Despre presiunile UE privind prioritatea dreptului european asupra celui romanesc
(II)
„Tratatul Uniunii Europene vorbeste despre constructia juridica numita Uniunea Europeana, bazata pe democratia reprezentativa – ceea ce inseamna ca daca eu te-am ales, eu am dreptul sa te trag la raspundere si eventual sa te revoc la urmatoarele alegeri. De asemenea, se bazeaza pe principiul transparentei si pe cel al deciziei cat mai aproape de cetatean.
Exista posibilitati nenumarate ca parlamentarii europeni sa spuna ce fac acolo, sa ia atitudine, sa intervina in relatia dintre UE si parlamentul national. Exista un du-te-vino continuu – uneori si de zeci de ori pe zi – de documente care vin de la Uniunea Europeana, care sunt prezentate parlamentelor nationale, sa-si spuna parerea, daca sunt de acord cu ele sau nu. Bineinteles: noi, opinia publica, nici macar acest lucru nu-l stim, desi el este scris in tratate.
Inca de prin anul 2000, cand visam cu totii la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ne gandeam ce important pentru democratie ar fi ca legea sa fie unitara, iar legea sa fie interpretata in mod just, conform cu art. 1 alin. 3 din Constitutie, care se refera la demnitatea umana si la dreptate.
Din nefericire, a aparut celebrul Mecanism de Cooperare si Verificare, care ar fi trebuit sa dureze trei ani, dar a durat 13, in mod cu totul si cu totul ilegal. Iar acest MCV aproape ca nu a fost facut de oamenii din domeniu. A fost facut de ONG-uri care sunt, de fapt, cvasi-ONG-uri (QUANGO, cum le zic britanicii), pentru ca nu sunt deloc private, ci sunt, de fapt, niste instrumente prin care se realizeaza soft power-ul unor state puternice si razboinice: Statele Unite, Rusia si China.
Am descoperit ca un mecanism de cooperare si verificare care el insusi ar fi trebuit sa asigure compatibilitatea sistemului nostru judiciar cu ADN-ul comun al sistemelor judiciare din Uniunea Europeana, dimpotriva, a facut ca lucrurile sa fie si mai haotice. Intervin la un moment dat si Curtea Constitutionala a Romaniei, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, si mai ales Curtea de Justitie a Uniunii Europene si aduc in discutie niste lucruri in afara Constitutiei si in afara Tratatului Uniunii Europene: suprematia dreptului european nu inseamna o prioritizare a dreptului european fata de Constitutia Romaniei. Ce spune Tratatul Uniunii Europene este ca dreptul UE este prioritar in raport de legile interne, nu in raport de Constitutie. Constitutia este pe o pozitie supraordonata fata de dreptul UE, mai ales cand este vorba despre drepturi si libertati fundamentale.
Nu exista un raport de prioritate intre dreptul Uniunii Europene (tratate, jurisprudenta, regulamente) si Constitutia Romaniei. Ceea ce spun si Constitutia Romaniei, si Tratatul UE este ca exista, intr-adevar, o primordialitate a dreptului UE, dar in raport de legile interne ale statului-membru”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu