe nimic, dar în schimb să se sesizeze pe tot felul de modalități de exprimare ale cetățenilor; 

2. să faceți o campanie publică cu privire la libertatea de exprimare și conținutul constitutiv al infracțiunilor exprimate mai sus și să explicați că: 

 - nu libertatea de exprimare este vizată, ci modalitatea de exprimare, din care se înțelege altceva;  

- că nu dezaprobarea sau criticile publice ale unor acte și fapte sunt cele care pot constitui infracțiuni, ci modalitatea de exprimare, extrapolarea și generalizarea condamnării faptei imorale sau nelegale ale unei persoane individuale la o întreagă categorie de persoane; 

- să dați exemple, ce exprimare poate fi considerată faptă penală, pe când pentru aceeași situație poți să îți exprimi public nemulțumirea sau dezacordul într-o altă modalitate de exprimare care nu are nicio legătură cu săvârșirea vreunei infracțiuni; 

-  să educați juridic cetățenii ca să înțeleagă de unde poate apărea problema, ce înseamnă aia infracțiune, pentru că  exprimarea publică a majorității covârșitoare a acestora nu are nicio treabă cu intenția de a săvârși vreo infracțiune, ci habar nu au că exprimarea pe care o folosesc vă fac pe voi să îi chemați după aceea și să îi întrebați de sănătate. 

Nu mai folosiți resursele statului aiurea, ca să pierdeți timpul cu citări, interceptări, audieri, percheziții etc ale unor persoane care habar nu aveau că se poate susține că ar fi săvârșit o infracțiune, pentru simplu fapt că și-au exprimat public revolta, dezacordul sau nemulțumirea cu privire la stadiul economic, financiar și social în care a ajuns țara, scăderea nivelului de trai, creșterea impozitelor și taxelor, creșterea datoriei publice, legi aberante adoptate, drepturi și libertăți fundamentale restrânse pe zi ce trece. 

Altfel, nu faceți decât să vă comportați ca niște organe de represiune care urmăresc, sancționează și bagă spaima în cetățeni ca să tacă în fața abuzurilor și declinului țării și deveniți la fel ca securitatea și procuratura din timpul regimurilor dictatoriale, totalitariste din cauza cărora, în mod teoretic, au fost adoptate legile enumerate mai sus (ca să nu mai ajungem să se instaureze din nou un asemenea regim în România). 

Avocat Elena Radu

Sfruntari

𝐓𝐨𝐜𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐞 𝐚𝐦 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭 „𝐍𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐒𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐭𝐲 𝐒𝐜𝐢𝐞𝐧𝐜𝐞 & 𝐓𝐞𝐜𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐲 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐲”, 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐒𝐔𝐀.

SUA își pregătesc copiii pentru lumea care vine. România încă administrează școala lumii care pleacă.

𝐈𝐧 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐒𝐭𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐔𝐧𝐢𝐭𝐞 𝐚𝐮 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭 𝐍𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐒𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐭𝐲 𝐒𝐜𝐢𝐞𝐧𝐜𝐞 & 𝐓𝐞𝐜𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐲 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐲, 𝐮𝐧 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐜𝐚𝐫𝐞, 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞, 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚, 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐢𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚, 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐠𝐞𝐧𝐭𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚, 𝐛𝐢𝐨𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞, 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞, 𝐬𝐩𝐚𝐭𝐢𝐮, 𝐬𝐞𝐦𝐢𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐬𝐢 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞.

Dar, citit cu atenție, documentul transmite ceva mult mai important pentru orice stat care înțelege cum va arăta lumea următoarelor decenii: nu poți construi putere tehnologică fără să construiești mai întâi capacitate umană.

Și 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢 𝐜𝐚𝐩𝐚𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐚 𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐞.

De aceea, în strategia americană, educația nu apare ca un domeniu marginal, anexat dezvoltării tehnologice. Apare ca parte a infrastructurii strategice a statului.

Documentul afirmă explicit necesitatea consolidării educației și formării în știință, tehnologie, inginerie și matematică — STEM — la toate nivelurile, pentru menținerea competitivității Statelor Unite în domeniul științei și tehnologiei.

Aceasta este diferența fundamentală dintre a administra un sistem de educație și a avea o viziune asupra educației.

Copiii trebuie pregătiți acum pentru tehnologiile care vor defini lumea de mâine.

𝐒𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐚 𝐒𝐔𝐀 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐯𝐨𝐜 𝐜𝐚 𝐢𝐧 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭𝐢𝐚 𝐊–𝟏𝟐 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞, 𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐚𝐝𝐚𝐩𝐭𝐚𝐭𝐚 𝐯𝐚𝐫𝐬𝐭𝐞𝐢, 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐩𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐠𝐞𝐧𝐭𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚, 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐬𝐢 𝐬𝐩𝐚𝐭𝐢𝐮𝐥.

Și mai spune ceva esențial: 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐬𝐢 𝐢𝐧 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫.

Observați ordinea logică.

Nu așteptăm ca inteligența artificială să transforme complet societatea și abia apoi să încercăm să explicăm profesorilor ce s-a întâmplat.

Nu pregătim copiii exclusiv pentru realitatea pe care o vedem astăzi.

Îi pregătim pentru realitatea pe care o anticipăm.

Aceasta este funcția unei politici educaționale strategice.

𝐔𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐭 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐨𝐬 𝐧𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐞𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮𝐫𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐮𝐢𝐭𝐚𝐧𝐝𝐮-𝐬𝐞 𝐞𝐱𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐢𝐧 𝐨𝐠𝐥𝐢𝐧𝐝𝐚 𝐫𝐞𝐭𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐨𝐚𝐫𝐞. 𝐅𝐚𝐜𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐞𝐬𝐢𝐠𝐡𝐭 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥: 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐚𝐫𝐜𝐚 𝐬𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐚𝐠𝐚 𝐜𝐞 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐢, 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐢 ș𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧ț𝐞 𝐯𝐨𝐫 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐳𝐞𝐜𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐨𝐮ă𝐳𝐞𝐜𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 și începe să pregătească oamenii înainte ca schimbarea să devină inevitabilă.

𝐏𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐝𝐚𝐜𝐚 𝐞𝐥 𝐢𝐧𝐬𝐮𝐬𝐢 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫.

Poate unul dintre cele mai importante elemente ale strategiei americane este tocmai acesta: tehnologiile emergente nu sunt introduse doar în educația elevilor, ci și în formarea profesorilor.

Este absolut logic.

Nu putem cere unei generații de copii să înțeleagă inteligența artificială, gândirea algoritmică, implicațiile tehnologiilor cuantice, securitatea digitală sau transformările pieței muncii dacă profesorul rămâne în afara acestor transformări.

𝐃𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐜𝐨𝐫𝐯𝐨𝐚𝐝𝐚 𝐛𝐢𝐫𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚.

Într-o societate care se schimbă cu această viteză, ea devine parte din responsabilitatea profesională.

𝐏𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐬𝐭𝐢𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐬𝐚 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐞𝐳𝐞 𝐮𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐀𝐈.

𝐓𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐚𝐠𝐚 𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥, 𝐜𝐮𝐦 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞, 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐠𝐫𝐞𝐬𝐢, 𝐜𝐚𝐧𝐝 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐯𝐞𝐫𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭, 𝐜𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐥𝐞𝐠𝐚 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐬𝐢 𝐜𝐞 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞𝐥𝐞𝐠𝐚𝐭.

Altfel, riscăm să introducem inteligența artificială într-o școală care nu are încă instrumentele intelectuale necesare pentru a o controla.

SUA nu pregătesc doar absolvenți. Construiesc un ecosistem de competențe

Strategia merge însă mult mai departe.

Pentru formarea tehnicienilor și a personalului calificat sunt prevăzute extinderea uceniciei, internshipurilor, programelor cooperative și dezvoltarea unor trasee profesionale inclusiv în infrastructura AI și microelectronică.

𝐈𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮ț𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐜𝐡𝐞𝐦𝐚𝐭𝐞 𝐬ă 𝐜𝐨𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐞𝐳𝐞 𝐜𝐮 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐧𝐨𝐢 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜ă𝐫𝐢 ș𝐢 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧ț𝐞 î𝐧 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐮𝐦 𝐢𝐧𝐟𝐫𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐀𝐈, 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞, 𝐛𝐢𝐨𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐚 𝐧𝐮𝐜𝐥𝐞𝐚𝐫ă 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐬𝐚𝐭ă.

Este o idee extrem de importantă.

Școala nu este concepută separat de economie. Universitatea nu este concepută separat de cercetare. Cercetarea nu este concepută separat de industrie.

Toate fac parte din același ecosistem.

Acolo unde apar domenii economice noi, sistemul de educație trebuie să creeze competențele necesare.

Acolo unde tehnologia schimbă profesiile, curriculumul trebuie să se schimbe.

Acolo unde apar competențe noi, trebuie să apară calificări și certificări noi.

Educația devine astfel nu instituția care reacționează ultima la schimbarea socială, ci una dintre instituțiile care o anticipează.

„𝐀𝐈 𝐟𝐥𝐮𝐞𝐧𝐜𝐲” 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚 𝐢𝐧 𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞.

Strategia americană introduce și un concept asupra căruia România ar trebui să reflecteze foarte serios: 𝐀𝐈 𝐟𝐥𝐮𝐞𝐧𝐜𝐲.

Documentul propune creșterea competenței în inteligență artificială în cadrul cerințelor programelor universitare, astfel încât studenții din domeniile științifice și tehnologice să dobândească efectiv competențe legate de AI.

Mesajul este extraordinar de important.

Inteligența artificială nu mai este privită ca o competență rezervată informaticienilor.

În viitor, un inginer, biolog, cercetător, economist, medic sau specialist din numeroase alte domenii va trebui să poată lucra într-un mediu profesional în care inteligența artificială reprezintă infrastructură intelectuală.

Exact cum alfabetizarea digitală a devenit indispensabilă în ultimele decenii, alfabetizarea AI va deveni una dintre competențele fundamentale ale următoarei perioade.

Și există o diferență uriașă între a folosi ChatGPT și a avea competență în inteligență artificială.

Prima poate însemna apăsarea câtorva butoane.

A doua presupune înțelegere, verificare, discernământ, gândire critică, capacitatea de a formula probleme și capacitatea de a judeca rezultatul furnizat de sistem.

Aici se află, de fapt, una dintre marile mize ale educației viitorului.

Iar România?

România nu pornește de la zero.

Ar fi incorect să afirmăm că statul român nu a produs niciun document. Există Strategia Națională în domeniul Inteligenței Artificiale 2024–2027, aprobată prin HG nr. 832/2024. Există Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă 2022–2027. A existat și demersul SMART-Edu privind digitalizarea educației, care includea competențele digitale ale elevilor, formarea profesorilor, curriculum pentru meserii emergente și educația digitală pe tot parcursul vieții. 

Dar tocmai aici trebuie tras semnalul de alarmă.

A avea documente nu înseamnă automat a avea o viziune educațională coerentă.

Ceea ce nu vedem încă suficient de clar în România este arhitectura completă:

Ce trebuie să știe un copil român despre inteligența artificială la 8 ani? Dar la 12? Dar la 16?

Ce competențe trebuie să aibă fiecare absolvent de liceu într-o societate dominată de AI?

Ce trebuie să știe profesorul?

Cum modificăm formarea inițială a profesorilor?

Cum modificăm formarea continuă?

Ce discipline trebuie regândite?

Ce procese cognitive trebuie protejate tocmai pentru că AI le poate executa în locul copilului?

Ce meserii vor dispărea?

Ce profesii vor apărea?

Ce calificări trebuie construite acum?

Cum conectăm liceele tehnologice cu industria?

Cum conectăm universitățile cu cercetarea?

Cum transformăm inteligența artificială dintr-un instrument pe care elevul îl folosește pentru a evita efortul într-un instrument prin care își amplifică inteligența?

Acestea sunt întrebările unei politici educaționale pentru următorii douăzeci de ani.

Și nu pot fi rezolvate prin încă un ordin de ministru.

Noi încă discutăm despre instrumente. Lumea discută despre capacitatea națională.

În România, dezbaterea despre tehnologie în educație rămâne prea frecvent la nivelul instrumentului: avem sau nu table inteligente;

folosim sau nu telefoane; profesorii folosesc platforme; elevii folosesc ChatGPT; cumpărăm laptopuri; facem un curs de competențe digitale.

Toate acestea pot fi utile.

Dar ele nu reprezintă o strategie.

Strategia începe în momentul în care o țară răspunde la întrebarea:

Ce fel de om trebuie să formeze sistemul nostru de educație pentru societatea care va exista peste 10, 20 și 30 de ani?

Statele Unite oferă deja un răspuns propriu: oameni capabili să mențină avantajul științific și tehnologic al țării, formați în STEM, familiarizați de timpuriu cu tehnologiile emergente, capabili să utilizeze AI, conectați la cercetare și industrie și pregătiți pentru domenii profesionale care astăzi sunt încă în formare.

Putem fi sau nu de acord cu prioritățile geopolitice ale SUA.

Dar ar fi o eroare uriașă să ignorăm mecanismul strategic din spatele lor.

Ei au înțeles ceva ce România trebuie să înțeleagă urgent: competiția tehnologică este, înainte de orice, o competiție pentru inteligență, competență și capital uman.

Iar această competiție începe în școală.

România are nevoie de o strategie pentru educația de după AI

Nu de o strategie despre cum introducem câteva aplicații AI la clasă.Nu de un capitol despre digitalizare într-un document de sute de pagini.Nu de încă o platformă. Nu de încă un proiect cu termen de implementare de trei ani.

Ci de o viziune națională asupra educației într-o societate în care inteligența artificială va modifica fundamental munca, cunoașterea și relația omului cu informația.

Trebuie să stabilim ce păstrăm.

Ce schimbăm.

Ce competențe construim.

Ce procese cognitive refuzăm să externalizăm.

Ce profesii anticipăm.

Cum pregătim profesorii.

Cum legăm școala de universitate, cercetarea de industrie și educația de dezvoltarea economică a țării.

Statele care răspund acum la aceste întrebări își pregătesc avantajul pentru următoarele decenii.

Cele care vor începe să le pună peste zece ani vor pregăti generații pentru o lume care nu mai există.

România nu mai are luxul de a confunda administrarea educației cu proiectarea viitorului ei.

Inteligența artificială nu ne așteaptă să terminăm reformele începute acum douăzeci de ani.

Iar copiii care intră astăzi în școală vor trăi și vor munci într-o lume radical diferită de cea pentru care continuăm, în prea multe privințe, să îi pregătim.

De aceea discuția despre viitorul educației nu mai este una sectorială.

Este o discuție despre viitorul României.

Țările care își proiectează educația își proiectează viitorul. Celelalte vor trăi în viitorul proiectat de alții.

Asociația Proeuro-Cons

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Polonia investește în viitorul Europei iar România pierde teren.

 

Polonia investește în viitorul Europei iar România pierde teren. 

Pierdem tot mai mult teren!

În timp ce România continuă să își reducă implicarea în programele spațiale europene, Polonia face unul dintre cele mai importante pariuri strategice din istoria sa recentă.

Guvernul polonez a alocat 656 de milioane de euro (aproape 750 de milioane de dolari) pentru programul european IRIS², contribuție ce reprezintă aproximativ 10% din valoarea proiectului. Investiția va susține dezvoltarea unei părți importante din constelația europeană de comunicații satelitare securizate și va transforma Polonia într-un centru regional al industriei spațiale europene.

IRIS² este unul dintre cele mai importante programe strategice ale Uniunii Europene și ale ESA. Constelația va reuni aproximativ 290 de sateliți, oferind comunicații securizate pentru instituțiile europene, guverne, apărare, protecție civilă și infrastructuri critice. În jurul acestui program se vor dezvolta sute de companii poloneze, mii de locuri de muncă în industriile de înaltă tehnologie și un ecosistem puternic de cercetare și inovare. Polonia își consolidează astfel poziția printre liderii europeni ai industriei spațiale.

România a intrat în Agenția Spațială Europeană (ESA) înaintea Poloniei și, timp de câțiva ani, s-a aflat printre statele care au avut un rol important în dezvoltarea programelor europene. La un moment dat însă, direcția s-a schimbat radical. S-a creat impresia că, la nivelul unor decidenți, colaborarea și mecanismele ESA nu mai reprezentau o prioritate pentru România.

Au fost reduse sau abandonate programe naționale importante, precum STAR, România nu a ratificat extinderea mecanismului Incentive Scheme, instrument pe care Polonia l-a folosit cu succes pentru dezvoltarea industriei sale spațiale, iar contribuțiile la unele programe ESA au început să fie întârziate sau neplătite. Chiar și în aceste condiții, datorită prestigiului și rezultatelor acumulate în anii anteriori, România a continuat o perioadă să se bucure de respect în cadrul ESA, inclusiv după pierderea dreptului de vot în anumite structuri.

Din 2022 încoace, cercetarea spațială românească pare să fi intrat într-o etapă de declin accentuat. Conducerile unor instituții strategice au fost schimbate, deși acestea obținuseră rezultate recunoscute la nivel național și internațional. Agenția Spațială Română (ROSA), Institutul de Științe Spațiale (ISS) și Institutul Național de Cercetare Aerospațială „Elie Carafoli” (INCAS) au trecut prin schimbări profunde, cu efecte care se resimt și astăzi.

Consecințele sunt vizibile: ROSA funcționează în prezent cu aproximativ o treime din personalul pe care îl avea în 2022, România participă tot mai puțin la numeroase programe importante ale ESA, ISS a fost reorganizat în cadrul unei alte structuri de cercetare, iar INCAS și-a diminuat capacitățile în domenii strategice, inclusiv în cercetarea propulsiei.

Diferența dintre cele două state nu este dată de valoarea cercetătorilor. România are specialiști de excepție, institute și universități cu tradiție. Diferența este dată de direcția strategică aleasă.

Spațiul nu înseamnă doar sateliți. Înseamnă comunicații securizate, apărare, navigație, observația Pământului, inteligență artificială, monitorizarea mediului, agricultură de precizie, energie și dezvoltare economică. Este una dintre industriile strategice care vor defini puterea economică și tehnologică a Europei în următoarele decenii.

În timp ce Polonia investește sute de milioane de euro și creează oportunități pentru sute de companii, institute și specialiști, România riscă să rămână un simplu spectator într-un domeniu în care, cândva, avea șansa de a fi un lider regional.

Viitorul aparține statelor care investesc în cercetare, tehnologie și industrie. România încă poate recupera terenul pierdut, dar timpul nu mai are răbdare.

Link pentru articolul cu investiția poloneză:

Poland commits $745 million to EU’s IRIS² constellation project

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - CERCETAREA ESTE PUTEREA UNEI NAȚIUNI. AVEM ELITE. NE LIPSEȘTE STRATEGIA.

 

CERCETAREA ESTE PUTEREA UNEI NAȚIUNI.

AVEM ELITE. NE LIPSEȘTE STRATEGIA.

Am vizitat compania Sonovision România, în cadrul Tehnopolis Iași, în calitate de deputat și vicepreședinte al Comisiei pentru Știință și Tehnologie din Camera Deputaților.

A fost una dintre acele vizite care îți redau încrederea în potențialul extraordinar al României.

La Iași, în camere curate construite la standardele Agenției Spațiale Europene (ESA), ingineri români proiectează, realizează, testează și integrează rețele complexe de cablaje și componente de înaltă performanță pentru unele dintre cele mai importante programe spațiale europene.

Am discutat despre contribuția companiei la telescopul spațial Euclid, una dintre cele mai importante misiuni științifice ale ESA. Astăzi, Euclid cartografiază miliarde de galaxii și îi ajută pe cercetători să înțeleagă materia întunecată și energia întunecată, care reprezintă aproximativ 95% din Univers.

Am văzut și proiectele dedicate Ariane 6, noul lansator spațial european, precum și alte programe aerospațiale aflate în desfășurare. Fiecare cablu, fiecare conector și fiecare ansamblu este realizat cu o precizie extraordinară, testat în cele mai "draconice" medii de stres, pentru a funcționa în cele mai dificile condiții din spațiul cosmic: vibrații, șocuri mecanice, radiații, vid și temperaturi extreme.

Acesta este nivelul la care poate performa România.

Din păcate, această vizită mi-a confirmat și o realitate dureroasă.

România a pierdut, rând pe rând, numeroase structuri de transfer tehnologic. Lipsa unei strategii naționale, subfinanțarea cercetării și dezinteresul manifestat de-a lungul anilor au făcut ca multe dintre aceste centre să dispară sau să își piardă misiunea.

Astăzi, Tehnopolis Iași rămâne unul dintre puținele exemple funcționale în care universitatea, cercetarea și industria colaborează cu adevărat. Aici vorbim despre transfer tehnologic, despre proiecte de mare complexitate, despre inteligență românească și despre tehnologii care ajung în marile programe spațiale europene. Aici vorbim despre viitorul unei țări.

Tocmai această realitate m-a determinat să depun în Parlament, împreună cu colegii mei din AUR, proiectul legislativ privind Zona Roșie Tehnologică (ZRT).

Prin această inițiativă ne propunem să construim un ecosistem național al tehnologiilor de vârf, care să completeze acest handicap al României și să ofere cercetării șansa pe care o merită. ZRT urmărește să apropie universitățile, institutele de cercetare și industria, să accelereze transferul tehnologic, să reducă birocrația și să dezvolte domenii strategice precum industria aerospațială, inteligența artificială, robotica, fotonica, comunicațiile cuantice, materialele avansate, biotehnologiile, noile tehnologii energetice, stocarea energiei și alte ramuri strategice pentru dezvoltarea României.

AUR consideră că România trebuie să investească în oamenii săi de valoare, în cercetare, în educație și în tehnologiile viitorului. O țară care produce cunoaștere și tehnologie este o țară mai puternică, mai competitivă, mai respectată și cu adevărat suverană.

România nu duce lipsă de inteligență. Nu duce lipsă de cercetători. Nu duce lipsă de performanță.

România are nevoie de o strategie care să transforme această inteligență în dezvoltare economică, prosperitate și suveranitate tehnologică.

Ca profesor universitar, cercetător și parlamentar, voi continua să susțin ferm cercetarea românească, creșterea investițiilor în inovare și dezvoltarea tehnologiilor de vârf.

Felicit întreaga echipă Sonovision România și pe toți cei care demonstrează, zi de zi, că România poate performa la cel mai înalt nivel.

Viitorul României nu se construiește din importul tehnologiei altora, ci din inteligența, cercetarea și inovația propriilor oameni.

De aceea, voi continua să susțin cercetarea românească, universitățile, transferul tehnologic și industria de înaltă tehnologie. Pentru că cercetarea este puterea unei națiuni, iar o națiune care investește în cunoaștere este o națiune puternică, respectată și cu adevărat suverană.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - dezvoltarea tehnologică a unei națiuni înseamnă putere economică, independență și siguranță.

Ridic public aceste probleme de mult timp. Nu pentru că mă tem că vom fi atacați mâine și nici pentru că aș visa prea departe. Le ridic pentru că dezvoltarea tehnologică a unei națiuni înseamnă putere economică, independență și siguranță.

Dar beneficiile nu se opresc aici. Aceste tehnologii pot fi produse în România, exportate și valorificate pe piața mondială de înaltă tehnologie, o piață de sute de miliarde de euro anual. România poate deveni furnizor de tehnologie, nu doar cumpărător.

Adevărata provocare nu este dacă visăm prea departe. Adevărata provocare este dacă avem curajul să construim o țară care gândește pe termen lung și care investește în inteligența, cercetarea și industria propriilor cetățeni.

Să ajungi să proiectezi și să construiești laseri militari de putere, componente de sateliți, instrumente pentru cercetarea spațială sau tehnologii destinate explorării interplanetare înseamnă mult mai mult decât o realizare științifică. Înseamnă să ridici industria de vârf, cercetarea, educația, economia și calitatea produselor fabricate în România. În spatele unui satelit există mii de tehnologii, sute de companii și zeci de mii de locuri de muncă înalt calificate.

Înseamnă, în același timp, să îți construiești și să îți echipezi propria armată cu tehnologii moderne, pentru că orice stat are obligația de a-și apăra cetățenii și teritoriul. Capacitatea de a cuceri tehnologic spațiul și de a dezvolta sisteme avansate de observație, comunicații și apărare reprezintă o componentă esențială a siguranței naționale și a garantării suveranității.

Armele laser vor domina viitorul și vor cuceri spațiul. Mă voi asigura că țara mea va fi printre cele mai puternice state în acest segment. Costurile sunt mari, dar respectul de care România se va bucura la nivel internațional va fi pe măsura acestor investiții.

Nu trebuie să dormim în papuci. Timpul trece pe lângă noi, iar alții au înțeles acest lucru cu mult înainte. Au resursele, au cunoștințele și capacitatea de a dezvolta astfel de tehnologii. Și noi putem și trebuie să o facem. Viitorul aparține celor care investesc astăzi în cercetare, tehnologie și apărare.

Ce fac alții? Vedeți aici:Lasere de luptă împotriva dronelor și rachetelor / SUA și Germania accelerează dezvoltarea armelor cu energie dirijată

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - România poate, iată încă o dovadă că putem juca în liga mare mondială. Acum trebuie să avem și curajul de a construi.

România poate, iată încă o dovadă că putem juca în liga mare mondială. Acum trebuie să avem și curajul de a construi.

În urmă cu câteva zile a fost lansată cu succes misiunea CyberCUBE (3C), prima misiune a Agenției Spațiale Europene (ESA) realizată cu o companie din România în calitate de prime contractor, prin GMV România. Satelitul va testa în spațiu tehnologii de securitate cibernetică destinate protejării infrastructurii spațiale împotriva atacurilor informatice, a bruiajului și a tentativelor de preluare a controlului sistemelor orbitale.

CyberCUBE reprezintă un nou pas într-o evoluție începută în urmă cu mai bine de un deceniu. În 2011 a fost lansat GOLIAT, primul satelit românesc, dezvoltat de Institutul de Științe Spațiale. A urmat EMISAR, înregistrat de Institutul de Științe Spațiale și operat de RISE, iar astăzi CyberCUBE confirmă că România poate coordona proiecte spațiale europene de înaltă complexitate.

