Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Cum să eviți să devii păpușă emoțională (II)

 

Cum să eviți să devii păpușă emoțională

(II) 

Propagandiștii folosesc conceptul de "canalizare a voinței", din teoria economiei comportamentale, pentru a manipula subtil oamenii să-și direcționeze eforturile și deciziile spre obiective care servesc interesele lor, făcându-i să creadă că alegerea e voluntară și benefică. Asta se face prin tehnici precum "nudge-uri" (împingeri ușoare, ghionturi) și "dispozitive de angajament" (commitment devices), care exploatează limitările voinței umane ca resursă epuizabilă.

Voința umană este considerată a fi o resursă limitată, ca o baterie (willpower) care se descarcă ușor. Se presupune că oamenii ar putea folosi strategii inteligente pentru a o direcționa sau focaliza eficient spre obiective pe termen lung, în loc să o risipească pe tentații imediate. 

De regulă, însă, această focalizare este generată de subconștient, care face ca omul să funcționeze pe pilot automat, mai ales când este epuizat sau supus bombardamentului informational și emotional. 

Factorul declanșator, butonul de comandă, poate fi și exterior – propagandiștii și profesioniștii persuasiunii fiind cei care controlează deseori modul în care omul simplu reacționează. 

Pe scurt: în loc să forțeze direct oamenii pentru a se conforma (ca în dictaturi), propagandiștii creează medii sau mesaje care ghidează voința – de exemplu, campanii care încurajează promisiuni publice (cum ar fi jurăminte de loialitate sau share-uri pe rețele sociale), ceea ce blochează opțiunile alternative și canalizează efortul spre susținerea exclusivistă, unilaterală, a unei cauze. De asemenea, se folosesc nudge-uri emoționale în media pentru a face opțiunile "corecte" să pară naturale, evitând rezistența conștientă. 

Rezultatul? Oamenii se angajează în comportamente manipulate, crezând că e din proprie inițiativă, similar modului în care propaganda modernă înșală despre realizarea scopurilor personale.

Economiști cu mare priză la guverne aparent democratice, cum ar fi Richard Thaler (co-autor cu Cass Sunstein al cărții Nudge, Ghiontul), consideră că, desi oamenii știu adesea ce e bine pentru ei (de exemplu, să economisească bani, să mănânce sănătos, să nu polueze, să nu voteze cu exponenți ai dictaturii și totalitarismului, să nu fie habotnici în credință și să nu înghită pe nemestecate religii de substituție), le lipsește totuși voința să reziste impulsurilor de moment. Thaler a sugerat, iar guvernul Thacher a preluat ideea că se pot utiliza "dispozitive de angajament" (commitment devices) pentru a canaliza voința. De exemplu, să blochezi accesul la contul bancar pentru cheltuieli inutile sau să pariezi cu un prieten că vei merge la sală – așa încât decizia e luată în avans, iar voința e "canalizată" automat spre rezultat pozitiv, fără efort zilnic constant. E ca și cum ai construi un canal care ghidează apa (voința) exact unde trebuie, în loc să o lași să se piardă.

Canalizarea voinței ne deformează comportamentul economic, ideologic, religios, social. O facem cu conștiința (falsificată) că deciziile teleghidate pe care le luăm sunt rezultatul voinței noastre libere.   

Iar acest lucru este de speriat, pentru că omul simplu poate fi transformat în păpușă emoțională. 

Y. N. Harari spunea, în mod șocant, că inima ni se comportă uneori ca un agent străin, secret, care ne determină să luăm decizii pe care nu le-am lua în condiții naturale, dar pe care le credem logice, raționale, libere. 

Pe mâna unor guverne autocrate sau a unor supra-state de tendință totalitară, acest tip de ghiont poate duce către anihilarea voinței libere și rationale. Iar când adevărul este obligatoriu cel oficial afișat, în timp ce dizidența și opinia diferită, eventual critică față de adevărul oficial sau minciuna nobilă, sunt transformate în delict (criminalizate) și pedepsite penal sau prin aruncarea peste zidurile cetății (extra muros) a dizidenților și a criticilor, calea către dictatură este bătătorită. Seamănă cu cărarea făcută cu cărămizi galben care duce direct către Castelul Vrăjitorului din Oz. 

Cei care se înghesuie la proteste, fără să știe exact pentru ce anume protestează, sunt munchkinii care merg în pas de dans să îl întâlnească pe vrăjitor, pentru a consuma fericiți marile sale iluzii.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Cum să eviți să devii păpușă emoțională (I)

 

Cum să eviți să devii păpușă emoțională 

(I) 

Mass-media din societățile democratice nu sunt cu adevărat independente, ci servesc interesele elitelor politice și economice. 

Cu atât mai puțin nu este independentă social media. 

Iată de ce: Consimțământul poate fi “fabricat”. 

Conceptul a fost creat și explicat de Noam Chomsky și Edward S. Herman, în cartea lor din 1988, "Manufacturing Consent". 

Achizițiile pe care le facem prin consimțământ fabricat sunt numai comerciale, ci și ideologice, militare și religioase. Ba chiar ajungem să inventăm religii de substituție pentru că cineva ne fabrică emoțiile, ca unor păpuși emoționale. 

Pe scurt: în loc să informeze publicul obiectiv, media filtrează știrile și le prezintă într-un mod care creează un acord aparent (consimțământ) din partea oamenilor obișnuiți pentru politici care de fapt îi avantajează pe cei puternici. 

Asta se întâmplă prin cinci "filtre" principale: 

-proprietatea corporațiilor asupra media, 

-dependența de publicitate, 

-surse oficiale de informații, 

-presiuni din exterior și 

-ideologia dominantă (de exemplu, anticomunismul în trecut). 

Rezultatul? Oamenii cred că susțin ceva din proprie inițiativă, dar de fapt au fost manipulați subtil. Propaganda pare invizibilă în democrații. Ne e ca în dictaturi unde, unde controlul e direct și pe față. 

Mai nou, în “democrații” de genul celei imaginate de Ursula v d Leyen, propaganda utilizează fact checkers și se dotează cu scuturi “democratice” europene și “cordoane sanitare”, ca să nu permită contaminarea cu idei proprii a popoarelor UE. 

Înlocuiți “anti-comunismul” exemplificat de Chomsky cu ideologiile la zi: vaccinism, climate change, ingerința rusă, capturarea justiției. 

Dacă întrebi participanții la protestele “pentru justiție” de zilele astea, nu vor ști exact de ce protestează și ce anume pretind. 

Organizatorii protestelor “spontane” au făcut sloganele, textele de pe pancarte și discursurile - trâmbiță, mass media și social media au amplificat ma maxim planul și butoanele emoționale pe care trebuie apăsat, deci nu mai e nevoie ca păpușile emoționale să gândească. În plus, le cer participanților să nu spună adevărul despre ce cred protestatarii simpli că se întâmplă și ce motive au să vină la protest. 

E plin de armate de fact checkers la proteste, dar nimeni nu e interesat să releve fake news - urile din care este construit întregul scenariu manipulator. De exemplu, numărul participanților și componența lor pe vârste și ocupații sau idolii aclamați - se întâmplă dă fie vorba, culmea, de pensionari speciali, paraditori, torționari securistoizi, șoroșiști. Nu se văd în fundal, deși sunt acolo, nici politrucii care speră să beneficieze de pe urma blamului public la adresa leadership - ului actual al magistraților: Fritzul de la Timișoara are dosar de incompatibilitate, la ÎCCJ, din cauza dosarului urmând să își piardă mandatul, dar protestul l-ar putea ajuta să scape. 

În plus, protestul este menit a camufla grava problemă de a avea în guvern miniștri impostori, dorei și falsificatori de cariere. E vorba de acel guvern care a cauzat restriște și disperare în popor și la antreprenori, luând de la săraci ca să dea bogaților și mafioților, mai ales mafioți ai guvernului kievean. 

Evident, protestatarii cărora li s-a fabricat voința au uitat, pe moment, că li s-a pus la mezat proprietatea asupra pensiilor din Pilonul II, că li s-au luat bursele, că li s-au diminuat indemnizațiile de creștere a copiilor, iar părinților și bunicilor lor  li s-au tăiat pensiile. De asemenea, au uitat și că tot justiția capturată a anulat votul a 9,5 milioane de cetățeni, i-a redat lui Băsescu, alias Petrov, privilegiile de ex - președinte și l-a scăpat de pușcărie pe unul de la tv, care a luat viața a trei persoane într-un accident auto. 

A, și să nu uităm măcar noi: oengiștii care au făcut foamea și tușa din momentul în care Trump a decis să desființeze USAID au acum șansa de a se redresa și de a ne ține și pe mai departe în colivia statului paralel pe care îl slujesc.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

,, Coloana sacrificiului nesfârșit "! Brâncuși

 Coloana Infinitului a lui Brâncuși ascunde o inginerie metalurgică de avangardă pentru anii '30. Deși pare o sculptură simplă din fontă, ea nu a ruginit masiv timp de aproape un secol.

Secretul stă într-o tehnologie numită „metalizare”, aplicată la sugestia inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan. Coloana a fost pulverizată cu sârmă de alamă topită imediat după sablare, un procedeu extrem de modern la acea vreme, care a creat un scut protector auriu ce a rezistat deceniilor de ploi și vânt.

Colaborarea dintre sculptorul Constantin Brâncuși și inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan a fost una providențială. Brâncuși, deși un geniu al formelor, avea nevoie de un partener tehnic capabil să-i transpună viziunea monumentală în realitate, fără a compromite stabilitatea structurii. Gorjan nu doar că a calculat structura de rezistență, bazată pe un stâlp central din oțel, dar a înțeles și provocările chimice pe care le presupunea expunerea unui monument metalic în aer liber.

Materialul ales pentru modulele coloanei, fonta, a fost turnat la Atelierele Centrale din Petroșani în toamna anului 1937. Fonta este un material robust și greu, ideal pentru a da monumentalitate lucrării, însă are un mare inamic natural: oxidarea rapidă. Fără un tratament adecvat, suprafața poroasă a fontei ar fi început să reacționeze cu umiditatea din atmosferă în câteva zile, transformând opera de artă într-o masă roșcată și inestetică de rugină.

Aici a intervenit inovația propusă de inginerul român. În loc să folosească vopsele tradiționale pe bază de ulei, care s-ar fi decojit în timp și ar fi necesitat întreținere constantă, el a optat pentru o soluție industrială de ultimă oră, patentată în Elveția: metalizarea prin pulverizare, cunoscută și sub numele de procedeul Schoop. Aceasta presupunea acoperirea unui metal cu un alt metal, creând o legătură mult mai puternică decât simpla vopsire.

Procesul a început cu o etapă riguroasă de pregătire a suprafeței, numită sablare. Imediat după ce modulele din fontă au fost turnate și răcite, ele au fost curățate sub un jet puternic de nisip. Această operațiune a avut rolul dublu de a elimina orice urmă de impurități din turnătorie și de a crea o rugozitate microscopică pe suprafața fontei, esențială pentru ca stratul protector să adere perfect.

Imediat după sablare, cât timp fonta era perfect curată și "activă" chimic, muncitorii au aplicat stratul de alamă. Tehnica implica utilizarea unui pistol special în care era introdusă sârmă de alamă. Aceasta era topită instantaneu de o flacără oxiacetilenică și pulverizată cu ajutorul aerului comprimat direct pe suprafața modulelor. Particulele fine de alamă topită se loveau de fontă și se solidificau instantaneu, formând o crustă continuă și impermeabilă.

Alegerea alamei nu a fost întâmplătoare, ci a servit dublului scop: protecție și estetică. Din punct de vedere tehnic, alama este mult mai rezistentă la coroziune decât fierul. Din punct de vedere artistic, acest tratament i-a oferit Coloanei o strălucire aurie spectaculoasă la momentul inaugurării. Brâncuși, care își șlefuia manual sculpturile din bronz până la perfecțiune în atelierul său din Paris, și-a dorit ca și monumentul de la Târgu Jiu să capteze lumina soarelui într-un mod similar.

Cantitatea de material folosită a fost impresionantă pentru acele vremuri, dar necesară pentru a garanta durabilitatea. Stratul de alamă depus a avut o grosime considerabilă, asigurând o barieră fizică eficientă între fontă și mediul exterior. Deși în timp, alama s-a oxidat natural, căpătând o patină închisă la culoare, ea a continuat să își îndeplinească rolul de "sacrificiu", protejând integritatea structurală a modulelor de fontă de dedesubt.

Rezistența acestei inginerii a fost testată nu doar de natură, ci și de istorie. În anii '50, regimul comunist a încercat să dărâme coloana, considerând-o o artă "burgheză", trăgând de ea cu lanțuri legate de tractoare. Deși au reușit doar să o încline ușor, structura gândită de Gorjan și protecția aplicată au rezistat. Calitatea metalizării a făcut ca, în ciuda abuzurilor mecanice și a neglijenței de decenii, coloana să nu se dezintegreze.

Astăzi, Coloana Infinitului rămâne nu doar o capodoperă a modernismului, ci și un exemplu strălucit de colaborare interdisciplinară. Faptul că Brâncuși a acceptat și integrat o tehnologie industrială avansată în opera sa demonstrează că marea artă nu se naște doar din inspirație divină, ci și din calcule precise și știința materialelor, asigurându-i astfel nemurirea fizică, nu doar cea simbolică.

Stiai ca?

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Ariane 6 – Rachetă europeană, succes strategic -succesul uriaș al României de ieri pentru că azi România e în moarte clinică!

Ariane 6 – Rachetă europeană, succes strategic -s uccesul uriaș al României de ieri pentru că azi România e în moarte clinică!

Ariane 6 este noua rachetă europeană de lansare, destinată plasării pe orbită a sateliților civili, științifici și militari, asigurând accesul autonom al Europei la spațiu. Succesul lansării confirmă forța tehnologică europeană, iar România este parte din acest program prin contribuții industriale și de cercetare realizate în anii de vârf ai acestui domeniu. Astăzi însă, sectorul spațial românesc se află în moarte clinică, trăind din realizările trecutului, între nostalgie și inerție instituțională.

1. Ariane 6: negociere strategică, contribuție tehnică, sabotaj politic

Participarea României la programul Ariane 6 a fost negociată la nivel guvernamental cu miniștrii responsabili de domeniul spațial din Franța și Germania, principalii actori europeni în realizarea rachetelor lansatoare. România a intrat în aceste negocieri cu un istoric solid, construit încă din anii ’90, de realizare a componentelor metalice pentru Ariane 5 prin companii aerospațiale românești – un capital tehnologic real, câștigat prin muncă, nu prin retorică politică.

În anii 2010, în România a fost realizată o mașină unică, absolut esențială pentru producția Ariane 5: un strung vertical de mare viteză, cu diametrul de 6 metri și precizie extrem de ridicată. Această mașină a fost transportată în Franța cu 12 camioane, instalată la Les Mureaux – fabrica de rachete Ariane – și inaugurată oficial în 2014. Faptul că acest eveniment nu a fost comunicat public nu ține de lipsa de importanță, ci de realități strategice: aceeași fabrică integrează, cu aceleași echipamente, racheta balistică franceză M51 cu încărcătură nucleară, singura de acest tip din Europa continentală.

România putea fi mai mult decât un contributor marginal. Procentul actual de 0,3% rezultă dintr-un program de lansatoare pentru care România fusese admisă la o participare de 1,1%, proporțională cu indicatorii ESA și OECD privind venitul național net. Diferența nu este tehnologică, ci exclusiv politică. Deși această contribuție putea fi crescută printr-o decizie guvernamentală simplă, actuala clasă politică a ales deliberat să blocheze domeniul, prin refuzul de a subscrie și chiar de a plăti programele ESA. Reducerea contribuției României la ESA cu aproximativ 35% nu este o economie bugetară, ci un act de amputare strategică a cercetării românești.

2. Cum a fost abandonată cercetarea: standarde imposibile fără finanțare

Realizarea de componente pentru lansatoare și zbor spațial presupune respectarea unor standarde extrem de exigente, care implică costuri mari și cicluri de testare îndelungate. Niciun actor industrial nu poate îndeplini aceste standarde fără un sprijin național consistent, anterior participării la competițiile ESA. Aici intervine rolul statului – rol pe care clasa politică românească l-a abandonat complet.

În aproape toate statele membre ESA există programe naționale dedicate exact acestui scop. România a avut un astfel de program – programul STAR – care a funcționat la începutul integrării în ESA. În 2018, acest program a fost întrerupt brutal, fără explicații valide, de către factorii politici responsabili de cercetare și tehnologie. Această decizie a transmis un semnal devastator: cercetarea nu mai este o prioritate națională.

Mai grav, Ministerul Cercetării a refuzat să trimită spre ratificare extensia pe trei ani a acordului de suport ESA pentru România, deși documentul fusese semnat cu puteri depline de ESA și de statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe și Președinție. Consecința directă a acestei decizii politice: pierderea a 15 milioane de euro, fonduri alocate explicit României. Vorbim despre programul științific ESA – cel mai prestigios din Europa – cu un coeficient de multiplicare financiară estimat între 10 și 14.

Deși Corpul de Control al Guvernului României a constatat oficial gravitatea acestei situații, actuala clasă politică nu a oferit nici până astăzi explicații publice, nu a asumat responsabilitatea și nu a corectat nimic. Mediul industrial, universitar și partenerii internaționali au primit un singur mesaj: România nu are o strategie coerentă de cercetare, ci doar improvizație și abandon.

3. Ariane 6, MTCR și securitatea națională – o șansă ratată politic

Participarea României la construcția de rachete lansatoare cu sarcină utilă de peste 500 kg la 300 km ar permite accesul politic la MTCR (Missile Technology Control Regime), un acord internațional strategic care reglementează exportul de tehnologii sensibile în domeniul rachetelor și sistemelor aeriene fără pilot, limitând proliferarea armelor de distrugere în masă.

MTCR reunește astăzi 35 de state. Au fost admise țări precum Cehia, Polonia, Ungaria sau Bulgaria – unele chiar cu sprijin geopolitic discutabil. România, deși dispunea de capacități industriale reale și infrastructură de testare, a fost lăsată pe dinafară nu din motive tehnice, ci din lipsă de voință și competență politică.

Participarea la Ariane 6, Vega-E și Space Rider oferă României un argument solid, credibil și greu de respins pentru reluarea candidaturii MTCR. Cu toate acestea, haosul instituțional din domeniul spațial românesc – între o Agenție Spațială slăbită și un Minister al Cercetării incapabil – face imposibilă o astfel de inițiativă strategică.

În contextul conflictului de la granițele României și al Strategiei Naționale de Securitate și Apărare, este o inconștiență politică să ignori domeniul spațial și cercetarea avansată. Demersul din 2022 de a aduce coordonarea spațiului direct în subordinea Guvernului a fost blocat de Ministerul Cercetării, iar consecința a fost eliminarea profesioniștilor din sistem – nu întărirea lui.

România nu a eșuat în spațiu. România a fost trasă în jos de propria clasă politică. Inginerii, cercetătorii și industria au livrat. Politicienii au tăiat, au amânat, au abandonat. Reducerea cu 35% a contribuției la ESA, blocarea programelor naționale și distrugerea continuității instituționale nu sunt simple greșeli administrative. Sunt decizii politice care condamnă România la irelevanță tehnologică.

Aici găsiti companiile românești, contribuțua, o istorie prezentată de ESA.👉Ariane 6 – made in Romania👈

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Fizician Dr.Claudiu Tănăselia - Unii susțin că dom'le, nu se mai face nimic în România asta.

Găsiți și detalii despre contribuțiile românești la cel mai puternic lansator european construit vreodată 👇

📸 ESA - S. Corvaja

Unii susțin că dom'le, nu se mai face nimic în România asta

Agenția Spațială Europeană (ESA, agenția unde majoritatea membrilor tocmai și-au mărit contribuția anuală, dar România a scăzut-o) face o listă cu companiile private din România care contribuie activ la Ariane 6—cea mai puternică rachetă europeană construită vreodată. Literalmente rocket science, de la firme de care probabil 90% dintre noi nu am auzit vreodată (eu recunosc că e prima dată când aflu despre Gonzales Mecanica de Precizie, aș fi ținut minte un astfel de nume dacă l-aș fi întâlnit în trecut):

🚀 ICPE (București) a furnizat componente pentru motorul Vulcain-2.1;

🚀 Sonovision (Iași) a furnizat elemente pentru cablajul electric al rachetei;

🚀 Sonaca (Cluj) diverese componente esențiale pentru Ariane 6;

🚀 TTTech (București) asigură firmware-ul pentru chipurile din Ariane 6 și validarea acestora;

🚀 Emsil Techtrans (Cluj-Napoca) a contribuit la platforma folosită pentru montarea celor două boostere auxiliare;

🚀 Gonzales Mecanica de Precizie (Prahova) a realizat platforma mobilă de unde se montează conurile protectoare ale încărcăturii utile;

🚀 Aerostar (Bacău) furnizează pentru Arianegroup componente necesare în toate cele trei trepte ale rachetei Ariane 6.

Doar 0.3% din Ariane 6 este produs în România. Să ne imaginăm ce ar fi însemnat pentru industria românească dacă, în loc de 0.3%, am fi contribuit cu, să zicem, 0.6%.

Fizician Dr.Claudiu Tănăselia

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Guvernul USR–PSD–PNL–UDMR a decis, la întuneric, prelungirea acordului de exploatare a resurselor energetice cu OMV Petrom, în loc să redeschidă concesiunile și să renegocieze de la zero condițiile.

Guvernul USR–PSD–PNL–UDMR a decis, la întuneric, prelungirea acordului de exploatare a resurselor energetice cu OMV Petrom, în loc să redeschidă concesiunile și să renegocieze de la zero condițiile. Decizia vizează atât exploatări existente, cât și proiecte strategice precum Marea Neagră.

România nu trebuia să prelungească nimic. România trebuia să renegocieze tot.

Resursele naturale sunt ale statului român, nu ale companiilor. Când o concesiune ajunge la termen, ea nu se prelungește automat, ci se redeschide și se negociază transparent.

Creșterea redevențelor nu este o victorie. Este minimul necesar.

În timp ce România cedează poziție după poziție, Ungaria joacă strategic. Cu gazele extrase din Marea Neagră, Ungaria își construiește statutul de hub energetic regional: infrastructură, depozite, contracte pe termen lung și putere de negociere. Nu pe resursele ei. Ci pe resursele României.

-România extrage.

-Alții tranzacționează.

-Alții controlează piața.

Într-un moment în care energia este strategică pentru Europa, România avea o poziție de forță. Guvernul a ales însă calea ghiocelului: prelungirea.

– Fără competiție.

– Fără condiții ferme pentru procesare, stocare și tranzacționare în România.

– Fără obligații clare de dezvoltare industrială românească.

Așa ajungi furnizor de materie primă, nu jucător strategic.

Așa pierzi influență, deși ai resursa.

România nu trebuie să mai fie o țară slabă, folosită ca rezervor energetic pentru alții. Statul trebuie să negocieze ca stat, nu să accepte automat ce i se oferă.

Dacă nu controlăm noi condițiile, le vor controla alții.

Și o fac deja.

Resursele României trebuie să lucreze pentru România.

Doar pentru România.

Suntem de toată jalea iar alte țări au înțeles și ne sfâșie cu fulgi cu tot.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui 

A FOST CÂNDVA ÎN BETLEEM.. de Preot Sorin Croitoru

A FOST CÂNDVA ÎN BETLEEM..

de Preot Sorin Croitoru

Era târziu și soarele de iarnă

Aluneca încetișor sub zare..

O ceață începuse să se-aștearnă

Ca un covor murdar în depărtare..

Păreau pustii căsuțele de piatră

Cu porțile închise cu zăbrele,

Doar glasul gros al câinilor ce latră

Mai amintea că este viață-n ele..

"Din suflet vă implor, vă fie milă,

Primiți-ne o noapte la căldură!.."

Privind gravida peste gard, în silă,

Betleemiții bombăneau cu ură:

"Străini nebuni.. De ce-au plecat de-acasă,

Dacă știau că i-a sosit sorocul?..

Acum ce vor, să-i punem noi la masă,

Să-i ospătăm și să le-aprindem focul"?..

Așa vorbeau, văzând-o pe Maria,

Ce ascundea în sine o Comoară..

În Betleem, se vede, omenia

"În vremea-aceea" nu-i dădea pe-afară!

Bătrânul Iosif, lăcrimând cu jale,

Privea Fecioara plin de umilință:

"Stăpâne bun, arată-mi Tu o cale,

Căci eu mă văd cuprins de neputință"...

Mergeau încet, aproape în neștire,

Sperând ca pân' la urmă să găsească

Acea fărâmă de milostivire

Ce-i va permite Sfintei Maici să nască..

Dar Betleemul, iată, îl sfârșiră

Și totuși, în întreaga așezare

Acea sperată milă n-o găsiră,

Ci numai blestemata nepăsare!

A coborât de-a binelea-nserarea..

Deodată, în lumină de crepuscul,

Văzură o colibă-n depărtare,

Ce semăna cu un sălaș minuscul..

Ajunseseră la staul și Maria

Născu pe paie, printre animale,

Pe Cel ce ne aduse bucuria,

Venind la noi din cerurile Sale..

Preot Sorin Croitoru