După cucerirea Egiptului, Alexandru cel Mare întemeiază în Delta Nilului oraşul Alexandria, care va deveni ulterior capitala Regatului Ptolemeic. La începutul secolului al III-lea î.Hr., primul dintre Ptolemei înfiinţează aici cel mai mare centru de păstrare a cărţilor antice – Biblioteca din Alexandria. Se spune că la data înfrângerii Egiptului de către romani, biblioteca avea nu mai puţin de 700.000 de volume (papirusuri).
Dorind să adauge acestui fond şi cărţile sfinte ale poporului evreu, traduse din ebraică în greacă, Ptolemeu al II-lea Filadelful (283-246 î.Hr.) solicită marelui preot Eleazar să-i trimită în Alexandria şaptezeci de traducători, buni cunoscători ai acestor limbi. Printre traducători se afla şi un bătrân înţelept în vârstă de 70 de ani, căruia i-a revenit sarcina de a traduce cartea Proorocului Isaia. Când a ajuns la textul din cap. 7: „Iată, fecioara va lua în pântece și va naşte Fiu şi se va chema numele Lui Emanuel”, Simeon a tăiat şi a scris acolo, în loc de fecioară, „femeia tânără”, întrucât şi-a zis: “Nu se poate… Cum fecioară să ia în pântece? Că dacă ia în pântece nu mai e fecioară”, apoi s-a dus la culcare. Însă dimineaţa a văzut, plin de uimire, că traducerea „femeia tânără” era înlocuită cu cuvântul fecioara. Mai târziu, un înger al Domnului i s-a arătat și i-a spus: „Simeoane, pentru că n-ai crezut, n-o să mori până când n-o să-L vezi pe Pruncul Acesta care Se va naşte din fecioară”.
De atunci Sfântul şi Dreptul Simeon zilnic mergea la Templu aşteptând să-L vadă Pruncul Iisus Hristos, şi deşi trecuse de vârsta de 300 de ani nu deznădăjduia că va trăi acea zi. Înştiinţat de Duhul lui Dumnezeu că acel moment a sosit, o vede pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus urcând treptele Templului. Atunci le iese în întâmpinare, Îl ia pe Prunc în braţe şi plin de emoţie rosteşte celebrele cuvinte: „Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-32).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu