DREPTUL LA NEUITARE....
Visarion Puiu și Catedrala Mântuirii Neamului.
La câteva zile după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, ziarul Dacia, în București, (nr.5/27 dec.1918) publica sub titlul „O sfântă datorie”, apelul pentru ridicarea unui”monument măreț in care sa fie eternizatä marea bucurie a izbândei, precum și indelungatele suferinți si jertfe, care au adus această izbândă” , respectiv, ridicarea unui Arc de triumf, în Piața Victoriei din capitală.
Citind articolul si considerând ca nu Arcul de triumf ar fi necesar sa se construiască, ci un altfel de monument, unul cu valoare de simbol pentru un popor creștin, cum este poporul nostru binecredincios, arhimandritul Visarion Puiu, atunci fiind director al Seminarului din Chișinău, adresează o scrisoare directorului acestei cunoscute publicații din Bucuresti din care spicuim urmatoarele:”Cred d-le director, că nici un alt monument nu ar fi mai măreț si nu ar eterniza mai bine izbânda aceasta a neamului nostru si nu ar reaminti generațiilor viitoare indelungatele suferinti si jertfe făcute de acest neam pentru a sa întregire, ca o măreață Catedrală. Pe cât de barbare si de criminale sunt armele de distrugere ale războiului si oricât de ingamfate fortărețele si calculele diplomatice, pe atât au fost de slabe ele in infaptuirea acestui ideal al nostru. Deasupra tuturor socotelilor omenești a fost mâna nevăzută si ocrotitoare a Celui ce ține viața popoarelor. Deci, mult mai nimerit cred că ar fi să relevati tuturor românilor ideia ridicării unei mărețe Catedrale in mult săracul de biserici oraș al Bucurestilor; dar, o Catedŕala care sa fie in același timp un monument de artă națională, deci o mândrie a intregului neam romanesc. Puțini pricep însemnătatea unui Arc de triumf, dar milioane vor înțelege rostul unei Catedrale.Si apoi, la ridicarea unui Arc, sculptura si arhitectura contribuie numai in slabă măsură, pe când intr-o frumoasă Catedrală, sufletul privitorului este desfatat de toate artele: acolo arhitectura, sculptura, pictura, se găsesc in cea mai largă măsură. Un astfel de prinos superior adus Providenței ar constitui si o podoabă a capitalei si o mândrie a neamului, si ar fi cea mai sfântă datorie pe care noi românii, de mult trebuia sa o împlinim !” Atunci s.a ridicat Arcul de triumf, iar Catedrala, după cum vedem, se ridică abia în zilele noastre. A trebuit un secol, pentru ca visul acestui patriot si vizionar, să poată deveni realitate !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu