Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Știați că, prin noul Cod al urbanismului* s-a introdus conceptul de „oraș de 15 minute” ca principiu fundamental al urbanismului în România?

Știați că, prin noul Cod al urbanismului* s-a introdus conceptul de „oraș de 15 minute” ca principiu fundamental al urbanismului în România? 

Acum știți: 

Art. 9: Obiectivele activităţii de urbanism 

Obiectivele principale ale activităţii de urbanism sunt: (…) 

m) asigurarea reţelelor de transport şi mobilitate, promovarea transportului durabil şi îmbunătăţirea siguranţei rutiere, punerea în aplicare a conceptului "oraşul de 15 minute". 

Acum știți și că orice teorie a conspirației devine adevăr - adevărat în 6 luni - 2 ani. 

Orașele României vor fi (re)organizate pentru a reflecta acest concept al “orașului de 15 minute”. 

Cred că e prima lege din lume care face asta, și o face pe nevăzute, că să nu aibă nimeni vreme să reflecteze și să reacționeze… Zisul concept nu e definit, ci doar enunțat, ca să fie cât mai largă punga în care vor fi înghesuite orice idei crețe ale primarilor de tipul lui Fritz, Boc sau Ciucu… 

Zisul concept nu se referă doar la noile condiții de urbanism, ci și la modul cum arată acum orașele. 

Dacă străzile, podurile, clădirile, monumentele, parcurile, lacurile orașelor nu sunt acum conform acestui concept, vor fi curând. 

Autorizațiile de construcție, avizele de urbanism, PUZ - urile și PUG - urile vor fi concepute astfel încât orașele să fie segmentate în comunități bine delimitate, unde omul să se deplaseze în orice punct al „orașului” în maxim 15 minute, pe jos. 

Dincolo de aceste limite? 

Vom vedea ce vom putea să mai facem dincolo, după ce vom fi obligați la identificarea digitală și la utilizarea euro digital. Și după ce vom fi clasificați, în stilul regimului totalitar din China, după ratingul de cetățean și conform creditului social. 

Mai interesant chiar - clădirile fără autorizație vor putea fi autorizate retroactiv dacă se solicită în termen de un an autorizarea. După ce se primește și se achită amenda (pe care, practic, o confirmi odată cu cererea de autorizare), se trece la procedura de autorizare retroactivă. Dacă acea construcție nu se încadrează în conceptul „orașului de 15 minute”, va putea fi demolată. Autoritățile au acum la dispoziție un termen de 10 ani de prescripție a aplicării sancțiunii demolării.

Îi invit acum pe enoriașii regresiști să justifice minunatul concept al orașelor de 15 minute și picajul nostru consecutiv, înapoi în evul mediu, unde iobagul era legat de glie. 

*codul a fost votat pe repede înainte în Parlament, în sesiunile extraordinare și excepționale din vară, sub presiunea minunatului PNRR.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - Ce noroc pe capul ăstora că au fost azi niște incidente pe la protestul ciobanilor. Terminaseră subiectele si nu mai aveau pe ce să bată câmpii ca să distragă atenția.

 

Ce noroc pe capul ăstora că au fost azi niște incidente pe la protestul ciobanilor. 

Terminaseră subiectele si nu mai aveau pe ce să bată câmpii ca să distragă atenția. 

Acum au vreo 2 luni pe ce să bată câmpii.  

Bineînțeles că despre problemele reale ale ciobanilor si fermierilor nu se mai discuta nimic. 

Vine Pastele si Crăciunul?  A naiba gripă aviară hop si ea inainte. Și gata cu găinile, se elimina. 

Dar stai că apare si aia porcina si aia a vacilor si oilor si tot asa. 

Dacă cumva exportam ceva? 

Hopa, iar toate bolile la animale si gata se elimina. 

Are unul prea multe, găini, vaci, oi, porci sau ce animale o mai avea? 

Hopa le apucă boala si pe alea si gata, ramane fără ele.  

