Motivația faptică a contestației în anulare contra deciziei CCR de vineri, 6 decembrie 2024, prin care s-a anulat întregul proces electoral privind alegerea Președintelui României
După o serie de decizii administrative și comunicate publice din care rezulta optica CCR de a nu permite nicio cerere de anulare sau de revizuire a deciziei de luni, CCR a fost convocată de urgență în ziua de vineri, fără formalitățile legale necesare, fără a invita reprezentantul parchetului la ședință și fără a avertiza în vreun fel opinia publică. Din motivarea deciziei de vineri, foarte succintă și total neuzuală ca exprimare (stilul elaborat, tehnic și uneori prolix al deciziilor CCR este înlocuit cu un stil de extemporal grăbit și lacunar), rezultă că CCR s-ar fi auto-sesizat pentru a lua această decizie. Nu există nicio situație legală în care CCR să se pronunțe asupra unei chestiuni juridice fără a fi sesizată de o persoană sau o instituție anume. Dimpotrivă, așa cum rezultă din Legea alegerilor pentru funcția de președinte al României nr.370/2004, mai precis, art. 52 alin.2, în această materie CCR se poate pronunța numai la cererea unui partid sau competitor electoral. În niciun caz, într-o astfel de procedură, CCR nu se pronunță din oficiu. Este exact ceea ce s-a întâmplat în cazul deciziei din 2 decembrie – cererea formulată de un competitor electoral a fost respinsă ca tardivă, cealaltă cerere formulată de un competitor electoral a fost respinsă ca neîntemeiată. Autoritatea de lucru judecat a acestei decizii a fost înfrântă.
Mult mai grav este că decizia CCR pronunțată vineri a anulat în totalitate procesul electoral. Nu doar turul I de scrutin a fost anulat, ci întregul proces electoral. Trebuie acum ca totul să fie luat de la capăt – minus, foarte probabil, candidații care vor fi invalidați pe parcurs pe motiv de note informative de la serviciile secrete. Se observă din motivarea deciziei CCR de vineri că singurele „probe” pe care s-a bazat decizia de anulare a întregului proces electoral sunt notele informative de la SRI, SIE și Ministerul de Interne, așa-zis desecretizate de CSAT. Nu există niciun motiv în acest moment, rațional sau emoțional, să credem că acest precedent nu va fi devenit un tipar de acțiune statală în viitoarele alegeri.
Așa cum rezultă din art. 52 alin.1 din Legea nr.370/2004, competența CCR se limitează la a constata dacă, în urmarea unei fraude electorale, se modifică sau nu ierarhia candidaților. Dacă da, CCR poate doar să anuleze turul I, dispunând repetarea acestuia, iar nu anularea întregului proces electoral. Din motivarea lapidară a deciziei criticate prin prezenta cale extraordinară de atac rezultă că doar unul dintre candidați ar fi manipulat electoratul. Așadar, CCR putea doar să anuleze turul I, iar nu întregul proces electoral.
Din nefericire, CCR a interpretat un text constituțional, respectiv, art. 146 lit.f) din Constituție, cu totul contrar înțelesului normal al acestuia. Constituția dă CCR dreptul de a veghea la respectarea procedurii de alegere a Președintelui României, precum și competența de a confirma rezultatele sufragiului.
Nu există în Constituție niciun text care să confere CCR competența de a anula întregul proces electoral, ci numai comptența de a confirma rezultatele alegerilor.
A veghea asupra procesului electoral nu înseamnă a-l anula, ci a nu permite ca evenimente sau fapte administrative ori electorale să îl împiedice sau să îl deturneze de la parcursul normal. Această atribuție de a veghea se exercită în timpul, iar nu după alegeri.
Competența CCR de a anula turul I sau II este stabilită în Legea nr.370/2004, iar nu în Constituție.
Este de o crucială importanță ca aceste limite de competență să fie respectate, iar nu extinse dincolo de litera legii și spiritul Constituției. Altfel, CCR va ajunge să nege, prin votul unei majorități a votului unui număr de 9 persoane (judecătorii CCR), votul unui numar de peste 9,5 milioane de oameni.
Decizia CCR din 6 decembrie 2024 este un precedent extrem de periculos, întrucât:
-pe de o parte, este o negare pe față a art. 2 din Constituție (suveranitatea națională aparține poporului român și se exercită prin reprezentanții săi aleși), repetabilă ori de câte ori puterea se vrea stabilă la putere, deci ne-înlocuibilă prin alegeri, iar
-pe de altă parte, este o motivație foarte serioasă pentru ca poporul să își piardă încrederea în democrație, alegeri și statul de drept.
Tot în legătură cu depășirea atribuțiilor CCR, se observă că, prin intermediul punctului 22 din motivare, adăugat deciziei de vineri fără absolut nicio motivație și în lipsa oricărei solicitări a vreunei persoane sau instituții legal îndrituite, CCR a decis discreționar că actualul președinte al României, căruia îi expiră mandatul în data de 21 decembrie 2024, va putea exercita această funcție și ulterior, până la momentul la care se va fi validat mandatul noului președinte ales. Aceasta este o anti-constituțională și unică în istoria democrației de tip constituțional prelungire sine die a mandatului actualului președinte, întrucât nu este deloc sigur că, în viitorul apropiat, cei 9 judecători ai CCR vor mai valida vreodată vreun scrutin care nu corespunde „criteriilor” impuse de serviciile secrete prin notele lor informative. Este vorba, pur și simplu, de o lovitură de stat.
În fine, vom mai nota că la ședința informală de vineri, 6 decemrie 2024, a celor 9 judecători CCR, nu a participat niciun reprezentant al Parchetului General, deși ar fi fost obligatoriu conform legii.
*notă: nu există prea mari șanse ca această contestație să fie considerată admisibilă, întrucât se consideră că toate deciziile CCR sunt general obligatorii și, deci, inatacabile; este, desigur, o prejudecată și o potențială denegare de dreptate să respingi orice cale da atac, mai ales când e vorba de o asemenea decizie aberantă ca cea de vineri a CCR, dar acesta este terenul ostile pe care trebuie să jucăm
