Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Vreau să vă semnalez o mare minciuna din legea austerității fiscale.

Vreau să vă semnalez o mare minciuna din legea austerității fiscale.

Impozitul de 1% pe cifra de afaceri a corporațiilor va fi o nimica toată pentru veniturile bugetare, căci din cifra de afaceri se vor scădea investițiile, pierderile de pe ultimii 5 ani (evident, sunt incluse pierderile coafate) amortizarea, stocurile, accizele etc. și de-abia după aceea se va aplica taxa de 1%.

În cazul marilor corporații, care nu prea obișnuiesc să declare profit în România, pentru a nu achita aici impozit pe profit și dividende, aceste investiții, pierderi amortizabile și stocuri sunt chiar modalitatea în care se face „optimizare” fiscală, adică, trans-evaziunea fiscală. Se vor găsi rapid evaluatori, auditori, consultanți și inspectori de la fisc (foști sau viitori salariați de corporații, potrivit principiului ușii rotative - revolving door) care vor stabili atât de multe pierderi amortizabile, investiții și stocuri încât taxa aia amărâtă de 1% din cifra de afaceri va fi aplicată la valori ridicole, iar statul nu va încasa mai nimic.

Dacă vreți exemple, vă dau cazul OMV Petrom, care a făcut „investiții” de ecologizare a rafinăriilor și, ulterior, au cerut de la Statul român și au obținut prin arbitraje internaționale peste 450 de milioane de euro. Din creditor și proprietar, Statul român a devenit un debitor captiv al OMV numai prin hârtii bine scrise și contracte încheiate în mod trădător de toți cei care au fost la guvernare din 2003 încoace. Nu de mine, nu de voi. De vulpile intrigante și corupte care au fost la putere în ultimii 20 de ani.

Știți care e culmea ironiei?

Există o directivă a UE din 2016 care, în virtutea principiului suveranității fiscale și a impozitării plusvalorii acolo unde se produce, permite statelor membre ale UE să stabilească măsuri de prevenție și sancționare a optimizării fiscale. Inclusiv României. Statul român ar putea foarte bine să stabilească un impozit - sancțiune de 25% (impozit pe profit + impozit pe dividende) asupra tuturor artificiilor sau coafurilor contabile care scot pierderi acolo unde este, de fapt, profit aruncat peste graniță. O permite directiva. dar nu, nu se vrea. Dreptul european este indicat ca motivație a acțiunii impopulare sau odioase a Statului român doar când e nevoie ca vulpile intrigante și corupte de la putere să se ascundă după ordinul sau „recomandarea” Comisiei Europene ...

Între timp, ce ratează Statul:

-datorii bugetare scadente ale comercianților de 70 de miliarde de euro, dintre care 58 de miliarde sunt în sarcina primelor 1000 de companii ca mărime și volum de afaceri; în loc să pună hingherii fiscali să vâneze cca 14 milioane de români ca să vadă dacă nu cumva aceștia au averi „din surse neidentificate” (și să incite delatorii de profesie, vecinii pricinoși și concurenții rău-intenționați la a pune ștampila de suspect de evaziune fiscală pe fruntea fiecăruia dintre cei 14 milioane de români), fiscul român ar putea să se concentreze pe aceste 1000 de companii, cu mult mai mult succes – dar nu asta este sensul noii reglementări…

-pierderi cumulate pe ultimii 10 ani, în valoare de minim 40 de miliarde de euro, contabilizate de peste 400 de mii de societăți comerciale; aceste pierderi sunt, mai ales, în dreptul unor companii private mari (Liberty Steel Galați, Profi, Vodafone, Orange, Telekom, Enel, E.ON) sau întreprinderi publice (CFR Marfă, Metrorex, Tarom, CE Oltenia); în mod normal, acești bani ar trebui aduși de acasă de către acționari, în caz contrar, aceste companii fiind sortite de mult lichidării; în mod normal, pierderile coafate contabil, adică simulate, ar trebui recalificate drept profituri prezumate și impozitate cu 25% (impozit pe profit + impozit pe dividende); ar putea rezulta de aici un minim de 5 miliarde de euro, asta la prima strigare – dar nu se vrea, pentru că nu ăsta e scopul noii reglementări …

Între timp, impozitul de 1-3% pe cifra de afaceri va fi aplicat cu religiozitate asupra IMM-urilor.

E foarte bine să plătească toată lumea impozite, dar e foarte rău să lași să se perpetueze acest dublu standard – reguli drastice pentru căței și toleranță sau lipsă de reguli pentru dulăi.

Oricum, așa cum spuneam ieri, momentul acestei strângeri a șurubului/curelei pentru clasa de mijloc și pentru economia concretă, de la firul ierbii (nu cea din laboratoarele gulerelor albe) este foarte bine și inteligent ales: afacerile românești au intrat pe un trend de dizolvare și insolvență.

Notă: aștept cu nerăbdare luna februarie 2024, când se vor fi contabilizat efectele măsurilor de austeritate fiscală luate de guvernul Ciolacu, când salariile și pensiile vor fi scăzut (în ciuda faptului că dl. Ciolacu ne asigură vulpește că nu va fi afectat „niciun român de rând”), în același timp cu scăderea puterii de cumpărare a banilor și creșterea costurilor energiei, carburanților, alimentelor, produselor de bază și ratelor bancare. Sper să mă înșel eu și să fiu nevoit să îl aplaud pe dl. Ciolacu, viitorul prezidențiabil al PSD.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Contextul economic și social în care intervine austeritatea este de la excelent în sus.

 

Contextul economic și social în care intervine austeritatea este de la excelent în sus.

Anul acesta au fost dizolvate cca 20 de mii de societăți comerciale, cu peste 4 mii decât anul trecut. Totalul societăților comerciale care au dificultăți, sunt în insolvență, sunt suspendate sau sunt radiate este de peste 64 de mii, la nivel național.

Nu sunt incluse în aceste statistici micile afaceri independente sau liberale ale persoanelor fizice - PFA, întreprinderi individuale sau familiale, freelanceri, influenceri, instructori, bone, menajere etc. Sunt peste 600 de mii de astfel de afaceri mici înregistrate la registrul comerțului și la fisc, dar nu avem statistici relative la numărul și starea financiară și juridică a sutelor de mii de persoane care realizează venituri nedeclarate sau sporadic declarate.

Mult mai grav este că, la nivelul lui octombrie 2022 (când susțineam o conferință pe această temă la CCIR, cu participarea unor reprezentanți ai BNR, ANPC, MJ și MF), erau 410 mii de societăți comerciale cu pierderi cumulate pe ultimii 10 ani care depășeau 40 de miliarde de euro - datele rezultă din raportul pe 2021 al BNR. De asemenea, din cele 1,1 milioane de societăți și comercianți individuali înregistrați la registrul comerțului în anul 2021, numai 700 de mii depuneau situații financiare anulare, deci nivi nu existau din punctul de vedere al fiscului. Aceste cifre sunt, desigur, mult înrăutățite azi, întrucât economia și societatea au păgubit în 2023, fiind evidentă contracția economică în foarte multe sectoare, dar mai ales în cel imobiliar.

Ce trebuie reținut - conform Legii societăților comerciale, aceste entități cu pierderi sau invizibile pe radarul fiscului trebuie dizolvate și lichidate, chiar din oficiu.

Singura excepție este aceea în care societățile cu pierderi își determină acționarii/asociații să aducă bani suplimentari pentru reîntregirea capitalului - nu am văzut nicăieri o astfel de preocupare. Dimpotrivă, mari companii, cu zeci de miliarde de lei cifre de afaceri anuale, declară sistematic pierderi, fără a se preocupa deloc pentru reîntregirea capitalului prin apel la „punga” sau sacul enorm de bani ai acționarilor.

Numai aceste pierderi cumulate în ultimii 10 ani, dar neacoperite de acționari, se ridică la peste 40 de miliarde de euro pe întreaga economie. De vreme ce majoritatea acestor sume sunt pierderi simulate, menite a evita plata impozitelor în România, prin recalificare fiscală (din pierdere regizată, în profit prezumat) s-ar putea aduce bugetului statului un minim de 5 miliarde de euro. Din cei 40 de miliarde de euro pierderi, mai mult de jumătate reprezintă pierderi simulate; aplicând 16% impozit pe profit și 8% impozit pe dividend, se ajunge cam pe acolo ...

Bun, iar acum, cu legea așa-zisei austerități fiscale, mai mult de 100 de miliarde de lei vor fi stoarse de la mediul privat, care este, precum observați, în această minunată stare economică și socială.

Atât de austeră este legea, pe care guvernul și-a „asumat” răspunderea, încât statul va reduce doar 16 miliarde de lei din cheltuieli. Nu sunt cifre estimate de mine, ci de Comitetul Economic și Social, în avizul negativ pe care l-a dat legii lui Ciolacu.

Ce să mai spun de populație?

Nici pensiile nu au fost majorate, nici salariile profesorilor nu au fost aduse acolo unde se promitea în vară, nici energia, carburanții și alimentele nu au prețuri echilibrate, nici medicamentele nu s-au ieftinit (prețurile nu au fost nici măcar înghețate la nivelul din plandemie ...), nici ratele de credit nu s-au redus ... Dimpotrivă, s-au dublat…

În rest, conform lui Ciolacu, o ducem din ce în ce mai bine, iar legea „austerității” este, cică, pentru români... Cică nicio taxă sau impozit nu fuseră reduse ... Cică banii de armament inutil și vechi, de vakseenuri - apă de ploaie și nocive, de ajutoare de stat pentru filme pe netflix sau alte „necesități” absolute sunt suficienți și f f bine investiți...

Trai, nineacă, pe banii contribuabilului, care nu poate intra în grevă fiscală, căci este imediat executat silit, că doar nu e bancă, big pharma, companie de energie, societate de asigurări sau oenge progresist neo-marxist...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Europa are o „mică” problemă de aplicare a „principiului” beneficiile sunt mai mari decât pierderile

 

Europa are o „mică” problemă de aplicare a „principiului” beneficiile sunt mai mari decât pierderile. Președintele Parlamentului European, David Sassoli, tocmai ce a trecut în neființă. Din păcate pentru narațiunea plandemică, acest eveniment nefericit nu s-a întâmplat din cauza „medievalilor” care încă refuză să se supună violului sanitar, ci „datorită” minunii de ser experimental care ar fi trebuit să imunizeze individul, să protejeze turma și să închidă conturile plandemiei. Deși luase inclusiv doza a treia, omul acela făcuse boala infecțioasă pe care, teoretic, nu ar fi trebuit să o facă (în presă veți citi că a avut pneumonie, cauza primă fiind trecută, desigur, sub tăcere). În plus, omul a avut o reacție auto-imună fatală (în presă veți citi că a fost vorba de „complicații” auto-imune). Ambele efecte au fost „în imediata vecinătate temporală” (ca să mă exprim în limbajul CJUE din speța Sanofi-Pasteur din 2017) a injectării cu a treia doză. În această speță avem ambele chestiuni de responsabilitate a producătorului pentru produsul său:

(i) cea pentru deficiențe calitative - produsul nu a dus la efectul scontat, adică, protecția contra bolii contagioase, subiectul contractând boala de la ceilalți „imunizați”, cu care a luat contact la ultra-septicul loc de muncă, unde lucrătorii sunt 100% „imunizați”;

(ii) cea pentru defecte cauzatoare de daune fatale, reacția auto-imună fatală fiind exact ceea ce scrie pe prospectul serului.

Sunt curios dacă și acest caz va fi trecut la „daune colaterale”, pentru a ține cu dinții de „principiul” mai sus enunțat. Probabil că da, dar numai moștenitorii pot decide dacă fac sau proces de daune și malpraxis, caz în care s-ar putea să aflăm cândva ceva important din această speță.

PS Spre deosebire de supușii „progresiști”, care le doresc moartea în chinuri tuturor celor care nu s-au injectat cu minunatul ser, eu nu mă bucur de răul nimănui. Dumnezeu să îi ierte pe cei sacrificați pe altarul păgân al „științei” iatrogenice.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - România Nesupusă