NU VOI SUSȚINE LEGEA SALARIZĂRII ÎN ACEASTĂ FORMĂ! NEDREPTĂȚILE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SE REGĂSESC ȘI ÎN CULTURĂ!
Am spus deja foarte clar că nu voi susține noua Lege a salarizării în forma actuală din cauza inechităților pe care le produce în Învățământ.
Am analizat însă și situația din Cultură, inclusiv argumentele și grilele transmise de reprezentanții angajaților din muzee.
Nici aici lucrurile nu sunt în regulă.
Legea trebuia să aducă echitate, predictibilitate și o ierarhizare corectă a muncii în sistemul public. În schimb, constatăm că specialiști cu studii superioare, experiență de zeci de ani și responsabilități profesionale uriașe sunt din nou poziționați necorespunzător.
Ce se întâmplă în muzee?
Vorbim despre muzeografi, conservatori, restauratori, arheologi, istorici, curatori și alți specialiști. Mulți au masterate, doctorate, specializări și atestări profesionale. Ei fac cercetare, documentează, conservă și restaurează patrimoniul național, construiesc expoziții și desfășoară activități educaționale.
Responsabilitatea lor este enormă. Lucrează cu bunuri culturale unice și, uneori, inestimabile. O eroare în conservarea, restaurarea, manipularea sau transportul unui asemenea bun poate produce o pierdere ireversibilă.
Cu toate acestea, în grila analizată, specialistul grad IA dintr-un muzeu de importanță națională este poziționat la un coeficient de aproximativ 2,15, iar specialistul IA din celelalte muzee la aproximativ 1,87.
Inechitatea începe chiar de la debutul profesional: aproximativ 1,75 pentru specialistul debutant dintr-un muzeu de importanță națională și 1,52 în celelalte muzee, în timp ce pentru profesorul debutant cu studii superioare este indicat coeficientul 1,90.
Mai apare însă o problemă pe care nu avem voie să o ascundem în spatele coeficienților.
Au crescut unii coeficienți, dar a scăzut valoarea de referință!
Salariul de bază rezultă din:
COEFICIENT × VALOAREA DE REFERINȚĂ
Valoarea de referință a fost redusă de la 4.325 de lei în varianta inițială la 4.000 de lei în ultima variantă.
Asta înseamnă o reducere de aproximativ 7,5% a valorii de referință.
Prin urmare, nu este suficient să ni se spună că un coeficient a fost mărit. Trebuie să vedem ce salariu rezultă efectiv după înmulțirea coeficientului cu noua valoare de referință.
Nu poți să dai puțin prin coeficient și să iei înapoi prin valoarea de referință, iar la final să numești asta reformă salarială.
În plus, rămâne o diferență greu de justificat între funcțiile de conducere și personalul de specialitate din muzee. Dacă se urmărește echitatea, aceasta trebuie să existe pentru întreaga instituție, nu numai la vârful ei.
Ce voi susține prin amendament
Soluția nu este acordarea unui spor temporar și nici o majorare cosmetică a câtorva coeficienți.
Susțin corelarea coeficienților personalului de specialitate din muzee cu cei ai funcțiilor didactice comparabile din Educație, în funcție de criterii obiective: nivelul studiilor, vechime și experiență profesională, grad profesional, complexitatea activității, autonomia decizională și responsabilitatea.
Pentru specialistul din muzeu, grad IA, cu peste 25 de ani vechime, poziționarea trebuie făcută cel puțin la nivelul profesorului cu studii superioare, grad didactic I și vechime comparabilă.
Iar corectarea trebuie făcută pe întreaga scară profesională, de la debutant până la gradul IA, astfel încât discriminarea salarială să nu înceapă din prima zi de muncă.
Nu spun că muzeograful este profesor. Sunt profesii diferite. Dar atunci când nivelul studiilor, complexitatea, experiența și responsabilitatea sunt comparabile, munca de valoare comparabilă trebuie remunerată echitabil.
Există și modele europene pentru această abordare. În Franța, de exemplu, specialiștii superiori în patrimoniu sunt încadrați în corpuri profesionale de categorie A, iar nivelurile lor de salarizare se suprapun substanțial cu cele ale corpului profesoral. Profesiile sunt distincte, dar pregătirea și responsabilitatea sunt recunoscute corespunzător.
Și încă ceva: sporurile nu pot repara o grilă construită greșit. Dacă salariul de bază este poziționat incorect, un spor condiționat, variabil și dependent de buget nu elimină inechitatea.
Nu voi vota o Lege a salarizării care nedreptățește Învățământul și nu voi vota o lege care menține specialiștii din Cultură într-o poziție salarială nejustificat de joasă.
Legea salarizării trebuie să respecte aceeași regulă pentru toți: pregătirea, munca, experiența și responsabilitatea trebuie recunoscute corect în salariul de bază.
În Parlament voi susține amendamentele necesare pentru corectarea acestor inechități. Dar eu sper ca această lege sa nu fie votată așa cum este acum. Este o mare greșeală și o eroare mare să o implementăm astfel.
