Astăzi, în Parlament, am analizat proiectul PL-x 242/2026 privind implementarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, în baza Regulamentului european 2023/1804. Pe fond, ideea dezvoltării infrastructurii pentru mobilitate electrică și combustibili alternativi este una necesară. Problema reală este însă alta: România riscă din nou să înceapă construcția „acoperișului” înainte să consolideze fundația.
Se vorbește despre extinderea accelerată a stațiilor electrice, despre infrastructură pentru hidrogen, despre noi obligații europene și coridoare de transport moderne. Dar aproape nimeni nu răspunde la întrebarea esențială: cu ce energie stabilă și cu ce infrastructură energetică vom susține toate acestea?
Sistemul energetic românesc traversează deja perioade sensibile, cu vulnerabilități tot mai evidente:
-reducerea capacităților sincronizate;
-închiderea unor grupuri energetice;
-rețele electrice îmbătrânite;
-lipsa investițiilor masive în transportul și distribuția energiei;
-fluctuații mari generate de sursele nesincrone.
În aceste condiții, electrificarea accelerată a transporturilor fără consolidarea producției energetice și a rețelelor poate genera probleme majore în următorii ani.
Mai mult, România riscă să devină doar o piață de consum pentru tehnologii importate:
-stații;
-baterii;
-sisteme software;
-echipamente;
-componente pentru mobilitate electrică.
Unde este industria românească?
Unde este cercetarea românească?
Unde sunt marile programe naționale pentru baterii, stocare energetică, electronică de putere, hidrogen sau rețele inteligente?
Fără cercetare și industrie proprie, riscăm să repetăm același model: importăm tehnologie scumpă, plătim costurile tranziției și rămânem dependenți de exterior.
Mai există și problema dezechilibrului regional. Marile orașe și coridoarele europene vor atrage investiții, în timp ce multe zone din România vor rămâne fără infrastructură modernă și fără acces real la aceste tehnologii.
Tranziția energetică și modernizarea transporturilor trebuie făcute inteligent, etapizat și realist. Nu doar prin copiere birocratică a unor obligații europene, ci prin construirea unei strategii naționale solide:
-energie stabilă;
-rețele moderne;
-cercetare;
-industrie;
-producție internă;
-independență tehnologică.
Altfel, vom avea multe stații, multe directive și multe costuri, dar tot mai puțină capacitate reală de control asupra propriei economii și infrastructuri strategice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu