La așa-zisa Școală Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) se face drept, sociologie, administrarea afacerilor, jurnalism și comunicare, toate aceste „specializări” fiind în curiculla universitară a altor facultăți, fie din cadrul Universității București, fie din cadrul ASE. Sincer, eu nu știu de ce te-ai duce la SNSPA să faci dreptul, sociologia sau jurnalismul și comunicarea când astfel de discipline sunt în mod tradițional și istoric la alte facultăți. De exemplu, cea mai veche facultate din București este Facultatea de Drept din cadrul Universității București, unde eu predau de zeci de ani drept comercial, protecția consumatorilor și insolvență. Sau, și mai ciudat: de ce să faci masterate în aceste domenii când adevăratele locuri unde (teoretic) se studiază temeinic dreptul, sociologia, psihologia sunt la Universitate? Răspunsul este unul singur: pentru diplome și pentru pedigree – ul de viitoare elită politico-administrativă.
Mai grave sunt alte două caracteristici ale SNSPA:
(i) profesorii reali sunt rari și supleanți, căci „profesorii” sunt personaje histrionice, mereu prezente în centrul atenției, întotdeauna sudate politic la establisment, (aproape) pentru eternitate mufați la robinetele de bani publici, fie direct, fie prin fundații sau asociații cvasi-private;
(ii) afacerile pe care le fac „profesorii” de la SNSPA cu statul, instituțiile publice sau partidele politice mainstream, studiile pe care le produc pe bandă rulantă, politicile pe care le desenează, legile pe care le scriu și le promovează, sunt comise prin munca neremunerată sau cu ajutorul studenților, pe care „profesorii” îi exploatează fie prin intermediul stagiilor de practică, fie prin intermediul unor „proiecte de cercetare”.
Un exemplu șocant de astfel de practici de exploatare a inocenței/naivității este ONG – ul intitulat Eurocomunicare, având-o ca președinte pe Alina Bârgăoanu, decan en titre al Facultății de comunicare. În această ONG mai apare ca fondator Paul Dobrescu (unul dintre fondatorii SNSPA – ului originar, cel din 1991), precum și un anume Silviu Paicu (acesta susține că ar fi terminat un program de doctorat în intelligence și securitate națională, într-un fel de co-tutelă, la „Mihai Viteazul” și la o obscură universitate din Malta.
În anul 2020, Eurocomunicare făcea un contract de cca 12 milioane de lei cu Statul român pentru a realiza un studiu referitor la dezinformarea în spațiul online. Studiul a fost publicat în data de 20 octombrie 2020. Întrucât atunci, în 2020, era vice-președinte marele analist tv Radu Tudor și, indirect, Raed Arafat era un fel de asociat din umbră (ca, de altfel, și Mircea Geoană), cazul a făcut un pic de spume în presă, dar a fost rapid închis, pe principiul „ciocul mic, că acum suntem noi la putere”.
Printre altele, studiul Eurocomunicare analiza teme prezente pe social media, precum: Plandemia. Mascaradă; O simplă viroză; Virusul fabricat; Fără botniţă; Bill Gates – figura “ocultei” şi a industriei Big Pharma; Dictatura şi “Noua Ordine Mondială”; Corupţia elitelor şi neîncrederea în autorităţi. În treacăt fie spus, toate aceste teme, dar absolut toate, s-au dovedit a fi reale, iar informarea oficială și ideologia însoțitoare, false. De reamintit:
- în timp, măștile s-au dovedit a nu fi mijloace de protecție contra pandemiei, ci metode de control totalitar al minții și al comportamentului omului nou-normal,
- până și fesibuc a admis că virusul a fost, cel mai probabil, articial, iar nu natural,
- Bill Gates a făcut oficiul de master mind al OMS, acumulând el însuși sau făcînd posibilă acumularea de foarte mari bogății de către big pharma,
- așa – numitul „occident colectiv” a dat enorm de multe dovezi că s-a comportat totalitar, în interesul de a crea și consolida „ordinea internațională liberală bazată pe reguli”.
Despre corupția elitelor și neîncrederea în autorități nu e nimic suplimentar de spus – a văzut toată lumea și singură cât de oneste și curate sunt elitele cu semn minus care ne conduc și controlează și cât de credibile sunt autoritățile din zilele noastre... Atât de credibile cât arată azi scorul încrederii în Iohannis: 8% ...
Studiul, pentru care Eurocomunicare a primit 12 milioane de lei de la Stat*, urmărea nu doar așa-zisa dezinformare, ci și „vectorii de răspândire”, mai precis, persoanele care aveau mulți urmăritori pe rețele de socializare.
Pentru că s-a nimerit ca eu să fiu „vectorul” cu cei mai mulți urmăritori pe feisbuc la acea vreme (septembrie 2020), am ajuns peste noapte primul conspiraționist al țării.
Nu orice conspiraționist: primul!
Raportul a pornit, pur și simplu, ca racheta pe internet. Toată presa, chiar și cea independentă și decentă, a preluat raportul și, evident, poziționarea mea pe locul întâi al conspiraționismului. Am văzut reflecții multiple în presa din țările din Sud – Estul Europei, întrucât Eurocomunicare s-a preocupat de traducerea în engleză a raportului și de răsândirea sa în străinătate.
De atunci sunt „controversatul avocat Piperea” sau „profesorul conspiraționist Piperea” ori medievalul universitar care nu crede în știință și care nu îi lasă să se supună pe cei care vor să se supună și să stea captivi în colivia de confort. Chiar dacă nu am făcut nici atunci și nu fac nici acum decât să le pun în față celor care au dus eroica luptă cu plandemia o oglindă purgatoriu, bună de mărturisit păcatele.
Notă intermediară: deși cărțile mele chiar sunt scrise de mine, deși nu am nicio legătură cu corupția și comerțul cu „etichete de status”, deși nu mă ocup cu „optimizări judiciare”, deși nu mă ocup că hărțuirea sau abuzul sexual al studentelor sau al colegelor de breaslă, deși am justificat mereu chiar și ultimul cent câștigat pe merit și am plătit mereu taxe, impozite și contribuții conform legii, doar eu sunt cel controversat, iar nu și „profesorii” de la SNSPA ... Un exemplu imediat îmi vine în minte – Remus Pricopie a fost inculpat timp de 10 ani într-un dosar de corupție, instanța l-a găsit vinovat și tot instanța l-a iertat de pușcărie pentru că, între timp, a intervenit prescripția ...
Și acum vine șocul cel mare: studiul a fost elaborat nu de ONG – ul decanei de la SNSPA, Facultatea de comunicare, ci de o echipă de profesori, doctoranzi și studenți de la SNSPA**!
Așadar, Eurocomunicare, un ONG aparent privat, pune mâna pe o enormă sumă de bani de la stat, pentru a face un studiu, iar studiul este realizat cu resursele umane (și materiale) ale SNSPA, din bani publici! Cu munca benevolă a studenților ... Adică, pe tiparul abuzurilor sexuale și al sondajelor de opinie ale „profesorilor” Bulai și Pieleanu, studenții sunt utilizați pentru a obține tot felul de beneficii pentru mahării facultății – bani, notorietate, influență politică și mediatică etc.
Așadar, studenții fac studii de stigmatizare a opozanților sistemului statului paralel. Așadar, din aceste școli iaes politicieni și funcționari deja îndoctrinați de astfel de „profesori”, cu nimic mai buni decât cei de la Academia Ștefan Gheorghiu, din perioada comunistă.
Ce se produce și se cumpără la SNSPA nu este decât „eticheta de status”, pe care absolventul sau masterandul urmează a și-o tatua pe frunte, pentru a-și semnaliza virtutea și a vâna funcții, deminități și sălbăticiuni „sexicioase” ...
Cum au zis Pareto și Eminescu, acest stat adânc și ascuns este mai mereu compus din elite – „vulpi” și din elite cu semn minus, care comercializează „etichete de status”.
