Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - In dubio pro homine

In dubio pro homine

În mass media apar din ce în ce mai des cazuri de persoane care ies „pozitiv” la testele rapide și „negativ” la testele de tip RT-PCR. În ciuda acestei inadvertențe, DSP trimite omului decizie de carantinare. În plus, numărul de infectări zilnice se „completează” cu aceste teste pozitiv-negative. Culmea ironiei este că ministrul sănătății apare pe la tv și spune că testul RT-PCR este „standardul de aur” în domeniu* și că, de aceea, ar trebuie ca DSP să nu înregistreze omul ca pozitiv și nici să nu îl trimită în carantină – nimeni nu îi atrage, însă, atenția că domnia sa nu e un simplu comentator sau analist, ci chiar șeful ierarhic al șefilor DSP, putând corecta această anomalie printr-o simplă circulară internă, emisă pe loc.

Poziția autorităților române este dominată de preceptul sovietic al vinovăției implicite: nu există oameni inocenți, ci numai oameni pe care nu i-am anchetat încă (NKVD, URSS, 1930 și ceva ...), astfel că nu există oameni sănătoși, ci numai oameni pe care nu i-am testat încă (DSP, România, 2020-2022).

Cam în aceeași zonă de comportament encavedist se situează și excesul de zel al aceluiași DSP de a da amenzi de 3000 de lei persoanelor care călătoresc peste graniță și uită să completeze sau completează cu greșeli minore formularele de localizare a călătorilor (sunt deja 50 de mii de amenzi aplicate până acum, inclusiv ... personalului navigant de pe aeronave).

De asemenea, pe acelați plan se situează ultra-excesul de zel al polițiștilor care aplică amenzi pentru purtarea unor măști textile, în loc de măști chirurgicale, mult mai scumpe. De precizat aici că, până la 1 ianuarie 2022, măștile, textile sau chirurgicale, erau un adevărat Sfânt Graal al plandemiei, fiind recomandate chiar trei, în același timp. În plus, se pare că poliția „nostră” are tot timpul din lume pentru a ne verifica dacă ne-am spălat pe mâini, interlopii și alți infractori periculoși fiind „rezolvați” de mult.

Pentru (ne)cunoscători, reamintesc că, legal și moral, atunci când există dubii, întotdeauna se dă interpretarea/soluția care este cea mai favorabilă subiectului individual.

- În dreptul civil, funcționează de când lumea principiul in dubio pro reo – în caz de neclaritate a contractului, se dă mereu acea interpretare care este mai favorabilă debitorului; în dreptul penal, in dubio pro reo înseamnă că, în caz de neclaritate a legii, se dă acea interpretare care este cea mai favorabilă suspectului; mutatis mutandis, întrucât contravenționalul este asimilat penalului, in dubio pro reo înseamnă că se dă acea interpretare care este mai favorabilă presupusului contravenient;

- În legislația protecției consumatorilor, în caz de dubiu rezultat din contract, din lege sau din situația faptică, se dă interpretarea care este în favoarea consumatorului;

- În procedura fiscală, în caz de dubiu care rezultă din lege sau din deciziile fiscului, se dă acea interpretare care este mai favorabilă contribuabilului (in dubio contra fiscum).

Culmea este că, în Codul civil sunt inserate textele legale, preluate din convenții, tratate și pacte internaționale privind drepturile omului, prin care se stabilește chiar principiul in dubio pro homine.

Fără exagerare, s-ar putea susține că în Codul civil se stabilește o adevărată prezumție de sănătate a omului normal.

Starea de pacient (inclusiv starea de „pacient” supus unor măsuri de prevenție a bolii, iar nu uneia de tratament) este excepția de la regulă. În drept, prezumția nu poate fi răsturnată decât prin proba contrară - cel prezumat sănătos nu poate fi obligat să probeze că este sănătos.

Astfel, potrivit art. 61-69 Cciv, interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății și al științei; nimeni nu poate aduce atingere speciei umane; sunt interzise intervențiile asupra caracterelor genetice; orice persoană are dreptul la integritatea fizică și psihică – orice act sau fapt care poate aduce atingere acesteia este interzis, în afara cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege; nicio persoană nu poate fi supusă unor experimente, teste, prelevări, tratamente, tehnici eugenice sau altor intervenții în scop terapeutic sau de cercetare științifică, cu excepția unor situații prevăzute limitativ și expres în lege - de exemplu, boală sau teste clinice**.

Nu mai percepem aceste lucruri simple. Sunt convins, de altfel, că cititorii le vor considera bizarerii - asta dacă nu cumva vor cere un „link”, ca să se asigure că nu inventez sau, după caz, să se asigure că nu se complică mai mult decât ar face-o citind un titlu și o explicație de 30 de secudente, de tip tik tok.

Complexitatea, bombardamentul informațional, reglementările, regulile și cutumele contorsionate, fărădelegile suprapuse pe multiple niveluri – toate acestea, adunate la un loc într-o scurtă perioadă de timp, reprezintă ceva foarte pervers, care obligă omul normal să se închidă în cocon, să se apere prin diverse scuturi mentale sau comportamentale. În aceste situații, pentru economie de efort de gândire, omul obișnuit apelează la judecăți prescurtate (oligo-rațiuni) și la acțiuni stereotipice, (semi)automatice. Dacă există o autoritate vizibilă, omul bombardat emoțional și informațional va urma autoritatea, agățându-se afectiv de credința că acea autoritate îi vrea binele. Dacă o minoritate gălăgioasă va clama că soluția crizei este supunerea față de autoritate, majoritatea oamenilor vor sfârși prin a se supune autorității, în ciuda fracturilor de logică, a incoerențelor, a dublului standard, a improvizațiilor, a prostiei și imposturii autorității. Este o eroare de previziune afectivă, dar este exact mecanismul care conduce lumea aflată sub imperiul fricii și al complexității haotice, multistratificate. La fel cum lumina se curbează sub impactul gravitației unei găuri negre, rațiunea și libertatea se pot stinge în hăul care se cască odată cu deschiderea acestor uși nebănuite, care zac ascunse în subconștientul nostru colectiv.

Din când în când, însă, lumea are nevoie ca cineva să o tragă de mânecă, pentru a-i atrage atenția că împăratul este gol, că nu are haine noi și neasemuit de frumoase, că din supunere față de autoritate, omul este capabil de atrocități (David Milgram) și că, atunci când toată lumea gândește la fel, nimeni nu se mai obosește cu gânditul (Walter Lippman).

*las la o parte că testul RT-PCR este pus la rândul său serios în dubiu chiar de autoritățile americane (pe dublul motiv că nu ar putea face diferența între o gripă obișnuită și boala plandemiei actuale și nu ar putea face diferența între resturile curente de virus și cele remanente, de lungă durată

**acestea sunt, în mare, drepturile pe care le vom invoca în procesul colectiv ce se va declanșa curând contra Statului român pentru stoparea experimentului genetic și sociologic căruia îi suntem victime azi și îi vom fi multă vreme de acum încolo

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Agenția Europeană a Medicamentului anunță finalul rapid al plandemiei prin … imunizare naturală!

 

Agenția Europeană a Medicamentului anunță finalul rapid al plandemiei prin … imunizare naturală!

În plus, Agenția atrage atenția asupra nebuniei dozei a patra, urmată, în planurile scelerate ale “specialiștilor”, de un fel de abonament lunar/anual la injectare.

“Cu ajutorul creșterii numărului persoanelor imunizate natural, inclusiv odată cu infectarea cu omicron, va exista destulă inunitate naturală, alături de cea dobândită prin vakseenare. Vom avansa rapid către un scenariu care va fi mai degrabă pandemic”.

“Dacă adoptăm o strategie în care oamenii să fie vakseeinați la fiecare patru luni, vom sfârși, probabil, prin a avea probleme cu răspunsul imunitar al organismelor. Și, în al doilea rând, desigur, există riscul ajungerii la o stare de oboseală din partea populației”.

În afară de o oarecare satisfacție că se vorbește de lumina de la capătul tunelului, am o singură întrebare pentru “experții” vieții, hai trei:

Unde ați fost bă până acum? Nu era clar eșecul vakseenării încă de la apariția ideii dozei a treia? Nu puteați reduce plandemia cu cel puțin un an prin refuzul punerii pe piață a acestor seruri experimentale?

Hai Liberare!

qmagazine.ro

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - România are doi producători de gaze naturale - Romgaz și OMV Petrom

 

România are doi producători de gaze naturale - Romgaz și OMV Petrom. Dacă tot e criză energetică și dacă o tot ținem landra cu stările de alertă, exportul de gaze ar trebui interzis, până la calmarea prețurilor pe piața internă sau până la trecerea unei perioade de 18 luni de la ieșirea din starea de alertă. În acest fel, dependența de ruși se va putea reduce/neutraliza.

România are toate tipurile de producție de energie electrică posibile. Nu ar trebui să fie nevoită să importe nici măcar un watt de energie electrică. Dacă tot e criză energetică, cel puțin până la finalul unei perioade de 18 luni de la terminarea stării de alertă ar trebui ca traderii și speculanții de pe piață să fie opriți de la practica acestui joc la bursa de energie. Taxele și tarifele impuse monopolist de toți intermediarii care s-au intercalat între producător și consumator ar trebui eliminate sau reduse. De asemenea, costurile cu tot felul de programe nerealiste de reducere a poluării ar trebui eliminate - de exemplu, toți producătorii de energie electrică, beneficiari ai bonusului de co-generare, ar trebui să înceteze să îl mai perceapă, măcar pentru faptul că niciodată nu au utilizat acest bonus conform destinației legale - adică, tehnologizarea în vederea înlocuirii, până în 2021, a centralelor pe combustibili fosili. Pentru exemplificare, vă invit să verificați situația producătorului de energie electrică și termică Dacă tot e stare de excepționalism economic și juridic, atunci, pentru consumatorii casnici, prețurile ar trebui plafonate la un maxim calculat în raport de coșul minim de consum (stabilit de INS ș ANPC), iar agenții economici care s-au trezit, în plină criză sanitară, cu profituri extraordinare în conturi, ar trebui să achite impozite de 80% pe aceste profituri, bani din care statul să poată suporta compensațiile financiare pentru familiile sărace. Legislația ipocrită adoptată în toamnă, care teoretic permite acest gen de compensare, este un eșec al efortului de protecție a consumatorilor. În plus, în lipsa plafonării prețurilor la niveluri decente și a impozitării suplimentare a profiturilor excesive ale agenților economici din domeniu, compensarea este încă un cadou făcut speculaților, fiind nimic altceva decât o modalitate de cimentare a acestor profituri excesive, precum și o bună cale de stabilizarea la niveluri maximale a costurilor energetice, lucru care va duce nu numai la sărăcie energetică a populației, ci și la falimente. Vremea promisiunilor ipocrite a trecut.

Consumatorii nu ar trebui să aștepte soluții de la puterea politică (fie incapabilă, fie nedornică de soluții favorabile populației), ci să acționeze, individual, colectiv sau prin asociații pentru protecția consumatorilor, în vederea reducerii poverii facturilor la utilități, prin eliminarea practicilor comerciale incorecte și a clauzelor abuzive care au determinat creșterea explozivă a prețurilor și tarifelor. În afară de calea administrativă (plângeri și petiții la ANPC și la Consiliul Concurenței), există și calea judiciară. Demersurile sunt oarecum complicate, destul de îndelungate și costisitoare, dar lipsa oricărui demers nu face decât să agraveze situația în care toți ne aflăm, fără vină. Acționați - dacă sunteți mulți, nici nu costă prea mult, nici nu e extrem de greu, iar la final veți putea avea un câștig, măcar la nivel de principiu. Nu acționați - iar companiile și speculanții din domeniu vor face exces de putere și abuz de joc cu cifre și hârtii, din care vor câștiga enorm, pe seama sărăcirii și suferințelor voastre, la fel cum fac dintotdeauna băncile, asigurătorii și companiile farma.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Contestaţi facturile mari la ANPC sau în justiţie, nu aşteptaţi statul să rezolve problema

 

În chestiunea gravă a facturilor la utilități: nu acționați și veți fi tratați cu același cinism ca și până acum; acționați și veți avea o șansă de a fi tratați omenește.

PS Textul legal care instituie caracterul de titlu executoriu al facturii la utilități trebuie urgent abrogat - art.42 alin. 6-1 din Legea nr.51/2006.

AGERPRES - Consumatorii care consideră că facturile la electricitate şi gaze sunt prea mari ar trebui să le conteste la ANPC, la Consiliul Concurenţei sau în instanţă, nu să aştepte ca statul să le rezolve problema, a afirmat, miercuri, Gheorghe Piperea, preşedintele Asociaţiei Parakletos privind protecţia consumatorilor, într-o conferinţă de presă. Potrivit acestuia, compensarea oferită de la bugetul de stat pentru facturile la energie şi gaze este nesemnificativă. El a dat exemplu de trei tipuri de clauze care pot fi considerate abuzive: actele adiţionale care intră automat în vigoare dacă utilizatorul nu trimite un răspuns, debranşarea în 30 de zile şi facturile de regularizare.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Libertatea nu e sclavie și nici servitute. Libertatea e de importanță sistemică.

 

Iconographer Daniel Neculae

Libertatea nu e sclavie și nici servitute. Libertatea e de importanță sistemică.

Ignoranța nu e putere, ci sursa supușeniei. Priceperea este fundamentul rațiunii și al liberului arbitru. Nesupunerea este primul efect al scânteii înțelepciunii.

Războiul nu e pace, e obstacolul care oprește fluxul gândirii conștiente și responsabile. Războiul e excepția care nu confirm regula, ci o înlocuiește. Teroarea schimbă comportamentul natural al omului, canalizându-i voința și fabricându-i consimțământul. Noua normalitate e totalitarismul – punte către transhumanism, iar nu societatea oamenilor.

Primum non nocere – cel mai important e să nu faci rău (nici ție, nici altuia)

(principiu comun medicinei și dreptului)

Honeste vivere – să trăiești cu cinste și onoare

Neminem leadere – să nu faci rău altuia

Suum cuique tribuere – să dai fiecăruia ceea ce e al său

(cele trei fundamente ale dreptului)

Aveți încredere doar în specialiștii/experții/tehnocrații și politicienii care cred în cele de mai sus și le aplică în viața de zi cu zi.

Rejectați tot ceea ce spun și fac lorzii ilegitimi ai științei și ai politicii care ignoră sau răstoarnă invers aceste principii, vechi de când lumea.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Europa are o „mică” problemă de aplicare a „principiului” beneficiile sunt mai mari decât pierderile

 

Europa are o „mică” problemă de aplicare a „principiului” beneficiile sunt mai mari decât pierderile. Președintele Parlamentului European, David Sassoli, tocmai ce a trecut în neființă. Din păcate pentru narațiunea plandemică, acest eveniment nefericit nu s-a întâmplat din cauza „medievalilor” care încă refuză să se supună violului sanitar, ci „datorită” minunii de ser experimental care ar fi trebuit să imunizeze individul, să protejeze turma și să închidă conturile plandemiei. Deși luase inclusiv doza a treia, omul acela făcuse boala infecțioasă pe care, teoretic, nu ar fi trebuit să o facă (în presă veți citi că a avut pneumonie, cauza primă fiind trecută, desigur, sub tăcere). În plus, omul a avut o reacție auto-imună fatală (în presă veți citi că a fost vorba de „complicații” auto-imune). Ambele efecte au fost „în imediata vecinătate temporală” (ca să mă exprim în limbajul CJUE din speța Sanofi-Pasteur din 2017) a injectării cu a treia doză. În această speță avem ambele chestiuni de responsabilitate a producătorului pentru produsul său:

(i) cea pentru deficiențe calitative - produsul nu a dus la efectul scontat, adică, protecția contra bolii contagioase, subiectul contractând boala de la ceilalți „imunizați”, cu care a luat contact la ultra-septicul loc de muncă, unde lucrătorii sunt 100% „imunizați”;

(ii) cea pentru defecte cauzatoare de daune fatale, reacția auto-imună fatală fiind exact ceea ce scrie pe prospectul serului.

Sunt curios dacă și acest caz va fi trecut la „daune colaterale”, pentru a ține cu dinții de „principiul” mai sus enunțat. Probabil că da, dar numai moștenitorii pot decide dacă fac sau proces de daune și malpraxis, caz în care s-ar putea să aflăm cândva ceva important din această speță.

PS Spre deosebire de supușii „progresiști”, care le doresc moartea în chinuri tuturor celor care nu s-au injectat cu minunatul ser, eu nu mă bucur de răul nimănui. Dumnezeu să îi ierte pe cei sacrificați pe altarul păgân al „științei” iatrogenice.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - România Nesupusă

Adam Smith și bogăția națiunilor | Capitalism (2/6) | Documentar HD | ARTE

 

#smith #capitalism #docu

Adam Smith și bogăția națiunilor | Capitalism (2/6) | Documentar HD | ARTE

De unde vine capitalismul? Serial documentar. În acest episod, peste 20 de colaboratori proeminenți din domeniul teoriei economice reflectă asupra evoluțiilor din 2008 și pun la îndoială gânditorii politicii economice din istoria capitalismului. Adam Smith, de exemplu, al cărui „Wealth of Nations” (1776) este un bestseller care este retipărit în mod regulat.

Căderea imperiului sovietic a fost și sfârșitul comunismului. Singurul sistem economic funcțional era capitalismul – credeau mulți. Cel puțin de la criza financiară din 2007, această teză pare mai mult decât discutabilă. În acest documentar, peste 20 de colaboratori proeminenți din domeniul teoriei economice reflectă asupra evoluțiilor din 2008 și pun la îndoială gânditorii politicii economice din istoria capitalismului.

Acesta este și cazul lui Adam Smith, a cărui „Bogăția Națiunilor” a fost un bestseller de când a fost publicată pentru prima dată în 1776 și este reeditată în mod regulat. Pentru mulți este considerată biblia unui nou sistem economic. Episodul actual folosește exemple specifice pentru a arăta cum pasajele cheie ale cărții sunt scoase din context și utilizate în scopuri politice. În efortul de a face din lucrare un testament economic, considerațiile sociopolitice ale lui Adam Smith au fost pur și simplu ignorate.

Serial documentar, regizor: Ilan Ziv (Franța 2013, 54 min)

ARTEde

Cine are urechi de auzit, să audă! Predică la Botezul Domnului - Mănăstirea Sihăstria Neamț

 

Cine are urechi de auzit, să audă!

"Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".

Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.

Facebook - DacyDacyan

Youtube - Dacy Dacyan

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (IV) Escatologia libertății și egalitatea în fața destinului

 (IV)

Escatologia libertății și egalitatea în fața destinului

Egalitatea în fața legii este un principiu fundamental al dreptului natural, unul dintre drepturile fundamentale ale omului pe care s-au construit toate sistemele de drept moderne, cel puțin în ultimii 250 de ani.

Probabil că, sub bombardamentul informațional căruia trebuie să îi facem față zilnic, un demers de reamintire a acestui principiu ar putea părea fastidios. Dar Constituția României consacra egalitatea în fața legii (art. 16 alin.1) și principiul garantarii drepturilor si libertăților cetățenesti, iar acestea încă sunt, alături de dreptate, „valori supreme” ale Statului român, asa cum rezultă din art.1 alin.3 din Constituție.

Introducerea la Declarația de independență a SUA, scrisă de Thomas Jefferson în 1776, declara ca toti oamenii sunt creati egali, fiind dotati de la Creator cu unele drepturi inalienabile, cum ar fi dreptul la viață, la libertate si la căutarea propriei fericiri*. Constituția Statului Massachusetts, adoptată ăn 1780 (cu 8 ani mai devreme decât Constituția SUA) statua în art. 1 că toți oamenii sunt liberi și egali, având unele drepturi naturale, esențiale, inalienabile, printre care dreptul de a-și apara viața și proprietățile, dreptul de a se bucura de libertate și dreptul de a-și căuta și obține siguranța și fericirea.

In Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, document cu valoare juridică globală, de vreme ce este adoptat șn cadrul Organizației Națiunilor Unite și este ratificat de marea majoritate a statelor lumii, se arată, printre altele, că:

(i) ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii;

(ii) făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor;

(iii) este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi.

De aceea, “popoarele au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei”; ele au hotărât “să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari”, iar “statele membre s-au angajat să promoveze respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale”, asa cum, de altfel, s-au angajat si la “respectarea lor universală şi efectivă”.

In acest spirit, Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost proclamata “ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, având această Declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atât în sânul popoarelor statelor membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor”.

Din perspectiva discutiei despre egalitatea in fata legii, am selectat urmatoarele texte din art. 1, art. 4, art.7, art. 22 si art. 29 pentru reflectie:

“Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii**. Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om este supus numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi doar pentru a fi satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică”.

De la Declaratia Universala a Drepturilor Omului au trecut mai mult de 70 de ani. Nimic nu mai este la fel ca atunci. Sub impactul excepționalismului economic și juridic, egalitatea in fata legii, egalitatea de sanse si justele cerinte ale moralei au fost regresiv neutralizate, la fel cum a regresat și capacitatea de rațiune și cunoaștere a omului recent. Ne prostim, ne externalizăm gândirea, lăsăm pe alții să raționeze în locul nostru, ba chiar ne lăsăm în baza aplicațiilor sau a „inteligenței artificiale” pentru a gândi și acționa în locul nostru. Tendința omului simplu către fericire (înlocuită cu cumpărarea pe credit a bunăstării) și către starea normală de libertate este combătută cu ferocitate și îndârjire (priviți excesul de zel al polițiștilor și al jandarmilor vestici care bat și chiar omoară protestatarii contra „noii-normalităț”), supunerea a devenit o virtute care trebuie semnalizată, afișată și impusă. Libertatea și egalitatea în fața legii au fost luate în proprietate de către stat și de către birocrația – vătaf al marilor coporații, fiind condensate într-un cod QR, unde sunt puse cu pipeta sau, după caz, de unde sunt evacuate în funcție de comportamentul „(i)responsabil” al purtătorilor. „Medievalii”, nesupușii, cei ce refuză violul sanitar nu doar că sunt considerați din start iresponsabili, ei nici nu mai sunt considerați cetățeni.

Azi, majoritatea societății vestive a uitat ca drepturile fundamentale sunt drepturi ale omului, si nu ale statului sau ale corporatiilor, iar ele sunt menite a neutraliza abuzul de putere politica (administrativa) sau economica.

Azi, sensul escatologic al libertății și egalitatea în fața destinului redevin ceea ce au fost acum 250 de ani, pe vremea revoluțiilor.

„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare”.

(Eclesiastul, 1.9)

*„We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness”

**spre deosebire de influencerii, „gânditorii” și profitorii cinici de azi, care ironizează fraternitatea (pe trolli, postaci și idioții utili nu îi iau în calcul, ei nu înțeleg pe ce lume se află – don’t feed the trolls, remember?), la 3 ani după finalul tragic al celui de-al doilea război mondual, întreaga umanitate, reprezentantă la ONU, a crezut în fraternitate, de vreme ce statele semnatare au pus acest principiu chiar în Declarația Universală a Drepturilor Omului; probabil, vecinatatea prea apropiată cu ororile celui de-al doilea razboi mondial i-a facut pe acei oameni mai inteligenti din punct de vedere emotional decat noi, i-a făacut mai înțelepți; strănepoții lor sunt niște broaște fierte la foc mic, pentru a nu prinde de veste că sunt o specie pe cale de extincție

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - România Nesupusă

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (III) Primăveri „democratice”

70% din populația globală trăiește în prezent fie în regimuri nedemocratice, fie în țări aflate în declin democratic. Sursă foto: Getty Images

 (III)

Primăveri „democratice”

Notă prealabilă: citiți acest text cu un pic mai multă răbdare decât în mod obișnuit; nu vă opriți la titlu sau la primele două fraze, că e păcat

Pe vremea mandatului lui Trump (un colaboraționist interesat al sistemului, fără îndoială) nu au fost războaie, revoluții, „primăveri” arabe sau „maidane” ucrainiene. Au fost, în schimb, pe vremea celor două mandate ale „democratului” Obama, în mod bizar laureat al premiului Nobel Pentru pace, în anul 2009. Și sunt acum, în vremea mandatului „democratului” Biden, fost vice-președinte al lui Obama. De fiecare dată când s-au stârnit revoluții și războie locale, a fost reinventat pericolul rusesc și a fost re-alimentată puterea lui Putin. Mie asta mi se pare ori diabolic de rău intenționat, ori deosebit de prostesc, dar nicidecum coincidențe.

Dacă vouă conflictul re-încălzit dintre Ucraina și Rusia, agitația tensionată de la granița Bielorusiei cu Polonia sau revoluția din Kazakhstan (țară în care este situat poligonul spatial Baikonur, esential pentru programul spatial rus) nu vi se par decît pure coincidențe, mai gândiți-vă. Administrația Obama-Biden-Clinton nu a făcut decât să alimenteze conflicte, revoluții și furturi masive de resurse din țările pe care a încercat să le „civilizeze” și să le „democratizeze”. Atât de bine i-a ieșit, încât a lăsat în urmă, în Afghanistan, un no man’s land pentru războinicii lui Allah (plus o înzestrare militară de zece ori mai valoroasă și mai nouă decât cea cu care au dotat, forțat, țări aliate pricăjite, ca România), iar în Siria, un dezastru la picioarele partidului lui Dumnezeu.

Pactul international cu privire la drepturile civile și politice stabilește, timid, dreptul popoarelor (iar nu al statelor) la auto-determinare și la libera exploatare a resurselor și bogațiilor naturale de care dispun. Sub impactul foamei frenetice de resurse a Vestului capitalist, condus economic și ideologic de marile corporații informatice, financiare și farmaceutice, aceste două concepte fundamentale ale dreptului internațional au fost aneantizate în ultimii 30 de ani. Primează, acum, dreptul anațional de ocupațiune asupra resurselor naturale, umane sau de baze de date cu caracter personal, care trebuie colectate cu orice preț de neo-feudalii economiei globale, andosați de ceam mai bogată (nu și cea mai eficientă) armată din lume și de o justiție imperialist, care se impune oriunde în lume, sub diverse amenințari (șefii justiției „românești” din ultimii 17 ani știu despre ce vorbesc, la fel și condamnații pe nedrept în dosarele făcute pe bază de protocoale cu serviciile secrete). A vorbi despre auto-determinarea popoarelor și despre dreptul poporului român la libera exploatare a bogățiilor sale naturale este, în România, mai ales după aderarea la UE, pur și simplu o impietate. Este un delict de opinie. Imediat ce pronunță asemenea fraze, emitentul opiniei devine proscris, pentru că nu concordă cu discursul main-stream, politically correct. Stâpânii neo-feudali ai economiei și ai birocrației au dobândit prin ocupațiune chiar substanța auto-determinării, adică, liberul arbitru. Nu îți pune întrebări, nu gândi, nu te uita în sus (don’t look up …), nu e ceea ce vezi, e ceea ce îți impunem noi să crezi – la ce îți trebuie ție liberul arbitru, dacă nu știi să îți gestionezi libertatea?

Aceiași administrație Obama-Biden-Clinton a asigurat bazele economice, militare și „științifice”, canonice, ale capitalismului de supraveghere, care a transformat întreaga lume, de când cu plandemia, într-un saivan de oi supuse, docile și „responsabile”, apte să înghită orice iarbă totalitaristă și dispuse să prea-mărească orice apartheid sanitar, cenzură neo-stalinistă a opiniilor și sciziune sau externalizare a minții în favoarea diverselor metavers-uri sau universuri virtuale, magice. Pentru siguranța lor, desigur. A oilor.

Nevoia de apartenență și compasiune, nevoia de sens al vieții, de finalitate a eforturilor și tensiunii vieții de zi cu zi, familia și viitorul, au fost transformate într-un consumerism hedonist, concentrat pe simțuri fizice imediate, pe prezent, și aducător de alienare. Omul captiv a intrat pe „modul stres”, nu mai știe să zboare din colivie, nu mai știe cum să iasă din tunel, nu poate percepe că ceea ce pare lumina de la capătul tunelului este, de fapt, farul locomotivei care vine din sens opus. De aici, nevoia de narațiune, nevoia de aderență la grup, nevoia de dușman și salvator. Dacă zilnic, oră de oră, la tv sau pe paginile de socializare, acestor captivi rătăciți, aflați în derivă, li se va spune că tot răul din lume este cauzat de cei care, de exemplu, refuză să se supună unui viol sanitar, vândut scump de profitori cu titlu de soluție la plandemie, atunci captivii vor susține că toată lumea trebuie „imunizată”, chiar și de 12 ori pe an, și că toată lumea trebuie să dețină cod QR ca să poată munci, învăța sau, pur și simplu, ieși din casă, iar în caz de refuz nu au decât să moară în chinuri. Vor crede cu tărie că toată lumea este suspectă de boală și de intenția de a-i infecta pe ceilalți, chiar dacă testele arată contrariul. De la sănătate, curând se va face saltul la încălzirea climatică (de care, de fapt, sunt vinovați capitaliștii de supraveghere – dar cine se mai uită la asemenea amănunte, câd o poveste atât de frumoasă tocmai se derulează sub ochii noștri?), la neplata taxelor, la crimă-gândit etc., și totul va fi acceptat cu zâmbet ovin pe față. Sau cu zâmbet fericit chinezesc. Orice totalitarism se bazează pe masa de idioți utili care cred cu tărie că gestionarii mizeriei vieții lor le fac bine. Chiar și oamenii cu carte pot fi atrași ca moliile de această fantasmă: intelectuali, dar totuși idioți (IYI), cum îi numea Nicholas Nassim Taleb.

Poate să pară anacronic, dar pe vremuri, când războiul rece și frica de anihilare nucleară reciprocă între cele două blocuri militare rivale (NATO și Pactul de la Varșovia) determinau gestiunea lumii prin prudență și diplomație, s-a semnat, în cadrul ONU, un Pact international cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. România este parte și la acest Pact, pe care l-a ratificat în 1974, prin Decretul nr. 212.

Acest Pact instituie, ca drepturi fundamentale ale omului, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la muncă, dreptul la educație și dreptul de acces la cultură. Acestea sunt drepturi ale omului, oricare ar fi el, iar nu drepturi ale omului „imunizat”.

Astfel, potrivit art. 11, orice persoană are dreptul la un nivel de trai suficient pentru ea însasi si familia sa, inclusiv hrană, îmbrăcăminte și locuință suficiente, precum și la îmbunătățirea continuă a condițiilor sale de existență. Statele părți s-au angajat, pintre altele, la cooperare, la utilizarea conoștințelor tehnice și științifice în vederea dezvoltării condiției umane (iar nu în scopuri eugenice sau în intenția înlocuirii omului cu entități transhumane, „îmbunătățite” chimic, genetic sau tehnologic) și la distribuirea echitabilă a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile.

Se vede din avion cât de preocupate sunt, în ultimii 30 de ani, statele bogate de oricare dintre aceste obiective, dar cel mai acut se resimte cinicul egoism alt statelor „vestice” în privința modului „echitabil” în care au fost distribuite serurile experimentale care, cu tam-tam și cu furie propagandistică, le sunt inoculate forțat indivizilor din emisfera nordică, uitând total de emisfera sudică și de gravele probleme de malnutriție și foamete și sărăcie care lovește acele popoare (utilizate, de regulă, pe post de cobai pentru testele clinice sau petru experimentele psihologice).

Potrivit art. 12, orice persoană (deci, nu vorbim de colectivități, ci de indivizi concreți) are dreptul de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică și mintală pe care o poate atinge. Statele părți sunt obligate, printre altele, să ia măsuri pentru crearea condițiilor egale și echitabile de acces la servicii medicale și tratament. În mod evident, ideea limitării sau interzicerii accesului la serviciile medicale gratuite sau comensate a persoanelor care refuză „imunizarea” este total împotriva acestei obligații a Statului român. Cinismul opiniei publice dominante este maxim atunci când plătitorii de CASS sunt trimiși să își achite singuri spitalizarea și medicamentele, deși serurile experimentale cu care se „imunizează” supușii docili ai iacobinismului sanitar sunt achitate și din taxele, impozitele și CASS-ul plătit regulat de nesupuși.

Potrivit art. 13, orice persoană are dreptul la educație, proces care trebuie să urmarească deplina dezvoltare a personalității umane și a simțului demnității sale și să întareasca respectarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale. Accentuez asupra acestei dispoziții din Pact: prin educație, orice persoana trebuie să devină capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă și de a contribui activ la întelegerea, toleranța și prietenia între toate națiunile și toate grupurile rasiale, etnice sau religioase, pentru putea menține pacea.

Iată, deci, câteva dintre cele mai importante valori (azi, uitate) ale lumii și ale vieții: rațiunea, libertatea, egalitatea, fraternitatea, pacea.

Azi, deciziile individuale sau colective sunt, în proporție de peste 95%, iraționale, libertatea este un concept periculos, egalitatea este doar pentru lei, iar nu și pentru căței, pentru perușii din colivie sau pentru oile din saivan, fraternitatea este un concept depășit și aneantizat de nevoia de „siguranță” a injectatului și de cinismul celui care vrea să câștige chiar cu prețul excaladării muntelului de oameni morți de foame, iar pacea, ei bine pacea este subordonată profitului enorm rezultat din crearea și fabricarea de situații excepționale (crize, războaie, epidemii, calimități). Azi, despre pace poate să mai fie vorba, cel mult, doar în dictonul latin si vis pace, para bellum (cine vrea pace, să se pregătească de război).

În fine, potrivit art. 15 din Pact, fiecare are dreptul de a participa la viața culturală și de a beneficia de progresul științific și de aplicațiile sale. Cine ne mai permite nouă, nesupușilor, să mergem la teatru sau la cinema? Dar, tot răul spre bine – dineurile cu proști sunt doar pentru supuși docili …

Notă: încă o dată, voi reaminti că, potrivit art.11 alin.1-2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, tratate care fac parte din dreptul intern. Din această categorie face parte și Pactul mai sus enunțat, pact ratificat de România prin Decretul nr.212/1974. Potrivit art. 20 din Constituție, dispozițiile constituționale relative la drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) și cu pactele și tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. Legile interne, contrare acestor pacte și tratate, sunt înlăturate de la aplicare.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - Două belele financiare de început de an (II)

Două belele financiare de început de an

(II)

Începând din această lună, dobânda variabilă la creditele în franci elvețieni, precum și cea practicată în cazul instrumentelor financiare derivate denominate în franci elvețieni, va fi calculată în baza unui nou indice de dobândă, care va înlocui LIBOR (London Interbank Offered Rate).

Noul indice se identifică după acronimul SARON, care vine de la Swiss Average Rate Overnight, adică, rata medie (de dobândă) elvețiană care se calculează peste noapte.

Acest nou indice de dobândă nu mai este un cost mediu al împrumuturilor interbancare efectuate cu plata la vedere sau cu plata la anumite termene (o săptămână, trei luni, șase luni, un an), așa cum era LIBOR și cum încă sunt Euribor sau Robor, ci rata dobânzii pe care o utilizează Banca Centrală a Elveției în operațiunile sale de politică monetară, mai precis, în operațiunile de tip repo, când alimentează piața bancară cu lichidități, fie pentru a stimula creditarea, fie pentru a combate deflația sau stagflația. Administratorul indicelui SARON este platforma digitală SIX*.

Indicele SARON a fost autorizat, la nivel european, printr-un regulament din 2019**, fiind înregistrat la Autoritatea Europeană a pieței de capital (ESMA – European Securities and Markets Authority). De principiu, acest indice se afișează din 10 în 10 minute, 24 de ore din 24.

Precizez că acest indice nu se aplică nici euro, nici dolarului, nici monedei noastre naționale, ci numai francului elvețian (CHF).

În ce privește dolarul, Federal Reserve, banca centrală a SUA, a lansat, încă de pe 3 aprilie 2018, propriul indice de referință bancară, denumit Secured overnight financing rate (SOFR). Acest indice reflectă costurile operațiunilor repo ale FED, fiind garantat cu obligațiuni emise de Statul American***.

Intenția FED este aceeași cu cea a Uniunii Europene - de a înlocui, treptat, LIBOR cu SOFR, în intenția de a elimina riscul de manipulare. Este adevărat că LIBOR (ca și EURIBOR și ROBOR, de altfel) este anacronic, de vreme ce băncile centrale inundă piața cu lichidități (quantitative easing), făcând ca nivelurile medii de dobândă la care se împrumută băncile între ele să nu mai aibă nicio relevanță și să nu mai reflecte costul real al creditului interbancar. În plus, așa cum s-a dovedit în istoria recentă, LIBOR poate fi manipulat (la fel și EURIBOR și ROBOR). Pe de altă parte, este incert că înlocuirea LIBOR cu un instrument de politică monetară a unei singure entități (Federal Reserve nu este nici măcar entitate statală, fiind un ONG al magnaților financiari americani) este un fapt pozitiv. SOFR nu va fi bazat pe piața interbancară a refinanțării, ci pe operațiunile repo ale bancii centrale americane. Este evident, deci, că FED va avea și mai multă putere discreționară, pe lângă cea de a printa dolari (moneda în care se exprimă 70% din plățile lumii). Toate dobânzile lumii se raportează, în primul rând, la acest indice. Pe de alta parte, “securizarea” se va face pe baza obligațiunilor de stat americane. Or, datoria publica a SUA a trecut în 2021 de 29 de trilioane de dolari (ceea ce înseamnă mai mult de 140% din PIB-ul american...), fără ca cineva să își pună problema falimentului suveran al SUA. De aceea, “trebuie” ca SUA să aibă mereu de acum încolo rating triplu A (maxim), oricât de irațională sau stupidă ar fi politica sa economică, sanitară și militară.

Nu m-aș bucura prea repede că a scăpat lumea de LIBOR. Nici măcar nu aș fi neutru față de noii indici bancari.

Precum s-a văzut mai sus, ca și SOFR, și SARON este un indice de dobândă overnight bazat pe operațiunile repo ale Băncii centrale a Elveției. Așadar, acest indice va fluctua în funcție de politica monetară a acestei bănci. Nimeni nu ar trebui să uite data fatidică de 15 ian 2015, când cursul CHF-leu a sărit de la 3,8 la 4,6, peste noapte (overnight…), pentru că, birocratic, cineva a decis să renunțe la paritatea fixă chf - euro (1,2/1). Acel cineva a fost nimeni altul decât Banca centrală a Elveției… Care a fost motivația? Imposibilitatea de a mai face profit - știți, desigur, că această bancă are acționari, că este private, nefiind deținută de statul elvețian…

De ce am crede că o să fie mai bine cu SARON decât cu LIBOR?

A se observa că operațiunile de tip repo pot contribui, în momente (ne)potrivite, la inflație și la scăderea puterii de cumpărare a banilor, într-o măsură similară operațiunilor de „relaxare cantitativă”. Prin repo și quantitative easing, băncile centrale pot ușura sarcina statelor puternice de a plăti datoriile suverane la valori reale cât mai mici. Este exact ceea ce se întâmplă în ultimi doi ani, apparent dedicați „luptei” contra pandemiei: sunt sterilizate datoriile publice enorme acumulate după falimentul Lehman Brothers, când statele puternice ale lumii au decis să salveze cu orice preț băncile „sistemice”. Dacă inflația este, să zicem, 10%, un stat ca Franța (care se împrumută, oricum, la dobânzi negative) va putea plăti la anul o datorie de 100 de dolari cu ceea ce azi înseamnă 90 de dolari. Dacă puterea de cumpărare a banilor scade, să zicem, cu 25%, cel care a achiziționat obligațiuni americane cu 100 de dolari azi va primi la anul echivalentul a 75 de dolari de azi. Grav este că aceste beneficii nici măcar nu se aplică tuturor statelor – România se împrumută nu cu minus 0,39% pe an, ca Franța, ci cu 5% pe an (ca România supusă, desigur …). Și mai grav este că cele două instrumente de politică monetară subminează permanent puterea de cumpărare a banilor și stabilitatea prețurilor, favorizând sărăcirea clasei de mijloc și redistribuirea injustă a bogățiilor, îmbogățirea fără just temei. Cum dobânzile la credite, inclusiv cele variabile, se regăsesc în toate prețurile mărfurilor și serviciilor, orice creștere a indicilor de dobândă va determina creșterea prețurilor, sărăcirea populației, reculul consumului, reducerea producției, reducerea locurilor de muncă, reducerea încasărilor la bugetele publice șamd.

Poate că era mai bine dacă se adopta sistemul de stabilire a prețurilor materiilor prime, al mărfurilor și al serviciilor generale denumit Baltic Dry Index, sistem care ține cont de tranzacțiile reale, curente, între comercianți – în cazul indicelui de dobîndă variabilă acești comercianți ar fi fost băncile.

Sigur, LIBOR este anacronic, a fost manipulat, a cauzat multe suferințe și falimente, dar măcar nu era un instrument birocratic, administrativ, ci un fel de preț mediu al creditării între băncile „sistemice”, dând iluzia că funcționează după principiul „mâinii invizibile a pieței” din Avuția Națiunilor, de Adam Smith.

Apropo, Vanguard, unul dintre cele trei giga-fonduri care controlează America _ corporatistă”****, este denumită, ironic sau nu, „mâna invizibilă a pieței”. Un fost sef al Goldman Sachs și- permis să spună, prin 2009, în plină nenorocire cauzată de bănci, că bancherii fac munca lui Dumnezeu*****. Și nimeni nu l-a contrazis … Într-adevăr, băncile pot emite bani din nimic – fiat pecunia (sa fie bani!). Creditele nu sunt altceva decât bani-datorie, care nu pre-există și nu supraviețuiesc contractului de împrumut, ca act juridic. Banii-datorie există doar pentru că există un act juridic care i-a creat …

Deci, „gura păcătosului adevăr grăiește”…

*Swiss Indices Endorsed Under the EU Benchmarks Regulation

**European Benchmark Regulation 2019/1011, cunoscut sub acronimul BMR; potrivit acestui Regulament, niciun indice de acest gen care nu este autorizat conform Regulamentului, nu va mai putea fi utilizat după 31 decembrie 2019; la cunoștința mea, Robor, indicele românesc de dobândă interbancară, NU a fost autorizat conform acestui Regulament; ironic, Regulamentul a fost emis tocmai pentru a evita manipulările la care fusese supus LIBOR în trecut, manipulări de care nu este deloc străin ex-premierul român Cîțu

***Secured Overnight Financing Rate Data

****Les trois fonds qui contrôlent « corporate America »

****** a se vedea Reuters, editia electronica din 8 noiembrie 2009, Goldman Sachs boss says banks do “God’s Work”, precum si Business Insider, editia electronica din 9 noiembrie 2009, Lloyd Blankfein Says He is Doing God’s Work

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea