Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Europa are o „mică” problemă de aplicare a „principiului” beneficiile sunt mai mari decât pierderile

 

Europa are o „mică” problemă de aplicare a „principiului” beneficiile sunt mai mari decât pierderile. Președintele Parlamentului European, David Sassoli, tocmai ce a trecut în neființă. Din păcate pentru narațiunea plandemică, acest eveniment nefericit nu s-a întâmplat din cauza „medievalilor” care încă refuză să se supună violului sanitar, ci „datorită” minunii de ser experimental care ar fi trebuit să imunizeze individul, să protejeze turma și să închidă conturile plandemiei. Deși luase inclusiv doza a treia, omul acela făcuse boala infecțioasă pe care, teoretic, nu ar fi trebuit să o facă (în presă veți citi că a avut pneumonie, cauza primă fiind trecută, desigur, sub tăcere). În plus, omul a avut o reacție auto-imună fatală (în presă veți citi că a fost vorba de „complicații” auto-imune). Ambele efecte au fost „în imediata vecinătate temporală” (ca să mă exprim în limbajul CJUE din speța Sanofi-Pasteur din 2017) a injectării cu a treia doză. În această speță avem ambele chestiuni de responsabilitate a producătorului pentru produsul său:

(i) cea pentru deficiențe calitative - produsul nu a dus la efectul scontat, adică, protecția contra bolii contagioase, subiectul contractând boala de la ceilalți „imunizați”, cu care a luat contact la ultra-septicul loc de muncă, unde lucrătorii sunt 100% „imunizați”;

(ii) cea pentru defecte cauzatoare de daune fatale, reacția auto-imună fatală fiind exact ceea ce scrie pe prospectul serului.

Sunt curios dacă și acest caz va fi trecut la „daune colaterale”, pentru a ține cu dinții de „principiul” mai sus enunțat. Probabil că da, dar numai moștenitorii pot decide dacă fac sau proces de daune și malpraxis, caz în care s-ar putea să aflăm cândva ceva important din această speță.

PS Spre deosebire de supușii „progresiști”, care le doresc moartea în chinuri tuturor celor care nu s-au injectat cu minunatul ser, eu nu mă bucur de răul nimănui. Dumnezeu să îi ierte pe cei sacrificați pe altarul păgân al „științei” iatrogenice.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - România Nesupusă

Adam Smith și bogăția națiunilor | Capitalism (2/6) | Documentar HD | ARTE

 

#smith #capitalism #docu

Adam Smith și bogăția națiunilor | Capitalism (2/6) | Documentar HD | ARTE

De unde vine capitalismul? Serial documentar. În acest episod, peste 20 de colaboratori proeminenți din domeniul teoriei economice reflectă asupra evoluțiilor din 2008 și pun la îndoială gânditorii politicii economice din istoria capitalismului. Adam Smith, de exemplu, al cărui „Wealth of Nations” (1776) este un bestseller care este retipărit în mod regulat.

Căderea imperiului sovietic a fost și sfârșitul comunismului. Singurul sistem economic funcțional era capitalismul – credeau mulți. Cel puțin de la criza financiară din 2007, această teză pare mai mult decât discutabilă. În acest documentar, peste 20 de colaboratori proeminenți din domeniul teoriei economice reflectă asupra evoluțiilor din 2008 și pun la îndoială gânditorii politicii economice din istoria capitalismului.

Acesta este și cazul lui Adam Smith, a cărui „Bogăția Națiunilor” a fost un bestseller de când a fost publicată pentru prima dată în 1776 și este reeditată în mod regulat. Pentru mulți este considerată biblia unui nou sistem economic. Episodul actual folosește exemple specifice pentru a arăta cum pasajele cheie ale cărții sunt scoase din context și utilizate în scopuri politice. În efortul de a face din lucrare un testament economic, considerațiile sociopolitice ale lui Adam Smith au fost pur și simplu ignorate.

Serial documentar, regizor: Ilan Ziv (Franța 2013, 54 min)

ARTEde

Cine are urechi de auzit, să audă! Predică la Botezul Domnului - Mănăstirea Sihăstria Neamț

 

Cine are urechi de auzit, să audă!

"Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".

Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.

Facebook - DacyDacyan

Youtube - Dacy Dacyan

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (IV) Escatologia libertății și egalitatea în fața destinului

 (IV)

Escatologia libertății și egalitatea în fața destinului

Egalitatea în fața legii este un principiu fundamental al dreptului natural, unul dintre drepturile fundamentale ale omului pe care s-au construit toate sistemele de drept moderne, cel puțin în ultimii 250 de ani.

Probabil că, sub bombardamentul informațional căruia trebuie să îi facem față zilnic, un demers de reamintire a acestui principiu ar putea părea fastidios. Dar Constituția României consacra egalitatea în fața legii (art. 16 alin.1) și principiul garantarii drepturilor si libertăților cetățenesti, iar acestea încă sunt, alături de dreptate, „valori supreme” ale Statului român, asa cum rezultă din art.1 alin.3 din Constituție.

Introducerea la Declarația de independență a SUA, scrisă de Thomas Jefferson în 1776, declara ca toti oamenii sunt creati egali, fiind dotati de la Creator cu unele drepturi inalienabile, cum ar fi dreptul la viață, la libertate si la căutarea propriei fericiri*. Constituția Statului Massachusetts, adoptată ăn 1780 (cu 8 ani mai devreme decât Constituția SUA) statua în art. 1 că toți oamenii sunt liberi și egali, având unele drepturi naturale, esențiale, inalienabile, printre care dreptul de a-și apara viața și proprietățile, dreptul de a se bucura de libertate și dreptul de a-și căuta și obține siguranța și fericirea.

In Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, document cu valoare juridică globală, de vreme ce este adoptat șn cadrul Organizației Națiunilor Unite și este ratificat de marea majoritate a statelor lumii, se arată, printre altele, că:

(i) ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii;

(ii) făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor;

(iii) este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi.

De aceea, “popoarele au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei”; ele au hotărât “să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari”, iar “statele membre s-au angajat să promoveze respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale”, asa cum, de altfel, s-au angajat si la “respectarea lor universală şi efectivă”.

In acest spirit, Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost proclamata “ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, având această Declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atât în sânul popoarelor statelor membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor”.

Din perspectiva discutiei despre egalitatea in fata legii, am selectat urmatoarele texte din art. 1, art. 4, art.7, art. 22 si art. 29 pentru reflectie:

“Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii**. Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om este supus numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi doar pentru a fi satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică”.

De la Declaratia Universala a Drepturilor Omului au trecut mai mult de 70 de ani. Nimic nu mai este la fel ca atunci. Sub impactul excepționalismului economic și juridic, egalitatea in fata legii, egalitatea de sanse si justele cerinte ale moralei au fost regresiv neutralizate, la fel cum a regresat și capacitatea de rațiune și cunoaștere a omului recent. Ne prostim, ne externalizăm gândirea, lăsăm pe alții să raționeze în locul nostru, ba chiar ne lăsăm în baza aplicațiilor sau a „inteligenței artificiale” pentru a gândi și acționa în locul nostru. Tendința omului simplu către fericire (înlocuită cu cumpărarea pe credit a bunăstării) și către starea normală de libertate este combătută cu ferocitate și îndârjire (priviți excesul de zel al polițiștilor și al jandarmilor vestici care bat și chiar omoară protestatarii contra „noii-normalităț”), supunerea a devenit o virtute care trebuie semnalizată, afișată și impusă. Libertatea și egalitatea în fața legii au fost luate în proprietate de către stat și de către birocrația – vătaf al marilor coporații, fiind condensate într-un cod QR, unde sunt puse cu pipeta sau, după caz, de unde sunt evacuate în funcție de comportamentul „(i)responsabil” al purtătorilor. „Medievalii”, nesupușii, cei ce refuză violul sanitar nu doar că sunt considerați din start iresponsabili, ei nici nu mai sunt considerați cetățeni.

Azi, majoritatea societății vestive a uitat ca drepturile fundamentale sunt drepturi ale omului, si nu ale statului sau ale corporatiilor, iar ele sunt menite a neutraliza abuzul de putere politica (administrativa) sau economica.

Azi, sensul escatologic al libertății și egalitatea în fața destinului redevin ceea ce au fost acum 250 de ani, pe vremea revoluțiilor.

„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare”.

(Eclesiastul, 1.9)

*„We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness”

**spre deosebire de influencerii, „gânditorii” și profitorii cinici de azi, care ironizează fraternitatea (pe trolli, postaci și idioții utili nu îi iau în calcul, ei nu înțeleg pe ce lume se află – don’t feed the trolls, remember?), la 3 ani după finalul tragic al celui de-al doilea război mondual, întreaga umanitate, reprezentantă la ONU, a crezut în fraternitate, de vreme ce statele semnatare au pus acest principiu chiar în Declarația Universală a Drepturilor Omului; probabil, vecinatatea prea apropiată cu ororile celui de-al doilea razboi mondial i-a facut pe acei oameni mai inteligenti din punct de vedere emotional decat noi, i-a făacut mai înțelepți; strănepoții lor sunt niște broaște fierte la foc mic, pentru a nu prinde de veste că sunt o specie pe cale de extincție

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - România Nesupusă

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (III) Primăveri „democratice”

70% din populația globală trăiește în prezent fie în regimuri nedemocratice, fie în țări aflate în declin democratic. Sursă foto: Getty Images

 (III)

Primăveri „democratice”

Notă prealabilă: citiți acest text cu un pic mai multă răbdare decât în mod obișnuit; nu vă opriți la titlu sau la primele două fraze, că e păcat

Pe vremea mandatului lui Trump (un colaboraționist interesat al sistemului, fără îndoială) nu au fost războaie, revoluții, „primăveri” arabe sau „maidane” ucrainiene. Au fost, în schimb, pe vremea celor două mandate ale „democratului” Obama, în mod bizar laureat al premiului Nobel Pentru pace, în anul 2009. Și sunt acum, în vremea mandatului „democratului” Biden, fost vice-președinte al lui Obama. De fiecare dată când s-au stârnit revoluții și războie locale, a fost reinventat pericolul rusesc și a fost re-alimentată puterea lui Putin. Mie asta mi se pare ori diabolic de rău intenționat, ori deosebit de prostesc, dar nicidecum coincidențe.

Dacă vouă conflictul re-încălzit dintre Ucraina și Rusia, agitația tensionată de la granița Bielorusiei cu Polonia sau revoluția din Kazakhstan (țară în care este situat poligonul spatial Baikonur, esential pentru programul spatial rus) nu vi se par decît pure coincidențe, mai gândiți-vă. Administrația Obama-Biden-Clinton nu a făcut decât să alimenteze conflicte, revoluții și furturi masive de resurse din țările pe care a încercat să le „civilizeze” și să le „democratizeze”. Atât de bine i-a ieșit, încât a lăsat în urmă, în Afghanistan, un no man’s land pentru războinicii lui Allah (plus o înzestrare militară de zece ori mai valoroasă și mai nouă decât cea cu care au dotat, forțat, țări aliate pricăjite, ca România), iar în Siria, un dezastru la picioarele partidului lui Dumnezeu.

Pactul international cu privire la drepturile civile și politice stabilește, timid, dreptul popoarelor (iar nu al statelor) la auto-determinare și la libera exploatare a resurselor și bogațiilor naturale de care dispun. Sub impactul foamei frenetice de resurse a Vestului capitalist, condus economic și ideologic de marile corporații informatice, financiare și farmaceutice, aceste două concepte fundamentale ale dreptului internațional au fost aneantizate în ultimii 30 de ani. Primează, acum, dreptul anațional de ocupațiune asupra resurselor naturale, umane sau de baze de date cu caracter personal, care trebuie colectate cu orice preț de neo-feudalii economiei globale, andosați de ceam mai bogată (nu și cea mai eficientă) armată din lume și de o justiție imperialist, care se impune oriunde în lume, sub diverse amenințari (șefii justiției „românești” din ultimii 17 ani știu despre ce vorbesc, la fel și condamnații pe nedrept în dosarele făcute pe bază de protocoale cu serviciile secrete). A vorbi despre auto-determinarea popoarelor și despre dreptul poporului român la libera exploatare a bogățiilor sale naturale este, în România, mai ales după aderarea la UE, pur și simplu o impietate. Este un delict de opinie. Imediat ce pronunță asemenea fraze, emitentul opiniei devine proscris, pentru că nu concordă cu discursul main-stream, politically correct. Stâpânii neo-feudali ai economiei și ai birocrației au dobândit prin ocupațiune chiar substanța auto-determinării, adică, liberul arbitru. Nu îți pune întrebări, nu gândi, nu te uita în sus (don’t look up …), nu e ceea ce vezi, e ceea ce îți impunem noi să crezi – la ce îți trebuie ție liberul arbitru, dacă nu știi să îți gestionezi libertatea?

Aceiași administrație Obama-Biden-Clinton a asigurat bazele economice, militare și „științifice”, canonice, ale capitalismului de supraveghere, care a transformat întreaga lume, de când cu plandemia, într-un saivan de oi supuse, docile și „responsabile”, apte să înghită orice iarbă totalitaristă și dispuse să prea-mărească orice apartheid sanitar, cenzură neo-stalinistă a opiniilor și sciziune sau externalizare a minții în favoarea diverselor metavers-uri sau universuri virtuale, magice. Pentru siguranța lor, desigur. A oilor.

Nevoia de apartenență și compasiune, nevoia de sens al vieții, de finalitate a eforturilor și tensiunii vieții de zi cu zi, familia și viitorul, au fost transformate într-un consumerism hedonist, concentrat pe simțuri fizice imediate, pe prezent, și aducător de alienare. Omul captiv a intrat pe „modul stres”, nu mai știe să zboare din colivie, nu mai știe cum să iasă din tunel, nu poate percepe că ceea ce pare lumina de la capătul tunelului este, de fapt, farul locomotivei care vine din sens opus. De aici, nevoia de narațiune, nevoia de aderență la grup, nevoia de dușman și salvator. Dacă zilnic, oră de oră, la tv sau pe paginile de socializare, acestor captivi rătăciți, aflați în derivă, li se va spune că tot răul din lume este cauzat de cei care, de exemplu, refuză să se supună unui viol sanitar, vândut scump de profitori cu titlu de soluție la plandemie, atunci captivii vor susține că toată lumea trebuie „imunizată”, chiar și de 12 ori pe an, și că toată lumea trebuie să dețină cod QR ca să poată munci, învăța sau, pur și simplu, ieși din casă, iar în caz de refuz nu au decât să moară în chinuri. Vor crede cu tărie că toată lumea este suspectă de boală și de intenția de a-i infecta pe ceilalți, chiar dacă testele arată contrariul. De la sănătate, curând se va face saltul la încălzirea climatică (de care, de fapt, sunt vinovați capitaliștii de supraveghere – dar cine se mai uită la asemenea amănunte, câd o poveste atât de frumoasă tocmai se derulează sub ochii noștri?), la neplata taxelor, la crimă-gândit etc., și totul va fi acceptat cu zâmbet ovin pe față. Sau cu zâmbet fericit chinezesc. Orice totalitarism se bazează pe masa de idioți utili care cred cu tărie că gestionarii mizeriei vieții lor le fac bine. Chiar și oamenii cu carte pot fi atrași ca moliile de această fantasmă: intelectuali, dar totuși idioți (IYI), cum îi numea Nicholas Nassim Taleb.

Poate să pară anacronic, dar pe vremuri, când războiul rece și frica de anihilare nucleară reciprocă între cele două blocuri militare rivale (NATO și Pactul de la Varșovia) determinau gestiunea lumii prin prudență și diplomație, s-a semnat, în cadrul ONU, un Pact international cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. România este parte și la acest Pact, pe care l-a ratificat în 1974, prin Decretul nr. 212.

Acest Pact instituie, ca drepturi fundamentale ale omului, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la muncă, dreptul la educație și dreptul de acces la cultură. Acestea sunt drepturi ale omului, oricare ar fi el, iar nu drepturi ale omului „imunizat”.

Astfel, potrivit art. 11, orice persoană are dreptul la un nivel de trai suficient pentru ea însasi si familia sa, inclusiv hrană, îmbrăcăminte și locuință suficiente, precum și la îmbunătățirea continuă a condițiilor sale de existență. Statele părți s-au angajat, pintre altele, la cooperare, la utilizarea conoștințelor tehnice și științifice în vederea dezvoltării condiției umane (iar nu în scopuri eugenice sau în intenția înlocuirii omului cu entități transhumane, „îmbunătățite” chimic, genetic sau tehnologic) și la distribuirea echitabilă a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile.

Se vede din avion cât de preocupate sunt, în ultimii 30 de ani, statele bogate de oricare dintre aceste obiective, dar cel mai acut se resimte cinicul egoism alt statelor „vestice” în privința modului „echitabil” în care au fost distribuite serurile experimentale care, cu tam-tam și cu furie propagandistică, le sunt inoculate forțat indivizilor din emisfera nordică, uitând total de emisfera sudică și de gravele probleme de malnutriție și foamete și sărăcie care lovește acele popoare (utilizate, de regulă, pe post de cobai pentru testele clinice sau petru experimentele psihologice).

Potrivit art. 12, orice persoană (deci, nu vorbim de colectivități, ci de indivizi concreți) are dreptul de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică și mintală pe care o poate atinge. Statele părți sunt obligate, printre altele, să ia măsuri pentru crearea condițiilor egale și echitabile de acces la servicii medicale și tratament. În mod evident, ideea limitării sau interzicerii accesului la serviciile medicale gratuite sau comensate a persoanelor care refuză „imunizarea” este total împotriva acestei obligații a Statului român. Cinismul opiniei publice dominante este maxim atunci când plătitorii de CASS sunt trimiși să își achite singuri spitalizarea și medicamentele, deși serurile experimentale cu care se „imunizează” supușii docili ai iacobinismului sanitar sunt achitate și din taxele, impozitele și CASS-ul plătit regulat de nesupuși.

Potrivit art. 13, orice persoană are dreptul la educație, proces care trebuie să urmarească deplina dezvoltare a personalității umane și a simțului demnității sale și să întareasca respectarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale. Accentuez asupra acestei dispoziții din Pact: prin educație, orice persoana trebuie să devină capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă și de a contribui activ la întelegerea, toleranța și prietenia între toate națiunile și toate grupurile rasiale, etnice sau religioase, pentru putea menține pacea.

Iată, deci, câteva dintre cele mai importante valori (azi, uitate) ale lumii și ale vieții: rațiunea, libertatea, egalitatea, fraternitatea, pacea.

Azi, deciziile individuale sau colective sunt, în proporție de peste 95%, iraționale, libertatea este un concept periculos, egalitatea este doar pentru lei, iar nu și pentru căței, pentru perușii din colivie sau pentru oile din saivan, fraternitatea este un concept depășit și aneantizat de nevoia de „siguranță” a injectatului și de cinismul celui care vrea să câștige chiar cu prețul excaladării muntelului de oameni morți de foame, iar pacea, ei bine pacea este subordonată profitului enorm rezultat din crearea și fabricarea de situații excepționale (crize, războaie, epidemii, calimități). Azi, despre pace poate să mai fie vorba, cel mult, doar în dictonul latin si vis pace, para bellum (cine vrea pace, să se pregătească de război).

În fine, potrivit art. 15 din Pact, fiecare are dreptul de a participa la viața culturală și de a beneficia de progresul științific și de aplicațiile sale. Cine ne mai permite nouă, nesupușilor, să mergem la teatru sau la cinema? Dar, tot răul spre bine – dineurile cu proști sunt doar pentru supuși docili …

Notă: încă o dată, voi reaminti că, potrivit art.11 alin.1-2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, tratate care fac parte din dreptul intern. Din această categorie face parte și Pactul mai sus enunțat, pact ratificat de România prin Decretul nr.212/1974. Potrivit art. 20 din Constituție, dispozițiile constituționale relative la drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) și cu pactele și tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. Legile interne, contrare acestor pacte și tratate, sunt înlăturate de la aplicare.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - Două belele financiare de început de an (II)

Două belele financiare de început de an

(II)

Începând din această lună, dobânda variabilă la creditele în franci elvețieni, precum și cea practicată în cazul instrumentelor financiare derivate denominate în franci elvețieni, va fi calculată în baza unui nou indice de dobândă, care va înlocui LIBOR (London Interbank Offered Rate).

Noul indice se identifică după acronimul SARON, care vine de la Swiss Average Rate Overnight, adică, rata medie (de dobândă) elvețiană care se calculează peste noapte.

Acest nou indice de dobândă nu mai este un cost mediu al împrumuturilor interbancare efectuate cu plata la vedere sau cu plata la anumite termene (o săptămână, trei luni, șase luni, un an), așa cum era LIBOR și cum încă sunt Euribor sau Robor, ci rata dobânzii pe care o utilizează Banca Centrală a Elveției în operațiunile sale de politică monetară, mai precis, în operațiunile de tip repo, când alimentează piața bancară cu lichidități, fie pentru a stimula creditarea, fie pentru a combate deflația sau stagflația. Administratorul indicelui SARON este platforma digitală SIX*.

Indicele SARON a fost autorizat, la nivel european, printr-un regulament din 2019**, fiind înregistrat la Autoritatea Europeană a pieței de capital (ESMA – European Securities and Markets Authority). De principiu, acest indice se afișează din 10 în 10 minute, 24 de ore din 24.

Precizez că acest indice nu se aplică nici euro, nici dolarului, nici monedei noastre naționale, ci numai francului elvețian (CHF).

În ce privește dolarul, Federal Reserve, banca centrală a SUA, a lansat, încă de pe 3 aprilie 2018, propriul indice de referință bancară, denumit Secured overnight financing rate (SOFR). Acest indice reflectă costurile operațiunilor repo ale FED, fiind garantat cu obligațiuni emise de Statul American***.

Intenția FED este aceeași cu cea a Uniunii Europene - de a înlocui, treptat, LIBOR cu SOFR, în intenția de a elimina riscul de manipulare. Este adevărat că LIBOR (ca și EURIBOR și ROBOR, de altfel) este anacronic, de vreme ce băncile centrale inundă piața cu lichidități (quantitative easing), făcând ca nivelurile medii de dobândă la care se împrumută băncile între ele să nu mai aibă nicio relevanță și să nu mai reflecte costul real al creditului interbancar. În plus, așa cum s-a dovedit în istoria recentă, LIBOR poate fi manipulat (la fel și EURIBOR și ROBOR). Pe de altă parte, este incert că înlocuirea LIBOR cu un instrument de politică monetară a unei singure entități (Federal Reserve nu este nici măcar entitate statală, fiind un ONG al magnaților financiari americani) este un fapt pozitiv. SOFR nu va fi bazat pe piața interbancară a refinanțării, ci pe operațiunile repo ale bancii centrale americane. Este evident, deci, că FED va avea și mai multă putere discreționară, pe lângă cea de a printa dolari (moneda în care se exprimă 70% din plățile lumii). Toate dobânzile lumii se raportează, în primul rând, la acest indice. Pe de alta parte, “securizarea” se va face pe baza obligațiunilor de stat americane. Or, datoria publica a SUA a trecut în 2021 de 29 de trilioane de dolari (ceea ce înseamnă mai mult de 140% din PIB-ul american...), fără ca cineva să își pună problema falimentului suveran al SUA. De aceea, “trebuie” ca SUA să aibă mereu de acum încolo rating triplu A (maxim), oricât de irațională sau stupidă ar fi politica sa economică, sanitară și militară.

Nu m-aș bucura prea repede că a scăpat lumea de LIBOR. Nici măcar nu aș fi neutru față de noii indici bancari.

Precum s-a văzut mai sus, ca și SOFR, și SARON este un indice de dobândă overnight bazat pe operațiunile repo ale Băncii centrale a Elveției. Așadar, acest indice va fluctua în funcție de politica monetară a acestei bănci. Nimeni nu ar trebui să uite data fatidică de 15 ian 2015, când cursul CHF-leu a sărit de la 3,8 la 4,6, peste noapte (overnight…), pentru că, birocratic, cineva a decis să renunțe la paritatea fixă chf - euro (1,2/1). Acel cineva a fost nimeni altul decât Banca centrală a Elveției… Care a fost motivația? Imposibilitatea de a mai face profit - știți, desigur, că această bancă are acționari, că este private, nefiind deținută de statul elvețian…

De ce am crede că o să fie mai bine cu SARON decât cu LIBOR?

A se observa că operațiunile de tip repo pot contribui, în momente (ne)potrivite, la inflație și la scăderea puterii de cumpărare a banilor, într-o măsură similară operațiunilor de „relaxare cantitativă”. Prin repo și quantitative easing, băncile centrale pot ușura sarcina statelor puternice de a plăti datoriile suverane la valori reale cât mai mici. Este exact ceea ce se întâmplă în ultimi doi ani, apparent dedicați „luptei” contra pandemiei: sunt sterilizate datoriile publice enorme acumulate după falimentul Lehman Brothers, când statele puternice ale lumii au decis să salveze cu orice preț băncile „sistemice”. Dacă inflația este, să zicem, 10%, un stat ca Franța (care se împrumută, oricum, la dobânzi negative) va putea plăti la anul o datorie de 100 de dolari cu ceea ce azi înseamnă 90 de dolari. Dacă puterea de cumpărare a banilor scade, să zicem, cu 25%, cel care a achiziționat obligațiuni americane cu 100 de dolari azi va primi la anul echivalentul a 75 de dolari de azi. Grav este că aceste beneficii nici măcar nu se aplică tuturor statelor – România se împrumută nu cu minus 0,39% pe an, ca Franța, ci cu 5% pe an (ca România supusă, desigur …). Și mai grav este că cele două instrumente de politică monetară subminează permanent puterea de cumpărare a banilor și stabilitatea prețurilor, favorizând sărăcirea clasei de mijloc și redistribuirea injustă a bogățiilor, îmbogățirea fără just temei. Cum dobânzile la credite, inclusiv cele variabile, se regăsesc în toate prețurile mărfurilor și serviciilor, orice creștere a indicilor de dobândă va determina creșterea prețurilor, sărăcirea populației, reculul consumului, reducerea producției, reducerea locurilor de muncă, reducerea încasărilor la bugetele publice șamd.

Poate că era mai bine dacă se adopta sistemul de stabilire a prețurilor materiilor prime, al mărfurilor și al serviciilor generale denumit Baltic Dry Index, sistem care ține cont de tranzacțiile reale, curente, între comercianți – în cazul indicelui de dobîndă variabilă acești comercianți ar fi fost băncile.

Sigur, LIBOR este anacronic, a fost manipulat, a cauzat multe suferințe și falimente, dar măcar nu era un instrument birocratic, administrativ, ci un fel de preț mediu al creditării între băncile „sistemice”, dând iluzia că funcționează după principiul „mâinii invizibile a pieței” din Avuția Națiunilor, de Adam Smith.

Apropo, Vanguard, unul dintre cele trei giga-fonduri care controlează America _ corporatistă”****, este denumită, ironic sau nu, „mâna invizibilă a pieței”. Un fost sef al Goldman Sachs și- permis să spună, prin 2009, în plină nenorocire cauzată de bănci, că bancherii fac munca lui Dumnezeu*****. Și nimeni nu l-a contrazis … Într-adevăr, băncile pot emite bani din nimic – fiat pecunia (sa fie bani!). Creditele nu sunt altceva decât bani-datorie, care nu pre-există și nu supraviețuiesc contractului de împrumut, ca act juridic. Banii-datorie există doar pentru că există un act juridic care i-a creat …

Deci, „gura păcătosului adevăr grăiește”…

*Swiss Indices Endorsed Under the EU Benchmarks Regulation

**European Benchmark Regulation 2019/1011, cunoscut sub acronimul BMR; potrivit acestui Regulament, niciun indice de acest gen care nu este autorizat conform Regulamentului, nu va mai putea fi utilizat după 31 decembrie 2019; la cunoștința mea, Robor, indicele românesc de dobândă interbancară, NU a fost autorizat conform acestui Regulament; ironic, Regulamentul a fost emis tocmai pentru a evita manipulările la care fusese supus LIBOR în trecut, manipulări de care nu este deloc străin ex-premierul român Cîțu

***Secured Overnight Financing Rate Data

****Les trois fonds qui contrôlent « corporate America »

****** a se vedea Reuters, editia electronica din 8 noiembrie 2009, Goldman Sachs boss says banks do “God’s Work”, precum si Business Insider, editia electronica din 9 noiembrie 2009, Lloyd Blankfein Says He is Doing God’s Work

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - La ce să ne așteptăm în 2022: hiperinflație, plus scăderea accelerată a puterii de cumpărare a banilor

 

Of Two Minds – Last Chance to Get Out Before the Crash

La ce să ne așteptăm în 2022: hiperinflație, plus scăderea accelerată a puterii de cumpărare a banilor.

De ce?

Pentru că statele s-au împrumutat masiv pentru a întreține farsa plandemiei și iluzia că se poate trăi nou-normal. Cel mai aberant a fost guvernul macronian al Franței - după dictonul iresponsabil “quoi qu’il en coûte” (oricât ar costa, plătim), Macron a îndatorat francezii pe 67 de ani și, implicit, cetățenii țărilor - colonie a corporațiilor, ca România “noastră”, România supușilor. Notă - marele risc este ca Macron să impună același stil de comportament și UE, căci de ieri Franța se ocupă și cu președinția Uniunii, pe următoarele 6 luni (la capătul cărora, probabil, UE va intra în disoluție…).

Iată și un motiv mult mai grav, mai ales că vine de la “specialiști”, adică de la bănci centrale.

Federal Reserve din SUA a tipărit nu mai puțin de 7.000.000.000.000 de dolari în 2021.

Șapte trilioane de dolari suplimentari față de masa de bunuri și servicii aflate în circulație!

Cu o ironie cruntă, acest procedeu de politică monetară se numește “relaxare cantitativă” și e practicat și de băncile centrale ale Chinei și Angliei, a Uniunii Europene și a României. Această cantitate suplimentară de bani face ca veniturile noastre, constante (sau în creștere prea lentă) și economiile noastre (cu dobânzi penibile în raport de inflație) să se erodeze ca fundația unei case atacată de termite.

Dacă sesizați că, în ianuarie 2019 puteați cumpăra cu 100 de leu ceea ce acum cumpărați cu 160 de lei, cauza nu este inflația (mincinos ținută la niveluri scăzute), ci relaxarea cantitativă și împrumuturile făcute de state, mai ales în plandemie.

PS După cum vedeți în linkul anexat, traderii de aur și argint credeau în luna mai a anului trecut că FED va printa 7 trilioane în decurs de 2 ani, adică în 2022-2023. E, uite că le-a printat pe toate în 2021.

The Federal Reserve Will Print $7 Trillion In The Next Two Years

Later edit:

În aceeași lună mai a anului 2021, Biden propunea un buget federal de 6 trilioane, cu un deficit de … peste 2 trilioane! Adică, de vreo zece ori mai mare decât cel permis statelor UE de așa - zisul pact de stabilitate fiscală. De unde deficitul? Din încasări mai mici cu 1,8 trilioane și din cheltuieli mai mari cu 3 00 de miliarde. De unde finanțare? Din împrumuturi - datoria SUA a ajuns la 29 de trilioane! Toți suportăm aceste costuri galactice, prin scăderea puterii de cumpărare a banilor, creșterea prețurilor și creșterea dobânzilor la creditele luate de țările sărăcite, ca România supușilor!

U.S. Federal Budget Breakdown

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea