De ținut minte pentru viitoarea criză a datoriilor
(II)
Legislația protecției consumatorilor permite nu numai stoparea practicilor comerciale incorecte, ci și „evacuarea” din contracte a clauzelor abuzive, cu două tipuri principale de efecte: (i) contractul continuă, dar fără clauzele abuzive (clauze care cauzează, de exemplu, majorarea ilegitimă a volumului plăților pe care trebuie să le facă debitorul sau încetarea automată a contractului, cu consecința executării silite și a debranșării); (ii) restituirea plăților nedatorate, efectuate în plus față de ceea ce este o consecință normală și echitabilă, echilibrată, a contractului. În plus – iar acesta este subiectul real al acestui comentariu – legislația protecției consumatorilor are un caracter disuasiv (descurajant, intimidant) și persuasiv. Pentru ca, pe viitor, comerciantul să nu mai fie tentat să abuzeze de puterea sa economică, iar concurenții săi să nu mai fie tentați să îl imite (fie din comoditatea înscrierii în main stream, fie din invidia față de rezultatele financiare deosebite ale unui comerciant incorect, abuziv și care beneficiază de excesiva toleranță a autorităților), sancțiunile aplicabile de către autoritățile administrative sau judiciare sunt deosebit de severe, unele dintre ele având caracteristici de-a dreptul contra-intuitive.
De exemplu, potrivit art. 6 din Legea clauzelor abuzive nr.193/2000, consumatorul are dreptul să ignore clauzele pe care le găsește abuzive sau față de care autoritățile au decis că au acest caracter. Instanța le „evacuează” din contract și, în plus, dispune restituirea plăților nedatorate efectuate în temeiul lor. ANPC poate cere instanței, în procese de tip class action, să dispună „evacuarea” clauzelor abuzive din toate contractele de același tip (notă – contractele comercianților mari sunt tipizate, identice și ne-negociabile în raport de orice consumator) și restituirea plăților nedatorate în favoarea tuturor consumatorilor din aceeași clasă. Acest gen de class action poate fi inițiat și de asociații pentru protecția consumatorilor. ANPC poate dispune și amenzi contravenționale, precum și sancțiuni complementare, constând în suspendarea activității sau chiar închiderea unității comerciantului abuziv/incorect.
Cel mai frapant tip de sancțiune este însă lăsarea contractului fără costuri.
De exemplu, un contract de credit bancar împănat cu clauze abuzive va fi descărcat nu numai de aceste clauze, ci și de toate costurile aferente creditului – dobânzi, comisioane, penalități, speze, prime de asigurare. În timp ce contractul continuă (notă – nulitatea sau rezilierea acestuia nu sunt posibile decât în cazul în care consumatorul este de acord), banca nu își va mai încasa decât ratele de credit, la valoarea nominală din data contractării. Dacă împrumutul ar fi de 1000 de lei, tot 1000 de lei ar rămâne până la expirare (peste 10-20 de ani), indiferent de cursul de schimb leu – monedă de referință. Iar la suma de 1000 de lei nu se vor adăuga costuri.
Mai jos aveți scurte extrase dintr-o speță recent soluționată la Curtea de Apel București (speță care a avut o „excursie” și pe la ÎCCJ) și care aplică acest tip de sancțiune disuasivă, intimidantă Băncii Comerciale Române, deținută de Erste Bank, din onesta Österreich (Regatul Paștelui/Regatul de Est ...). Notă – din speță rezultă și caracteristicile fundamentale ale comportamentului comerciantului mare în raport de consumator: aroganța, cinismul de tip TINA (there is no alternative/my way or the highway), disprețul față de partea slabă a contractului și chiar față de sistemul judiciar.
.....
Pasul unu – într-o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare, ICCJ a pus în vedere instanței de apel să aibă în vedere interpretările date de CJUE în cauza C 269/19 privind negocierea clauzelor contractuale de către părți. În acest sens, părțile au încercat să negocieze, însă în realitate Banca a propus o singură formulă de calcul a dobânzii, fără a mai realiza vreo concesie. S-a încheiat și un proces-verbal, prin care s-a constatat ... imposibilitatea ajungerii la un acord.
Prin Decizia nr. 176/01.02.2022, pronunțată în dosarul nr. 18698/3/2016* de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, instanța a reținut:
„Contrar susținerilor Băncii de la termenul de azi, dispunerea încetării contractului este evident că nu este o soluție în cauză, lipsa oricărui acord al reclamantului în acest sens fiind mai mult decât evidentă față de toate susținerile acestuia pe parcursul celor 6 ani de proces. Dimpotrivă, curtea va avea în vedere cele reținute de Înalta Curte în decizia de casare privind scopul disuasiv al legii și că consecința caracterului neobligatoriu al clauzelor abuzive este dreptul consumatorului la restituirea plăților făcute în temeiul clauzelor abuzive, precum și cele stabilite de CJUE și în cauza C 269/19 par. 41 privind necesitatea luării tuturor măsurilor necesare în vederea protejării consumatorului de consecințele deosebit de prejudiciabile pe care anularea contractului le-ar putea provoca dacă s-ar considera că acest contract nu ar mai putea să continue după eliminarea clauzei privind caracterul variabil al dobânzii, respectiv repunerea părților în situația anterioară cu obligația consumatorului de a restitui dintr-o dată și imediat toate sumele rămase datorate din Contract.
(...)
Curtea are în vedere obligația pârâtei de a restitui reclamantului toate sumele încasate în temeiul art. 5 alin. 2 ultima teză, respectiv că practic contractul va rămâne fără dobândă contractuală peste cele 18 luni și până la încetarea lui, pentru că numai în acest caz se asigură respectarea și a dispozițiilor instanței de recurs din prezentul dosar și efectul descurajator impus de Directivă în considerarea jurisprudenței CJUE amintite mai sus.
(...)
După ce reclamantul i-a atras atenția cu privire la caracterul contradictoriu al propriilor susțineri și la încălcarea deciziei instanței de recurs, din Procesul verbal din 28.01.2022 semnat de ambele părți, rezultă că BCR a formulat practic o unică ofertă cu privire la dobândă la care nu a acceptat nicio negociere (...), pe care a reiterat-o de 4 ori. O singură variantă propusă și, ulterior, de fapt pretinsă nu are valoare de negociere, nu are valoare de recunoaștere a răspunderii pentru situația creată prin inserarea unor clauze abuzive cu încălcarea legislației naționale și a Directivei europene.
(...) Banca este cea care nu a profitat de ocazia rezultată din decizia de recurs și nu a procedat la o veritabilă negociere cu consumatorul. Prin urmare, eșuarea negocierii în aceste condiții nu poate produce efecte în favoarea Băncii și în contra consumatorului, ci dimpotrivă.
Dispozitivul: obligă pârâta la plata către reclamant a tuturor sumelor încasate în baza art. 5 alin. (2) teza finală din Contract, după expirarea primelor 18 luni de la data încheierii Contractului, plus dobânda legală aferentă de la data încasării până la data plății efective.
Atrag atenția, la final, asupra acestui pasaj, care este dărâmător pentru bancă și, în același timp, aur curat pentru consumatorii care ar intenționa să obțină același rezultat, în raport de orice altă bancă sau chiar de noii creditori abuzivi și incorecți, companiile de utilități:
„practic contractul va rămâne fără dobândă contractuală peste cele 18 luni și până la încetarea lui, pentru că numai în acest caz se asigură respectarea și a dispozițiilor instanței de recurs din prezentul dosar și efectul descurajator impus de Directivă în considerarea jurisprudenței CJUE”.
Spor la negocieri/procese!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu