Guvernul ne spune că salariile profesorilor nu scad. De fapt, e fix ca la Radio Erevan:
– „E adevărat că profesorii primesc același salariu?”
– „Da, doar că muncesc mai mult, primesc mai puțin pe oră și pierd banii pentru orele suplimentare.”
Ne asigură că totul e în regulă. Dar cifrele, munca din clasă și fluturașul de salariu spun altceva. De fapt, avem de-a face cu o scădere mascată a veniturilor profesorilor, prin creșterea normei săptămânale de la 18 la 20 de ore. Mai multă muncă, același salariu, dar o valoare mai mică pe oră și eliminarea plăților suplimentare pentru orele „cu ora”.
Să luăm două exemple clare.
Un profesor debutant, fără funcții, are un salariu brut de aproximativ 4.200 de lei. Cu norma actuală de 18 ore pe săptămână, el lucrează 72 de ore pe lună. Asta înseamnă o valoare de 58,3 lei/oră. După așa-zisa „corectare” la 20 de ore săptămânale, va munci 80 de ore pe lună, dar cu același salariu. Astfel, valoarea unei ore scade la 52,5 lei. Pierderea este de aproximativ 464 de lei lunar în valoare reală a muncii, adică profesorul primește mai puțini bani pentru fiecare oră lucrată.
Situația e și mai revoltătoare în cazul unui profesor cu grad didactic I, doctorat și dirigenție, cu un salariu brut de aproximativ 6.500 de lei. În formula actuală, cu 72 de ore pe lună, valoarea unei ore este de 90,3 lei. După modificare, cu 80 de ore pe lună, valoarea unei ore scade la 81,25 lei. Diferența pare mică, dar înseamnă o pierdere de aproape 720 de lei pe lună în valoarea muncii sale.
Iar dacă acest profesor avea, cum e des întâlnit, două ore „cu plata suplimentară” pe săptămână, remunerate separat cu aproximativ 100 de lei pe oră, acești 200 de lei lunar dispar complet, pentru că orele intră acum în norma de bază și nu mai sunt plătite distinct.
Prin urmare, un profesor performant, cu doctorat, dirigenție și vechime, poate pierde peste 900 de lei lunar, în mod real. Nu pe hârtie. În buzunar. În viața de zi cu zi.
Aceasta nu este o simplă ajustare tehnică. Este un furt legalizat, o lovitură aplicată unui corp profesional și-așa suprasolicitat și ignorat. Se fură nu doar bani, ci respectul pentru muncă, valoarea orei de predare, demnitatea celor care formează viitorul.
Și atunci ne întrebăm: creșterea numărului de ore la un salariu mai mic va eficientiza sistemul de învățământ?
Se vrea performanță în educație, dar se cere mai mult de la oameni plătiți mai puțin. Așa se obține performanța? Profesorii vor fi tot mai obosiți, tot mai demoralizați. Vor avea din ce în ce mai puțin timp să se pregătească suplimentar, să inoveze, să pregătească experimente, lecții aplicative, activități creative. Se cere implicare, dar se taie exact timpul și energia necesare implicării.
Această măsură nu aduce echilibru. Din contră, va bloca sistemul. Profesorii nu vor mai susține sistemul – îl vor paraliza, involuntar, prin suprasolicitare și epuizare.
Fără respect, fără predictibilitate, fără motivare reală, sistemul nu poate produce performanță, ci colaps. Iar nota de plată o va plăti nu doar profesorul, ci întreaga societate.