Că multe din animalele astea nu se susține ca ar avea  niste boli care se transmit la oameni, nici nu mai contează.  

Eh, si-acum va întreb pe voi ailalti: daca ce aveti voi in ograda vin unii si va zic: sunt bolnave, gata, caput. 

Tu fără ele. 

Tu fără munca ta de o viață.

Nimeni nu te despăgubeste cu nimic si chiar daca te-ar despăgubi, nu ai avea de unde sa cumperi altele ca să poti să muncești ce ai muncit o viata, tu ai tace mâlc sau te-ar apuca nervii? 

Azi vaca, maine găină, poimâine porcul, oaia, dupa care tot ce are oricare prin ograda si orice activitate,  că doar nah, niste unii care zic "suntem ai lui statul" pot sa facă ce vor, că doar ati acceptat la ăilalți.  

Esența problemei rămâne,  dincolo de toate cancanurile de la TV sau din media. 

Avocat Elena Radu

Avocat Elena Radu - Câteva precizări privitoare la legislație: NU există vreo lege care să prevadă obligativitatea ”autorizării” protestelor

Câteva precizări privitoare la legislație: 

NU există vreo lege care să prevadă obligativitatea ”autorizării” protestelor. 

N-ar mai fi întrunire liberă, dacă ar trebui să îți dea voie unul (o ”autorizație”) ca să protestezi. 

În Constituție, art. 39 prevede libertatea întrunirilor: ”Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.”

Poți să ”protestezi” liber, pașnic, fără arme. 

Legea nr. 60/1991 reglementează organizarea și desfășurarea adunărilor publice. 

Nici această lege nu prevede necesitatea vreunei autorizații de protest. 

Trebuie numai să notifici primarul că vei face adunare publică (protest), cu cel puțin 3 zile înainte. 

Practic, doar informezi primăria că o să fie protest, ca ea să poată să se ”organizeze”, astfel încât să se mențină ordinea publică la protest  . 

Jandarmii vin ca să mențină ordinea: nici protestatarii să nu își dea între ei în cap sau să dea altora în cap și nici alții să nu le dea protestatarilor în cap. 

Faptul că dacă notifici primăria că vrei să faci un protest te invită ei ca să stabiliți împreună ce și cum, nu înseamnă că trebuie să te și duci. Te duci dacă vrei. 

Dacă te duci, stabilești împreună cu forțele de ordine pe unde vrei să stai, pe unde vrei să mergi, tocmai pentru a exista o organizare ca să se mențină ordinea publică. 

Primarul poate interzice protestul NUMAI DACA: 

-  deține date de la organele specializate, din care rezultă că desfășurarea acestora ar duce la încălcarea prevederilor art. 2 din lege;

-  în perioada, locul și pe traseele unde acestea ar urma să se desfășoare se execută lucrări edilitar-gospodărești de amploare.

Primarul este obligat să îți comunice în 2 zile de când îi notifici că interzice protestul pentru unul din astea 2 motive.  

Dacă nu îți comunică în 2 zile, te duci frumușel  la protest în locul pe care i l-ai notificat. 

Legea prevede și niște reguli, cu scopul de a se menține ordinea publică.

👉Citiți-o! O găsiți aici LEGE nr. 60 din 23 septembrie 1991 (*republicată*)👈

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice

Din păcate, din cauza manipulărilor din presă (de obicei) și a unor cetățeni, de multe ori și unii participanți la protest și unii jandarmi se duc cu ”capsa pusă” și cu chef de scandal:

- unii  participanți la protest  au impresia că dacă vin jandarmii vin ca să îi bată pe ei și încep să le reproșeze diverse, uitând de ce au ieșit și ce vor să scandeze și să ceară public, că de aia au ieșit; 

- unii jandarmi sunt iritați de la început și cred că dacă e lume multă și scandează sigur este sunt puși pe violență, neînțelegând că de aia iese lumea să facă protest: ca să scandeze, să ceară public, în gura mare ce vor, ca să fie auziți.

Pe la protestele la care am participat, am văzut din toate categoriile: și participanți la protest care înțelegeau rolul jandarmilor, dar și din cei care săreau direct să le reproșeze jandarmilor de ce au venit. 

Și jandarmi foarte calmi și înțelegători care încercau să explice, dar și jandarmi care vorbeau pe un ton certăreț și iritau participanții. 

Așa că cred că ar fi cazul să înceapă să se facă ceva educație în privința protestelor, cine ce treabă are e acolo și ce are voie sau nu are voie. 

Jandarmeria: 

- ar trebui să facă bine și să nu mai desfășoare ostentativ cordoane de 70.000 de jandarmi, de ajung să fie la început mai  mulți jandarmi decât protestatari, iar protestatarii când vin să fie deja iritați, gândindu-se că ”ăștia au venit să ne bată”; 

- să facă campanie publică în care să explice ce e cu adunările publice, ce rol, drepturi și obligații au jandarmii și ce drepturi și obligații au cetățenii. 

Cei care organizează  proteste (le notifică): 

- când mediatizează protestul să sună și ce au voie și ce nu au voie participanții; 

- ce caută jandarmii e acolo; 

- să li se permită jandarmilor să extragă din mulțime persoanele recalcitrante. 

Cu toate că au fost mai multe proteste cu incidente, nu am văzut interes nici de o parte, nici de alta ca măcar ulterior să vrea să educe și să explice tuturor ce pot și ce nu pot să facă. 

Dacă ar fi existat ceva educație, nu cred că ar mai fi fost incidente, dacă toată lumea înțelegea ce rol  are la un protest. 

De presă nu mai zic: după fiecare protest nu a știut decât să exagereze e tema incidentelor, încercând să facă subiect de presă și ce nu era, dar în niciun caz să educe. 

Și uite așa nu a făcut decât să bage zânzania și mai tare între cetățeni și jandarmi. 

Ar cam fi cazul să începem să  ne educăm și să ne respectăm reciproc. 

Nu de alta, dar din neștiință sau prostie, după multe proteste suferă aiurea niște unii și dintr-o parte și din alta a baricadei, trezindu-se cu niște amenzi sau dosare penale. 

Imi zicea lumea ca n-am mai scris pe facebook.

N-am mai scris pentru cam fost ocupată și nu am mai avut timp să citesc ce se mai întampla prin tara sau proiecte de legi ca să mă enervez.

Eu scriu când deschid ”presa”, citesc știrile și mă enervez, gândindu-mă: iar îi apucă pe ăștia manipularea și ne iau e toți de proști.

Avocat Elena Radu

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - despre drama Fortusului I

 

Prima parte a reportajului meu de mai jos este despre drama Fortusului – acolo se fabricau piese unicat în Europa, de la componente grele pentru utilaje industriale până la piese speciale pentru industrie – colosul industrial prăbușit, simbol al potențialului industrial ratat și al oamenilor lăsați atunci pe drumuri dar și a Iașului de astăzi după ce în ultimii ani s-a pierdut finanțarea PNRR pentru parcuri industriale. Apoi intervine propunerea ZRT – Zona Roșie Tehnologică, ecosistemul tehnologiei de mâine, legat de Iași prin Metris, metroul suprateran care poate uni această zonă cu autostrada A8.

O imagine de ansamblu și o discuție matură despre viitorul acestor infrastructuri in toata România

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Sfântul și Dreptul Iezechia regele, care cu pace s-a săvârșit

 

www.sfinteleicoane.ro

Dreptul Iezechia (721-691 î.Hr.) era fiul regelui necredincios Ahaz. Viata Dreptului Iezechia e descrisa in Vechiul Testament, 4 Regi 18-20.

A devenit rege al regatului Iuda la virsta de douazeci si cinci de ani si a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. Inflacarat adorator al Adevaratului Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon. In vremea sarbatoririi Pastelui evreiesc, la care a invitat pe toti supusii regatului lui Israel, Iezechia dadu ordin sa se distruga idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fusesera pedepsiti stramosii care se lepadasera de Dumnezeul Cel Adevarat. Dupa aceasta, idolatria a incetat nu numai in regatul lui Iuda, ci in multe locuri din regatul lui Israel.

Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scapat de dusmani si i-a indeplinit rugaciunile. Astfel, in al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, si-a adunat fortele pentru a incepe razboi impotriva lui Iezechia.

Regele asirian cuceri fortareata Lachis si trimise o armata spre Ierusalim, cerind ca regele iudeu sa se predea. Iezechia s-a intors catre Dumnezeu in rugaciune si un inger al Domnului dobori 185 000 de soldati de partea asiriana. La putin timp dupa retragerea lui Senaherib, Iezechia se imbolnavi. Profetul Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu si ii spuse sa isi puna ordine in ale sale, pentru ca va muri in curind. Dar puterea rugaciunii lui Iezechia fu atit de mare incit Dumnezeu ii prelungi viata cu inca cincisprezece ani.

Rugaciunea sa era inflacarata cind implora ajutorul lui Dumnezeu. Dar si mai fierbinti erau rugaciunile sale de multumire. Iezechia a murit la virsta de 54 de ani si a fost ingropat cu inalte onoruri la Ierusalim. Amintirea Dreptului Iezechia se praznuieste si in Duminica Iertarii (a lasatului sec de brânza).

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - NEPAL. FILMUL UNEI CATASTROFE

 NEPAL. FILMUL UNEI CATASTROFE

Încerc să reconstruiesc, pas cu pas, ceea ce s-a întâmplat înainte și în timpul catastrofei din Himalaya. Este o ipoteză fizică de lucru, construită din observațiile disponibile și din mecanisme fizice cunoscute.

Cu una-două zile înaintea prăbușirii, în zona ghețarului s-ar fi înregistrat precipitații abundente, aparent și neobișnuit de calde pentru aceste altitudini. Asta a însemnat un volum foarte mare de apă ajuns într-un timp scurt pe suprafața ghețarilor.

Precipitațiile au putut produce și saturația progresivă a stratului de zăpadă cu apă. La început, o parte din apă este reținută între cristalele de zăpadă. Pe măsură ce stratul se apropie de saturație, excesul începe să se dreneze gravitațional spre gheața de dedesubt, fisuri și crevase. Zăpada poate funcționa astfel, pentru un timp, ca un rezervor, după care apa începe să fie eliberată mai rapid.

Mai există însă un factor.

Himalaya se află între marile regiuni poluate ale Indiei și Chinei. Funinginea provenită din poluare și arderi, împreună cu praful transportat pe distanțe mari, ajung până la altitudinile marilor ghețari.

Acest lucru a fost măsurat. Profile LIDAR realizate în Himalaya au identificat un maxim al concentrației particulelor atmosferice în jurul altitudinii de 4.300 m și straturi importante de particule până spre 5.000 m.

Precipitațiile pot aduce o parte din această funingine și din acest praf direct pe zăpadă și gheață.

Urmează un mecanism fizic simplu: suprafața se întunecă, reflectivitatea scade, este absorbită mai multă energie solară, suprafața se încălzește și topirea se intensifică.

Din estimarea energetică pe care am făcut-o, această scădere a reflectivității poate însemna, în condiții favorabile, încă aproximativ 6–7 litri de apă pe fiecare metru pătrat într-o singură zi.

Această apă se adaugă volumului mult mai mare provenit din precipitațiile precedente.

Și aici apare unul dintre cele mai interesante indicii.

Pe 25 august, imaginile satelitare arată ghețarii din zonă încă acoperiți într-o proporție importantă cu zăpadă. În dimineața zilei de 26 august, înaintea prăbușirii, o cantitate mare din această zăpadă dispăruse, lăsând expusă gheața.

În aproximativ 24 de ore, suprafața glaciară se modificase spectaculos.

Unde s-a dus toată această apă?

O parte s-a scurs la suprafață. O altă parte poate să fi pătruns prin crevase și fisuri adânc în corpul ghețarului.

Dacă apa ajunge într-o fractură preexistentă sau spre contactul dintre gheață și substratul stâncos, presiunea apei poate crește, rezistența mecanică poate scădea, iar alunecarea poate fi favorizată.

Nu este necesar ca apa să topească baza întregului ghețar. Este suficient să găsească o zonă critică de slăbiciune, să o alimenteze și să favorizeze propagarea unei fracturi.

Iar efectul nu trebuie să fie instantaneu. Între episodul de precipitații și cedare pot trece ore sau chiar una-două zile, timp în care apa pătrunde, stratul de zăpadă se saturează și se drenează, presiunile se redistribuie, iar fracturile evoluează.

În dimineața zilei de 26 august, pragul critic este depășit.

Aproape două treimi din corpul ghețarului se desprind. O suprafață de ordinul a 200.000 m² pornește la vale de la aproximativ 5.200 m altitudine.

Urmează o coborâre de aproximativ 1.200 m.

Milioanele de tone de gheață și rocă accelerează gravitațional și ating viteze de ordinul sutelor de kilometri pe oră.

Energia pusă în joc este uriașă, comparabilă, ca ordin de mărime, cu energia eliberată de câteva bombe de la Hiroshima.

Doar o fracțiune din această energie se transferă în scoarța terestră, dar este suficientă pentru a produce un semnal seismic echivalent cu un eveniment de magnitudine aproximativ 5,2.

Cu alte cuvinte, nu un cutremur a declanșat prăbușirea. Prăbușirea însăși a făcut Pământul să vibreze.

Masa gigantică ajunge în vale. Din acest moment, nu mai vorbim doar despre o avalanșă de gheață.

Apa se amestecă violent cu gheața fragmentată, rocile și sedimentele smulse de pe versant și din albia râului. Se formează o curgere densă multifazică – apă, gheață, rocă și sedimente.

Această masă se comportă diferit de apa unui râu obișnuit. Poate transporta blocuri mari, erodează violent albia și malurile și își poate crește volumul prin antrenarea continuă de material.

În același timp, materialul prăbușit poate bloca temporar cursul apei, formând un baraj natural instabil.

Apa se acumulează.

Barajul cedează.

Amestecul de apă, gheață, rocă și sedimente pornește violent în aval. Avalanșa glaciară se transformă într-o viitură devastatoare, capabilă să măture infrastructura întâlnită în cale.

Valuri de până la 9 metri au spulberat totul în calea lor!

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - NU VOI SUSȚINE LEGEA SALARIZĂRII ÎN ACEASTĂ FORMĂ! NEDREPTĂȚILE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SE REGĂSESC ȘI ÎN CULTURĂ!

NU VOI SUSȚINE LEGEA SALARIZĂRII ÎN ACEASTĂ FORMĂ! NEDREPTĂȚILE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SE REGĂSESC ȘI ÎN CULTURĂ! 

Am spus deja foarte clar că nu voi susține noua Lege a salarizării în forma actuală din cauza inechităților pe care le produce în Învățământ.

Am analizat însă și situația din Cultură, inclusiv argumentele și grilele transmise de reprezentanții angajaților din muzee.

Nici aici lucrurile nu sunt în regulă.

Legea trebuia să aducă echitate, predictibilitate și o ierarhizare corectă a muncii în sistemul public. În schimb, constatăm că specialiști cu studii superioare, experiență de zeci de ani și responsabilități profesionale uriașe sunt din nou poziționați necorespunzător.

Ce se întâmplă în muzee?

Vorbim despre muzeografi, conservatori, restauratori, arheologi, istorici, curatori și alți specialiști. Mulți au masterate, doctorate, specializări și atestări profesionale. Ei fac cercetare, documentează, conservă și restaurează patrimoniul național, construiesc expoziții și desfășoară activități educaționale.

Responsabilitatea lor este enormă. Lucrează cu bunuri culturale unice și, uneori, inestimabile. O eroare în conservarea, restaurarea, manipularea sau transportul unui asemenea bun poate produce o pierdere ireversibilă.

Cu toate acestea, în grila analizată, specialistul grad IA dintr-un muzeu de importanță națională este poziționat la un coeficient de aproximativ 2,15, iar specialistul IA din celelalte muzee la aproximativ 1,87.

Inechitatea începe chiar de la debutul profesional: aproximativ 1,75 pentru specialistul debutant dintr-un muzeu de importanță națională și 1,52 în celelalte muzee, în timp ce pentru profesorul debutant cu studii superioare este indicat coeficientul 1,90.

Mai apare însă o problemă pe care nu avem voie să o ascundem în spatele coeficienților.

Au crescut unii coeficienți, dar a scăzut valoarea de referință!

Salariul de bază rezultă din:

COEFICIENT × VALOAREA DE REFERINȚĂ

Valoarea de referință a fost redusă de la 4.325 de lei în varianta inițială la 4.000 de lei în ultima variantă.

Asta înseamnă o reducere de aproximativ 7,5% a valorii de referință.

Prin urmare, nu este suficient să ni se spună că un coeficient a fost mărit. Trebuie să vedem ce salariu rezultă efectiv după înmulțirea coeficientului cu noua valoare de referință.

Nu poți să dai puțin prin coeficient și să iei înapoi prin valoarea de referință, iar la final să numești asta reformă salarială.

În plus, rămâne o diferență greu de justificat între funcțiile de conducere și personalul de specialitate din muzee. Dacă se urmărește echitatea, aceasta trebuie să existe pentru întreaga instituție, nu numai la vârful ei.

Ce voi susține prin amendament

Soluția nu este acordarea unui spor temporar și nici o majorare cosmetică a câtorva coeficienți.

Susțin corelarea coeficienților personalului de specialitate din muzee cu cei ai funcțiilor didactice comparabile din Educație, în funcție de criterii obiective: nivelul studiilor, vechime și experiență profesională, grad profesional, complexitatea activității, autonomia decizională și responsabilitatea.

Pentru specialistul din muzeu, grad IA, cu peste 25 de ani vechime, poziționarea trebuie făcută cel puțin la nivelul profesorului cu studii superioare, grad didactic I și vechime comparabilă.

Iar corectarea trebuie făcută pe întreaga scară profesională, de la debutant până la gradul IA, astfel încât discriminarea salarială să nu înceapă din prima zi de muncă.

Nu spun că muzeograful este profesor. Sunt profesii diferite. Dar atunci când nivelul studiilor, complexitatea, experiența și responsabilitatea sunt comparabile, munca de valoare comparabilă trebuie remunerată echitabil.

Există și modele europene pentru această abordare. În Franța, de exemplu, specialiștii superiori în patrimoniu sunt încadrați în corpuri profesionale de categorie A, iar nivelurile lor de salarizare se suprapun substanțial cu cele ale corpului profesoral. Profesiile sunt distincte, dar pregătirea și responsabilitatea sunt recunoscute corespunzător.

Și încă ceva: sporurile nu pot repara o grilă construită greșit. Dacă salariul de bază este poziționat incorect, un spor condiționat, variabil și dependent de buget nu elimină inechitatea.

Nu voi vota o Lege a salarizării care nedreptățește Învățământul și nu voi vota o lege care menține specialiștii din Cultură într-o poziție salarială nejustificat de joasă.

Legea salarizării trebuie să respecte aceeași regulă pentru toți: pregătirea, munca, experiența și responsabilitatea trebuie recunoscute corect în salariul de bază.

În Parlament voi susține amendamentele necesare pentru corectarea acestor inechități. Dar eu sper ca această lege sa nu fie votată așa cum este acum. Este o mare greșeală și o eroare mare să o implementăm astfel.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui