Despre creditele bancare
(I)
„Intr-o prima faza, cand lumea si ulterior si judecatorii (chiar daca un pic mai greu – prin 2010-2011) au descoperit legislatia si jurisprudenta CJUE in materia protectiei consumatorilor. Ajunsesem prin 2015 sa am circa 20 de procese colective, toate castigate si niciunul castigat de banci. In 2015 insa s-a intamplat un fenomen straniu, la care a participat Institutul National al Magistraturii, din nefericire: judecatorii care intrau in astfel de dosare si mai ales liderii lor informali au fost invitati si scoliti la vreo trei seminarii tinute de Banca Nationala a Romaniei si de avocati ai bancilor intr-o vila a bancherilor din Sinaia.
Din momentul acela, s-a schimbat inclusiv atitudinea Curtii Constitutionale, care a ajuns sa intoarca cu fundul in sus tot ceea ce se acumulase pana atunci. Singura bresa care s-a creat la CCR a fost celebra Lege a darii in plata 77/2016, pe care eu am scris-o. Aceasta lege a ajuns, in sfarsit, sa constientizeze problema supraindatorarii debitorului. Nu e ca si cand omul n-ar mai vrea sa-si plateasca datoriile. Ar vrea sa plateasca, dar nu mai are cum, pentru ca venitul lui fie a ramas acelasi, fie a scazut sau a disparut (pentru ca este somer sau a divortat), in timp ce dobanzile au crescut intr-un hal fara de hal.
Singura bresa facuta in domeniul acesta de catre CCR a fost Decizia 613/2016, in care a spus ca Legea darii in plata este pentru echilibrul contractual. Contractul nu este pentru mine un bici pe spinarea mea, iar pentru tine o sursa de imbogatire fara just temei si fara limite. Contractul este un instrument al intereselor partilor. Tu, banca, trebuie sa castigi dobanda, dar si eu trebuie sa castig in primul rand stabilitatea unui contract. Eu in 2006 stiam ca trebuie sa-ti dau tine in fiecare luna 500 de lei, dar ajung in 2011 sa-ti platesc 3.500 de lei, la acelasi salariu.
Culmea este ca aceasta reglementare de-abia acum a ajuns la urechea Uniunii Europene. Intre timp, eu am mai scris niste legi – inclusiv o lege de plafonare a dobanzilor. In octombrie 2023, a fost aprobata in prima lectura in Parlamentul Romaniei o lege care vorbeste de echilibrarea contractului de credit (ca sa nu mai ai supraindatorare) si de plafonarea dobanzilor.
Tot ceea ce s-a intamplat din perspectiva bancilor ne demonstreaza un lucru pe care l-am vazut si in pandemie: judecatorii au fost actori-cheie: mai intai, timp de 3-4 ani, au lasat impresia ca romanul poate sa aiba incredere in sistemul sau judiciar (si lumea chiar era fericita sa vada ca sunt astfel de hotarari), dupa care din nou au trecut de partea celui mai puternic, care le-au spus: 'Tu n-ai nevoie sa stii ce probleme dramatice are omul acasa. Pe tine te intereseaza ca a semnat un contract si si-a asumat sa plateasca nu 500 de lei, ci 3.500 de lei'. Este matrita de care am spus adineaori: judecatorul pune matrita pe aceasta situatie si asta este tot. Nu-l mai intereseaza ce s-a intamplat acolo, cum interpretezi...
Isarescu le-a spus judecatorilor ca n-au de ce sa pronunte judecatori de genul acesta (n.r. in favoarea debitorilor), pentru ca ei nu sunt specialisti in banking. Niciun judecator nu este judecator in banking, in pharma, in industria militara. Noi suntem specialisti in drept. Dreptul, printre altele, nu inseamna numai legea rigida, ci si echitatea, si cutuma, si drepturile omului.
Situatia asta ne demonstreaza ca de fiecare data cand este vorba despre bani (aflati la banci, in principal), se poate influenta mersul justitiei. Din punctul acesta de vedere, eu as fi mai atent de o mie de ori la independenta sistemului judiciar fata de marii actori economici, care reprezinta o putere in stat. Puterea economica ar trebui sa fie a patra putere in stat, reglementata constitutional. Atunci am putea s-o limitam, la fel cum limitam celelalte trei puteri. Deci eu as fi mai preocupat de independenta fata de puterea economica decat de cea fata de puterea politica. Macar puterea politica, din cand in cand, are un protest in strada si o lasa mai moale sau mai intra si in puscarie. In schimb, astia dintotdeauna ies la suprafata. Ei sunt uneori niste infractori de joasa speta. Adica sunt sanctionati cu miliarde de dolari sau de euro de catre instanta, Comisia Europeana sau Comisia Federala de Competitie din SUA. Dar banii aceia nu-i platesc. Banii aceia se regasesc in costul produselor noastre. Milioanele de comisioane pe care le avem in contracte acopera, printre altele, si amenzile penale pe care le platesc corporatiile din banking.
Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu