Ariane 6 – Rachetă europeană, succes strategic -s uccesul uriaș al României de ieri pentru că azi România e în moarte clinică!
Ariane 6 este noua rachetă europeană de lansare, destinată plasării pe orbită a sateliților civili, științifici și militari, asigurând accesul autonom al Europei la spațiu. Succesul lansării confirmă forța tehnologică europeană, iar România este parte din acest program prin contribuții industriale și de cercetare realizate în anii de vârf ai acestui domeniu. Astăzi însă, sectorul spațial românesc se află în moarte clinică, trăind din realizările trecutului, între nostalgie și inerție instituțională.
1. Ariane 6: negociere strategică, contribuție tehnică, sabotaj politic
Participarea României la programul Ariane 6 a fost negociată la nivel guvernamental cu miniștrii responsabili de domeniul spațial din Franța și Germania, principalii actori europeni în realizarea rachetelor lansatoare. România a intrat în aceste negocieri cu un istoric solid, construit încă din anii ’90, de realizare a componentelor metalice pentru Ariane 5 prin companii aerospațiale românești – un capital tehnologic real, câștigat prin muncă, nu prin retorică politică.
În anii 2010, în România a fost realizată o mașină unică, absolut esențială pentru producția Ariane 5: un strung vertical de mare viteză, cu diametrul de 6 metri și precizie extrem de ridicată. Această mașină a fost transportată în Franța cu 12 camioane, instalată la Les Mureaux – fabrica de rachete Ariane – și inaugurată oficial în 2014. Faptul că acest eveniment nu a fost comunicat public nu ține de lipsa de importanță, ci de realități strategice: aceeași fabrică integrează, cu aceleași echipamente, racheta balistică franceză M51 cu încărcătură nucleară, singura de acest tip din Europa continentală.
România putea fi mai mult decât un contributor marginal. Procentul actual de 0,3% rezultă dintr-un program de lansatoare pentru care România fusese admisă la o participare de 1,1%, proporțională cu indicatorii ESA și OECD privind venitul național net. Diferența nu este tehnologică, ci exclusiv politică. Deși această contribuție putea fi crescută printr-o decizie guvernamentală simplă, actuala clasă politică a ales deliberat să blocheze domeniul, prin refuzul de a subscrie și chiar de a plăti programele ESA. Reducerea contribuției României la ESA cu aproximativ 35% nu este o economie bugetară, ci un act de amputare strategică a cercetării românești.
2. Cum a fost abandonată cercetarea: standarde imposibile fără finanțare
Realizarea de componente pentru lansatoare și zbor spațial presupune respectarea unor standarde extrem de exigente, care implică costuri mari și cicluri de testare îndelungate. Niciun actor industrial nu poate îndeplini aceste standarde fără un sprijin național consistent, anterior participării la competițiile ESA. Aici intervine rolul statului – rol pe care clasa politică românească l-a abandonat complet.
În aproape toate statele membre ESA există programe naționale dedicate exact acestui scop. România a avut un astfel de program – programul STAR – care a funcționat la începutul integrării în ESA. În 2018, acest program a fost întrerupt brutal, fără explicații valide, de către factorii politici responsabili de cercetare și tehnologie. Această decizie a transmis un semnal devastator: cercetarea nu mai este o prioritate națională.
Mai grav, Ministerul Cercetării a refuzat să trimită spre ratificare extensia pe trei ani a acordului de suport ESA pentru România, deși documentul fusese semnat cu puteri depline de ESA și de statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe și Președinție. Consecința directă a acestei decizii politice: pierderea a 15 milioane de euro, fonduri alocate explicit României. Vorbim despre programul științific ESA – cel mai prestigios din Europa – cu un coeficient de multiplicare financiară estimat între 10 și 14.
Deși Corpul de Control al Guvernului României a constatat oficial gravitatea acestei situații, actuala clasă politică nu a oferit nici până astăzi explicații publice, nu a asumat responsabilitatea și nu a corectat nimic. Mediul industrial, universitar și partenerii internaționali au primit un singur mesaj: România nu are o strategie coerentă de cercetare, ci doar improvizație și abandon.
3. Ariane 6, MTCR și securitatea națională – o șansă ratată politic
Participarea României la construcția de rachete lansatoare cu sarcină utilă de peste 500 kg la 300 km ar permite accesul politic la MTCR (Missile Technology Control Regime), un acord internațional strategic care reglementează exportul de tehnologii sensibile în domeniul rachetelor și sistemelor aeriene fără pilot, limitând proliferarea armelor de distrugere în masă.
MTCR reunește astăzi 35 de state. Au fost admise țări precum Cehia, Polonia, Ungaria sau Bulgaria – unele chiar cu sprijin geopolitic discutabil. România, deși dispunea de capacități industriale reale și infrastructură de testare, a fost lăsată pe dinafară nu din motive tehnice, ci din lipsă de voință și competență politică.
Participarea la Ariane 6, Vega-E și Space Rider oferă României un argument solid, credibil și greu de respins pentru reluarea candidaturii MTCR. Cu toate acestea, haosul instituțional din domeniul spațial românesc – între o Agenție Spațială slăbită și un Minister al Cercetării incapabil – face imposibilă o astfel de inițiativă strategică.
În contextul conflictului de la granițele României și al Strategiei Naționale de Securitate și Apărare, este o inconștiență politică să ignori domeniul spațial și cercetarea avansată. Demersul din 2022 de a aduce coordonarea spațiului direct în subordinea Guvernului a fost blocat de Ministerul Cercetării, iar consecința a fost eliminarea profesioniștilor din sistem – nu întărirea lui.
România nu a eșuat în spațiu. România a fost trasă în jos de propria clasă politică. Inginerii, cercetătorii și industria au livrat. Politicienii au tăiat, au amânat, au abandonat. Reducerea cu 35% a contribuției la ESA, blocarea programelor naționale și distrugerea continuității instituționale nu sunt simple greșeli administrative. Sunt decizii politice care condamnă România la irelevanță tehnologică.
Aici găsiti companiile românești, contribuțua, o istorie prezentată de ESA.👉Ariane 6 – made in Romania👈