În același timp, cercetători, universități, institute și companii din România participă la proiecte ale Agenției Spațiale Europene și contribuie la dezvoltarea unor tehnologii utilizate în cadrul marilor programe spațiale internaționale, inclusiv în jurul programului Artemis, care va asigura revenirea omului pe Lună și pregătirea viitoarelor misiuni spre Marte.

Toate aceste realizări au un mesaj comun: România are valoare, are oameni capabili să concureze la cel mai înalt nivel mondial.

Dar aici începe adevărata provocare.

Dacă putem construi sateliți, putem construi și o industrie aerospațială puternică. Dacă putem dezvolta tehnologii pentru spațiu, putem produce sisteme optice, laseri militari de cercetare spațială sau de apărare, senzori, electronica avansată, inteligență artificială, comunicații securizate și tehnologii pentru apărare.

De aceea, România are nevoie de Programe Revoluționare pentru Industria Spațială și Tehnologiile Strategice, susținute prin investiții de ordinul miliardelor de euro și printr-o strategie pe următorii 20–30 de ani.

Vorbesc despre investiții care dezvoltă simultan cercetarea, industria, educația, economia și securitatea națională. Vorbesc despre produse românești cu valoare adăugată ridicată, despre exporturi, despre locuri de muncă înalt calificate și despre independență tehnologică.

Marile puteri au înțeles de mult că spațiul cosmic nu este doar un domeniu al cercetării. Este un domeniu al economiei, al securității și al suveranității tehnologice.

România are cercetătorii, are inginerii și companii solide, are tineri dar trebuie să aibă și bani cât și voința de a investi în propriul viitor, viitor care nu se cumpără ci va trebui să-l construim aici în România!

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Dispărut - Andrei Singureanu - Portugalia din 05 iunie!

Ne-a dispărut un coleg din cinematografie în Portugalia din 05 iunie! Andrei Singureanu a lucrat la mai multe filme românești cu toată inima, VĂ ROG SĂ NE UNIM!!!

UPDATE SCENARIU DE EVENIMENTE

Din cercetarea civilă din 1 iulie 2026 rezultă: 

RECONSTITUIREA CRONOLOGICĂ ȘI DIRECȚIILE DE INVESTIGAȚIE

În baza informațiilor oficiale existente în dosarul PSP Porto NPP 270602/2026, a declarațiilor familiei și a informațiilor comunicate ulterior de persoanele implicate, solicit continuarea verificărilor privind dispariția cetățeanului român

Singureanu Nicolae Andrei

născut la 04.05.1992

cetățean român

domiciliu temporar în Porto:

Rua António Granjo nr.142, Porto

Telefon: +40720215120 

Persoana care a sesizat dispariția este:

Ligia Gonçalves Nogueira

(conform procesului-verbal PSP)

cetățenie portugheză

domiciliu:

Rua Camilo Castelo Branco nr.34,

Hab.7.1,

4475-037 Maia,

Portugal

Contact: 

+351 965 885 041

Dosar PSP:

NPP 270602/2026

SCENARIUL CRONOLOGIC

3 iunie 2026

Andrei încetează activitatea la compania Concentrix Porto.

Contractul de muncă se încheie. 

Trebuia să elibereze camera din campusul studențesc. Are deja cumpărat biletul Wizz Air pentru întoarcerea în România în data de 13 iunie 2026. Studenții celebrează seara final de facultate, îl văd seara în campus. 

4 iunie 2026 🪐

În urma despărțirii de parteneră, cu ultimā întâlnire pe data de 30 și totodată în urma încheierii contractului de muncă, Andrei pleacă din locuința din campusul studențesc. 

Comunică telefonic cu tatăl, îl anunță de despărțirea de partenera, nu telefonează concubinei intreaga zi. 

În cameră rămân:

actele de identitate;

Pașaportul; 

laptopul;

hainele;

cardurile bancare;

aproape toate bunurile personale.

Pleacă având asupra lui doar telefonul mobil.

Familia, cunoscând încă din luna mai (😎 intenția lui Andrei de a merge în Algarve pentru a lucra la întreținerea și vopsirea unei ambarcațiuni aparținând unui cetățean german de origine română, cetățean de găsirea căruia Andrei era tare încântat, nu sesizează dispariție chiar dacă pierde contactul. 

Pista privind locul de muncă

Ulterior deschiderii dosarului, Ligia Gonçalves Nogueira, concubina, comunică voluntarului implicat în căutare (subsemnatei) că:

Andrei găsise oferta prin intermediul platformei Reddit;

persoana era cetățean german de origine română, în jurul vârstei de 60 de ani;

ambarcațiunea se afla în Lagos;

inițial angajatorul german de naționalitate română și Andrei Nicolae Singureanu  nu ajunseseră la un acord privind condițiile de muncă, Andrei cerea cazare adecvată și ore bune de muncă, a fost refuzat; 

ulterior, după 15 mai, anunțul a fost republicat pe reedit de către angajatorul german-roman care căuta în continuare o persoană voluntară mai „easy going” (termen folosit). 

Aceste informații nu apar consemnate în declarația inițială depusă la poliția PSP și necesită verificare (cine poate să ajute să caute pe reedit grupuri de voluntari sailing, propuneri de pictare de barcă, înainte de 8 mai, ca același om german ca nume să reposteze după 15 mai ca vrea oameni « easy going », poate chiar voluntari fără plată la muncă…🛑Ajutați-ne, va rog, să găsim pe această platformă Reddit grupurile de voluntari pentru bărcile din sudul Portugaliei, grupurile cu oferte de job deasemenea!!!)🛑

5 iunie 2026 🚌🚙🚉

În această zi apar două piste diferite.

PISTA NR. 1

Conform procesului-verbal PSP:

Concubina declară ultima activitate WhatsApp: 17:30; ultima convorbire telefonică: 18:47.

Tot în declarație se consemnează îngrijorările exprimate de parteneră privind comportamentul lui Andrei (două mesaje vocale, « vino să mă iei de aici, du-mă la siguranță », ora 15 00, « sunt în drum spre tine, nu ți face griji » cu sunet de autobuz/mașină/tren pe fundal, la ora 18:00. 

Totodată, potrivit informațiilor comunicate tatălui de către poliția portugheză,

telefonul mobil (sim-ul) lui Andrei ar fi fost localizat pentru ultima dată în zona ☀️Marateca, 05 iunie în jurul orei 18:05.

Analizând mersul trenurilor de la Porto la Faro, spre portul Lagos,

această oră coincide aproape perfect cu sosirea trenului Alfa Pendular AP184 în zona Pinhal Novo, lângă Marateca (tren care pleacă din Porto spre sud).

Această împrejurare susține ipoteza unei deplasări spre germanul-român “angajator” ⛵️de voluntari, fără a confirma însă că Andrei se afla în acel tren.

PISTA NR. 2 🤷‍♂️

Potrivit informațiilor comunicate telefonic în data de 1 iulie 2026 de către un polițist portughez care ține contactul dintre oficialitățile portugheze și concubina Ligia Gonçalves Nogueira, 

📲 telefonul lui Andrei ar fi fost localizat pe 05 iunie în jurul orei 15:00 în zona Amoreiras – Odemira din sudul Portugaliei.

Abia Ulterior, telefonul ar fi fost localizat

în Marateca unde apare ultima localizare cunoscută în jurul orei 18:05.

Dacă această informație este confirmată prin datele tehnice, atunci traseul lui Andrei ar putea fi complet diferit față de ipoteza deplasării directe cu trenul Porto–Faro și rămânerii în Lagos. Ar însemna deplasare spre sud, probabil 4 sau 5 iunie dimineața și retur spre Porto (sau dorința de retur, cu pierdere de semnal la 18:05) la Marateca, pe ruta înapoi spre Lisabona- Porto. 📌

6 iunie 2026📝

Ligia Gonçalves Nogueira se prezintă la PSP Porto, reclamă dispariția. 

Se deschide dosarul

NPP 270602/2026.

13 iunie 2026

Andrei avea rezervat:

Wizz Air

W43290

Porto – București

19:20.

Check-in-ul era efectuat.

Boarding pass-ul fusese emis de dinainte de dispariție, bilet cumpărat ca un posibil back up.

Familia confirmă că un verișor Teodor Necula l-a așteptat pe Andrei la Aeroportul Otopeni.

Andrei nu a sosit. O colegă de liceu de-a lui Andrei, accidental aflată în același avion (nu există accidente) confirmă aici, în online, la postarea anterioară, că a deținut scaunul de lângă și ca locul cu numărul lui a fost neocupat. 

‼️Se solicită verificarea dacă boarding pass-ul a fost scanat la poarta de îmbarcare.

🛑🛑🛑SOLICITĂM VERIFICAREA SIMULTANĂ A CELOR DOUĂ PISTE🛑🛑🛑

Având în vedere existența celor două informații diferite privind traseul lui Andrei,

solicităm ca verificările să fie efectuate în paralel, fără excluderea prematură a niciuneia dintre ipoteze.

Pista A❗️

Porto (4 iunie, 5 iunie)

↓

Lisabona

↓

Marateca

↓

Faro

↓

Lagos

(verificarea traseului spre ambarcațiune, găsirea germanului-român care i-a promis de munca pe Reddit înainte de 8 mai, ca apoi să-și caute din nou voluntari la muncă, pe Reddit, după 15 mai).   

Pista B‼️

Porto (4 iunie, 5 iunie) 

↓

Algarve

(Unde a dormit între 4 și 5?)

Retur cu ce???

↓

Amoreiras – Odemira

↓

Marateca

(verificarea deplasării din sud înapoi spre nord)

🛑🛑🛑SOLICITĂM VERIFICAREA URMĂTOARELOR DATE de către autoritățile competente și de către voluntari din Portugalia sau cunoscători de limba portugheză  care se pot alătura!!! 🛑🛑🛑

Avem de verificat uniți (selectați voi ce e pentru autorități și ce facem noi):

Cartela SIM Vodafone

ultima înregistrare în rețea;

istoricul celulelor GSM;

eventualele schimbări de cartelă sau terminal.

Telefonul iPhone

istoricul GPS;

localizările Apple;

serviciul Find My;

conexiunile Wi-Fi și Bluetooth disponibile.

Contul bancar în care era virat salariul

ultimele tranzacții ING și revolut; 

retrageri ATM;

plăți POS;

plăți contactless;

eventuale plăți Apple Pay sau Google Pay.

Cardurile Revolut și ING, dacă sunt active:

ultimele operațiuni;

locațiile tranzacțiilor.

Rezervări

hoteluri;

hosteluri;

Airbnb;

Booking;

alte unități turistice pe numele Andrei Nicolae Singureanu.

Unități medicale

spitale;

unități de primiri urgențe;

persoane internate fără identitate ❗️‼️❗️

Instituții religioase și sociale

biserici;

parohii ortodoxe române;

adăposturi sociale;

cantine sociale;

organizații caritabile. 

Porturi și șantiere navale

Lagos;

Portimão;

Faro;

Olhão;

Albufeira;

Vila Real de Santo António.

Camere CCTV stații tren +autobuz din:

Porto;

Lisboa;

Pinhal Novo;

Marateca;

Odemira;

Lagos;

Faro.

SOLICITĂM EXTINDEREA VERIFICĂRILOR ÎN URMĂTOARELE DIRECȚII: 

HELP VOLUNTARI!!!!!!!!‼️‼️‼️‼️‼️‼️‼️

1. Verificarea tuturor ambarcațiunilor aflate în lucru în perioada 1–30 iunie 2026 în Lagos. Ambarcațiuni care necesită vopsire! 🛶🛶🛶

Având în vedere informațiile potrivit cărora Andrei urma să efectueze lucrări de întreținere și vopsire la o ambarcațiune în zona Lagos, solicităm verificarea tuturor șantierelor navale, docurilor uscate, marinelor și porturilor turistice din regiunea Algarve.

În special, solicităm identificarea:

ambarcațiunilor scoase la uscat pentru lucrări de vopsire, antifouling sau reparații între 1 și 30 iunie 2026;

proprietarilor de ambarcațiuni parcate la mal cu nume de familie origine germană și nume de botez romanesc sau cetățeni germani 

persoanelor de origine română cu cetățenie germană care au contractat astfel de lucrări legal sau la negru, pe rețele precum reedit; 

Verificarea: 

-registrelor de acces în șantierele navale și marine;

-contractorilor și echipelor care au lucrat la respectivele ambarcațiuni;

înregistrărilor CCTV din porturi și șantiere în perioada respectivă.

Această verificare ar putea conduce la identificarea persoanei cu care Andrei urma și spera să se întâlnească.

Verificarea tuturor unităților medicale aflate pe cele două trasee posibile

‼️‼️‼️VOLUNTARI, Ne împărțim pe regiuni!!! ‼️‼️‼️🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴 Vă implor să ne unim! 

Portugalia este un teritoriu imposibil de atins pentru tatăl lui Andrei, care caută singur, din România! 

Solicităm împărțirea pe regiuni și dacă locuiți în oricare dintre zonele prezentate mai sus, vă implorăm ajutorul cu verificarea tuturor spitalelor, unităților de primiri urgențe, centrelor medicale și serviciilor de ambulanță din zonele corespunzătoare ambelor piste de investigație.

Zona Lagos- Marateca – Pinhal Novo – Setúbal – Lisabona- 

De precizat ca Andrei Nicolae Singureanu nu avea documente: 

Vă rugăm să căutăm: 

Hospital de São Bernardo de Setúbal

Hospital da Luz Setúbal

Hospital de São José

Hospital de Santa Maria

Hospital de Santa Marta

Hospital Santo António dos Capuchos

centrele medicale din Pinhal Novo și zona Marateca.

Zona Odemira

Solicităm verificarea:

Odemira Health Center

Clínica CUF Odemira

Unidade de Cuidados Continuados de Odemira.

Zona Algarve

În cazul în care Andrei a ajuns în sudul Portugaliei, solicităm verificarea spitalelor și unităților medicale din Faro, Portimão, Lagos și împrejurimi, inclusiv Private Hospital of the Algarve.

Se solicită verificarea dacă, în perioada 4–30 iunie 2026:

a fost internată o persoană neidentificată;

a fost tratată o persoană fără documente;

a existat vreo internare sau prezentare la UPU fără aparținători;

există persoane înregistrate doar pe baza descrierii fizice;

există decese neidentificate;

există transporturi efectuate de serviciile de ambulanță din zonele Marateca, Pinhal Novo, Odemira, Lisabona, Lagos sau Faro (05 iunie- 30 iunie, în mod special 05 iunie seara, dar și după, orice necunoscut reperat de ei).

Aceste solicitări sunt justificate de existența a două trasee posibile rezultate din informațiile disponibile și urmăresc verificarea simultană a tuturor locurilor în care Andrei ar fi putut ajunge sau primi ajutor.

📲Când sunați la spitale (în limba portugheză) declarați ca este dispărut de pe 5 iunie seara, este un băiat înalt tare, slab, brunet, cunoscător de spaniolă, fără documente, cu o cruce de lemn drept medalion la gât! Român!!! Viu, vorbăreț!!!

Avem deja o lună de la dispariție, e cazul să acționăm urgent pentru a-l găsi. Andrei nu ar fi întrerupt comunicarea GSM, comunicarea cu tatăl și nici nu ar fi plecat fără pașaport și bagaj. 

În cazul în care există doritori, propun să ne unim și să pornim o echipă în căutarea lui la fața locului pentru o perioadă de două săptămâni, după ce sunăm și anunțăm absolut peste tot. 

Vă mulțumim ca sunteți!

Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu alături! Să ne călăuzească să-l găsim viu

VOLUNTARI IN EUROPA