Șimand/județul Arad, ROMÂNIA (anul 1919). Preotul ortodox Cornel Leucuța martir al credinței strămoșești și al neamului românesc care împreună cu preotul martir ortodox Cornel Popescu au fost uciși cu bestialitate în Săptămâna Patimilor în aprilie 1919 de trupele bolșevice ungurești ce acționau în strânsă legătură cu bolșevicii de la Moscova ai lui Lenin.
Persecutați fiind de gărzile roșii ungurești ei s-au refugiat la Arad. Asigurați de comandantul Reg. 33 bolșevic că nu li se va întâmpla nimic s-au întors acasă în 8 aprilie 1819. În noaptea următoare, comandantul ungurilor ce staționau în Socodor, de origine din Șimand, i-a deținut și i-a dus la Socodor. La podul apei ”Canalul Morii” i-au bătut, i-au maltratat și i-au omorât. Legați apoi unul de altul cu sârmă, și atârnați de o piatră uriașă, i-au aruncat în canal. Au fost aflați în ziua de Paști și îngropați provizoriu în Socodor.
Venind Armata Română în 22 mai, au fost deshumați în îngropați cu paradă militară lângă biserica din Șimand. Poporul le-a ridicat un frumos monument cu acest epitaf: ”În acest loc sfânt odihnesc preoții Cornel Popescu născut la 6/18 februarie 1886 și Cornel Leucuța născut la 1/13 aprilie 1889, chinuiți și uciși de bandele bolșevice maghiare în săptămâna Sfintelor Patimi din anul mântuirii 1919 și așezați în acest locaș de odihnă în ziua de 9/22 mai 1919.
Prin sângele vărsat de martiri pentru neam și lege s-a pregătit marele praznic al Învierii Neamului Românesc și înfăptuirea prin suferințe și jertfe, a României Mari. De gloria netrecătoare a celor ce s-au jertfit, v-ați învrednicit și voi viteji ostași ai idealului național, și luminați administratori ai tainelor dumnezeiești. Împreună cu Hristos ați pătimit și murit, împreună cu el veți trăi și împărăți în veci.” Popescu și-a lăsat văduvă soția cu doi copii de 7 și 4 ani, și Leucuța soția cu un băiat de 4 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu