Armatele 11 germană şi 3 română între Nistru şi Nipru (iulie – septembrie 1941)
♦ După eliminarea prezenţei militare sovietice din nordul şi centrul Basarabiei, armatele 11 germană (general Eugen von Schobert) şi 3 română (general Petre Dumitrescu) au forţat Nistrul şi au continuat ofensiva pe teritoriul sovietic.
♦ Ofensiva s-a încadrat în concepţia generală a Înaltului comandament german, care viza, iniţial, înfrângerea forţelor sovietice din compunerea Frontului de ,,Sud-Vest” (mareşalul S.M. Budionîi), printr-o manevră dublu învăluitoare executată cu Armata 17 şi Grupul 1 blindat germane, dinspre nord-vest, cu efortul la flancul stâng, spre Niemirov, şi cu armatele 11 germană şi 3 română, dinspre sud-vest, pe direcţia Moghilev – Gubnik, pe Bug. Retragerea forţelor sovietice spre Uman a determinat schimbarea misiunilor şi direcţiilor de înaintare pentru cele două armate, comandamentul german hotărând efectuarea unei manevre rapide spre sud-est în flancul stâng al trupelor sovietice care rezistau la Odessa, în faţa Armatei 4 române.
♦ În acest scop, generalul Eugen von Schobert a ordonat ca Armata 3 română să forţeze Nistrul la Liasevci (cu Corpul de cavalerie) și la Koslov (cu Corpul de munte), Corpul 11 armată german urmând să forţeze între Vîsoca și Moghilev, iar Corpul 30 armată între Soroca și Bădiceni. În rezervă, a păstrat diviziile 198 şi 73 infanterie germane, precum şi diviziile italiene ,,Pasubio” și Torino” din Corpul motorizat italian.
♦ Acțiunea de forțare a început în noaptea de 16 spre 17 iulie 1941 cu unitățile Corpului 11 armată german, cu un puternic sprijin de aviație și artilerie, până în seara zilei constituindu-se un cap de pod la nord de Branica și Sadkovski. Divizia 76 infanterie germană din Corpul 30 armată a primit un consistent sprijin din partea Regimentului 11 artilerie român, reușind și ea, după trei zile de lupte înverșunate, să respingă trupele sovietice și să constituie un alt cap de pod.
♦ Pe frontul Armatei 3 române, Brigada 1 mixtă munte a acţionat de o parte şi de alta a satului Koslov, cu efortul pe direcţia Koslov – Honikovţi, iar Brigada 4 mixtă munte, între colonia Vişnievo şi Ojevo. Acţiunea de forţare a început la 17 iulie 1941 (orele 3.45) sub focul dens al artileriei proprii, care a încercat să neutralizeze cazematele inamice de pe malul opus al fluviului, foarte bine camuflate. Cu toate greutăţile întâmpinate, cele două mari unităţi au reuşit să constituie un cap de pod larg de 12 km şi adânc de 7 km, pe care l-au menţinut până la 18 iulie şi l-au lărgit în zilele următoare, în pofida numeroaselor şi puternicelor atacuri executate de unităţile diviziilor 130 şi 164 infanterie sovietice. În acest timp, Corpul de cavalerie a primit misiunea să forţeze fluviul cu Brigada 5 cavalerie (întărită), de o parte şi de alta a satului Liasevţi, pentru realizarea unui cap de pod pe aliniamentul Serebria, Liadova, după care să înainteze pe direcţia Liasevţi – Jurcovţi.
♦ La sud de Moghilev, forțarea Nistrului a fost făcută (18 iulie 1941) de diviziile 198 și 170 infanterie din Corpul 30 armată german, urmate de diviziile 46 infanterie (20 iulie), 76 infanterie (21 iulie).
♦ După forțarea Nistrului, armatele 11 germană şi 3 română au acţionat ofensiv pe direcţia generală Moghilev – Voznesensk – Berislav (pe Nipru) şi la nord de Marea de Azov.
♦ Armata 11 germană a trecut la urmărirea inamicului cu corpurile 11 și 30 armată, Corpul 54 armată forțând Nistrul abia la 25 iulie 1941. În timp ce un detașament moto a ajuns la Balta în timp ce forțele principale au continuat înaintarea spre sud-est, inamicul rezistând puternic în cazematele de la Rașov și la sud de localitate. Conform hotărârii generalului Eugen von Schobert din 29 iulie 1941, Corpul 30 armată a primit misiunea să facă siguranța flancului de nord al dispozitivului de atac și să înainteze spre Ananiev, în situația în care inamicul ar fi început retragerea. În acest timp, Corpul 11 armată trebuia să înfrângă forțele sovietice la sud-vest de Bug.
♦ În acest context, Armata 3 română de la flancul stâng a constituit ,,aripa ocolitoare” (aşa cum aprecia generalul Petre Dumitrescu) a manevrei germane. Începută la 21 iulie 1941, ofensiva spre Bug s-a caracterizat prin lupte frecvente cu ariergărzile inamicului, cele mai grele desfăşurându-se la Karpova, Kozinți, Vierhovka, Konceba, Krivoe Ozero, Vradievka etc., de multe ori trupele române fiind supuse bombardamentelor de artilerie inamice. Până la 25 iulie 1941 în linia întâi a atacat Corpul de cavalerie, după care s-a acționat cu Corpul de munte (ca urmare a accentuării rezistențelor inamice) până la 29 iulie 1941, apoi din nou cu Corpul de cavalerie, considerat a fi mai mobil. Orientându-și acțiunea spre sud – sud-est (1 august), în lungul Bugului, pentru a pune stăpânire pe regiunea păduroasă de la sud de Savran și pe înălțimile de la est și vest de Plașca, Armata 3 a ajuns (3 august) pe valea Kodimei, cu Corpul de cavalerie în zona Bobrik și cu Corpul de munte la vest de dispozitvul Corpului de cavalerie, continuând apoi, conform ordinului Armatei 11 germane din 8 august 1941, înaintarea spre Bug (în cooperare cu Corpul 11 armată și Corpul 16 blindat germane), ajungând la Voznesensk, unde a ocupat dispozitiv de apărare, între 10 și 12 august 1941.
♦ Acţiunile ulterioare au fost determinate de cererea pe care Hitler a adresat-o lui Ion Antonescu (14 august) ca trupele române să continue ofensiva spre Nipru şi în Crimeea. După răspunsul afirmativ dat de conducătorul statului român, Armata 3 a reluat (20 august), înaintarea spre Nipru. După ce a trecut Bugul pe la Voznesensk, Corpul de munte (încadrat la nord de Corpul de cavalerie și la sud de Corpul 30 armată german) a înaintat spre est pe un timp extrem de călduros, secetos, pe drumuri prăfuite, militarii suferind datorită insuficienției apei (până la 25 august), apoi datorită ploii mărunte și dese, care a desfundat drumurile și a îngreuiat deplasarea, locul prafului fiind luat de noroi.
♦ Ajunse pe Nipru, trupele Armatei 3 au respins (la nord de Berislav, între 1 şi 15 septembrie) încercările forţelor sovietice de a trece la est de fluviu în flancul şi spatele Armatei 11 germane. Cele mai grele lupte dându-se la Fisch şi Sablukovka, care au trecut de mai multe ori dintr-o mână în alta (3-5 septembrie), Balka (5 septembrie), Leontievka (7 septembrie) şi Gavrilovka (9 septembrie).
♦ În acest timp, trupele de la flancul drept al Grupului german ,,Sud” au atacat frontal trupele sovietice din zona Uman, iar Grupul blindat von Kleist a executat o manevră largă de încercuire, ajungând (3 august 1941) la Pervomaisk. Strânse ca într-un clește, majoritatea forțelor inamice au fost înfrânte. În continuare, trupele germane au realizat două capete de pod puternice la Kremenciuk și Gomel și au atacat concentric (între 10 și 20 septembrie 1941) cu Grupul blindat Guderian, pe direcția Gomel – Romny, și cu Grupul blindat Kleist, pe direcția Kremenciuk – Lubny, încercuind (19 septembrie) forțele principale ale lui Budionîi în zona Kiev, Lubny, Romny.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu