„Atmosfera sfârșitului unei domnii”: Gheorghe Piperea asupra moțiunii de cenzură împotriva lui von der Leyen
INTERVIU, Epoch Times – În această zi de joi, 10 iulie, Parlamentul European va examina o moțiune de cenzură ce o vizează pe Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
La originea aceste inițiative: eurodeputatul român, Gheorghe Piperea. În cadrul acestui interviu, acesta va expune motivele acțiunii sale, pe care le justifica raportate la lipsa de transparență a executivului și a subminării democrației în defavoarea tehnocrației. Epoch Times: Este fără de tăgadă ideea conform căreia Comisia Ursulei von der Leyen va fi nevoită să supraviețuiască moțiunii de cenzură pe care ați depus-o. Două treimi din voturile exprimate sunt necesare. Cu toate acestea, credeți că va putea fi adoptată?
Gheorghe Piperea: Mă bucur că această moțiune de cenzură obligă anumite persoane să se privească-n oglindă și, cu puțină șansă, să observe că nu e nimic (onorabil) în reflexie.
Sunt, de asemenea, mulțumit că am putut contribui la devoalarea intențiilor câtorva persoane.
În mod cert, este puțin probabil să se atingă numărul suficient de voturi pentru a o putea destitui pe Ursula von der Leyen. Acesta lucru este clar. Totuși, nu picați în capcană: este începutul sfârșitului pentru ea. Luni, fața ei trăda sentimentul că, simbolic, am intrat în atmosfera unui sfârșit de epocă. Epoca sa.
Puteți să ne reamintiți motivele principale care justifică, în opinia dumneavoastră, această moțiune de cenzură?
În primul rând, scandalul Pfizergate. Printr-o decizie pronunțată în luna mai, Tribunalul Uniunii Europene a hotărât că refuzul Comisiei de a pune la dispoziție conținutul mesajelor transmise între Ursula von der Leyen și Președintele Pfizer, mesaje legate de negocierile contractelor privind vaccinurile Covid la suma de 35 de miliarde de euro, a fost neîntemeiat. În ciuda acestei decizii a Justiției, Comisia Europeana continuă să refuze să facă publice mesajele.
În al doilea rând, concluziile esențiale ale Curții europene de conturi au expus gestiunea defectuoasă a Comisiei Europene asupra fondurilor provenite din PNRR. Destinat să susțină Statele membre în fața consecințelor economice ale pandemiei, acest fond a suferit de o lipsă totală de gestiune din partea Comisiei, cu precădere în ceea ce privește buna folosință și alocarea eficientă a resurselor.
În al treilea rând, invocarea, de către Ursula von der Leyen, a articolului 122 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, utilizat pentru a eluda implicarea Parlamentului European, cu scopul de a crea un nou instrument financiar de 150 de miliarde de euro pentru noua sa inițiativă „Rearm Europe”.
Pentru prima data, Președinta Comisiai Europene s-a apărat public împotriva acuzațiilor privind lipsa transparenței mesajelor ce au stat la baza litigiului cu New York Times. Ce părere aveți despre explicațiile date în fața Parlamentului?
Mulți dintre noi au așteptat explicații clare: Ursula von der Leyen nu a dat niciuna. S-a mulțumit să afirme că a dialogat cu lideri ai industriei farmaceutice și că negocierile au fost transparente pentru că toate cele 27 de state membre au participat la acestea. Este, în mod faptic, fals. Până în ziua de astăzi nu avem, în continuare, nicio justificare, nicio transparență și nicio asumare de răspundere.
Cu toate acestea, ce conțin aceste mesaje de tot se persistă cu interdicția accesului la ele? Acestea sunt, în principiu, doar niște simple mesaje și, totuși, par să ascundă ceva complet compromițător.
Ceea ce este total ironic este că fix cei care, în numele interesului general, susțineau măsuri ce conduceau la o supraveghere din ce în ce mai dură a cetățenilor, acum se exonerează de orice exigență a transparenței.
Cândva Europa a fost un model de democrație, de libertate și de responsabilitate instituțională. Astăzi devenim o entitate tehnocrată, opacă, guvernată de o Președintă care calcă în picioare chiar principiile pe care pretinde că le respectă.
Moțiunea dumneavoastră de cenzură a fost descrisă de doamna von der Leyen drept „o nouă tentativă evidentă de a adânci discordia între instituții și forțele proeuropene”. Cum îi răspundeți la această afirmație?
Ursula von der Leyen nu a tratat fără respect doar opozanții săi, ci chiar și instituțiile. A adus în derâdere această moțiune de cenzură, minimizând-o la o simplă unealtă politică folosită de forțe „antieuropene”.
Altfel spus, mesajul lui von der Leyen este următortul: „Dacă sunteti împotriva mea, sunteți împotriva Uniunii Europene și, deci, în mod evident Putiniști. Este o retorică periculoasă ce corespunde unui dicton leninist – Cine nu e cu noi e împotriva noastră.”
Deși doamna von der Leyen vă acuză că ați fi „partizan Putinist”, ea a păstrat tăcerea în ceea ce îl privește pe Xi Jinping. A doua zi a ținut un discurs, în general elogios la adresa Chinei, salutând un mode economic care „în numai în 50 de ani a scos peste 800 de milioane de persoane din sărăcie”. A afirmat, de asemenea, că nu dorește o „separare”, ci, din contră, „o relație și mai stabilă”. Care e reacția dumneavoastră?
Foarte bine, să sărutăm bocancii lui Xi Jinping, căci, se pare, este un dictator respectabil. Ursula von der Leyen, prin maniera ei de luni de a acționa și de a reacționa, a adoptat un comportament care ne aduce aminte de liderul comunist chinez.
Ea a îndrăznit să ne acuze de a fi „marionete Putiniste”. Totodată, trebuie să ne reamintim situația de fapt: Gerhard Schroder și Angela Merkel în Germania, Nicolas Sarkozy și Emmanuel Macron în Franța, aceștia sunt cei care au susținut relații economice strânse cu Moscova pentru a garata țării lor un acces privilegiat la gazul rusesc la un preț redus.
În ceea ce mă privește, eu nu am avut niciodată nici cea mai mică legătură economică cu Putin și nici nu voi avea. Pentru că eu sunt un democrat și pentru că resping fundamental modelul său politic.
În luna iulie a anului trecut, avocatul New York Times, Bondine Kloostra, a obținut, pentru un alt client, o primă victorie judiciară în fața Tribunalului UE în ceea ce privește litigiul privind transparentizarea contractelor de cumpărare ale vaccinurilor contra Covid. În aceeași zi, o altă decizie favorabilă, obținută de avocatul Arnaud Durand, a obligat Comisia Europeană să publice clauzele privind răspunderea din aceste contracte. Deși această decizie este executorie de câteva luni, în ciuda recursului în fața Curții de Justiție a UE, executivul european continuă să se sustragă de la executarea acesteia. Ce părere aveți?
Evidențiez faptul că aceste spețe au fost judecate într-o perioadă de timp ce a permis Ursulei von der Leyen să obțină și un al doilea mandat. Speța pe care o evocați este un alt exemplu de dispreț flagrant pentru sistemul judiciar si pentru separația puterilor. Mesajul pe care aceasta îl transmite este profund prejudiciabil.
În momentul în care o instanță pronunță o hotărâre defavorabila unui cetățean sau unei întreprinderi, care este așteptarea logică? Că aceștia vor respecta Statul de drept. Că aceștia se vor conforma dispozitivului hotărârii. Că aceștia își vor asuma consecințele.
Ce constatăm, totuși, astăzi, în ceea ce privește Comisia condusă de Ursula von der Leyen? Tribunalul UE a hotărât. Și, cu toate acestea, nu observăm niciun respect pentru hotărârea pronunțată. Nimic.
Dacă pretindeți că apărați transparența și Statul de drept, atunci trebuie să fiți primii care aplică hotărârile Justiției, inclusiv cele care nu sunt, încă, definitive. Este o chestiune de principiu. Este o exigență a eticii. Și este, în special, o condiție esențială pentru încrederea în instituțiile noastre judiciare.
O reamintesc: Comisia se arată, adesea, contrariată când denunță încălcările privind Statul de drept în Ungaria, în Polonia, în Romania...dar, când îi vine rândul să fie un exemplu de urmat, aceasta eșuează.
Într-o democrație demnă de acest nume, acest comportament al Comisiei este pur și simplu inacceptabil. Nu putem perpetua dublul standard, două măsuri. Fie că suntem Președinte al Comisiei Europene sau simplu cetățean, nimeni nu poate fi mai sus de Statul de drept.
Pentru multe persoane, criza Covid nu este decât o amintire neplăcută ce se pierde cu timpul. De ce considerați că nu trebuie să trecem cu vederea prea rapid peste această perioadă?
În calitate de profesor de Drept, sunt profund preocupat de decăderea încrederii cetățenilor în democrație, nu din cauza respingerii principiilor democratice, dar din cauza unei neîncrederi în cei ce ar trebui să le aplice și care, de multe ori, le trădează.
Aceasta este concluzia evidentă pe care am observat-o după criza Covid și până în prezent. S-a dorit ca cetățenii să se obișnuiască cu ideea că, în perioada de criză, este „normal” să ne fie suspendare drepturile, libertățile fundamentale, stilul de viață, în numele unei pretinse „protecții”. Această protecție, în fapt, a părut mai degrabă o supunere față de autoritate decât o veritabilă măsură de precauție.
Or, pentru a prezenta autoritatea drept salvatoare trebuie să inventăm un inamic. Ieri, acesta a fost lupta contra virusului. Astăzi, acesta este, de exemplu, lupta împotriva schimbării climatice. Acest cadru permite instaurarea unui climat de urgență ce permite restrângerea libertăților.
În timpul crizei de Covid, acest mecanism a permis „îngroparea” libertății de exprimare. Cea mai mică voce disidentă era taxată și catalogată drept „dezinformare”. Opinia divergentă, asimilată unei amenințări pentru sănătatea publică.
Ce se întâmpla cu simpli oameni în această perioadă de timp. Îngenunchiați de lock-down-urile succesive, de închiderile instituțiilor administrative și de regulile incoerente impuse „de Sus”, aceștia își pierdeau locurile de muncă, afacerile, câteodată chiar propria demnitate.
Astăzi sechelele sunt vizibile. O parte a religios-credincioasă a populației nu mai are încredere în știință, nu din cauza ideologiei „antiștiință”, ci din cauza unui sentiment de trădare. Ni s-a promis rigurozitate. Am primit opacitate, aroganță, dogmă. Spitalele și-au închis porțile pentru pacienții non-Covid, au abandonat bolnavii cronici, pacienții oncologici, persoanele ce se aflau în suferințe psihice.
În ceea ce privește vaccinurile atât de promise de doamna von der Leyen, acesta au fost autorizate în timpi record, fără nicio perspectivă asupra riscurilor ce pot apărea pe o perioadă lungă de timp și cu o eficacitate ce nu corespundea celei inițial anunțate. Acest lucru nu a fost știință. A fost precipitare politică.
Astăzi, multe persoane nu se mai simt reprezentate de acești lideri politici închiși într-o logică a tehnocrației, ce se comportă ca o elită nealeasă, ferită de orice obligație de răspundere. În acest mod încrederea în democrație piere. Nu din cauza fundamentelor democrației, ci din cauza celor care le deturnează de la scopul lor. Pe de altă parte, eu vin dintr-o țară care a cunoscut 45 de ani de totalitarism. Știu ce înseamnă acest lucru. Nu am nicio intenție de a mă reîntoarce la el.
