ÎMPĂRATUL VALAHIEI PETRU DELEANU
S'a născut în 988 d.Hr., a trăit 53 de ani și a murit în 1041.
Petru al II-lea Deleanu împărat la Constantinopol, în Imperiul Roman de Răsărit este un personaj istoric din secolul al XI-lea, rege în ținutul denumit de cronicarii vremii ca Imperiul Vlaho-Bulgar.
Despre persoana sa, cronicarii nu ne relatează prea mult. Sursele istorice scrise care îl menționează sînt Zonaras si Kedrenos (Cedrenus sau Georgiou tou Kedrenou) un istoriograf originar din Anatolia secolului XI, care a scris in anul 1058 lucrarea sa "Synopsis istoria" în limba elenă, de la începutul lumii pînă la Isaciu Comnenus.
La Zonaras, care scrie 100 de ani mai tîrziu, el apare sub numele de "Dolianu".
Kedrenos scrie, Petru Deleanu este fiul lui Romanus si nepotul lui Samuel fost rege a regatului cunoscut in istoriografie sub numele de imperiul "Bulgaro-Vlah", avînd pe primul său rege pe Asan, fratele lui Petru și Ioaniciu, de origine vlahă din dinastia Asan, trăgîndu'se din populația autohtonă vlahă a ținutului denumit "Megaloblahia" (Valahia mare) din zona Tessaliei.
Încă înainte de dinastia celor de Asan, începută in 1186, Petru Deleanu a ajuns rege al ținutului rumîno (vlaho)-bulgar in 1036.
Astfel relatează Kedrenos, că el fost sclav în Constantinopol, de unde a fugit în patria sa la Belgrad în Moravia, unde sînt localități situate dincolo de Istru, pe atunci cu o largă populație de etnie romînă.
El a fost fiul lui Romanus și nepotul lui Samuel, fostul rege a ținutului "Bulgaria".
Fiind de origine regală, el a ajuns rege în anul 1036 cedîndu'i'se coroana de la premergătorul său Tichomir (Teichomer, Deichomerus) după aclamarea populației și a armatei, în urma unor tulburări sociale premergătoare.
Mai departe scrie Kedrenos, în anii 1039-1040 el a adunat oastea sa în Thessalia, o zonă locuită pe atunci de etnia ''Romînilor'' ziși "Blaxsi'', începînd un război de eliberare se sub jugul bizantin imperial de la Constantinopol, unde puterea imperială de odinioară a imperiului roman ajunse in mîna unei oligarhii grecești, dominînd în mod autocratic celelalte minorități, împăratul purtînd titlul de ''basileus autocrator tou Romaioi''.
El a deplasat oastea sa în conducerea lui Caucanus în direcția localității Dyrachium (Durrazo) unde împăratul Michael se găsea in tabără cu armata sa.
Apariția surprinzătoare a oastea lui Deleanu a provocat spaimă si dezordine în armata lui Michael, încît aceștia au apucat fuga la Constantinopol, lăsînd în urmă întregul lor echipament sub supravegherea lui Manuel Ibatza care l'a predat oastei lui Deleanu.
O altă parte a oastei sale a trimis'o sub comanda lui Anthemius în Grecia, astfel încît a ocupat toată Tema (regiune administrativă militară) Nicopolitana în afara localității Raupaktus.
În urma unei intrigi împotriva lui, Alussianus, un verișor a lui Petru, a fugit din Constantinopol și s'a alăturat lui Petru la localitatea Ostrobus.
Acesta l'a trimis cu 40.000 de mii de soldați împotriva orașului Tesalonica. Însă după ce Alussianus a pierdut 15.000 de oameni după șase zile de asalt el s'a retras înapoi la Petru.
Fiindu'i frică de răzbunarea lui Petru acest Alussianus a născocit un plan să scape de Petru.
L'a invitat la masă îmbătîndu'l și apoi l'a orbit.
Fiindu'i frică de consecințele armatei si a populației, Alussianus s'a refugiat înapoi la Constantinopol.
Folosind ocazia slăbirii puterii a lui Petru, împăratul Michael a intrat cu o armata mare în Tessalia si a recucerit teritoriul.
Astfel s'a sfîrșit, omenește jalnic, o tentativă de eliberare de sub jugul bizantin.
În terminologia cronicarilor din evul mediu, de obicei necunoscători nativi ai latinei, nu întotdeauna, dar adeseori, cu termenul de "Bulgaria" și "Bulgar" este subsumată si etnia (genta) celor ce se desemnau "Rumîn" si vorbeau "Rumînește'', adică populația de limbă si cultură rumînă, la acea vreme la sud si la nord de Dunăre.
Ei au fost denumiți în sursele grecești, preluat de la latinescul "Blacci", drept "Blaxsi" sau "Blaxoi".
De unde prin preluarea exprimării slavonice "b"->"v", "xs"-> "h" s'a format "vlahi".
Germanii punînd împreună denumirea lor pentru populația romanică "walchen", au formulat "walachen".
Inițial desemnarea lor latină "Blacci" provine de la îmbrăcămintea specifică acestei grup etnic, zisă în latina vremii "blaccatta".
Prima menționare scrisă a acestui exonim ca denumire a unei populații autohtone apare la Kedrenos în anul 957:
la mijloc între Kastoria si Prespa sînt așa denumiții Stejari-Kalaz aparținînd populației ''Blaxoi''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu