Ofiţerul Mihai Timaru este primul ostaş român care a pus piciorul pe pământul Basarabiei în noaptea de 21-22 iunie 1941

fericiticeiprigoniti.net

Ofiţerul Mihai Timaru este primul ostaş român care a pus piciorul pe pământul Basarabiei în noaptea de 21-22 iunie 1941

A fost luptător în grupul de rezistenţă armată anticomunistă din Munţii Vrancei şi cavaler fără pată în închisorile bolşevice

Motto: “Aceştia suntem noi, românii care ne-am opus fiarei comuniste pentru a-l apăra pe Hristos şi fiinţa Neamului” (Mihai Timaru)

Mărturia eroului Mihai Timaru despre trecerea Prutului: "Suntem în anul 1941. Regimentul meu făcea parte din Divizia 13 Infanterie comandată de gen. Rozin. În luna iunie ne aflam în comuna Sculeni, pe malul Prutului, vis-a-vis de comuna Frăsuleni aflată dincolo, în Basarabia. Cum se ştie, în noaptea de 21-22 iunie, mareşalul Antonescu a ordonat “Treceţi Prutul". Noi am executat imediat ordinul.

Eu făceam parte din observatorul înaintat al regimentului, practic din echipa de sacrificiu. M-am aruncat primul în barca ce trebuia să mă ducă pe malul celălalt, dar pe la jumătatea Prutului barca a lost avariată de tirul sovieticilor, așa că am trecut dincolo mai mult prin apă decât cu barca. Oricum, am fost primul ostaș din regimentul meu care a pus piciorul în noaptea aceea în Basarabia" (revista "Memoria", iunie 1997).

Cine este Mihai Timaru? Fiu al plutaşului pe Mureş Toader şi al Fironicăi Timaru, născut în comuna Gorneşti – Mureş -, la 5 februarie 1918, a fost al 16-lea şi ultimul copil al părinţilor săi. În 1930, după ce a isprăvit (prin jertfa materială a tatălui şi mamei sale, gimnaziul din Târgu Mureş, s-a angajat la fabrica de cherestea “Lomaş”, din Bistra Mureşului, pentru a câştiga banii necesari continuării studiilor liceale. În 1936, se înscrie la Liceul Industrial din Tg. Mureş. Se va înscrie şi la conservatorul local, la secţia de Artă dramatică, ducând şi o activitate intensă în cadrul “Astrei Române”. După 30 august 1940, când prin Dictatul de la Viena am pierdut Ardealul de Nord, se refugie la familia chirurgului Liviu Câmpeanu, la Braşov. În acest oraş se angajă la uzinele Astra, apoi a fost încorporat voluntar, ca elev T. R., la Regimentul 41 Artilerie din Braşov. E repartizat la Divizionul 2, sub comanda Cpt. Toni Grumăzescu. A fost primul ostaş român care a pus piciorul pe pământul Basarabiei, după ce i-a fost avariată barca şi a trecut prin apă a doua jumătate a Prutului. A fost decorat de Mareşalul Antonescu, în prezenţa Majestăţii Sale Regele Mihai I, cu “Virtutea Militară Cl. I-a”. În 1942, a fost admis la şcoala de ofiţeri activi tehnici-auto, din Bucureşti, ale cărei cursuri le absolvi în 1944, cu gradul de sublocotenent activ, când fu repartizat la Batalionul 3 Instrucţie şi Reparaţii Auto din Garnizoana Roman. A fost primul soldat român care a intrat în satul său natal, după cum jurase s-o facă, atunci când îl părăsise. Participă la toată campania din Apus, în calitate de comandant al companiei 73 Ateliere Mobile, încadrat la comandamentul Armatei I-a, comandată de Generalul Macici. La 10 februarie 1946 se căsătoreşte cu Lucica Bandrabur, din Panciu. La 4 noiembrie 1946 e pus în disponibilitate şi trecut în rezervă peste un an, cu gradul de locotenent. Devine ajutorul lui Ion Paragină, în grupul de rezistenţă din Vrancea, cu care i-a făcut legătura socrul său, Costică Brandabur. Restul existenţei sale îl cunoaştem din cele de mai sus.

Redau mai jos un moment edificator de onoare şi demnitate românească din timpul reeducării la care a fost supus bravul ofiţer de către torţionarii conduşi de Ţurcanu.

“M-au legat cu picioarele de cazanul de la WC, m-au spânzurat de picioare, cu capul în jos şi au început să mă bată peste picioare şi fund, m-a bătut atâta Vasile Puşcaşu de mi-a rupt laba piciorului stâng, am început să urlu şi să ţip şi atunci le-am spus să se oprească, am să vorbesc”.

După acordarea unei zile de gândire, a fost mutat singur în încăperea de vizavi, în faţa unui creion şi a unor fâşii de hârtie de sac. Timaru făcu o listă cu nume de activişti de partid din zona Vrancea, pe care i-a incriminat a fi ajutat mişcarea de rezistenţă, în locul listei cu numele ţăranilor cu adevărat alături de ea.

Mesajul său fundamental este concentrat în cuvântul pe care-l adresează fiului său, pe care-l vede prima oară la procesul intentat de comunişti: “Mă, Toadere, te-ai făcut băiat mare; ascultă ce spune tata: să-l iubeşti pe Dumnezeu, s-o iubeşti pe mama, să vă rugaţi pentru tata, şi să fii mândru că te-ai născut român”.

literaturasidetentie.ro