Iată altă DADANA! De dimineață o dronă tot traverseaza România timp de câteva ore, parcurgând trei județe, iar statul român a ridicat în aer patru aeronave de luptă – două Eurofighter și două F-16 – doar pentru a o monitoriza. Pare un efort operațional uriaș, de sute de mii de euro, pentru o singură dronă de mici dimensiuni care și-a continuat liniștită drumul prin spațiul nostru aerian. Asta arată exact unde am ajuns: un stat membru NATO, cu miliarde alocate apărării, dar care încă nu poate neutraliza rapid o dronă ce parcurge nestingherită zeci de kilometri prin România.
Pare greu de crezut!!! după atâtea clamate investiții cu multe miliarde să nu avem un sistem complet funcțional de detecție și interceptare a dronelor mici, nici tehnologie de bruiaj modernă, nici capacitatea de a opri un astfel de obiect înainte de a traversa județe întregi. Ridicăm avioane de zeci de milioane de euro pentru o dronă de câteva mii de euro. Emităm RO-ALERT, mobilizăm resurse, creăm panică, dar în final drona tot intră, tot zboară și tot nu este neutralizată. Problema se putea rezolvai în câteva secunde, la costuri aproape zero, folosind mai multe tipuri de sisteme cunoscute în această industrue, unele foarte simple altele mai scumpe dar mai vigilente cum ar fi cele cu laser anti-dronă.
Și daca este să mă opresc la această ultimă tehnologie (scumpă, dar la câți bani sunt deja amanetați în zona aceasta militară) tehnologia laser pentru neutralizarea dronelor poate fi domeniul în care România poate să aibă un avantaj competitiv: cercetare puternică în optică, fotonică, informatică, electronică de mare putere, institute și laboratoare de talie internațională. Este tehnologia pe care o putem dezvolta în țară, cu costuri incomparabil mai mici decât achizițiile tradiționale și cu eficiență dovedită în teatrele moderne de război.
Un sistem laser anti-dronă ar putea avea un cost relativ redus, între 300.000 și 2 milioane de euro, iar fiecare „angajare, lovitură țintă” costă doar câțiva cenți. Câteva secunde de impuls concentrat sunt suficiente pentru a destabiliza structura unei drone, a topi brațele, a dezactiva electronica sau a arde propulsia. Fără rachete scumpe, fără avioane ridicate inutil, fără consum de combustibil, fără riscuri de colateralitate și, mai ales, fără risipirea resurselor publice.
Eu cred ca avem inca capacitatea să producem astfel de sisteme. Universități, laboratoare și companii românești pot dezvolta sisteme laser de mare putere, sisteme de focalizare adaptivă, module optice integrate și senzori de tracking. Exact cum am prevăzut în ZRT – Zona Roșie Tehnologică –, unde vrem să concentrăm vârfurile tehnologiei naționale, acest tip de proiect poate deveni o direcție strategică majoră. Nu doar pentru apărare, ci și pentru industrie, parteneriate NATO și export.
ZRT – Zona Roșie Tehnologică este un proiect strategic național, cu poziționare majoră în regiunea Târgu Frumos – Bălțați – Podu Iloaiei – Lețcani, conceput pentru a deveni cel mai avansat pol de cercetare și tehnologie din România și Europa Central-Estică. Proiectul se bazează pe integrarea unică dintre cercetarea fundamentală, industria de înaltă tehnologie și infrastructura inteligentă, într-un ecosistem științific de tip „City of Science”.
Structura generală a ZRT
●Nucleu de cercetare cu institute avansate (energie, AI, aerospațial, materiale);
●Parc industrial high-tech direct cuplat cu cercetarea fundamentală;
●Campus universitar extins și centre de inovare pentru tineri cercetători;
●Infrastructură inteligentă pentru transport, energie și management de mediu;
●Hub de producție și testare pentru tehnologii emergente
ZRT este prevăzută în proiectul legislativ L440/2025 legata de legea METRIS, metroul usor suprsteran si subteran al Iasului.
